VECHIUL TESTAMENT

„Avrame, nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea nespus de mare.” Gen. 15:1

„Dumnezeu a fost scutul lui — ca să-l protejeze, să-l păzească de mânia şi puterea tuturor regilor pământului şi a armatelor lor, fiind capabil şi dorind să facă toate lucrurile să lucreze spre binele lui. Ce mângâiere a fost în acest gând! Cum ne aminteşte că Dumnezeu este şi scutul nostru, cel care ne protejează de orice lucru rău sau de orice putere rea. Gândul este frumos exprimat într-una din cântările noastre: «Cel ce mi-eşti scut şi păzitor,/ Venind vifor îngrozitor,/ Tu-mi eşti scăparea, Tu m-ascunzi,/ Ţie totul e-aplecător»”. R. 2853, c.2, p.3.

„Mângâierea dată aici lui Avram este cea dată tuturor celor ce au credinţa lui Avraam, şi paralela ei în Noul Testament este declaraţia preţioasă a Domnului nostru din Ioan 14:21,23: „Cine Mă iubeşte va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui. ... Noi vom veni la el şi ne vom face locuinţa împreună cu el”. Astfel, în mijlocul tuturor ispitelor şi încercărilor care ne înconjoară în peregrinajul nostru pământesc, în timp ce umblăm prin credinţă spre moştenirea binecuvântată rezervată sfinţilor biruitori, şi noi putem recunoaşte vocea Domnului nostru, spunând: «Nu te teme; Eu sunt scutul tău şi răsplata ta cea nespus de mare».” R. 1906, c.1, p.1.

„Este oare ceva prea greu pentru Domnul?” Gen. 18:14

„Spiritul lui Dumnezeu este puternic în orice fel este aplicat. Pentru a ilustra puterea Spiritului, apostolul ne îndreaptă atenţia spre Domnul nostru Isus şi moartea Sa literală şi spre modul în care Spiritul Sfânt al lui Dumnezeu L-a ridicat din moarte în înviere. Gândul este că această putere a lui Dumnezeu, astfel exercitată pentru Domnul Isus şi pe care El a promis că o va exercita la fel la sfârşitul acestei vârste pentru toate membrele credincioase ale corpului lui Cristos, indică o putere a lui Dumnezeu prin care, dacă se foloseşte de ea, noua creatură va găsi tăria să cucerească, să-şi supună carnea, şi mai mult decât atât, să o facă activă, energică în serviciul dreptăţii.” R. 3203, c.1, p.4.

„Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge.” Gen. 28:15

„De la capătul îndepărtat al scării, Iacov a auzit vocea Domnului spunând: «Eu sunt Domnul, Dumnezeul tatălui tău Avraam şi Dumnezeul lui Isaac. Pământul pe care eşti culcat ţi-l voi da ţie şi seminţei tale. ... Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge». ... Aceasta a fost exact mângâierea şi încurajarea de care Iacov avea nevoie. ... El a fost mulţumit cu pierderea tuturor lucrurilor deoarece avea încă favoarea divină, fiind recunoscut de Dumnezeu ca moştenitor al acestei minunate făgăduinţe, a cărei însemnătate a putut-o aprecia în mică măsură. La fel este cu toţi cei care au auzit vocea Tatălui şi au fost conduşi sau atraşi de făgăduinţele Sale, care au renunţat la orice alte ambiţii în viaţă ca să poată ajunge la favoarea divină şi la cea mai mare binecuvântare ca moştenitori ai lui Dumnezeu.” R. 3965, c.1, p.1,2.

„Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus.” Exod. 4:12

„Precum I-a spus lui Moise în trecut, Dumnezeu le spune astăzi celor umiliţi: «Eu voi fi cu gura ta şi te voi învăţa ce vei avea de spus». După cum o lecţie este să nu ne încredem în noi înşine, în judecata noastră sau în puterea noastră, o altă lecţie importantă este că trebuie să avem toată încrederea, absolută încredere în Dumnezeu. Până când această lecţie nu este învăţată, nimeni nu va fi cu adevărat potrivit ca purtător de cuvânt al lui Dumnezeu. ... Toate Scripturile ne indică faptul că umilinţa este o calitate esenţială pentru toţi cei din poporul Domnului care ar putea fi folosiţi de Domnul în orice lucrare importantă sau specială pentru El. Dacă urmaşii Domnului ar avea mereu în minte acest lucru şi şi-ar croi cu stăruinţă cursul în conformitate cu el, cât de mult ar fi ei folosiţi — putem fi siguri de aceasta.” R. 5262, c.2, p.1,3.

„Voi merge Eu Însumi cu tine şi îţi voi da odihnă.” Exod. 33:14

„Domnul este întotdeauna cu poporul Său. El se gândeşte întotdeauna la noi, fiind atent la interesele noastre, păzindu-ne în pericol, dându-ne lucruri temporale şi spirituale, citindu-ne inimile, luând în seamă fiecare impuls de devotament iubitor faţă de El, modelând influenţele din jurul nostru pentru disciplinarea şi finisarea noastră şi ascultând cea mai slabă chemare a noastră după ajutor sau afecţiune sau părtăşie cu El.” R. 3251, c.2, p.2.

„Când Dumnezeu vorbeşte despre prezenţa Sa cu slujitorii Săi nu trebuie să ne gândim că El este cu ei în prezenţa Sa trupească, ci că este prezent prin Spiritul Său şi prin mesagerii îngereşti, susţinându-i, binecuvântân-du-i şi călăuzindu-i. El îi protejează de orice lucru care i-ar vătăma. El veghează asupra fiecărui interes al lor şi le poartă de grijă cu gingăşie.” R. 5547, c.2, p.4.

„Domnul îţi va deschide comoara Lui cea bună” Deut. 28:12

„Acum ziua Domnului a sosit: noi trăim acum în ziua prezenţei Fiului Omului — «Domnului secerişului», care are pe capul Său o coroană de aur (autoritate divină) şi în mână (putere) o seceră ascuţită — secera «adevărului prezent», dezvăluirea clară a «Cuvântului lui Dumnezeu (care) este viu şi lucrător, mai tăietor decât orice sabie cu două tăişuri . ... şi care judecă gândurile şi intenţiile inimii». El trimite astfel de «lucrători», «îngeri» sau «mesageri» la seceriş cum a trimis şi în secerişul vârstei iudaice, adică pe ucenicii Săi consacraţi şi credincioşi, care poartă Mesajul Secerişului — Planul lui Dumnezeu descoperit acum pe deplin împreună cu timpurile şi sezoanele lui stabilite.” R. 1362, c.1, p.3.

„Domnul Dumnezeul tău va merge El Însuşi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa.” Deut. 31:6

„Încă mai poate fi adevărat pentru poporul Domnului că lucrurile vor părea foarte întunecate; dar ei nu cad şi nu vor cădea în disperare orice ar veni, pentru că Domnul a spus că nu ne va lăsa şi nu ne va părăsi niciodată. Această făgăduinţă plină de îndurare trebuie să ne dea o nădejde tare şi neclintită. Trebuie să ne ţinem de ancora nădejdii noastre. Poziţia noastră, prin urmare, diferă foarte mult de cea a lumii, care nu are nici o nădejde specială. Oamenii din lume nu au ancoră solidă, nu au făgăduinţe preţioase care să-i ţină tari. Noi ştim că în cel mai rău caz, chiar dacă ar trebui să murim de foame, speranţa noastră stă dincolo de văl, dincolo de moarte. De aceea, sfinţii de astăzi ai lui Dumnezeu privesc moartea ca pe o poartă prin care se intră. ... într-o îndeplinire a tuturor nădejdilor şi bucuriilor noastre.” R. 5671, c.1, p.3.

„Domnul Însuşi va merge înaintea ta, El Însuşi va fi cu tine, nu te va părăsi şi nu te va lăsa; nu te teme şi nu te înspăimânta!” Deut. 31:8

„Providenţa lui Dumnezeu peste aceştia, fiii Lui, este o providenţă foarte specială: toţi paşii lor sunt rânduiţi de Domnul; chiar şi firele de păr din cap le sunt numărate (Luca 12:7). Ochii Lui sunt îndreptaţi întotdeauna spre cel drept şi urechile Lui sunt deschise la rugăciunile acestuia. Toţi îngerii sunt duhuri slujitoare trimise pentru a-i sluji pe aceşti moştenitori ai mântuirii. Toate lucrurile sunt făcute să lucreze împreună spre binele celor care-L iubesc pe Dumnezeu şi sunt chemaţi conform scopului Său. Cât de minunată şi specială este această grijă! Iar aceştia au făgăduinţa ei până la sfârşitul stării lor de încercare. Dumnezeu este într-adevăr un Tată pentru toţi cei care îşi pun încrederea în El; însă este o mare diferenţă între cei care sunt fiii Săi şi cei care rămân străini şi chiar duşmani.” R. 1561, c.1, p.4.

„El este preaiubitul Domnului şi va locui în siguranţă lângă El. Domnul îl va ocroti totdeauna şi el se va odihni între umerii Lui.” Deut. 33:12

„Dar numai cel credincios este păzit astfel. Nu trebuie să înţelegem că Domnul îi ocroteşte pe cei care nu fac efortul necesar să cunoască voinţa lui Dumnezeu ca să o poată împlini, ci pe cei care urmează în urmele lui Isus, care fac tot ce le stă în putere spre a plăcea Domnului aşa încât să fie capabili a discerne drumul pe care El ar vrea ca ei să îl urmeze. Aceştia fac ca vocea laudei Lui să fie auzită astăzi şi harul de-ajuns este partea lor. Dacă încercările credinţei, supunerii şi încrederii vor fi mai mari în viitorul apropiat decât au fost până în prezent, aceşti credincioşi nu vor cădea. ... Ei vor fi puternici în Domnul şi în puterea tăriei Lui, chiar dacă, pentru un timp, li se va cere să Îl urmeze fără să poată vedea unde.” R. 5501, c.2, p.2.

„Nu te înspăimânta şi nu te îngrozi, căci Domnul Dumnezeul tău este cu tine pe oriunde vei merge.” Ios. 1:9

„Pentru a lupta cu lumea, carnea şi diavolul se cere mai multă putere decât posedăm; avem nevoie de curajul care ajunge la noi din această asigurare divină dată lui Iosua (de sus). R. 3080, c.2, la mijloc.

„Nici unul din toate cuvintele bune, rostite asupra voastră de Domnul, Dumnezeul vostru, n-a rămas neîmplinit.” Ios. 23:14

„În cele mai mici şi în cele mai mari afaceri ale vieţii noastre El a vegheat întotdeauna pentru interesele noastre. Fiecare nor a avut o căptuşeală aurie! Ce am putea noi săi dăm Domnului?” R. 5538, c.1, ultimul p., c.2, sus.

„El va păzi paşii preaiubiţilor Lui.” 1 Sam. 2:9

„Nimic nu-i va atinge ca şi creaturi noi în Cristos.” R. 5862, c.2, p.3.

Zilele noastre în mâinile lui Dumnezeu

„Nu ştim dacă noi, care astăzi suntem aici, ne vom întâlni din nou în carne sau nu. Ce importanţă are? Suntem pe deplin mulţumiţi fie că trăim, fie că murim — indiferent ce hotărăşte providenţa divină cu privire la noi. «Zilele mele sunt în mâinile Tale; Doamne, acolo vreau să fie» — frumoasă expresie, nu-i aşa? Dorim să se facă voia Domnului în privinţa timpului schimbării noastre şi în privinţa tuturor lucrurilor de care ne bucurăm zilnic împreună — toate îi sunt încredinţate Lui. Voinţele noastre sunt complet moarte. Voinţa Lui trebuie să domnească în trupul tău, în al meu şi în al tuturor.” R. 5728, c.2, p.5.

„Domnul nu va părăsi pe poporul Lui, din cauza Numelui Lui celui mare, căci Domnului I-a plăcut să facă din voi poporul Lui.” 1 Sam. 12:22

„Aplicând acest verset Israelului spiritual putem lua şi noi o mare mângâiere din el. Dacă pentru Israelul natural a fost o favoare să fie adoptat ca şi popor special al lui Dumnezeu, ca şi casă a servilor, cu cât mai mare este binecuvântarea pentru Israelul spiritual, adoptat de Domnul ca şi casă a fiilor, supuşi Fiului mai mare, Isus; «şi casa Lui suntem noi, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea neclintită şi nădejdea cu care ne lăudăm!» (Evr.3:6). Este bine că poporul Domnului a fost chemat să se teamă de Domnul, să-L respecte; dar dacă Scripturile ar fi conţinut numai porunci şi mustrări, întreg poporul Domnului s-ar fi descurajat demult, cu si-guranţă. Dimpotrivă, prin mustrări şi corectări Domnul ne dă mărturii foarte preţioase cu privire la dragostea şi îndurarea Sa, la bunătatea şi îndelunga Sa blândeţe, pentru a ne încuraja.” R. 3223, c.2, p.3.

„Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, Mântuitorul meu.” 2 Sam. 22:2

„Aceasta este o asigurare binecuvântată aplicabilă pentru toţi din poporul Domnului şi este pe deplin verificată de toţi cei care îşi găsesc plăcerea în Domnul, care cugetă la bunătatea Lui şi care aduc lauda cuvenită numelui Său sfânt. — «Domnul este stânca mea (pe care îmi pot clădi în siguranţă speranţele), cetăţuia mea (în care mă pot ascunde în siguranţă), salvatorul meu (în orice vreme de necaz)»”. R. 2032, c.2, p.1.

„Căci ochii Domnului străbat tot pământul, ca să sprijine pe aceia a căror inimă este întreagă înaintea Lui.” 2 Cron. 16:9

„Aceşti ochi despre care se vorbeşte reprezintă influenţa Domnului, puterea Sa de a cunoaşte, prin orice mijloace. ... Fără îndoială, Dumnezeu are mijloace cu mult superioare mijloacelor noastre. ... El ne spune că îngerii sunt slujitorii Săi şi că aceştia au grijă de poporul Său. ... Dar îngerii Domnului, ... au o grijă mai mare de noi, cei din Biserica Evanghelică, decât faţă de oricine din poporul Domnului care a trăit înainte în istoria lumii. Domnul este în mod special interesat în Israelul spiritual. Deci, aceşti îngeri au grijă de noi, supraveghează afacerile noastre şi sunt agenţii sau canalele de comunicare către noi a voinţei Sale, comunicare în sensul providenţelor pentru noi, cauzând această providenţă sau cealaltă.” R. 5634, c.1, p.3,4; 5635, c.1, p.2.

„Bucuria Domnului este tăria voastră.” Neem. 8:10

„Capacitatea noastră de a ne bucura acum nu este aceeaşi cu cea pe care o vom avea în curând, dar acum este posibil să avem micile noastre vase pământeşti atât de pline cât pot ele ţine din bucuria Domnului. ... (vezi Ioan 14:23). Într-o asemenea companie poate vreun creştin să nu reuşească să obţină măcar o măsură din bucuria în Domnul? Nu, dacă credinţa sa îmbrăţişează făgăduinţa şi o ţine, obţinerea bucuriei în Domnul va urma cu siguranţă şi cu cât mai mult credinţa lui apucă făgăduinţa cu atât mai mult va vedea împlinirea ei şi cu atât mai îmbelşugată va fi bucuria lui; pentru că în prezenţa Domnului este bucurie nespusă, indiferent de condiţii şi împrejurări.” R. 1949, c.1, p.2,3.

„De şase ori te va scăpa din necaz şi de şapte ori nu te va atinge răul.” Iov 5:19

„Dacă locuim în Cristos şi Cuvântul Său locuieşte în noi, El va fi izbăvitorul nostru în şase necazuri şi în cel de al şaptelea nu ne va părăsi — pentru că am fost chemaţi de Dumnezeu, pentru că am răspuns la chemare şi pentru că noi căutăm să-L glorificăm în trupurile noastre. De aceea nu trebuie să ne temem de ceea ce-ar putea să ne facă oamenii.” R. 5539, c.1, p.8.

„Unele din aceste făgăduinţe au fost rezumate de către poet astfel: «Când prin ape adânci te chem să treci/ Râurile durerii nu te vor îneca;/ Căci Eu voi fi cu tine, necazul săţi binecuvântez/ Şi chinul cel mai mare să-ţi sfinţesc»”. R. 4784, c.2, sus.

„Am necurmat pe Domnul înaintea mea; pentru că El este la dreapta mea, nu mă voi clătina.” Ps. 16:8

„«La dreapta mea» — cel mai aproape în afecţiunea mea.” A. 92.

„În locul încrederii în sine înţelepciunea dictează neîncrederea în sine, amintind slăbiciunile şi imperfecţiunile şi corespunzător cu aceasta dictează mai mare respect pentru Dumnezeu şi încredere în El, care, mai mult decât orice altceva, ne va întări şi ne va face în stare să ne îndepărtăm de răul stării noastre căzute. ... Numai când suntem astfel umiliţi şi credincioşi ne face Domnul vasele Sale alese pentru a duce numele Lui altora.” R. 5186, c.1, p.1; c.2, p.2.

„Îmi vei arăta cărarea vieţii; înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse şi desfătări veşnice la dreapta Ta.” Ps. 16:11

„Aceştia au învăţat să aprecieze lucrurile vieţii prezente după adevărata lor valoare; ei văd că toate bucuriile vieţii sunt trecătoare şi nesatisfăcătoare şi că singura valoare reală a ei constă în posibilităţile pe care le acordă de a ne experimenta, disciplina, educa în lucrurile lui Dumnezeu, de a auzi chemarea lui Dumnezeu şi de a ne întări chemarea şi alegerea. Astfel folosind în mod potrivit viaţa prezentă — umblând pe cărarea vieţii pe care Dumnezeu ne-o arată prin Cuvântul Său — noi avem în prezent bucurii, speranţă şi credinţă în lucrurile nevăzute, dar care sunt sigure şi eterne; cunoscând de asemenea că în curând, în prezenţa imediată a lui Dumnezeu vom avea o bucurie nespusă şi desfătare veşnică la dreapta Lui — locul cel mai important de favoare.” R. 1949, c.1, p.1.

„Bucuria noastră este mult dependentă de studierea Cuvântului şi de cunoaşterea preţioaselor făgăduinţe pe care le conţine.” R. 5460, c.1, sus.

„Domnul este stânca mea, cetăţuia mea, salvatorul meu! Dumnezeul meu, stânca mea, în El îmi voi pune încrederea; scutul meu, tăria care mă scapă şi turnul meu cel înalt!” Ps. 18:2

„Domnul este un scut (o apărare) pentru toţi cei care se încred în El; căci cine este Dumnezeu (puternic) în afară de Domnul? Sau cine altcineva este stânca (un loc sigur de ancorare pentru sufletele noastre) decât Dumnezeul nostru? Nu există nimeni altcineva în care să ne putem ancora credinţa şi speranţa; dar ancoraţi sigur în El putem să ne încredem şi să nu ne fie frică şi putem să ne odihnim cu plăcere la umbra aripilor Lui. «Viu este Domnul şi binecuvântată să fie stânca mea! Mărit să fie Dumnezeul mântuirii mele!” Ps. 18:46» R. 3337, c.2, p.4.

„Dumnezeu mă încinge cu putere şi îmi face desăvârşită calea ... Cu tine m-am năpustit asupra unei oşti înarmate; cu Dumnezeul meu am sărit peste un zid.” Ps. 18:32, 29

„Dacă un om încearcă să facă acest lucru cu propriile sale puteri cu siguranţă nu va reuşi pentru că încercarea de foc, care va încerca pe fiecare se va dovedi prea grea pentru mintea carnală; dar Dumnezeu, care-i face pe cei consacraţi să vrea şi să facă ceea ce Lui îi este plăcut, îi va întări şi îi va înzestra pe cei care depind de harul Său, astfel încât, împreună cu psalmistul, să poată spună (textul de mai sus), iar împreună cu Pavel: «Pot totul în Cristos, care mă întăreşte»”. R. 2154, c.1, p.4.

„Domnul este Păstorul meu; nu voi duce lipsă de nimic.” Ps. 23:1

„Oile adevărate îşi vor supune voinţele proprii voinţei Păstorului, vor avea încredere deplină în conducerea Sa şi făcând astfel vor fi eliberate de acea poftă neliniştitoare atât de întâlnită la copiii lumii.” R. 3269, c.1, p.3.

„Se poate ca ei să nu fie foarte învăţaţi şi, omeneşte vorbind, se poate să nu fie în stare să lupte cu toate sofismele erorii. Dar, fiind atât de bine familiarizaţi cu vocea Stăpânului, ei vor observa rapid că astfel de voci sunt vocile unor străini şi nu le vor urma, căci credincioşia şi ascultarea lor sunt numai pentru Păstor. Într-o asemenea atitudine a minţii şi a inimii se află unica noastră siguranţă în mijlocul tuturor greutăţilor şi confuziei acestei zile rele. Şi toţi aceştia pot să cânte încrezători împreună cu psalmistul — Psalmul 23.” R. 3116, c.1, p.4,5.

„El îmi dă odihnă în păşuni verzi şi mă duce la ape liniştite.” Ps. 23:2

„Care din oile Domnului nu a găsit asemenea păşuni verzi de înviorare spirituală în rugăciunile şi studiile sale personale asupra lucrurilor divine ... în adunarea cu alţii pentru studierea Cuvântului, pentru rugăciune sau pentru a mărturisi bunătatea şi îndurarea Domnului? Toate aceste ocazii şi privilegii ... sunt provizii făcute turmei de către marele Păstor. ... Apele adevărului şi îndurării sunt vii, dar sunt relativ liniştite. ... Oile nu le pot găsi singure; pentru a le găsi se cere conducerea spiritului. ... Să diferenţiem, să discernem vocea Lui cu accentul ei demn de încredere, atât de diferită de vocea erorii. Adevăratele oi nu îi vor urma pe străini pentru că ele nu cunosc vocea străinilor. Lor nu le place sunetul banilor, al ambiţiilor lumeşti din ea, sau tonul ei de intrigi clericale, contradicţia ei cu spiritul mesajului divin şi al metodei divine.” R. 3269, c.1, p.5; c.2, p.1.

„Îmi înviorează sufletul şi mă călăuzeşte pe cărări drepte, din cauza Numelui Său” Ps. 23:3

„Îmi înviorează sufletul (îl recuperează din moarte), mă călăuzeşte pe cărările dreptăţii din pricina Numelui Său (pentru că eu sunt copilul Său şi port onoratul Său nume).” R. 3116, c.2, la mijloc.

„Aplicarea ... la experienţa creştinească ar face ca aceste experienţe, numite înviorări ale sufletului sau fiinţei, să corespundă cu îndreptăţirea noastră la viaţă ... pentru ca noi să putem sacrifica şi ... umbla în urmele marelui Păstor care şi-a dat viaţa pentru oi. Astfel sunt conduse oile adevărate pe cărările drepte, ... avantajoase pentru dezvoltarea lor spirituală. ... Această favoare, binecuvântare şi posibilitate ajunge la ei nu din cauza lor sau pentru că ar merita, ci prin harul Domnului — «din cauza numelui Său»”. R. 3269, c.2, p.2.

„Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de nici un rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie.” Ps. 23:4

„Oile turmei mici nu se tem de nici un rău, datorită favorii Domnului, datorită faptului că El este cu ele, de partea lor, şi şi-a arătat favoarea Sa în preţul de răscumpărare deja plătit. El este, de asemenea, cu ele în Cuvântul făgăduinţei Sale — asigurarea Sa că moartea nu va însemna nimicire. ... Ce-i de mirare că aceştia pot umbla prin valea umbrei morţii cântând şi compunând melodii în inimile lor. ... După cum toiagul Păstorului a fost folosit pentru a ajuta oile să iasă din necazuri, pentru a le apăra de duşmanii prea puternici şi pentru a le pedepsi când nu erau atente, şi după cum toate aceste întrebuinţări ale toiagului au fost pentru interesul şi binele oilor, tot astfel este şi cu turma mică a Domnului, cu Păstorul lor şi cu toiagul Său de ajutor. ... Adevăratele oi învaţă să iubească providenţele Păstorului şi sunt mângâiate de ele.” R. 3269, c.2, p.3,4.

„Tu îmi pregăteşti o masă în prezenţa vrăjmaşilor mei, îmi ungi capul cu untdelemn şi paharul meu este plin de dă pe deasupra.” Ps. 23:5

„Ce multe feluri de astfel de mese există şi cât de diferite sunt alimentele, în ce priveşte doctrina. Mâncarea, pe cele mai multe din ele, pare să se fi stricat în timp ce se prepara. O parte este întristătoare, alta este acră, iar cea mai mare parte este mucegăită. Pentru că cea mai mare parte din ea se trage din «veacurile întunecate», dragii prieteni care stau la aceste mese găsesc că au puţină poftă pentru o asemenea hrană. ... Noi le-am atrage atenţia asupra proviziei generoase şi mărinimoase de adevăr divin pe care Domnul însuşi o distribuie casei credinţei, «lucruri noi şi vechi», dar toate curate, dulci, delicioase, măreţe. Această masă este deschisă tuturor celor care îl iubesc pe Domnul cu toată inima, mintea, sufletul şi puterea lor —mai mult decât casele sau pământurile, părinţii sau copiii, soţul sau soţia, organizaţia sau societatea, sistemul sectar sau chiar pe sine.” R. 3270, c.1, p.2.

„Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele şi voi locui în casa Domnului zile îndelungate.” Ps.23:6

„Sfântul Pavel vorbeşte despre deplina siguranţă a nădejdii şi deplina siguranţă a credinţei ca fiind stările potrivite poporului Domnului. Acesta este şi gândul exprimat de profet în textul de mai sus — deplină încredere că Cel care a început o lucrare bună în noi este şi capabil şi doritor să o isprăvească (Fil. 1:6). Dar ce puţini creştini au această deplină siguranţă a credinţei; ce puţini pot să spună: «Cu siguranţă, fără îndoială, bunătatea şi îndurarea mă vor însoţi ... şi prin harul lui Dumnezeu, în final, voi câştiga Împărăţia cerească!». ... Cei câţiva care pot intra pe deplin în armonie cu apostolul şi profetul în aceste expresii au în această privinţă o mare bucurie, o mare binecuvântare, o mare pace a inimii pe care ceilalţi nu o posedă.” R. 2642, c.1, p.4.

„El face pe cei smeriţi să umble în dreptate, El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.” Ps. 25:9

„Smerenie = supunere răbdătoare faţă de voinţa divină.” R. 2586, c.1.

„În timp ce Dumnezeu permite ca oamenii îndărătnici să cadă în păreri eronate şi să prospere în răspândirea lor, pe de altă parte El îi călăuzeşte în gândire pe cei smeriţi, îi învaţă calea Sa şi ridică un stindard pentru ei prin care li se dă posibilitatea să vadă adevărul şi să-l deosebească de eroare. Deşi în această «zi rea» o mie vor cădea în aceste erori, ele nu-i vor înfrânge pe cei smeriţi pentru care Domnul S-a angajat să îi îndrume şi să-i ferească de cădere.” R. 1268, c.1, p.3.

„Cel care învaţă această lecţie (a smereniei) primeşte cea mai importantă pregătire pentru serviciul divin.” R. 5261, c.1, p.5.

„Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.” Ps. 25:12

„Preaiubiţilor, sfatul nostru pentru voi în aceste vremuri periculoase, când eroarea îmbracă cele mai otrăvitoare şi mai înşelătoare înfăţişări, când îşi găseşte agenţii ei cei mai activi printre fraţii falşi şi surorile false din chiar mijlocul vostru şi când fidelitatea faţă de adevăr prilejuieşte ruperea unora dintre legăturile sociale cele mai intime pe care le-aţi avut vreodată, chiar printre cei cu care odată aveaţi convorbiri plăcute pe când mergeaţi împreună la casa Domnului — da, în aceste timpuri să urmăm din nou sfatul lui Pavel: «Rămâi în lucrurile pe care le-ai învăţat şi de care eşti deplin încredinţat, căci ştii de la cine le-ai învăţat», căci este scris (Ioan 6:45) : «toţi vor fi învăţaţi de Dumnezeu.»” R. 1320, c.2, p.6.

„Prietenia Domnului este cu cei care se tem de El, ca să-i facă să cunoască legământul Său.” Ps. 25:14

„Se spune aceasta ca şi cum ar fi foarte important a vedea sau a înţelege cu claritate Legământul lui Dumnezeu; şi este un lucru important pentru că Legământul lui Dumnezeu este cu adevărat cheia întregului Plan Divin. Ceea ce Dumnezeu i-a făgăduit lui Avraam în Legământ: «În tine şi în sămânţa ta vor fi binecuvântate toate familiile pământului», includea, direct şi indirect, toate bogăţiile harului divin. ... Cu ochii unşi, cu inimile pe deplin consacrate Domnului şi plini de dorinţa de a cunoaşte exact care este voinţa şi calea Sa, privim la marele Legământ şi iată că el se deschide maiestuos înaintea noastră în trei părţi: (1) toate familiile pământului — fiecare membru al familiei umane va primi o binecuvântare; (2) Sămânţa lui Avraam va fi canalul prin care aceste binecuvântări divine se vor revărsa asupra fiecărei creaturi; (3) această Sămânţă găsim că îl desemnează în primul rând pe Domnul nostru Isus Cristos, iar în al doilea rând include «Mireasa, soţia Mielului», comoştenitorii Săi în acest Legământ şi în toate îndurările divine.” R. 2209, c.1, p.5; c.2, p.1.

„Domnul este lumina şi mântuirea mea; de cine să mă tem? Domnul este tăria vieţii mele; de cine să-mi fie frică?” Ps. 27:1

„Acest text ne sugerează dispoziţia potrivită pentru toţi cei din poporul Domnului care luptă acum lupta bună a credinţei. Chiar dacă situaţia poate părea întunecată şi periculoasă şi chiar dacă duşmanii se vor înmulţi şi problemele vor creşte, textul ne îndeamnă să nu ne temem.” R. 2016, c.2, sus.

„Această consolare, exprimată în moduri diferite de-a lungul Scripturii, ajunge cu toată puterea sa binecuvântată în timpurile noastre de cea mai mare nevoie. ... Curajul născut din credinţă şi întărit prin îndurare strigă cu îndrăzneală smerită în mijlocul celui mai adânc întuneric, al celor mai grele dificultăţi, în mijlocul celei mai năpraznice furtuni şi în cele mai ameninţătoare pericole: «Domnul este lumina şi mântuirea mea; de cine să mă tem? Domnul este tăria vieţii mele; de cine să-mi fie frică?»” R. 1915, c.1, p.1; c.2, p.3.

„Căci El mă va ocroti în coliba Sa în ziua necazului, mă va ascunde sub acoperişul cortului Său şi mă va înălţa pe stâncă.” Ps. 27:5

„Este bine, mai ales în acest timp de cea mai mare nevoie, ca poporul Domnului să ţină seama de valoarea acestei părţi a armurii creştine (credinţa) şi ca uşile credinţei lor să-i închidă complet în tainicul loc al Celui Preaînalt. Când reproşurile cad dese şi repezi ... când numele lor sunt îndepărtate ca rele ... ah, atunci este timpul să apuce cu fermitate scutul credinţei şi să adopte limbajul triumfător al psalmistului (ca mai sus).” R. 1788, c.1, p.5.

„Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.” Ps. 27:10

„A fi numărat în poporul lui Dumnezeu este un foarte mare privilegiu; dar acest lucru înseamnă mult mai mult decât mulţi par să înţeleagă, atât din partea lor cât şi din partea lui Dumnezeu. În ce priveşte partea lor, înseamnă ... că ei au devenit fii şi moştenitori ai lui Dumnezeu prin Cristos, că ei au făcut o deplină consacrare lui Dumnezeu pentru a urma în urmele Fiului Său iubit. ... Din partea lui Dumnezeu înseamnă împlinirea tuturor făgăduinţelor Sale îndurătoare faţă de aceştia, prin Cristos, atât pentru viaţa prezentă cât şi pentru cea viitoare. Înseamnă că în viaţa prezentă avem iubirea, îngrijirea, disciplina, sfatul, învăţătura, protecţia şi încurajarea Sa părintească până la sfârşit şi că, după aceea, vom fi primiţi în prezenţa Sa glorioasă, în odihna, bucuria şi pacea fără sfârşit. O, cât de binecuvântat are să fie poporul lui Dumnezeu! Chiar şi în viaţa prezentă răsplata favorii Sale nu se poate cântări.” R. 1787, c.2, p.5; 1788, c.1, p.1.

„Nădăjduieşte în Domnul! Fii tare, încurajează-ţi inima şi nădăjduieşte în Domnul!” Ps. 27:14

„Vedem că Domnul a declarat că poporul Său nu va fi protejat în mod special în ceea ce priveşte lucrurile pământeşti; şi dacă, în înţelepciunea Sa, este cel mai bine să ne zdrobească şi să ne ruşineze, aşa cum de altfel s-a făcut cu Învăţătorul nostru, trebuie să ne îmbărbătăm şi El ne va întări inimile pentru că ne bizuim şi avem încredere în El. Noi ştim că El este prea înţelept ca să greşească şi că trebuie să existe un motiv, o raţiune pentru care permite ceva să vină peste noi. Ştim cu siguranţă că cei sfinţi sunt preţioşi în ochii Domnului — sunt ca lumina ochilor Săi; şi astfel ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele nostru.” R. 5330, c.2, p.7.

„Domnul va da tărie poporului Său, Domnul va binecuvânta pe poporul Său cu pace.” Ps. 29:11

„În acest text, tărie înseamnă, în mare măsură, curaj.” R. 4817, c.1, p.9.

„Să fim cu credincioşie „poporul Său”, să dorim cu seriozitate şi să folosim cu încredere tăria promisă. Credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa şi care o va şi îndeplini. Deci, dacă îţi lipseşte tăria de a-ţi folosi cu credincioşie talentul, a ta este greşeala şi nu a lui Dumnezeu. Ori serviciul Lui nu îţi este destul de aproape de inimă, ori nu te foloseşti de tăria pe care El o dă. «Domnul va da tărie poporului Său» — slujitorilor Săi încrezători, credincioşi — celor care-şi folosesc spre lauda Sa talentele consacrate Stăpânului lor, indiferent dacă acestea sunt multe sau puţine.” R. 3697, c.1, p.2.

„Tu îi ascunzi la adăpostul feţei Tale de uneltirile omului, îi ascunzi în cortul Tău de limbile puse pe ceartă.” Ps. 31:20

„O, cât de preţioasă este această ascunzătoare! Câtă odihnă şi câtă împrospătare găsim în mijlocul agitaţiilor care tulbură în prezent întreaga lume, dar mai ales naţiunile creştinătăţii — suntem la adăpost de mândria şi nebunia oamenilor în eforturile lor neizbutite de a schimba ordinea socială nesatisfăcătoare din prezent; şi suntem la adăpost de limbile puse pe ceartă, în încercarea lor la fel de zadarnică de a elabora principiile clare ale adevărului şi ale dreptăţii din confuzia prezentă a tradiţiilor omeneşti (Ps. 31:20). Aici găsim odihna, pacea, lumina şi bucuria pe care lumea nu poate nici să le dea, nici să le ia.” R. 1788, c.1, p.3.

„Fiţi tari şi inima să vi se încurajeze, toţi cei care nădăjduiţi în Domnul!” Ps. 31:24

„Oricând venim în contact cu oameni lumeşti simţim ca un fel de duş rece peste încrederea noastră simplă, deşi ei nu ne spun nici un cuvânt. Trebuie să fim tari şi să ne încredem în Domnul, aşa cum porunceşte textul nostru. ... Dar un curaj izvorât din principii drepte, bazat pe credinţa în Domnul, nu este unul lăudăros, ci un curaj nobil şi plăcut Domnului. El îşi are izvorul în înţelegerea faptului că Dumnezeu a făgăduit, că Dumnezeu supraveghează şi doreşte ca noi să fim comoştenitori cu Fiul Său în Împărăţia Lui. El ne probează doar să vadă dacă ne vom dovedi credincioşi. Acest curaj înseamnă, de asemenea, să facem lucrurile în modul corect.” R. 5329, c.2, p.5; 5330, c.1, p.4.

„Eu, zice Domnul, te voi învăţa şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi; te voi sfătui cu ochiul asupra ta.” Ps. 32:8

„Un părinte pământesc se bucură mai mult de copilul ascultător şi care se supune imediat, pentru care un cuvânt sau o privire de dezaprobare este suficientă pentru a-l abate de la rău, tot astfel şi Tatăl nostru din ceruri declară că îi aprobă pe cei care «tremură la Cuvântul Lui» (Isa. 66:5). Aceştia lucrează împreună cu Dumnezeu la dezvoltarea caracterelor lor, observându-şi propriile lor defecte şi căutând să le corecteze — ascultând de glasul Tatălui, care-i călăuzeşte, îi instruieşte sau îi mustră cu iubire, şi chiar căutând zâmbetul Său aprobator. ... Domnul spune acestei clase ascultătoare şi ve-ghetoare: «te voi sfătui cu ochiul asupra ta». ... Cei care pot fi călăuziţi numai prin pedepse continue nu vor face parte din clasa celor biruitori.” E. 236,237, p. 453, jos, p. 454, la mijloc (ediţia 1993).

„Îngerul Domnului tăbărăşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă.” Ps. 34:7

„Tăbărâre — o prezenţă continuă şi de durată.” R. 3441, c.1, p.2.

