1 DOAMNE aici noi  lăcrimăm,

Văzând ce-a stricat moartea.

Dar toţi uniţi aşa zicem:

Fie Doamne voia Ta.

2 Deşi azi suntem în jale,

L-al Tău tron vom alerga.

Faţa Ta zâmbeşte spre noi,

Fie Doamne voia Ta.

3 Apăsaţi, dară nu pierduţi,

Şi pedepsiţi Te-om lăuda.

Tu ai dat şi Tu ai luat,

Fie Doamne voia Ta.

4 Ce-i al Tău ai luat, numai,

Căci tot ne-a dat mâna Ta;

Dumnezeu şi Domn a toate,

Fie dară voia Ta.

52   M. 52  

1 ÎN veci fi-va lăcaşul meu,

La Tine, cel rănit;

Speranţa şi-orice mers al meu,

Pentru noi a murit.

2 Domnul meu şi Mântuitor,

Un leac pentru păcat,

Sângele Tău lecuitor,

Primeşte-mă curat.

3 Mă spală şi mă fă al Tău;

Mă spală, fii al meu;

O, mă spală de orice rău,

Capul şi tot ce-am eu.

4 Te rog sângele Tău a-mi da,

Şi fă-mă credincios;

Speranţa cât va dura,

Şi voi fi tot voios.

53   M. 53  

1 ÎN veci cu Domnul sfânt!

Amin, Doamne fi-vom,

La El e viaţa din mormânt,

Al nemuririi pom.

2 Aici am petrecut,

Ca şi nişte pribegi,

O noapte-n cortul de lut

Către “Casă" o zi.

3 În veci cu Domnul sfânt

Tată, voinţa Ta

O ştim noi din al Tău Cuvânt,

Dorim a o urma.

4 Iar când toată suflarea,

Să bată va-nceta,

Prin moartea Lui în durere,

Plată vom câştiga.

5 Şi atunci promisul tron

Pe veci îl vom primi,

Şi a Ta mărire face-vom

Cunoscută lumii.

M. 54   54

1 LIBERI de păcat ce simţ fericit!

Prin a lui Isus sânge-s mântuit.

De sub blestem, a Sa graţie,

Pentru etern ne mântuie.

Corul

În veci aceasta noi o credem,

În veci aceasta noi o  sperăm;

Sub cruce noi scăpăm de povară,

Prin Isus că a plătit jertfă.

2 Acum, în adevăr suntem liberi;

Isus deplin a plătit pentru noi.

Curând El peste toate-a domni

Pe toţi cari vreau, va mântui.

3 Ce măreţ a fi fiul Domnului,

De căderi ne va păzi harul Lui,

Din moarte a trece la viaţă,

În veci scăpare măreaţă.

N. 148 - M. 55   55    

1 TOŢI cari locuiesc pământul,

Să-L preamărească pe Domnul;

O, lăudaţi pe Creator

Orice limbi, ţară şi popor.

2 Mila Lui margini nu are,

Cuvântul Lui e dreptate,

Mărirea Lui ca şi zborul

Dintr-un timp străbate-n altul.

3 Lăudaţi-L voi muritori

Şi preamăriţi-L în cântări,

Pe Cel ce ne-a răscumpărat,

Numele Lui fie-adorat.

4 Toată lumea să-L laude,

Căci cu drept I se cuvine;

Numele Lui şi gloria,

Să le ştie toată lumea.

 N. 189 - M. 56   56  

1 CÂND bate vântul cu vifor

Şi valurile cu zgomot,

Fii liniştit, ai adăpost

Sub scutul Domnului milos.

2 Acesta-i loc de linişte,

Capul cu ulei ţi-l unge.

Acest loc ţi l-a câştigat,

Sângele lui Isus curat.

3 Când aproape să disperăm,

Noi, oare unde să mergem?

De-am găsit loc de linişte,

Duşmanii noşti n-or învinge.

4 Pe aripi de vultur plutim,

Păcat, lume noi nu servim.

Ne uităm la cele de sus,

Unde e-ncununat Isus.

57   N. 193 - M. 57  

1 ALUNGĂ teama ta,

De speranţă ţine;

Când slăbeşti, Domnul te- ajută.

Şi-ţi şterge lacrime.

2 Prin necaz şi nori grei,

Calea-ţi luminează;

După o noapte a morţii,

Vine zi de viaţă.

3 De ţi-e grea inima,

Sau grijuri te-apasă,

Aruncă grija şi teama

Şi tot ce te apasă.

4 Lasă-te-n grija Lui,

Să faci cum voieşte.

Atunci pe-al Lui drum poţi umbla,

El e Domn a toate.

5 Iar peste nori de gând,

Sfatul Său luceşte.

Raza Lui necazu-alungă

Şi îţi dă linişte.

58

1 LUCRURI mari se spun de Tine,

Cetatea Lui Dumnezeu.

Cel ce Cuvântul Îşi ţine,

Te-a făcut locaşul Său.

Pe “stânca vârstelor" zidit,

Nimic nu te va clinti.

Cu zidul salvării-ngrădit,

Iar duşmanii-ţi vor pieri.

2 Clădit pe această Temelie,

Te vei scula-n mărire;

Te vei numi “Mântuire",

Porţile tale “Laudă".

În Tine cei răscumpăraţi,

Vor umbla-n bucurie,

Şi de suferinţă scăpaţi,

Vor cânta-n veselie.

3 Atunci râuri mari de apă,

Din iubirea cea de veci,

Vor ieşi, setea s-adape,

Pe-ai Tăi fii din râuri reci.

Cine poate avea frică,

Când râuri curg cu-aşa leac?

Har, ce-i ca Domnul, care-L dă,

Izvorând din veac în veac.

4 Nu dispera cu-aşa prospect,

Ce-ndeamnă la credinţă;

Deşi acum ai trist aspect,

Eşti înspre biruinţă.

Nu privi cele trecute,

Căci n-au nici o valoare,

Nădejdea inima-ţi umple,

Ca mirtul în splendoare.

N. 102 - M. 59   59

1 MĂRIRE Domnului!

Cerul şi Pământul,

Să-L laude.

El e bunătatea,

Alină durerea.

Lăsaţi să răsune:

Mielul sfânt e.

2 Ceata cea cerească,

Cu toţi laolaltă,

Să-L laude,

Dumnezeu, cărora

Le-a dat îndurarea,

Să cânte pururea:

Mielul sfânt e.

3 Pe cari v-a mântuit,

Aici jos pe pământ,

Să-L lăudaţi.

Fie bucurie,

Toate suflările,

Să cânte-n vecie:

Mielul sfânt e.

4 Se va sfârşi jalea

Dacă-mpărăţia

Păcii vine.

Cântul va ajunge

La cer în-nălţime,

Vestind bucurie:

Mielul sfânt e!

60   N. 107 - M. 60 

1 ÎNGROAPĂ jalea ta,

Care ţi-a făcut

Lumea şi pământul.

Ascunde gândul,

Ai suflet liniştit

Când noaptea vine,

Şi spune-I lui Isus,

El te mântuie.

2 Plânge-te lui Isus,

El ştie totul.

Plânge-te lui Isus,

S-ai ajutorul.

Adună razele

Care vin de sus,

El îţi va ajuta

Să ai repaus.

3 Inimile se frâng,

De multe dureri.

De noapte n-ai frică,

Te apără El.

Îngroapă jalea ta,

Isus te-ajută,

Din razele Sale

Şi altora dă.

61   M. 61

1 DOMNUL e al nost'  adăpost,

Când vremuri grele năvălesc;

El alungă suspinul nost',

La El e al nost sprijin ceresc.

2 Este un râu ce ţine al său curs,

Prin cetatea lui Dumnezeu;

Bucurie, pace mi-a adus,

Încă aicea în drumul meu.

3 Acest râu sfânt e-al Său Cuvânt,

Care ne-alină dureri;

Prin făgăduinţe de pace,

Dă celor slabi din nou puteri.

62   M. 62  

1 DOMNUL iubi pe păcătoşi

Cei ruinaţi, căzuţi.

Deplin pe toţi i-a mântuit,

Pe sărmani şi avuţi.

Corul

O, ce mare iubire,

Tatăl ne-a arătat!

Pe Fiul Său jos L-a trimis,

El ne-a răscumpărat.

2 Acum eu Îl reclam, al meu,

Pe Fiul Său mărit.

Moartea Lui m-a răscumpărat

Şi sângele jertfit.

3 Iubirea Lui va aduce,

Mărirea deplină;

'Naintea sfinţilor pune,

A lui Cristos taină.

4 Cei ce-L iubesc, toţi sunt veseli,

Merg tot înainte;

Acum numai ei au parte

De bucurii sfinte.

5 Ce-a-nvins a Satanei puteri,

Cântaţi, răscumpăraţi!

Triumf de la voi se cere,

Pe Cristos să-L lăudaţi.

N. 32 - M. 63   63    

1 DUMNEZEU pe căi ascunse

Cu noi minuni face:

Umblând pe mare, prin furtuni

Zburăm mai departe.

2 În adâncimi mari, unde nu

Ajunge nici mintea,

Se ascund planurile Lui,

Şi e voinţa Sa.

3 Voi, sfinţi fricoşi, vă-ncurajaţi.

Norii ce vă-nfrică,

Sunt pentru voi de dar umpluţi,

Peste voi s-or vărsa.

4 Nu judecaţi pe Domnul slab,

Ci vă-ncredinţaţi Lui;

Sub norii negri-Şi ascunde,

Faţa dragostei Lui.

5 Planul Său iute se coace,

El tot mereu creşte.

Mugurul poate fi amar,

Dar fructul e dulce.

6 Cel făr-de credinţă e orb,

Cutreieră-n zadar.

Domnul se va descoperi,

În măreţul Său plan.

64   N. 45 - M. 64

1 DOAMNE, eu pe Tine Te chem,

Mă arunc la piciorul Tău;

Dacă va veni potopul,

Nu lăsa ca eu să tremur.

2 Amic bun, El e scutire,

Cui să-mi plâng eu durerile?

Decât Ţie, Cel ce deschizi

Şi chemi pe sărmani şi flămânzi.

3 Sunt oare care Te-au rugat,

Pe cari Tu să-i fi refuzat?

Nu ajuţi Tu şi-acum, mereu,

Celor ce caută scutul Tău?

4 Părăsit, sărman mă rog eu,

Ia-mă Doamne sub scutul Tău.

Ştiu că Tu-i îndrumezi bine,

Cărora le eşti scutire.

65   M. 110

1 EU nu ştiu ce m-aşteaptă.

Domnul din graţie,

Aceasta o ţine-n taină

Şi pân-sfârşesc calea,

Scene noi îmi descopere,

Care mă bucură.

Corul

Unde El mă conduce,

Pe cale voi păşi,

(:Şi-n tot ceasul cant cântece

De pacea-mi ce El ştie:)

El ştie, El ştie.