„Voia lui Dumnezeu a fost ca în timpul Vârstei Evanghelice casa spirituală a lui Israel să umble prin credinţă şi nu prin vedere, de aceea nu ar fi potrivit ca după ce Biserica a fost pe deplin stabilită să fie aşteptaţi să apară îngeri pentru a se manifesta în mod vizibil. ... Cei care îi urmează lui Cristos au Biblia şi paza nevăzută a sfinţilor îngeri pentru a le susţine interesele, pentru a-i păzi şi pentru a le conduce afacerile în mod providenţial. Acest lucru este pentru noi ceva real şi de mare mângâiere. Dacă am avea ideea că Dumnezeu le face toate acestea în mod personal, am gândi că El ne-a uitat cu siguranţă. Dar având asigurarea Cuvântului Său că nici un fir de păr de pe capetele noastre nu va cădea la pământ fără ştirea Tatălui nostru, mintea noastră se poate linişti în faptul că El duce la îndeplinire planurile Lui în Cristos, pentru copiii Săi, prin intermediul sfinţilor îngeri.” R. 5635, c.1, p.1; c.2, p.2.

„Gustaţi şi vedeţi ce bun este Domnul! Ferice de omul care se încrede în El!” Ps. 34:8

„Cei care se interesează numai din curiozitatea de a şti ce lucruri bune se găsesc pe masa Domnului, niciodată nu vor putea şti. Numai cei care vin cu inimi sincere să guste şi să vadă pentru ei înşişi le vor cunoaşte. A lor este «mana ascunsă». ... Numai aceia sunt invitaţi la această masă a Domnului — la acest ospăţ de binecuvântări spirituale, de comuniune şi părtăşie cu Dumnezeu, de o cunoaştere a lucrurilor adânci ale lui Dumnezeu, a făgăduinţelor nespus de mari şi scumpe, şi de bucurie în colaborarea cu El în Planul Său de mântuire — care doresc să părăsească toate celelalte mese. ... Numai cei care apreciază adânc sunt doriţi la acest ospăţ — cei care cu bucurie vor renunţa la tot pentru a lua parte la favoare.” R. 1957, c.2, p.4,6.

„Ochii Domnului sunt peste cei drepţi şi urechile Lui iau aminte la strigătele lor.” Ps. 34:15

„Oare nu putem ca toate încercările şi descumpănirile noastre să le ducem Domnului în rugăciune? Ba da, putem cu adevărat. Şi nici o mângâiere nu va fi mai mare pentru cel descumpănit sau cel trist decât privilegiul de a le spune Domnului. Urechea Sa este întotdeauna deschisă pentru strigătele celor «micuţi» ai Săi; simpla mărturisire făcută Lui, înţelegerea că El este interesat în toate afacerile noastre ne vor împrospăta şi ne vor înveseli. Ne vor face să ne reamintim făgăduinţele Sale că niciodată nu ne va părăsi şi nu ne va uita, să ne reamintim înţelepciunea şi iubirea Sa. ... Aruncând toate grijile noastre asupra Lui. ... ne vom putea scula din genunchi mai întăriţi, mai fericiţi şi mult mai încrezători, în mult mai apropiată părtăşie şi comuniune cu Domnul decât dacă am fi încercat să ne conducem singuri afacerile.” R. 1999, c.2, p.5.

„Domnul este aproape de cei cu inima zdrobită şi mântuieşte pe cei cu duhul înfrânt.” Ps. 34:18

(vezi Vestitorul dimineţii milenare, vol. 4, nr. 5 pag/282-284. «Comori din cer»)

„Casele, pământurile şi comorile adunate cu grijă pot să dispară sub lovitura de ciocan a celui puternic. Prietenii în care te-ai încrezut multă vreme pot să devină reci dintro dată, să-ţi întoarcă spatele şi să-ţi devină chiar duşmani. Casa pe care o iubeşti trebuie odată să se prăbuşească, familia să fie împrăştiată sau cuprinsă de moarte. Dragostea care străluceşte pe altarul casei poate să pălească şi să devină neclară sau să se stingă. Câţi şi-au găsit înaltele speranţe ale tinereţii şi ale vieţii timpurii transformate în scrum în doar câţiva ani sau câteva luni. Cuvântul Domnului se adresează tuturor acestora cu o putere specială când îi cheamă să vină cu inimile lor împovărate şi necăjite la El (vezi textul de mai sus). Dragostea şi făgăduinţele Lui preţioase sunt ca dulcele balsam din Ghilead pentru cei care, fiind trişti şi tulburaţi în lupta vieţii, vin la Cristos pentru odihnă şi alinare, pentru viaţă şi vindecare.” R. 5862, c.1, p.3,4.

„Multe sunt necazurile celui drept, dar Domnul îl scapă din toate.” Ps. 34:19

„Experienţele zilnice ale vieţii au o misiune de maximă importanţă pentru noi iar felul în care le primim ar trebui să ne preocupe în modul cel mai adânc, căci după folosul pe care îl tragem din ele belşugul fiecărei zile sau greutatea şi încercările ei ne aduc o binecuvântare sau un blestem. ... Supărarea şi necazurile pot şi probabil adesea vor putea să se reverse ca un potop, dar Domnul va fi Sprijinul şi Puterea noastră în orice experienţă pe care El o permite. Sufletul care niciodată n-a cunoscut disciplinarea făcută de supărare şi necaz n-a învăţat încă ce este bucuria şi preţuirea dragostei şi ajutorului Domnului. În perioadele când ne copleşesc necazul şi supărarea atunci ne apropiem de Domnul, iar El se apropie în mod special de noi.” R. 5802, c.1, p.4,6.

„Domnul să-ţi fie desfătarea şi El îţi va da tot ce-ţi doreşte inima. Încredinţează-ţi Domnului calea, încrede-te în El şi El va lucra!” Ps. 37:4,5

„Numai atunci când încrederea continuă în Domnul şi în multele Sale providenţe-răspuns s-au dezvoltat în vieţile noastre într-o preţioasă cunoaştere şi o intimitate personală (cu El — n.t.), atunci învăţăm să ne desfătăm în El. ... Atunci, oricât de întunecată ar fi cărarea noastră, ... gândul la protecţia divină ne însoţeşte mereu ... El este desfătarea noastră. Legea Lui este plăcerea noastră. Prietenia şi dragostea Lui sunt însăşi viaţa noastră. Când inima a ajuns astfel centrată în Dumnezeu, cel mai firesc impuls este acela de a-şi supune Lui calea. ... Cu siguranţă aceştia au tot ce le doreşte inima şi nu sunt lipsiţi de nici un bine.” R. 5803, c.2, p.2,3,5.

„Domnul întăreşte paşii omului şi astfel El îşi găseşte plăcere în calea lui.” Ps. 37:23

„În mulţi din poporul Domnului este o sursă de slăbiciune faptul că nu se ţin aşa cum ar trebui, prin credinţă, de această făgăduinţă şi altele asemănătoare; căci numai în măsura în care au această credinţă şi îmbrăţişează aceste făgăduinţe pot fi susţinuţi de ele şi pot fi încurajaţi să se străduiască pentru premiu.” R. 3157, c.1, p.1.

„Ei se pot desfăta pe această cale, oricât ar fi de spinoasă, îngustă şi aspră, datorită încrederii lor în dragostea şi înţelepciunea lui Dumnezeu şi datorită încrederii că Cel care a început o lucrare bună în ei o completează astfel şi îi binecuvântează cu experienţele pe care înţelepciunea divină vede că vor fi, în cele din urmă, spre folosul lor.” R. 2762, c.2, p.4.

„Chiar dacă va cădea, nu se va prăbuşi de tot, căci Domnul îl apucă de mână.” Ps. 37:24

„Nu trebuie să scăpăm din vedere. ... asigurarea că, deşi copilul lui Dumnezeu se poate împiedica uneori pe cale, nu va însemna că va fi doborât de tot, pentru că mâna lui se ţine încă de Domnul! Ce gând încurajator se găseşte aici! Ce bine calculată este eliberarea poporului Domnului din deznădejdea totală, atât în ce-i priveşte pe ei înşişi, cât şi unul pe altul. Toate gândurile importante care trebuie ţinute minte sunt: Mai sunt eu al Domnului? Mai cred eu în sângele preţios? Mai sunt eu încă consacrat Domnului şi căii Sale drepte? Dacă putem răspunde la aceste întrebări în mod afirmativ, ne putem da seama că încă suntem copiii lui Dumnezeu şi că mâinile noastre sunt încă în ale Lui; că spiritul conceperii ... nu a pierit; şi că este voia lui Dumnezeu ca noi să ne revenim cât de repede posibil din orice piedică şi uitându-ne bine la dificultăţile şi încercările care ne-au condus la ea să ne întărim caracterele împotriva acelor greutăţi care privesc viitorul şi astfel să înaintăm cu adevărat mai puternici.” R. 3157, c.2, p.1.

„Am fost tânăr şi am îmbătrânit, dar n-am văzut pe cel drept părăsit, nici pe urmaşii lui cerşindu-şi pâinea.” Ps. 37:25

„Încrede-te în Domnul şi fă binele şi cu siguranţă vei fi îndestulat. ... Aceste făgăduinţe sunt sigure; în timp ce facem binele şi ne încredem ne putem şi bucura. Aceasta nu implică că nu veţi avea încercări, supărări, dezamăgiri şi descurajări în afaceri. Asemenea experienţe pot fi tocmai ceea ce aveţi nevoie pentru a vă dezvolta caracterul creştinesc — în umilinţă, răbdare, dragoste de fraţi — iubire. Făina şi uleiul vostru pot fi pe sfârşite, aşa cum au fost cele ale văduvei din Sarepta; dar Dumnezeu ştie asta şi vi le va da împreună cu binecuvântări spirituale, dacă doar vă veţi încrede în El şi veţi face tot ce vă stă în putinţă. Domnul ne poate da lucrurile de care avem nevoie prin propria noastră hărnicie, prin ge-nerozitatea prietenilor sau prin asigurare publică. Deşi e de dorit şi de căutat prima variantă, nici cele din urmă nu trebuie dispreţuite sau respinse. Nici una din aceste metode nu înseamnă că cerşeşti. A accepta un ajutor oferit nu înseamnă a cerşi.” R. 2021, c.2, p.2.

„Ascultă, fiică, vezi şi pleacă-ţi urechea; uită pe poporul tău şi casa tatălui tău! Şi atunci împăratul îţi va dori frumuseţea. Şi fiindcă este domnul tău, adoră-l.” Ps. 45:10, 11

„A mai fost exprimată vreodată o cerere în căsătorie într-o frază mai delicată şi mai frumoasă? Cu uimire o citesc din nou şi din nou. Cu siguranţă că nu poate însemna nimic mai puţin decât aceasta: sunt invitat de către Regele Regilor să devin mireasa Fiului Său regal, unicul Său Fiu şi moştenitor al tuturor lucrurilor. Şi pentru că sunt îmbrăcat cu haina dreptăţii Sale care îmi este dată şi care ascunde toată nedreptatea propriilor mele haine, mi se spune că sunt cu adevărat considerat frumos în ochii Regelui, astfel încât acesta doreşte să mă facă mireasa Lui — dacă sunt doritor ca de dragul Lui să uit propriul meu popor şi casa tatălui meu (a lui Adam) — lumea în general cu toate speranţele, ţintele şi ambiţiile ei.” R. 1494, c.2, p.5.

„Dumnezeu este adăpostul şi tăria noastră, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi. De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar răsturna pământul şi s-ar zgudui munţii în inima mărilor.” Ps. 46:1, 2

„Acest text trebuie întipărit în minte ca o putere mângâietoare şi susţinătoare pentru credinciosul Domnului. El este în deplină armonie cu cuvintele apostolului din Noul Testament, care declară că „toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, al celor care sunt chemaţi după planul Său””. R. 3232, c.2, p.2.

„Aruncă-ţi sarcina asupra Domnului şi El te va sprijini! El nu va lăsa niciodată să se clatine cel drept.” Ps. 55:22

„Trebuie să se înfăptuiască în noi lucrări de har pe care numai experienţele grele ale vieţii le pot realiza. De exemplu, am fi înclinaţi să ne bizuim prea mult pe propria noastră înţelegere dacă nu am fi puşi uneori faţă în faţă cu probleme care depăşesc dibăcia noastră. Atunci când «ne este frică să ne atingem de lucruri care implică atât de mult» venim în dezorientarea noastră la Cel care cu bunătate a spus: «Aruncă-ţi sarcina asupra Domnului şi El te va sprijini» şi Îi cerem să o ia asupra Sa. Sau am putea fi înclinaţi să ne încredem prea mult în puterea braţelor noastre trupeşti dacă acestea nu ne-ar slăbi niciodată şi dacă dezamăgirea încercată atunci nu ne-ar conduce către Domnul, căutând adăpostul aripei Sale. Sau ne-am putea forma obiceiul de a ne încrede în bogăţii nesigure, dacă molia şi rugina nu le-ar strica niciodată şi dacă hoţii nu ar fura puţinul sau multul avuţiilor noastre pământeşti. Sau s-ar putea să fim mulţumiţi cu prieteniile şi iubirile pământeşti dacă pierderea lor nu ne-ar fi lăsat uneori singuri cu Dumnezeu ca să gustăm dulceaţa mângâierii Lui.” R. 2130, c.1, p.2.