2 Dacă numai un pas văd,

Lumina-mi străluce;

Dacă zboară visul lumesc,

Drăgălaş îmi sună,

Vocea-I blândă care-mi zice:

Vino şi-Mi urmează!

3 Când ştiinţa-mi lipseşte,

Cu dreapta-I mă ţine,

A dispera nu mă lasă,

Sufletu-mi mângâie

Şi-mi linişteşte inima

Aşa mă iubeşte.

4 Pe drum merg mai departe,

Cu Dumnezeu umblând;

Mai vreau cu El prin întuneric,

Ca făr-de El ştiind.

Mai bine cu El prin spirit,

Decât singur văzând.

N. 50 - M. 66   66

1 DOMNUL a promis o scumpă zi,

Ce privim că acum e-aproape.

Mântuitorul o va-ncepe,

Când se va arăta-n mărire.

Corul

În patria dulce

Ne vom întâlni voioşi cu El,

În patria dulce

Laolalt-om fi pe vecie.

2 Atunci cei morţi, toţi vor învia

Şi cei vii, toţi se vor înschimba.

Necazul, suspinul va trece

Isus va şterge lacrimile.

3 Acolo tulburare n-a fi,

Pentru că cel rău se va stârpi;

Pace-a fi şi dreptul va-nflori

Căci Cristos cu drept va-mpărăţi.

4 Acolo va răsuna laudă,

Dătătorului de viaţă,

Care în a Lui măreaţă zi,

Bucurie va da pe pământ.

 N. 206 - M. 67   67

1 MÂNA Domnului e aspră,

Lovind de multe ori;

Deşi scopu-i bun, dar frica

Mereu, destul, strigă.

2 Piatra din Templu-n lucrare,

Geme sub mâna Sa;

Dar loveşte din nou, nu stă,

Până-şi face munca.

3 Piatra prin multe lovituri,

Formă nobilă-şi ia;

Şi frumoasă prin lustruiri

Va trăi pururea.

4 Snopii de grâu cum sunt bătuţi,

Şi călcaţi sub picior;

Dar ieşind grâul din pleavă,

Ia culori de aur.

5 Din strugurii zdrobiţi şi storşi,

Vinul plăcut curge;

Dacă sunt părtaş cu Domnul,

Soarta aşa-mi va merge.

6 Cuptorul fierbinte e alb,

Şi rugina mâncă,

Doamne a Ta judecată,

Cu mine-aşa facă.

68   M. 68

1 GRAŢIE, sunet plăcut,

Şi-atât de-armonios!

În tot cerul a răsunat,

Să sune şi-aici jos.

2 Graţie, drum ai găsit

Să scapi omul căzut;

Pe toate căile-i mărit,

Planul ce L-ai făcut.

3 Graţie, m-ai învăţat,

Să umblu drum ceresc.

Noi puteri am de aşteptat,

Când la Domnul grăbesc.

4 Graţia va-ncununa,

În veci orice muncă;

E-n cer piatra unghiulară,

Merit veşnic ne dă.

69   M. 69  

1 DOAMNE-ascultă-mi rugămintea,

Fii liniştea, speranţa mea;

Mărite, cum nu şti' mintea,

Fă tot pentru scăparea mea.

2 Mare eşti, bun, drept şi-nţelept,

Tu eşti Tatăl şi Domnul meu;

Eu sunt al Tău prin sânge sfânt,

Răscumpărat, fiu, serv al Tău.

3 Din suflet, ochi şi-a mele mâini,

La Tine caut şi Te privesc;

Că-n pământ sec călătorii,

Caut izvoare ce răcoresc.

4 Viaţa, fără-a Ta iubire,

Nu poate-avea vreo valoare;

E-o sarcină, chinuire,

De-aş fi respins de la Tine.

5 Mâini şi glas ridic la Tine

Te laud până-am suflarea.

Lucrul Tău sfânt mă bucure,

Cât zilele-mi vor mai ţinea.

N. 130 - M. 70   70

1 STĂPÂNE, la porunca Ta,

Sfinţii-ncepură-a secera;

Şi ei ascultă chemarea,

Făr-de-a mai pofti altceva.

2 Prin anii trişti, de dureri plini,

Au semănat vărsând lacrimi

Şi având credinţă tare,

Că vin vremi de secerare.

3 Sfinţii nu vor mai suferi,

Şi-n lacrime n-or mai sădi,

Fiindc-Acel ce i-a lăsat,

Azi la seceriş i-a chemat.

4 Acum toţi secerătorii,

Adună bucuroşi snopii;

Glasul mâhnit timp de-alungul,

Cântă iar voios triumful.

5 Şi peste Iordan dincoace,

Secerătorul snopi strânge;

Fericit cel ce seamănă,

La seceriş se bucură.

N. 124 - M. 71   71

1 CONDU-MĂ mare Iehova,

Pe calea mea de pribeag;

Slab sunt eu, dar Tu eşti tare,

Ajută-mă cu al Tău braţ.

Apără-mă fără margini, iubire,

Hrana mea, pâinea cerească să fie.

2 Deschide-mi izvor de cristal,

Carele balsam să-mi dea.

Farul Tău sfânt să mă ducă,

Unde-al vieţii scop e.

Mântuitorul meu să-mi fii şi scutul,

Iubirea Ta să-mi fie adăpostul.

3 Când vine-al strâmtorării timp

Întăreşte-mi credinţa.

Pe când alţii cad în juru-mi,

Tu să-mi dai învingerea.

Să-mi fii scăpare şi să-mi fii cetatea,

Căci în Tine-am pus toată iubirea mea.

72   N. 115 - M. 72

1 SALUTAŢI dimineaţa Sionului!

Săltaţi voi cei ce-ntuneric aţi stat!

Daţi tristeţea, opriţi şirul plânsului!

Sionul domnia-n triumf i-a luat!

2 Salutaţi dimineaţa Sionului!

Prezisă de-ai lui Dumnezeu profeţi.

Săltaţi, cad cătuşele mormântului!

Păgâni şi toţi, arătarea vedeţi!

3 Vezi în pustiu cum flori răsar frumoase

Şi râuri pline alunecă în jos,

De pe munţi răsar ecouri duioase

Şi câmpuri verzi răsună maiestos!

4 Vezi, din pământ şi mare, morţi înviind,

Pe Iehova-L saltă-n înălţime;

Vocea de război pe veci surdă fiind,

Strigă: de veselii toate-s pline!

N. 68 - M. 73   73

1 LUI, mărire Celui Uns,

Al lui Iehova Fiu;

Săltaţi timpul I-a ajuns,

De stăpân toţi Îl ştiu.

Vine să rupă lanţul,

Pe robi să-i deslege;

Să ridice păcatul,

'N drept să guverneze!

2 Vine ca un ajutor,

Robia să strice;

S-ajute săracilor,

Pe slabi să-i ridice.

Cânt să dea-n loc de suspin,

Şi noaptea lumină

Celor slabi şi în ruini,

Dragi Lui din inimă.

3 Să-L mărim necontenit,

Şi zilnic Lui să-I cânt;

Domnia-i în infinit,

Sfârşit n-are nicicând.

Iar timpul niciodată,

Acest legământ sfânt,

Nu-l schimbă nici o treaptă,

Sigur, c-a Lui Cuvânt!

N. 192 - M. 74   74

1 FERICE de cei ce cunosc,

Al graţiei drum din cer jos;

Prin înţelepciunea de sus,

'Nvaţă iubire e Isus.

2 Strălucirea-nţelepciunii,

Cum să cuprind valoarea ei?

E mai scumpă ca aurul,

E praf lângă ea argintul.

3 Are mâini pline de zile,

Preţ bogat de nemurire.

Căile îi sunt plăcute,

Către pace sunt făcute.

4 Fericit cel ce-o câştigă,

Şi-n toate i se obligă;

Să-i fie-n veci bogăţia,

Ea-i lui Cristos asemenea.

M. 75   75

1 ZECI de mii de glasuri, harfe,

Cântece de laudă cânt;

Se veselesc cereşti cete,

Isus Domn e pe pământ.

Iată El vine pe tron,

În scurt aici fi-va Domn:

Aleluia, Aleluia!

Aleluia, Amin.

2 Isus mărit şi sfânt pază,

Ce pe toate jos pui preţ,

O, Doamne, zâmbind eşti rază,

Mângâiere celor drepţi.

Gândind la iubirea Ta

Ne-ndemni a o imita:

Aleluia, Aleluia!

Aleluia, Amin.

3 Domn mărit fii totdeauna,

Ai eternă cunună,

Şi a Ta iubire-acuma,

N-om lăsa cât e lună.

Aleşii harului Tău,

Să-Ţi vadă faţa mereu;

Aleluia! Aleluia!

Aleluia, Amin.

76   N. 132 - M. 76

1 CE cânt plăcut! El a venit,

Mântuitor promis;

Inimi, Lui tron să-I gătiţi,

Şi-n cântec să-L măriţi.

2 Vine El “Soare-al Dreptăţii",

S-alunge nori, ceaţă.

Să dea flori pustietăţii,

În veci zi de viaţă.

3 El vine să 'libereze,

Pe cei prinşi de Satan;

Va distruge-a morţii poartă,

Şi tot ce-i Lui duşman.

4 Vine-a ridica suflete,

Să lege pe răniţi;

Din comori de graţie,

Va da celor lipsiţi.

5 Osana! Binecuvântat,

Prinţul nou de pace;

În cer veşnic va fi-adorat,

El cu drept domneşte.

77   N. 163 - M. 77   

1 MĂRIRE fie Mielului,

Îngerii aşa vestesc;

Toţi în cer aduc tribut Lui,

Cu toţii Îl preamăresc.

2 Voi, pentru care a murit,

Cu corul din cer veniţi;

Şi pentru Domnul cel iubit,

Cântarea să v-o uniţi.

3 În suflet zelul sfânt având,

Pe-ntrecute cu cei de sus;

De răscumpărare cântând,

Ce iubirea ne-a adus.

4 În El moştenind viaţa,

Lăudaţi numele Lui;

Cinste, putere măreaţă,

Reverse-se Mielului.

N. 56 - M. 78   78

1 SUFLETE trist, sus, sus!

Griji nu avea;

Vrăjmaşii va-nvinge

Ruga ta.

Isus 'naintea ta,

Acasă-n cer S-a dus

Şi pe tin-te-a lua,

La repaus sus.

2 Toţi la cununie,

Dar nu în gol!

Sfinţi oaspeţi fie,

Isus e-acol'.

Palmul biruinţei,

Sfinţi ridicaţi;

Virgine al vost-farmec,

O, îmbrăcaţi!

3 Regi pe tronul promis,

Cununi pe cap;

Cristos e Domn, s-a zis

Parte luaţi!