„Dar eu voi cânta puterea Ta; dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea Ta. Căci Tu ai fost un turn de scăpare pentru mine, un loc de adăpost în ziua necazului meu.” Ps. 59:16

„Această apropiere de Dumnezeu în care vor fi adunaţi cei «aleşi» ai Lui va fi sursa protecţiei lor. Pentru ceilalţi pericolele vor fi proporţionale cu distanţa la care se află ei faţă de această citadelă a puterii, această cetate, acest refugiu sau turn. ... O, dacă am putea pune bine acest gând în minţile noastre! ... că Domnul este la cârmă în timpul de faţă, supraveghind toate afacerile pământeşti într-un mod mult mai practic decât în trecut. Oare n-am văzut noi îndurarea Lui faţă de biserică în perioada celor treizeci şi patru de ani de seceriş care deja au trecut? Putem pune la îndoială continua Sa supraveghere a afacerilor logodnicei Sale către marele final? „Cel care a început o bună lucrare” în noi este capabil să o ducă la capăt ...; «Cine te-a călăuzit până acum te va călăuzi şi în continuare; Fii liniştit şi lasăte în voia lui.»” R. 4379, c.2, p.2,4.

„Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, buzele mele Te vor lăuda.” Ps. 63:3

„Cei care iubesc viaţa prezentă îşi închid buzele şi încetează să vorbească despre bunătatea Lui, dar cei credincioşi legământului lor şi care preţuiesc favoarea Domnului ca fiind «mai mult decât viaţa» Îi vor aduce laudă în orice chip şi cu orice preţ pământesc.” R. 2853, c.1, sus.

„Trebuie să apreciem favoarea iubitoare a lui Dumnezeu ca fiind mai bună decât viaţa pământească, altfel nu suntem vrednici de El şi nu suntem dintre cei pe care El îi caută ... Când începem să cântărim şi să comparăm părtăşia cu Dumnezeu şi speranţele eterne ... cu iubirile pământeşti, legăturile familiale, ambiţiile şi plăcerile pământeşti, toate acestea din urmă par chiar lipsite de importanţă, praf comparat cu aur pur. Şi din acest punct de vedere le abandonăm pe toate cu bucurie, renunţând însăşi la viaţă pentru favoarea lui Dumnezeu.” R. 2852, c.1, sus.

„Tu mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.” Ps. 73:24

„Cât de minunat a călăuzit Domnul poporul Său! Copiii Săi au fost întotdeauna grija Sa continuă. Nu i-a lipsit de nici un bine, ci toate lucrurile au fost făcute pentru a lucra împreună spre binele lor, dacă L-au ascultat. Căruia din cei care s-au încrezut în Domnul de-a lungul multor ani, prin soare şi umbră, prin zâmbete şi lacrimi, prin ape limpezi şi prin furtuni şi vijelii, nu i-a fost confirmată veridicitatea făgăduinţelor Sale preţioase şi a credincioşiei Sale statornice!” R. 5538, c.1, p.8.

„Noi simţim necesitatea unui Sfătuitor, a unui Sfătuitor înţelept. Găsim că chiar şi cel mai bun sfat pământesc este de valoare numai dacă a fost îndrumat de sfatul divin ... Mai mult decât atât ... avem asigurarea că acest sfat va fi suficient pentru noi pentru ca, acordându-i atenţie, în cele din urmă să ajungem la premiul veşnic la sfârşitul cursei noastre.” R. 2240, c.1, p.5.

„Carnea şi inima mi se prăpădesc, dar Dumnezeu este pururea stânca inimii mele şi partea mea.” Ps. 73:26

„În vremuri de grele încercări întunericul poate pătrunde, într-adevăr, atât de adânc în sufletul nostru, ca şi în cazul Domnului nostru iubit, încât să nu vedem stelele speranţei; dar dacă, aşa ca Domnul nostru, ne ţinem de mâna atotputernică a lui Iehova şi spunem cu umilinţă: «Totuşi, nu voia mea, ci voia Ta să se facă», harul Său va fi întotdeauna de ajuns; şi vom putea spune împreună cu psalmistul: Deşi «carnea şi inima mi se prăpădesc», totuşi «Dumnezeu este pururea stânca inimii mele şi partea mea»; şi, împreună cu Domnul, inimile noastre vor răspunde: «Nu voi bea paharul pe care Mi l-a dat Tatăl săl beau?»” R. 1802, c.2, sus.

„Căci Domnul Dumnezeu este un soare şi un scut.” Ps. 84:11

„Textul nostru este o mare încurajare pentru clasa — David, pentru clasa preaiubiţilor, a celor unşi, membrii lui Cristos. Pentru aceştia Domnul Dumnezeu este deopotrivă un soare şi un scut; El nu numai că-i luminează, dar nu va admite ca ei să ducă lipsă de binecuvântările pe care El le dă. El îi va apăra de toţi duşmanii şi de orice lucru care va tinde să-i vateme în vreun fel; toate lucrurile vor lucra împreună pentru binele celor care-L iubesc, care au fost chemaţi după planul Său. Cu o asemenea asigurare binecuvântată putem aştepta viitorul cu bucurie şi încredere, crezând că vom avea parte de răsplăţile glorioase pe care Dumnezeu le-a făgăduit celor credincioşi.” R. 4219, c.2, p.4.

„Nu-Mi voi călca legământul şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele.” Ps. 89:34

„În timp ce căutăm să îl imităm pe Domnul nostru în orice detaliu şi să fim în completă asemănare de caracter cu El, să avem în mod special în minte, ca o parte a lecţiei acestui text, credincioşia lui Dumnezeu faţă de angajamentele Sale; şi, ca şi popor al Lui, să ne hotărâm ca prin ajutorul şi harul Său să creştem zilnic în această calitate, în asemănarea Sa — pentru ca şi noi înşine să putem spune referitor la legămintele sau hotărârile noastre, aşa cum Domnul spune despre ale Lui: «Nu-Mi voi călca legământul şi nu voi schimba ce a ieşit de pe buzele Mele».” R. 3109, c.2, p.2.

„Cel ce stă în locuinţa tainică a Celui Preaînalt se va odihni la umbra Celui Atotputernic.” Ps. 91:1

„Această locuinţă tainică a Celui Preaînalt, Preaiubit, este locuinţa comuniunii intime şi a împărtăşirii cu Dumnezeu, prin privilegiul binecuvântat al rugăciunii şi prin credinţa în Cuvântul Său preţios şi grija providenţială făgăduită. ... O, cât de preţioasă este această locuinţă tainică! Câtă odihnă şi împrospătare găsim în mijlocul agitaţiei care chiar acum tulbură întreaga lume. ... Aici găsim odihna, pacea, lumina şi bucuria pe care lumea nu le poate da, dar nici nu le poate lua.” R. 1788, c.1, p.2,3.

Se odihneşte «la umbra Celui Atotputernic» — tipificată de norul care acoperea Tabernacolul tipic, care simboliza prezenţa şi protecţia Domnului.” R. 1913, c.2, p.1.

„Eu spun despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!'” Ps. 91:2

„Noi trebuie să ne menţinem neclintită încrederea, pentru că aceasta ne asigură că Dumnezeu este Tatăl nostru. Cu toţii ştim câte ceva despre telegrafia fără fir care se utilizează acum într-un mod minunat atât pe mare cât şi pe uscat. Şi aceasta este doar o simplă ilustraţie a comunicării fără fir care se menţine între adevăratul creştin şi Domnul ceresc. În orice împrejurare această încredere, sprijinindu-se pe Domnul, va privi spre El. Va exista acea comunicare fără fir între Tată şi copil.” R. 5595, c.1, p.6.

„Căci El te va scăpa de laţul vânătorului, de ciuma distrugătoare.” Ps. 91:3

„Ciuma necredinţei va cutreiera peste tot.” R. 844, c.1, p.6.

„Fiecare eroare a întunecat şi a ascuns un oarecare adevăr; dar noi, acum, am ajuns la timpul când orice copil al lui Dumnezeu are nevoie de tot arsenalul adevărului — armătura lui Dumnezeu. Cel care nu este îmbrăcat cu toată «armătura lui Dumnezeu» va cădea cu siguranţă în eroare în această «zi rea», în acest «ceas al încercării». ... Şi «judecata începe de la casa lui Dumnezeu». Cine va putea să rămână în picioare? Nimeni, în afară de cei care «s-au zidit pe credinţa preasfântă» cu făgăduinţele preţioase şi învăţătura vie a Cuvântului lui Dumnezeu.” R. 5801, c.2, p.4.

„El te va acoperi cu penele Lui şi vei avea un refugiu sub aripile Lui. Căci scut şi pavăză este adevărul Lui.” Ps. 91:4

„Iubirea, grija şi protecţia Tatălui nostru ceresc sunt penele şi aripile Lui, care ne apără de orice rău, ne păstrează în căldură şi siguranţă.” R. 5438, c.2, p.1.

„Da, Adevărul Său — acest mare sistem al adevărului cuprins în Planul divin al vârstelor — este un scut şi o pavăză suficientă pentru toţi cei care, cu inimă sinceră, îl primesc şi se dovedesc credincioşi lui. Este armătura lui Dumnezeu.” R. 3332, c.1, sus.

„Mesajul secerişului, cu trăsăturile sale variate, refe-rindu-se la fiecare fază a Adevărului cuvenit acum şi fiecare fază a erorii fiind acum adusă la lumină, este puterea apărătoare a lui Dumnezeu, prin care, conform asigurării Sale, cunoaştem că nimic cu nici un chip nu va dăuna membrelor — «picioare» ale adevăratului «corp al lui Cristos»”. R. 3441, c.2, p.1.

„Nu trebuie să te temi nici de groaza nopţii, nici de săgeata care zboară ziua, nici de ciuma care umblă în întuneric, nici de nenorocirea care pustieşte ziua în amiaza mare.” Ps. 91:5,6

„Amintiţi-vă explicaţia profetului David despre ziua noastră, cu săgeţile, epidemia, obstacolele ei etc. şi declaraţia că o mie vor cădea alături de noi. Să nu uităm, de asemenea, nici asigurările ferme ale Domnului nostru, că El îi va păzi pe ai Săi, pe aleşii Săi — cei care îşi întăresc chemarea şi alegerea. ... Cei apăraţi vor fi aceia care trăiesc foarte aproape de Domnul — nu numai pe dinafară, ci şi în experienţa inimii lor. Aceşti aleşi au asigurarea că Dumnezeu va trimite mesagerii Săi să îi păzească, astfel încât picioarele să nu se lovească de vreo piatră de poticnire, ci să fie susţinute, ridicate mai sus prin agenţii stabiliţi ai lui Iehova (Ps. 91).” R. 4438, c.2, p.5.

„O mie să cadă alături de tine şi zece mii la dreapta ta, dar de tine nu se va apropia.” Ps. 91:7

„Trebuie să ne amintim că această făgăduinţă este numai pentru o clasă specifică, pentru cei care au făcut din Domnul, Cel Preaînalt, refugiul şi locuinţa lor.” R. 4167, c.2, jos.

„Nu trebuie să ne gândim la cei care vor fi răniţi şi vor cădea. ... ca şi la lume, ci mai degrabă ca şi la nişte prieteni ai Bisericii, tovarăşi apropiaţi ai acesteia. Lumea nu ar putea să cadă din favoarea divină pentru că ea nu a fost şi nu este în favoarea divină. ... Acest verset pare că se aplică la cei care de fapt au fost concepuţi de Spiritul Sfânt sau la cei care au pretins că au o poziţie asemănătoare cu a celor concepuţi de Spiritul Sfânt; cum ar fi, de pildă, neghina care pretinde a fi grâu. ... Există o deosebire între cei o mie căzuţi alături şi cei zece mii căzuţi la dreapta. Putem deduce că cei o mie pot să cadă într-o necredinţă totală şi cei zece mii, «marea mulţime», în marele timp de strâmtorare pentru a-şi albi hainele şi pentru a se curăţa. Ei vor fi părtaşi cu Babilonul la păcatele lui şi vor lua parte în marea lui cădere. ... Numai cei sfinţiţi în Isus Cristos, copii ale Fiului preaiubit al lui Dumnezeu, vor fi capabili să stea desăvârşiţi în El.” R. 4926, c.1, p.5; c.2, p.1.

„Domnul este locul meu de adăpost şi faci din Cel-Prea-Înalt locuinţa ta” Ps. 91:9

„Aceasta ne dă cheia siguranţei sfinţilor. Puterea lor va sta, în mare parte, în aceea că iau aminte la prevenirile apostolului referitoare la timpul prezent şi prin urmare vor şti cum să se păzească de cursele adversarului. Cei «aleşi» vor fi în aşa armonie cu Domnul, atât de plini cu spiritul Cuvântului Său, atât de binecuvântaţi prin exercitarea privilegiilor lor ca sub-secerători în acest seceriş şi atât de dispuşi să renunţe la vieţile lor pentru adevăr şi în serviciul lui, încât nici una din aceste curse şi înşelăciuni ale adversarului ... nu va fi o atracţie deosebită pentru ei.” R. 2770, c.2, p.4.

„De aceea nici o nenorocire nu te va ajunge, nici un rău nu se va apropia de cortul tău” Ps. 91:10

„Nici o nenorocire nu te va ajunge” — pe noua creatură.” Vezi R. 4767, c.1, p.3.

„Trebuie să recunoaştem că sunt două clase ale celor concepuţi de spirit şi că textul nostru se referă doar la una din aceste clase. ... Ei nu şi-au retras nimic din dragostea şi devotamentul lor; lucrurile pot fi dezastruoase pentru interesele lor trupeşti; dar ei îşi amintesc că «nu sunt în trup, ci în spirit» şi înţeleg că nici o influenţă exterioară nu poate dăuna adevăratelor lor interese ca Noi Creaturi, nici nu îi împiedică, dacă sunt credincioşi, să ajungă la gloriile Împărăţiei. ... Pentru această clasă şi pentru toate lucrurile care li s-ar putea întâmpla este dată această asigurare: «nici o nenorocire nu te va ajunge». Cât despre cealaltă din cele două clase — «marea mulţime» — unele necazuri îi vor ajunge. Ei vor trece prin marea strâmtorare.” R. 4767, c.2, p.4,5.

„Căci El va porunci îngerilor Săi pentru tine, să te păzească în toate căile tale.” Ps. 91:11

„Mesajul secerişului este puterea susţinătoare a lui Dumnezeu.” R. 3441, c.2, p.1.

„Noi credem că Domnul a întocmit mesageri, agenţi care au fost şi sunt de mare ajutor pentru toată clasa —«picioare». Aceşti agenţi au fost diferiţi. Pagina tipărită cu mesajul adevărului prezent a ajuns ... în toate părţile pământului pentru a căuta şi a sprijini membrele «picioarelor» lui Cristos. ... El va continua să folosească aceşti agenţi şi va exista întărire pentru poporul Său până la sfârşitul căii. Dacă vor fi unii care nu vor fi astfel călăuziţi, trebuie să fie din cauză că există ceva rău în ei înşişi. Fiecare din noi ar trebui să vadă dacă este din clasa «te». «Nici un rău nu te va ajunge». Aceasta va însemna protecţie divină până la sfârşitul alergării noastre.” R. 5817, c.2, sus, p.1.

„Şi ei te vor duce pe mâini, ca nu cumva să-ţi loveşti piciorul de vreo piatră.” Ps. 91:12

„În conformitate cu acest Psalm vedem că acum este timpul când membrele — «picioare» sunt într-un mare pericol de a se poticni şi de aceea au nevoie de o supraveghere specială. ... Prezenţa Domnului nostru şi lucrarea Sa nu au fost nici înţelese, nici apreciate în secerişul iudaic; tot aşa este şi acum. ... Evenimentele de astăzi sunt manifestări ale prezenţei Sale. Aceste lucruri, precum şi adevărurile esenţiale ale Scripturii, acum mai clare şi mai luminoase ca niciodată, sunt pietre de poticnire pentru lume, dar sunt binecuvântări pentru cei credincioşi, pentru cei veghetori. Adevăratul popor al lui Dumnezeu, urcând această piatră de păşire, este ridicat la un punct de vedere mai înalt, nefiind lăsat să se poticnească. Doctrina răscumpărării şi dovezile celei de a doua prezenţe a Învăţătorului în acest timp sunt avantaje de nedescris pentru sfinţii Domnului.” R. 5816, c.2, p.7; 5817, c.1, p.1.

„Fiindcă mă iubeşte, de aceea îl voi scăpa, îl voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.” Ps. 91:14

„Fiindcă Mă iubeşte (spune Iehova) de aceea îl voi scăpa (de ciumă, etc.), îl voi ocroti (îl voi înălţa la comoştenire cu Cristos, îl voi face un membru al «preoţiei regale» şi un «părtaş al firii dumnezeieşti»), căci cunoaşte (apreciază) Numele Meu.” R. 3332, c.2, p.4.

„Când Mă va chema, îi voi răspunde; voi fi cu el în strâmtorare, îl voi mântui şi-l voi onora.” Ps. 91:15

„Lăudaţi pe Domnul pentru o asemenea asigurare a grijii Sale iubitoare! «Binecuvântează, o, suflete al meu, pe Domnul şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt!»” R. 3332, c.2, p.6.

„Ceea ce ni se comunică aici este faptul că Domnul nu va opri neapărat intrarea noastră în necaz. ... Necazul se poate dovedi foarte folositor pentru noi. Domnul ne-a spus deja în Cuvântul Său că trebuie să ne bucurăm chiar şi în necaz. ... Astfel, chiar dacă Domnul nu ne promite că vom scăpa de necaz, El ne promite că împreună cu necazul va da copiilor Săi consolare a inimii, har susţinător, care îi va face să se bucure în mijlocul necazului lor.” R. 5758, c.1, p.3; c.2, p.1.

„Lumina este semănată pentru cel drept şi bucuria pentru cel cinstit cu inima.” Ps. 97:11

„Toţi «fraţii» vor fi deşteptaţi la timp ca să îmbrace «toată armătura lui Dumnezeu». ... Oricine va fi lăsat în adormire şi în întuneric şi astfel nu va fi pregătit să «stea în picioare» în această zi rea, va confirma, oricare ar fi declaraţiile lui, că Dumnezeu, care citeşte inimile, nu l-a găsit vrednic de lumina adevărului prezent. «Lumina (adevărul) este semănată pentru cel drept şi bucuria (bucuria care vine din înţelegerea adevărului) pentru cel cinstit cu inima»”. R. 2453, c.1, p.4 şi R. 3648, c.1, p.3.

„Cum se îndură un tată de copiii lui, aşa se îndură Domnul de cei care se tem de El. Căci El ştie din ce suntem întocmiţi: Îşi aduce aminte că suntem ţărână.” Ps. 103:13, 14

„El ne invită să ne încredem în El ca şi copiii. ... fiind pe deplin încredinţaţi de interesul Său chiar şi pentru cele mai mici afaceri ale noastre.” R. 3161, c.2, p.1.

„Acest cuvânt din gura lui Dumnezeu ne asigură că El ştie din ce suntem întocmiţi, Îşi aduce aminte că suntem ţărână — slabi, imperfecţi, muritori; şi că scopul Lui nu este acela ca noi să continuăm a fi mereu în conflict cu noi înşine — voinţa perfectă împotriva corpului imperfect; ci El s-a îngrijit ca la înviere să avem corpuri noi, perfecte, în deplină armonie cu minţile noastre noi.” R. 4897, c.2, p.6.

„Dar bunătatea Domnului ţine din veci şi în veci pentru cei care se tem de El şi dreptatea Lui pentru copiii copiilor lor, pentru cei care păzesc legământul Lui şi îşi aduc aminte de poruncile Lui, ca să le împlinească.” Ps. 103:17, 18

„Una din caracteristicile restrictive ale acestei căi este că în prezent nimeni nu este acceptat de Dumnezeu dacă nu face un legământ hotărât cu Dumnezeu. Dacă cineva nu alege să facă acest legământ poate să tot creadă că este creştin, căci de fapt nu este. În lumea de astăzi patru sute de milioane de oameni sunt socotiţi creştini. ... Dar Biblia declară foarte limpede: «Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lapede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze». Această lepădare de sine şi purtare a crucii este sacrificiul necesar în timpul prezent pentru ucenicie în Cristos. Mulţi oameni nu sunt creştini pentru că nu au intrat în legământ cu Dumnezeu. ... După ce am intrat pe această poartă strâmtă şi pe cărarea îngustă trebuie să ne continuăm drumul pe ea — nu neapărat fără să ne poticnim, nu neapărat fără să facem greşeli; dacă putem continua cu toată capacitatea noastră chiar şovăind şi cu inimile loiale Domnului ni se va da să stăm pe tronul Său — ca membri ai clasei Miresei Sale.” R. 5055, c.1, p.7,8; c.2, p.3.

„I-a călăuzit pe un drum drept” Ps. 107:7

„În ceea ce priveşte Israelul spiritual este îndeosebi adevărat că Domnul îl conduce pe drumul cel drept, pe cea mai bună cale; şi de aceea toţi cei ce cu adevărat fac parte din poporul Lui ar trebui să fie atenţi în a observa călăuzirile Lui şi iuţi în a le urma. În cele din urmă, vom vedea cu siguranţă că El ne-a călăuzit pe drumul cel drept, oricât de diferit ar fi acest drum de cel pe care l-am fi ales pentru noi înşine. Problema multora este că drumul pe care apucă nu este acela călăuzit de Domnul şi prin urmare nu este cel mai bun drum, deşi Domnul poate să supravegheze încăpăţânarea lor astfel încât să nu le aducă vreun mare prejudiciu care altfel ar fi venit peste ei. ... Să înaintăm, deci, cu deplină credinţă în Cel care ne-a condus până acum, spre zilele viitoare, învingând ... tari fiind nu în noi înşine, ci în Cel care ne-a chemat şi ne-a călăuzit până acum.” R. 4064, c.2, p.2.

„A oprit furtuna, a adus liniştea şi valurile s-au potolit.” Ps. 107:29

„Ca multe alte Scripturi şi acest text are o aplicare specială la Biserica lui Cristos. Sfântul Pavel ne spune că aceste lucruri au fost scrise dinainte pentru avertizarea, învăţătura noastră. (1 Cor. 10:11). Noi credem că aproape toate profeţiile îl recunosc în primul rând pe Domnul şi corpul Său. Multe furtuni au fost permise de Domnul să vină asupra ... celor ce Îl urmează. Uneori întreaga călătorie a vieţii a fost una furtunoasă. Uneori cântăm: «Când mă-nspăimântă viaţa». În epistolele sale apostolul lasă să se înţeleagă că cei care nu au furtuni, încercări şi dificultăţi nu au dovada că sunt copiii lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu nu se poartă cu unii ca aceştia ca şi cu copiii Săi (Evr. 12:7,8). Dacă suntem copiii lui Dumnezeu avem nevoie de încercări şi probe pentru ca acestea să ne facă «să avem parte de moştenirea sfinţilor în lumină» (Col. 1:12). În toate aceste experienţe tendinţa încercării este aceea de a ne conduce mai aproape de Domnul, de a ne face să simţim că avem nevoie de adăpostul şi grija divină. Şi astfel iese la iveală o binecuvântare din aceste furtuni.” R. 5239, c.1, p.2,3.

„Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.” Ps. 116:15

„Aşa să fie cu toţi cei ce s-au consacrat să umble pe urmele Răscumpărătorului lor. Acoperiţi cu haina dreptăţii Sale toţi sunt scumpi înaintea Tatălui şi moartea lor în oricare împrejurare nu va fi întâmplătoare, ci un sărut al aprobării divine şi o pecete a binecuvântării viitoare în întâia înviere.” R. 4054, c.2, p.1.

„Nici un păr de pe capetele lor nu poate cădea fără ca El să ia seama.” F. 569

„Însăşi moartea este neputincioasă să ne atingă până când timpul lui Dumnezeu pentru noi nu va fi venit.” R. 5546, c.2, p.3.

„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.” Ps. 119:105

„Dumnezeu doreşte ca cei care sunt treji să înveţe din ce în ce mai mult din planul Său. Aceştia vor creşte în har şi în cunoştinţă pe măsură ce veghează. Ei nu vor fi ca cei din lume. Lumea va fi în amorţeală — ei vor fi nevrednici de ziuă. Întunericul acoperă în prezent întregul pământ. Dar poporului lui Dumnezeu i se acordă o lumină specială. Ei iubesc lumina. «Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.» Nu este o lumină ca cea a lunii, care se propagă până departe, ci mai degrabă o mică lumină la picioarele celor care veghează pentru ea. Cei care se duc să doarmă vor găsi că li se stinge lumina.” R. 5256, c.2, p.5.

„Multă pace au cei care iubesc legea Ta şi pentru ei nu este cădere.” Ps. 119:165

„Nu este cădere — sau nu se împiedică.” Vezi R. 1356.