Dispreţuiţi veniţi,

Pribegi nu mai fiţi,

Acas-să odihniţi,

Isus e acol'.

N. 244 - M. 79   79

1 AUZIT-AŢI cântul nou, cântecul frumos,

Ce-l cântă al sfinţilor cor?

Pe harfa lui Moise şi flautul lui Ioan

Cum se-ntrec dulcile armonii?

Cum se-ntrec dulcile armonii;

Pe harfa lui Moise şi flautul lui Ioan,

Cum se-ntrec dulcile armonii?

2 E cântul Mielului, ce Moise a prezis,

În semne multe şi chipuri.

Dacă zorile vor desface taina lor,

Mari minuni ochii noşti vor vedea;

Mari minuni ochii noşti vor vedea,

Dacă zorile vor desface taina lor,

Mari minuni ochii noşti vor vedea.

3 Ce privelişte măreaţă acum vedem!

Aceasta toţi o vor vedea,

Regele nost' lucrurile le-nnoieşte,

Şi s-apropie mari bucurii,

Şi s-apropie mari bucurii,

Regele nost' lucrurile le-nnoieşte,

Şi s-apropie mari bucurii.

4 Scopul Tău Atotputernice mare e,

Nega asta, nu o putem.

Calea Ta-i dreaptă, şi noi Te recunoaştem,

Rege adevărat al lumii.

Rege adevărat al lumii,

Calea Ta-i dreaptă şi noi Te recunoaştem,

Rege adevărat al lumii.

5 Ne temem de Tine cu frică de copil,

Şi alegem cărarea Ta,

Tot poporul s-apleacă 'naintea Ta

Când o să vie judecata.

Când o să vie judecata,

Tot poporul s-apleacă 'naintea Ta,

Când o să vie judecata.

6 Sus sfinţilor, acuma cântaţi, voi cântaţi!

Răsune pământul de cânt.

Cânte “Harfa lui Dumnezeu" laudele

Ce umplu cerul şi pământul.

Ce umplu cerul şi pământul,

Cânte “Harfa Lui Dumnezeu" laudele,

Ce umplu cerul şi pământul.

7 Harfa-ceasta este Cuvântul Lui  sfânt,

Însă nu a fost priceput;

De la Moise pân-la Ioan l-au încordat,

Unde-i coarda mai sunătoare.

Unde-i coarda mai sunătoare,

De la  Moise până la Ioan l-au încordat,

Unde-i coarda mai sunătoare.

8 Sună cânt pe unde zboară şi trece,

Răspândeşte visul păcii.

Glasul zboară şi invită la cântece,

Şi cântă toţi cu bucurie

Şi cântă toţi cu bucurie,

Glasul zboară şi invită la cântece,

Şi cântă toţi cu bucurie.

M. 80   80

1 CREZUT-AI tu în Domnul?

Încă ceva-a mai rămas;

Ai gustat tu harul Său?

Încă ceva-a mai rămas;

O, ce dar Tatăl ne-a dat!

Încă ceva-a mai rămas;

A Lui mână-i bogată,

Încă ceva-a mai rămas;

Corul

Tot mai mult, tot mai mult,

Tot mai mult a mai rămas;

Iubire fără margini!

Încă ceva-a mai rămas.

2 Simţi pe Domnul aproape?

Încă ceva-a mai rămas;

Te-nalţ-a Lui prezenţă?

Încă ceva-a mai rămas;

O iubirea ce Isus,

Încă ceva-a mai rămas;

Ne-a adus nouă de sus,

Încă ceva-a mai rămas.

3 Simţit-ai Spiritul sfânt?

Încă ceva-a mai rămas;

Care-atinge ca un vânt?

Încă ceva-a mai rămas;

O putere ce ne dă,

Încă ceva-a mai rămas;

Spiritul ne mângâie,

Încă ceva-a mai rămas.

81   M. 81  

1 ASCULTĂ Dumnezeu

 zice:

O, tu poporul meu trist,

Nemângâiat şi alungat,

Îţi zidesc locaş mărit.

N-or mai fi nori de mâhnire,

Cari drumul întunecă,

Zidul va fi “Mântuire"

Şi porţile laudă.

2 Acol-ca râuri de apă,

Cari-adapă grădina,

Tot plăceri ce nu se gată,

Vor desfăta inima.

Toate-acestea de la Domnul,

Sunt răsplata credinţei.

Va domni pacea-adevărul,

Asupriri nu vei simţi.

3 Luni scăzând tu nu-i mai vedea,

Al tău Soare sus va sta.

Necaz nu-i mai avea, fiind

Dumnezeu lumina ta.  

Noaptea ta s-a schimba-n ziuă,

Suspinul în laudă.

Domnul va fi gloria ta,

Şi lumina veşnică.

82   M. 82

1 TATĂ ceresc vreau foarte,

Să-mbrac haine curate;

Haina albă de nuntă,

La copilul Tău îi dă.

2 Haina pătată Tu-mi ia,

Te cere inima mea;

Mă-mbracă-n haina sfântă,

Să fiu vrednic de nuntă.

3 Las-să-mbrac veşmânt curat,

De Domnul scump cumpărat,

Apucând eu braţul Său,

Să-mi fac curat drumul meu.

83   N. 188 - M. 83  

1 TATĂ ceresc şi-al nost' Domn,

Pe Tine Te adorăm;

De căderi ne păzeşte,

Numelui Tău dăm cinste.

 2 Deşi nevrednici suntem,

Ascultă-ne Te rugăm;

Şi apoi la dreapta Ta,

Mai frumos Te-om lăuda.