„A iubi legea lui Dumnezeu ar însemna, deci, a aprecia faptul că Dumnezeu are un scop măreţ, a găsi plăcere în a căuta care este voia lui Dumnezeu şi a avea deplină încredere în dreptatea, înţelepciunea, iubirea şi puterea Sa. Multă pace au toţi cei care fac astfel. Ei nu înţeleg fiecare atitudine a dreptăţii divine, dar credinţa lor e susţinută de faptul că El este prea înţelept ca să greşească. Astfel au ei pace încredinţându-I Lui inte-resele lor.” R. 4898, c.1, p.2.

„Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.” Ps. 121:2

„O lecţie generală este învăţată prin faptul că chivotul a fost înainte şi a rămas în albia râului până când au trecut toţi. Aceasta a fost pentru ei garanţia din partea Domnului a siguranţei trecerii lor. ... O lecţie pentru toţi israeliţii spirituali ar trebui să fie aceasta: «Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările» (Prov. 3:6); ... «Despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic»; ... «Ajutorul îmi vine de la Domnul»; «Pot totul în Cristos care mă întăreşte»; şi ... «Toate sunt ale voastre şi voi sunteţi ai lui Cristos, iar Cristos este al lui Dumnezeu.» ... În puterea acestor făgăduinţe divine să intrăm în binecuvântările Domnului din ce în ce mai mult, zi de zi, şi să lăsăm ca îndrumările Lui trecute şi prezente să ne dea curaj şi să ne întărească pe viitor. «Cel ce ne-a călăuzit în trecut ne va mai călăuzi. Fii liniştit şi lasă-te în voia Lui.»” R. 4064, c.1, p.1,2.

„El nu va lăsa să ţi se clatine piciorul; Cel care te păzeşte nu va dormita.” Ps. 121:3

„Dumnezeul lui Israel este prezent întotdeauna cu poporul Său adevărat. El niciodată nu ne uită, ci se îngrijeşte mereu de interesele noastre, păzindu-ne în orice vreme de primejdie, furnizându-ne ceea ce ne trebuie pentru fiecare nevoie a noastră, fie ea temporală sau spirituală, orice este cel mai bine pentru interesul noii creaturi. El citeşte fiecare gând al inimilor noastre, El observă fiecare impuls de devotament şi dragoste faţă de El, modelează toate influenţele care înconjură vieţile noastre pentru disciplinarea şi finisarea noastră şi ia aminte la fiecare strigăt al nostru după ajutor, mângâiere, simpatie şi părtăşie cu El. El nu este niciodată, nici măcar pentru un moment, uituc sau neveghetor. «Nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel.»” R. 5548, c.2, p.7.

„Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul.” Ps. 121:7

„Cu cât trăim mai aproape de Domnul şi cu cât credinţa noastră este mai mare cu atât mai mult vom observa conducerea divină şi cu atât mai mult ne vom folosi de mijloacele pe care El le-a pregătit pentru întărirea şi sprijinirea noastră. Îl putem chema în vreme de necaz, putem merge la El în rugăciune; El nu îi părăseşte niciodată pe cei care şi-au pus încrederea în El şi care caută cu seriozitate să umble pe calea pe care El o indică. Acest lucru fiind adevărat putem continua călătoria noastră în deplină nădejde şi încredere. Având tot ce este al nostru consacrat Domnului trebuie să căutăm călăuzirea Sa, pentru că prezenţa Sa este cu noi în toate afacerile vieţii noastre.” R. 5548, c.1, p.6.

„Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac.” Ps. 121:8

„Este privilegiul nostru să cunoaştem faptul mângâietor că înţelepciunea şi cunoştinţa lui Iehova sunt deasupra tuturor necesităţilor imperiului Său universal şi că mânia omului şi a tuturor puterilor unite ale întunericului nu pot zădărnici nici în cea mai mică măsură planul divin. Aceeaşi putere care a fost capabilă să-L transforme pe Fiul spiritual al lui Dumnezeu la natură umană a fost de asemenea capabilă să-L protejeze împotriva tuturor potrivnicilor, din copilăria neputincioasă până la timpul hotărât pentru sacrificiul Lui pentru răscumpărarea lumii.” R. 1681, c.1, p.6.

„Cei ce se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului, care nu se clatină, ci stă întărit pe vecie.” Ps. 125:1

„Marea zi care este acum peste noi încearcă structura caracterului fiecărui om, de ce fel este; şi numai foarte puţini, chiar dintre pretinşii creştini, vor rezista probei. Cei puţini care vor trece în siguranţă, fără pierderi prin această încercare crucială, sunt doar aceia care au ajuns întăriţi în Adevărul lui Dumnezeu, care s-au înrădăcinat, s-au întemeiat şi s-au zidit în Cristos. Diferenţa dintre un creştin puternic şi neclintit şi un fanatic este că unul este întărit în Adevăr şi celălalt este întărit în eroare. «Focul» acestei zile va continua să ardă şi să scoată la lumină marea deosebire dintre cele două clase până când toţi vor fi testaţi şi încercaţi şi găsiţi vrednici sau nevrednici.” R. 5558, c.2, p.4,5.

„Cum este înconjurat Ierusalimul de munţi, aşa încon- joară Domnul pe poporul Său, de acum şi până în veac.” Ps. 125:2

„Putem vedea bine că oraşul Ierusalim, aşa cum este el aşezat în vârful munţilor şi înconjurat de ei din toate părţile, ar fi greu de atacat cu succes de către duşman. Drumurile de munte ar fi greu accesibile pentru că sunt uşor de apărat. Sugestia profetului că Domnul este cetăţuie şi apărare pentru poporul Său sub orice influenţă adversă este una frumoasă, pe care toţi o pot aprecia.” R. 4623, c.1, p.4.

„Domnul este lângă toţi cei care Îl cheamă, lângă cei ce Îl cheamă în adevăr. El împlineşte dorinţele celor ce se tem de El, le aude strigătul şi-i scapă.” Ps. 145:18, 19

„Dacă Învăţătorul Însuşi a avut nevoie de întărire, cu siguranţă că şi noi avem nevoie de ea; şi dacă El a primito ca răspuns la rugăciunile Sale însoţite de strigăte puternice şi lacrimi, aceasta ne indică modul în care lui Dumnezeu Îi place să ne acorde deplina asigurare a credinţei, care este capabilă să ne întărească ca şi buni ostaşi pentru a îndura orice şi totul în numele şi în serviciul Său. ... Dar oricum ar putea veni întărirea, trebuie să existe asigurarea, nu a oamenilor sau a îngerilor, ci a lui Dumnezeu, că Îi suntem plăcuţi şi acceptabili — şi că putem revendica şi aştepta lucrurile nespus de mari şi scumpe pe care El le are păstrate pentru cei care-L iubesc.” R. 2775, c.1, p.4.

„Domnul păzeşte pe toţi cei ce-L iubesc.” Ps. 145:20

„În mijlocul „timpurilor grele” ale acestei „zile rele” şi al vocilor de avertizare ale sfinţilor profeţi şi ale apostolilor care indică capcanele, epidemiile şi pericolele subtile din toate părţile — şi de asemenea în mijlocul înţelegerii sensului existenţei actuale a unor asemeneaa atacuri şi pericole — cât de preţioase sunt pentru sfinţi asigurările protecţiei, îngrijirii şi iubirii divine!” R. 5257, c.1, p.4.

„Încrede-te în Domnul din toată inima ta şi nu te sprijini pe înţelepciunea ta. Recunoaşte-L în toate căile tale, şi El îţi va netezi cărările.” Prov. 3:5, 6

„Dacă uneori nu ştim ce să facem, să ne întoarcem la dreapta sau la stânga, nu ştim încotro s-o apucăm, să ne ridicăm inimile către Domnul şi să aşteptăm înaintea Lui, amintindu-ne asigurarea divină: «Încredinţează-ţi Domnului calea, încrede-te în El şi El va lucra». «Recunoaşte-L în toate căile tale şi El îţi va netezi cărările.» Astfel, vocea Sa dragă aduce mângâiere, întărire, odihnă, în mijlocul tuturor îngrijorărilor şi încurcăturilor drumului. «Şi peste toţi cei ce vor umbla după regula aceasta şi peste Israelul lui Dumnezeu să fie pace şi îndurare!» (Gal. 6:16)”. R. 5807, c.2, p.3.

„Dar cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare care merge mereu crescând până la miezul zilei.” Prov. 4:18

„Faptul că Marele Învăţător este prezent suprave-ghind lucrarea «secerişului» este, credem, încă o asigurare în această direcţie. Ne mângâiem cu gândul că ochiul Său, toiagul Său şi nuiaua Sa conduc turma Sa din har în har şi din cunoştinţă în cunoştinţă. De aceea nu e de mirare că observăm, după cum a fost prezis, că «cărarea celor drepţi este ca lumina strălucitoare, care merge mereu crescând până la miezul zilei.» Micile detalii pot şi chiar ar trebui să ne aşteptăm să devină mai clare pe zi ce trece, dar toate principiile fundamentale ale supra-structurii credinţei noastre sunt neschimbătoare.” R. 3856, c.2, p.1.

„Binecuvântarea Domnului îmbogăţeşte şi El nu lasă să fie urmată de vreun necaz.” Prov. 10:22

„Un alt fel de bogăţie este dată preoţimii regale, credincioasă în a-şi săvârşi sacrificiul de sine. Acestea sunt bogăţiile Spiritului Sfânt. Pe măsură ce ei îşi sacrifică interesele egoiste, scopurile şi proiectele pământeşti, etc. în serviciul Domnului şi al Adevărului, observă că cresc din ce în ce mai mult în asemănare cu Tatăl lor ceresc şi cu Domnul lor şi că roadele Spiritului Sfânt abundă în ei din ce în ce mai mult — blândeţea, răbdarea, bunătatea, dragostea de fraţi, iubirea. Mai mult, ei găsesc o pace şi o bucurie faţă de care mai înainte erau străini.... Această pace şi bucurie vine prin înţelegerea faptului că, predând Domnului tot ce este al lor, toate făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe le aparţin. Acum credinţa lor poate să se ţină cu putere de aceste făgăduinţe ca fiind ale lor.” R. 2762, c.2, p.2,3.

„Frica de oameni este o cursă, dar cel ce se încrede în Domnul nu are de ce să se teamă.” Prov. 29:25

„Orice persoană cu o inimă loială, ascultătoare, care poate practica credinţa, şi-a procurat astfel putere şi har pentru orice vreme de nevoie, pentru orice ceas al încercării, pentru orice dificultate şi problemă şi pentru toate afacerile vieţii — elementul de stabilitate care va da echilibru şi care ne face în stare să profităm de toate experienţele vieţii, atât de cele amare cât şi de cele dulci.” R. 3545, c.1, sus.

„Tu vei ţine în pace deplină pe cel care se sprijină pe Tine, căci se încrede în Tine.” Isa. 26:3

„Ştefan a avut această pace şi bucurie chiar când potrivnicii lui îl omorau cu pietre; şi mai multe mii din sfinţii lui Dumnezeu pot mărturisi acelaşi lucru — în mijlocul sărăciei, bolii, necazului, ispitei, în mijlocul duşmanilor din toate părţile şi chiar în flăcările persecuţiilor violente. De unde vin acestea? Sau cum sunt pacea şi chiar bucuria compatibile cu asemenea condiţii? Răspunsul este: este o pace a minţii — «Tu vei ţine în pace deplină pe cel ce se sprijină pe Tine». Nimeni nu poate cunoaşte binecuvântarea acestei păci până când nu a experimentato. Şi nimeni nu-i poate înţelege marea valoare până ce n-a fost pus la probele necazului.” R. 1961, c.2, p.6.

„În seninătate şi în încredere va fi tăria voastră.” Isa. 30:15

„Domnul ne dă cheia acestei odihne în cuvintele: „Învăţaţi de la Mine; căci Eu sunt blând şi smerit cu inima.” Cu adevărat, într-un spirit blând şi liniştit este secretul liniştii. A fi blând înseamnă a cultiva harurile răbdării, ale supunerii iubitoare faţă de voinţa lui Dumnezeu, ale încrederii în dragostea şi purtarea Lui de grijă, în înţelepciunea sfatului Său călăuzitor şi a providenţelor Sale conducătoare; a fi blând mai înseamnă a continua cu perseverenţă acest curs prin reputaţie rea sau bună sau prin împrejurări favorabile sau nefavorabile. Fie ca preaiubiţii copii ai lui Dumnezeu să caute din ce în ce mai mult să copieze spiritul blând şi liniştit al lui Cristos, acceptând providenţele lui Dumnezeu, ascultând învăţăturile şi conducerea Lui, aşa cum a făcut El, înarmaţi cu tăria pe care doar El o poate da şi o va da tuturor celor care iau jugul Lui asupra lor şi învaţă de la El.” R. 1962, sus.