3 Cât mai stăm pe acest pământ,

Condu-ne pe-al Tău drum sfânt;

Ca la Tine s-ajungem,

Gloria Ta s-o vedem.

4 Acolo graţia Ta,

Făr-de sfârşit vom lăuda;

Vom avea pe vecie,

Cântarea de-nvingere.

N. 87 - M. 84   84

1 BINECUVÂNTĂ-NE Doamne,

Înainte de-a pleca;

Fii Tu-ngrijitorul nostru,

Dă-ne apărarea Ta.

 Corul

Binecuvântă ce-am vorbit,

Şi ne-ascultă cererea;

Trimite-ne semnul Tău, că

Pe noi nu ne vei lăsa.

2 Spiritul Tău fie cu noi,

Mângâiere, 'ntărire;

Pentru toate ce am primit,

Ţie-Ţi fie mărire.

3 Rămâi cu noi prin Duhul Tău,

Templu sfânt să-Ţi fim Ţie.

Condu-ne-n calea vieţii,

Spre a Ta-mpărăţie.

M. 85   85

1 TATĂ ceresc noi ai Tăi fii,

În jurul Domnului stăm;

Ridică-ne sus inima,

Sfatul Tău să-l cuprindem.

            Corul

O, trimite-mprospătare,

Cu prezenţa Ta, Doamne;

O, trimite-nviorare,

Prin Cuvântul Tău, Doamne.

2 Ca un vânt cald de iubire,

Sfatul Tău ne pătrundă;

Prin Cuvântul sfânt să simţim,

Al Tău Spirit de faţă.

3 Slabi, obosiţi de luptă grea,

Cu corpul şi cu lumea;

Te rugăm Doamne-ajută-ne,

Al Tău har dă-nvingerea.

4 Cu-a Ta putere-ncinge-ne,

Tu călăuz şi scutul;

Cu al Tău Spirit umple-ne,

Lucreze-n noi Cuvântul.

86   M. 86

1 MOARE-amicul vameşilor,

Plâng fiicele Salemului.

Lumina se-mbracă-n des nor,

Cutremur dă pământului.

2 Adânci dureri şi iubire,

Domnul pentru-acest om moare.

Dar iată ce bucurie,

Isus cel mort iar învie.

3 Cristos cel viu părăseşte

Mormântul şi rupe lanţul,

Heruvimii toţi în cete,

Preamărind, Îi dau salutul.

4 Ştergeţi acum lacrimile,

Spuneţi, e viu şi domneşte.

A isprăvit munca mare,

Va desfiinţa şi pe moarte.

5 Trăieşti, Tu minunat Rege

Te-ai născut spre-a răscumpăra.

Moarte, acul tău unde e,

Mormântule-ngâmfarea ta?

87   N. 98 - M. 87  

1 EL conduce, o ce cuget!

Ce repaus ceresc îmi dă;

Oriunde sunt, orice petrec,

Mă conduce cu-a Lui mână.

            Corul

Mă conduce, mă conduce,

Credincios Domnul pe mine;

Te voi urma o, Domnul meu,

Numai Tu condu-mă  mereu.

2 Când prin noaptea 'ntunecoasă,

Când prin raze luminoase;

Peste valuri, prin furtună,

Mă conduce cu-a Lui mână.

3 Dă-mi dară Doamne mâna Ta,

De Tine nu m-oi depărta;

Odihnit voi fi-n sorţul meu

Dacă Tu mă conduci mereu.

4 Şi sfârşindu-mi aici lupta,

Şi-având aproape 'nvingerea,

Nu mă-nfrică moartea rece,

Domnul prin Iordan m-a trece.

N. 91 - M. 88   88

1 EU sunt străin aici pe- acest pământ,

Şi sunt pe drum necontenit,

Şi ca pribeag mergând singur pe drum,

Dar fericit, fericit.

Mă uit unde răsare soarele,

Unde se nimicesc păcatele,

Mă mângâie Isus cu vorbele,

Voi odihni liniştit.

2 Aici ispita mă împresoară

Şi sunt pe drum necontenit,

Şi vrăjmaşul deşi mă chinuie,

Sunt fericit, fericit.

Vrăjmaşii las-batjocoreas-că-mă,

Cei răi arunce-asupra mea hulă,

Din cale nu mă-ntorc niciodată,

Voi odihni liniştit.

3 Sufăr aici chinurile probei

Şi sunt pe drum necontenit,

Deşi mă despart de prietenii mei

Sunt fericit, fericit.

Ce ne-a promis, ne-aduce pacea El,

Ferice de cel ce moare cu El,

Căci acela de păcate-I liber,

Voi odihni liniştit.

4 Lumea gândurilor e pustie

Şi sunt pe drum necontenit,

Deşi mă lupt aici cu mulţi pizmaşi

Sunt fericit, fericit.

Puterea Satanei mult nu va fi,

Domnul în bucurii mă va primi,

Şi cel ostenit se va ferici

Voi odihni, odihni.

89   N. 51 - M. 89  

1 CERESC şi veşnic Dumnezeu,

Etern şi mare-i harul Tău;

Dreptatea Ta va alunga,

Nori groşi ce-ascund gloria Ta.

2 Dreptatea Ta e veşnică,

Ca munţii este-ntărită;

Faptele-Ţi sunt minunate.

Judecăţile-s dreptate.

3 Grija-Ţi iubită şi lată,

Spre om şi vite se-mparte;

Grijeşti toată creatura,

Dar pe-ai Tăi sfinţi pe deasupra.

4 O, Doamne bună-i mila Ta,

De unde-i toată speranţa;

Prin toate odihnim bine,

Sub aripa-Ţi de iubire.

90   M. 90

1 SPIRITE sfânt ce-alungi mâhniri,

Străbate norii nopţii;

Vino al bucuriei izvor,

Cu lumina vieţii.

2 Din-nălţimi pogoare-se jos,

Ploaia de dar bogată;

Comori ce aşteaptă inima,

Şi Domnul vrea să-mpartă.

3 Autorul făpturii noi,

Dă putere şi ungere;

Locaş fie-Ţi inimile,

Şi cu al Tău har umple-le.

91   N. 75 - M. 91

1 ÎNDURAT sfătuitor,

Duhul sfânt mângâietor,

Du-ne cu mâna-Ţi sfântă,

Prin vifor şi furtună.

Sufletul nost' reînvie,

De-al Tău glas de dragoste,

Care zice, o, vino,

Că te duc acasă Eu.

2 Amic credincios cu noi,

Cel ce ne-ajuţi în nevoi,

Nu ne lăsa să slăbim,

În groaza de-ntunecimi.

Când viscolul vâjâie,

Şi nădejdea ne scade,

Zi-ne atunci, o, vino

Că te duc acasă Eu.

3 Când trec zilele luptei,

Ş-aşteptăm a odihni,

Atunci rugăciuni numai,

Ne mai leagă de-acest trai.

Şi îmbărbătaţi fiind,

Numai de sângele sfânt,

Zi-ne atunci, o, vino,

Că te duc acasă Eu.

M. 92   92  

1 DOAMNE Te-arăţi speranţa mea,

Tu stea mândr-a zilei,

Luceşti şi alungi noaptea grea,

Cu toată spaima ei.

2 Aşa de mult Te aşteptăm,

Dorind cu Tine-a fi;

Coroana regală-Ţi privim,

Ce-o vom împărtăşi.

3 Ah, ce speranţă măreaţă,

Aşa-mpărtăşire;

E legată cu cel mai scump

Cuget de dragoste.

4 Sfântă, curată plăcere

Şi fără de pată,

A fi cu Domnul, Capul nost',

În patria sfântă.

5 Deja-n parte ne bucurăm,

Ca semn de relaţii.

Dar, o, ce minunat va fi,

La sfârşitul luptei.

6 Lângă miriade pe Tron,

Pe El Îl vei vedea,

Admirând ce-a făcut Mielul,

Murind spre a-libera.

7 Ce-s a noastre suferinţe,

Când cu El putem fi

Şi cu îngeri-n companii,

În veci Îl vom slăvi?

93   N. 105 - M. 93

1 TEMELIA credinţei voastre sfinţilor,

Are puterea-n Cuvântul Domnului.

Voi, care la Cristos v-aţi refugiat,

(:Ce mai aveţi de la El de aşteptat?:)

2 Să fii bolnav, sau să trăieşti chiar voios,

Să le ai toate sau să fii nevoios,

Acasă, pe drum, pe apă sau uscat,

(:Îţi duc soarta zilelor amăsurat:)

3 Dacă-ţi zic: “să vii pe ape-n afuzimi",

Valurile durerii nu te ating,

Pentru că Eu te voi binecuvânta,

(:Şi de gândurile grele te-oi scăpa:)

4 Când va fi să înduri probe grele, mari,

Te va ajuta al Meu puternic dar.

Flacăra nu va ajunge la tine,

(:Eu fac soarta la aur, şi rugină:)

5 Cel ce de la Isus cere ajutor,

Nu-l voi lăsa pe mâna vrăjmaşilor.

Vie contra lui vrăjmaşii cu suta,

(:Niciodată Eu pe el nu-l voi uita:)

94   N. 6 - M. 94  

1 CE fericită clipă e,

De când pe Isus pot vedea;

Simţesc plăcere nouă când,

Văd floarea şi-aud pasărea.

Şi-atunci când timpul e noros,

Şi pe câmp cade negura,

Fie decembrie sau mai,

Inima-mi saltă tot aşa.

2 Glasul Lui e ca muzica,

Numele Lui un scump miros;

Trece negura unde-i El,

Şi unde-i El, sunt toţi voioşi.

Şi El tot cu mine fiind,

Neliniştirea n-o cunosc,

Nu-i om ca mine de voios,

Anul meu vară este tot.

3 Destul să-I văd faţa, numai,

Fiinţa-mi eu Lui o jertfesc,

Schimbe-se locul şi timpul,

Eu nu mă schimb, ci mă-ntăresc.

Lângă mare iubirea Lui

Orice palat e mititel,

De-i El cu mine, temniţa

Luceşte ca şi un castel.

4 Mărite Doamne, al Tău sunt,

Tu Soare-mi eşti şi cântecul,

Iarnă grea nu voi mai avea

Şi nu voi suferi mai mult.

Doliul meu, iată, a zburat,

Şi planul Tău m-a mângâiat;

Revarsă înţelepciunea,

Cuvântul Tău adevărat.

N. 65 - M. 95   95

1 CE simţ fericit şi binecuvântat,

Iubirea fiască, sigil nepătat,

Perfectă dragoste, de tot curată,

Ca să răbdăm toate pe noi ne-nvaţă.

2 Doresc mult să fiu blând, simplu şi umil,

Ca-Nvăţătorul meu şi ca un copil.

Mai sincer mai milos, la minte plăcut,

Să pot veghea-n rugă,

pân-noapte-a trecut.

3 Vreau ştiinţă curată, cari de sus vine,

Şi-n totul e plină de fructe bune;

Vreau al lui Isus Duh, precum a promis

Da vreau să şi trăiesc precum El a zis.

4 Toate sunt deşarte, a lumii plăceri,

Văzând valoarea lor, că-s numa-nşelări,

Eu vreau să fiu liber, nu rob la păcat,

Trăind numai Lui ce m-a răscumpărat.

96   M. 96

1 CE dulce-i numele Isus

Pentru cel credincios;

Răni vindecă, ia necazul;

Zicând: “Fii curajos"!

2 El face-ntreg, suflet rănit,

Şi-alungă necazul;

Celor flămânzi El e Mana,

Şi dă repausul.

3 El e Stânca pe cari-zidim,

Ni-adăpost, pavăză;

Comori cereşti de preţ etern,

Vin din graţia Sa.

4 Isus, Amicul şi Păstorul,

Rege şi Profetul;

Şi al nost' Preot mântuitor,

Lui să-I cântăm imnul.

5 Iubirea Ta fără margini,

Orice-ar fi vom vesti;

Prin cânt, al Tău nume lumii,

Voioşi vom răspândi.

97

1 CE nume scump ai Tu Isuse,

Iubitul sufletului meu,

Mireasma Ta îmbătătoare

Îmi umple sufletul mereu.

2 Am mirosit parfumuri scumpe,

De când la Tine m-am întors,

Eu Ţi-am simţit atunci  iubirea

Şi pacea-n inimă s-a 'ntors.

3 S-arate-un suflet ce-ntâlneşte,

O bucurie-n calea sa,

Mai este oare-n lumea 'ntreagă

Iubire ca iubirea Ta?

4 Eu spun cu-atâta bucurie,

Pe calea-ngustă merg în sus,

Că nu-s în lume-aşa  cuvinte

Cum sunt a Tale scump Isus.

5 Cum învăţai în Galileea

Să-şi pregătească calea lor,

Că vei aduce-Împărăţia

Şi fericirea tuturor.

6 Când toţi cei mari şi  mici din lume,

Se vor întoarce bucuroşi,

În patria cea fericită,

A marelui Isus Cristos.

7 Atunci în ziua minunată

Când Cristos va împărăţi,

Veni-va toată creatura

Şi frumos se va umili.

M. 98   98

1 Ce deşert e tot ce-i sub  cer,

Sărmane-s orice legături;

Chiar orice comori  pământeşti,

Ce ne-ar lega de cel-lumeşti.

2 Nori, roua de dimineaţă,

Floarea mândră veştejită,

Ne-ntreabă cu glasul lor  blând:

Ce-i gloria de pe pământ?

3 Dar chiar de trec plăcerile,

Cum trec de pe camp  florile,

Timpul strălucit e-aproape

Va-nghiţi griji, durerile.

4 Veniţi speranţe, bucurii,

Izgoniţi frica şi grijuri,

Dumnezeu ne va petrece,

Valea de lacrimi vom trece.

(Psalmul 91)   99

1 CEL ce stă sub ocrotirea

Celui Prea-Înalt de sus

Şi se odihneşte-n umbra

Celui tare de nespus,

Zice pururi despre Domnul:

“El e cetăţuia mea,

(:Dumnezeul meu în care Mă încred şi voi scăpa":)

2 El te scapă chiar de laţul

Vânătorului întins

Şi de ciumă-atunci când  lumea

Pustiirea a cuprins.

El te-acoperă sub aripi,

De-a Lui pene-i fi ascuns,

(:Căci a Lui credincioşie

Este scut de nepătruns:)

3 Nu te teme de săgeata

Din a nopţii negre vremi

Şi nici de săgeata zilei

Tu nicicând să nu te temi.

Mii să cadă lângă tine,

Zece mii la dreapta ta,

(:Dar de tine nu te teme

Nu se va apropia:)

4  Doar vei sta şi cât privi-vei

Împrejur cu ochii tăi

Vei vedea deosebirea

Şi răsplata celor răi,

“Fiindcă zici că: Domnul  este

Locul meu de adăpost"

(:Şi din Cel Prea-'nalt făcut-ai

Turnul tău de adăpost:)

100   M. 100  

1 CE voios sunt că Tatăl ne  spune,

Prin Scripturi a Lui mare  iubire.

Lucruri măreţe văd cu  Biblia,

Cari spun marea-I iubire- asupra mea.

Corul

Sunt vesel, Tatăl mă  iubeşte.

Da, El Tatăl mă iubeşte.

Ce vesel sunt că mă iubeşte,

Că El mă iubeşte.

2 Tatăl mă iubeşte, eu spun  asta,

El a trimis pe-al Său Fiu  aicea.

C-al meu suflet pierdut  să-l mântuie,

O, eu sunt sigur El mă  iubeşte.

3 Nu numai Tatăl, dar şi al  Său Fiu sfânt,

Mă iubi încă aici pe pământ.

Isus pentru mine-Şi dădu  viaţa,

Ce-ar fi mai  bun semn de  dragostea Sa?

4 Pentru-asta dragoste eu ce-I voi da?

Jertfa-mi umilă El n-a refuza.

Viaţa-mi slabă, Ţie-Ţi dau  Doamne,

Şi-a mele buze să Te laude.

Corul

Voios primesc favoarea-Ţi  mare,

Şi libera Ta graţie;

Primesc graţia-Ţi pentru  mine,