„I se va da pâine şi nu-i va lipsi apa.” Isa. 33:16

„Să nu cerem nimic peste trebuinţele noastre reale pentru că Dumnezeu (nu noi) vede necesităţile şi trebuinţele noastre — să fim recunoscători întotdeauna pentru «pâinea şi apa» promise, precum şi pentru orice alt confort suplimentar. Dându-ne seama întotdeauna de înţelepciunea superioară a lui Dumnezeu şi de dragostea Sa nelimitată pentru noi, ar trebui să ne temem să luăm, în orice grad, interesele noastre din mâna Lui. Astfel putem trăi bucurându-ne mereu, înţelegând că orice ni s-ar putea întâmpla toate lucrează spre binele nostru. Poate avem nevoie să cunoaştem suferinţa, sau să ajungem în nedumerire şi aproape în lipsă pentru a avea experienţa sau încercarea sau pedeapsa necesară. Şi ar trebui să învăţăm să căutăm şi să apreciem imediat lecţia sau pedeapsa şi să ne dovedim elevi apţi în şcoala lui Cristos.” R. 2009, c.2, p.5.

„Ochii tăi vor vedea pe Împărat în strălucirea Lui.” Isa. 33:17

„O, ce imagine a odihnei şi păcii, a gloriei şi binecuvântării, a părtăşiei cu bucurie, a iubirii nepieritoare, a purităţii nepângărite şi a fericirii nesfârşite! Numai cel care a prins o rază a gloriei ei poate estima puterea ei de a inspira zel sfânt, străduinţă serioasă şi îndurare răbdătoare a pierderilor şi crucilor cărării disciplinei care duce la ea. Nu este de mirare că nu toţi cei care rostesc numele lui Cristos sunt plini de inspiraţia acestei binecuvântate imagini; căci doar câţiva, chiar şi dintre cei care cunosc teoretic aceste lucruri, văd cu adevărat această imagine şi prin credinţă înţeleg că au un loc în ea. ... Dacă tu eşti un împlinitor credincios al Cuvântului lui Dumnezeu şi nu doar un ascultător, atunci, chiar acum «ochii» credinţei tale vor prinde inspiraţia gloriei care se va descoperi şi paşii tăi se vor grăbi pe cărările neprihănirii.” R. 2087, c.2, p.3.

„Dar cei care se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea, ei zboară ca vulturii; aleargă şi nu obosesc, umblă şi nu sunt extenuaţi.” Isa. 40:31

„Dacă unii îşi pun nădejdea în ei înşişi şi se bizuie în principal pe puterea lor, va fi spre avantajul lor ca Domnul să permită să se descurajeze pentru ca să devină mai timizi, să-şi poată pierde toată încrederea în sine, să-şi dea seama de completa lor neputinţă şi slăbiciune şi de nevoia lor de a se sprijini în întregime pe Domnul, de a căuta mereu la El călăuzire şi sprijin. Dacă copiii Domnului învaţă să se încreadă astfel în El, pentru ei se împlineşte făgăduinţa: „cei care se încred în Domnul îşi înnoiesc puterea; ei zboară ca vulturii; ... umblă şi nu obosesc””. R. 5712, c.2, p.6.

„Nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău; Eu te întăresc, tot Eu îţi vin în ajutor. Eu te sprijin cu mâna dreaptă a dreptăţii Mele.” Isa. 41:10

„Fiecare membru al Corpului lui Cristos, adevăratul Israel al lui Dumnezeu, este privilegiat să aibă călăuzirea continuă a Domnului în fiecare experienţă a călătoriei sale prin pustiu. Pentru hrana noastră zilnică este furnizată mana cerească. Pentru împrospătarea noastră zilnică curge apa vieţii din stânca lovită a veacurilor. Nuiaua cu care ne pedepseşte Tatăl nostru ne ţine în frâu când suntem în pericol sau când rătăcim pe vreo cărare interzisă. Cu câtă iubire ne aduce El înapoi pe drumul cel drept, ne tămăduieşte rănile şi cu câtă milă ne iartă căderile şi slăbiciunile. Cu siguranţă, putem avea absolută încredere în Conducătorul nostru ceresc. Astfel ne putem odihni în El şi putem fi păstraţi în pace deplină.” R. 5548, c.2, sus.

„Căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, te iau de mâna dreaptă şi-ţi zic: «Nu te teme de nimic, Eu te voi ajuta»”. Isa. 41:13

„Nici o limbă nu poate spune câtă binecuvântare cu pace, cu un spirit liniştit cu putinţa de a îndura greutăţile ca un bun ostaş al lui Cristos, cât suport şi câtă întărire în vremuri de încercare stau în spatele acestor asigurări preţioase. ... În trecut, Dumnezeu a permis credincioşilor Săi să treacă prin multe experienţe întunecate şi chinuitoare cu o tărie de caracter ce a surprins lumea, care i-a văzut în cuptorul aprins, dar nu a văzut că cu ei era unul care semăna cu Fiul lui Dumnezeu (Dan. 3:25). Ei au îndurat ca şi cum ar fi văzut pe Cel care este nevăzut (Evr. 11:27).” R. 4784, c.2, p.4.

„Când vei trece prin ape Eu voi fi cu tine; şi prin râuri, şi nu te vor îneca; când vei merge prin foc nu vei fi ars şi flacăra nu te va aprinde.” Isa. 43:2

„Aşa cum Israelul trecând Iordanul n-a avut de ce să se teamă datorită chivotului Domnului, simbolul prezenţei divine stând în mijlocul pericolului ameninţător, tot aşa creştinul nu are de ce să se teamă atâta timp cât îşi dă seama de prezenţa şi aprobarea divină. El îşi poate croi drum prin râuri şi mări de necaz şi poate trece prin cuptoare fierbinţi de chinuri, dar nici unul din aceste lucruri nu-l poate vătăma atâta timp cât Domnul este cu el. Prezenţa şi iubirea Domnului, înţelese în astfel de împrejurări aşa cum nu pot fi înţelese în condiţii obişnuite, dau asemenea tărie credinţei, speranţei şi iubirii, care altfel nu ar putea fi câştigată. Şi astfel toate lucrurile sunt făcute să lucreze împreună pentru binele celor care-L iubesc pe Dumnezeu, pentru cei chemaţi după planul Său.” R. 1857, la mijloc.

„Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată plăcerea Mea ... da, Eu am spus şi Eu voi face să se întâmple; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui.” Isa. 46:10, 11

„Ce anume i-a făcut pe ei (pe Domnul şi pe apostoli) atât de neclintiţi şi ce anume le-a dat atâta pace în cugete în timp ce sufereau? A fost credinţa lor — credinţa lor în iubirea, puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Ei au crezut că ceea ce Dumnezeu a promis putea duce la îndeplinire, că planul Său drept şi binevoitor nu putea cunoaşte nici un eşec; căci prin gura profeţilor Săi El a spus: «Hotărârile Mele vor rămâne în picioare şi Îmi voi aduce la îndeplinire toată plăcerea Mea ... da, Eu am spus şi Eu voi face să se întâmple; Eu am plănuit şi Eu voi înfăptui.» «Domnul oştirilor a luat această hotărâre; cine i se va împotrivi?» În asigurările lui Dumnezeu s-au odihnit ei. În El era ancorată credinţa lor şi nu a fost important, atâta timp cât ancora lor încă se ţinea strâns de tronul lui Dumnezeu, cât de sălbatic urlau furtunile sau cât de zguduiţi erau de furtunile vieţii.” R. 1834, c.2, p.7.

„Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de fiul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita. Iată, te-am gravat pe palmele mâinilor Mele.” Isa. 49:15, 16

„Când citim aceste asigurări de cea mai delicată iubire din partea Tatălui ceresc, iar apoi ne uităm la starea noastră decăzută, de-abia putem pricepe că suntem întradevăr obiectele acestei iubiri. Totuşi, dacă umblăm cu umilinţă pe cărarea îngustă aceste asigurări sunt pentru mângâierea şi consolarea noastră.” R. 957, c.1, p.1.

„Dar Stăpânul meu, Domnul, M-a ajutat; de aceea nu M-am ruşinat, de aceea Mi-am făcut faţa ca o cremene, ştiind că nu voi fi dat de ruşine.” Isa. 50:7

„Lumii i s-ar putea părea că mersul creştinului este departe de a fi liniştit, pentru că sfinţii Domnului au adesea o călătorie furtunoasă. Dar dacă inimile noastre continuă să rămână în Cristos prin credinţă şi dacă nu dăm drumul ancorei noastre, vom putea fi păstraţi prin toate furtunile vieţii, oricât de tare am putea fi zguduiţi, oricât de sălbatic ar urla furtunile. Credinţa poate exclama cu profetul Isaia (cuvintele de mai sus). În asigurările Domnului putem avea odihnă pentru că ancora noastră se ţine cu tărie de tronul lui Dumnezeu. Cuvintele inimii Învăţătorului nostru au fost: „Neprihănitule Tată, lumea nu Te-a cunoscut, dar Eu Te-am cunoscut”. El a fost cu Tatăl de la început şi cunoştea dragostea şi bunătatea Lui; El a văzut manifestarea puterii Lui; El a remarcat bunătatea Sa iubitoare. La fel şi noi, cei care am intrat într-o relaţie asemănătoare cu Dumnezeu, am ajuns să cunoaştem astfel şi să ne încredem în iubirea şi credincioşia Lui.” R. 5432, c.1, p.2,3.

„Ascultaţi-Mă, voi, care cunoaşteţi dreptatea, popor care ai în inimă Legea Mea! Nu te teme de dispreţul oamenilor şi nu tremura de insultele lor. ... Eu, Eu sunt Cel care vă mângâi. Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul ... care trece ca iarba.” Isa. 51:7, 12

„Câtă bunăvoinţă din partea Atotputernicului să se gândească astfel la slăbiciunile noastre când săgeţile adversarului ne rănesc inimile şi să reverse balsamul mângâierii Sale! El n-ar vrea ca nici unul din copiii Săi, pe care Cristos i-a eliberat, să se întoarcă sub sclavia fricii de oameni care este o „cursă”. El ar vrea ca fiecare om în Cristos să-şi dea seama de eliberarea lui din păcat şi superstiţie şi de responsabilitatea lui solemnă faţă de Dumnezeu pentru toate gândurile, cuvintele şi faptele sale — «sfinţiţi pe Domnul oştirilor, de El să vă temeţi şi să vă înfricoşaţi.»” R. 1788, c.2, p.2.

„Eu am pus cuvintele Mele în gura ta şi te-am acoperit cu umbra mâinii Mele, ca să întind cerurile şi să întemeiez pământul şi să zic Sionului: «Tu eşti poporul Meu!»” Isa. 51:16

„Pentru a ne inspira credinţa ... Domnul ne-a dat, pe lângă toate făgăduinţele Sale scumpe, atâtea încurajări de a ne încrede în El simplu şi copilăreşte şi ne-a spus să fim surzi la ocările oamenilor. ... «Ca să întind cerurile (să stabilesc cerurile noi) şi să întemeiez pământul (noul pământ) şi să zic Sionului (oamenilor care au fost încercaţi şi dovediţi prin aceste chinuri vrednici moştenitori ai noii Împărăţii — cerurile noi şi pământul nou) «Tu eşti poporul Meu!»” R. 1788, c.2, p.1.

„Orice armă pregătită împotriva ta va fi fără putere.” Isa. 54:17

„Multe limbi s-au ridicat împotriva Sionului Domnului ca întreg şi împotriva fiecărui membru individual — limbi pline de „venin de aspidă”, limbi amare de invidie, răutate, ură şi ceartă — limbi care n-au ezitat să calomnieze şi să denatureze, să spună tot felul de lucruri rele şi neadevărate. Şi într-o mare măsură aceste arme şi limbi au reuşit, au provocat ravagii oilor, ca şi Păstorului; şi Dumnezeu le-a permis — El nu a oprit nici arma, nici nu a amuţit limba; şi totuşi El ne asigură de contrariu în textul nostru. Care este explicaţia adevărată? ... Explicaţia este următoarea: «Voi însă nu sunteţi în firea păcătoasă, ci în Duhul» ... voi sunteţi «creaţii noi» în Isus Cristos ... (Rom. 8:9, 2 Cor. 5:17). Armele şi limbile fac rău mai degrabă vechii creaturi — cărnii, pe care noi oricum, am consacrat-o deja morţii.” R. 3050, c.2, p.8,9.

„Tot aşa şi Cuvântul Meu, care iese din gura Mea, nu se întoarce la Mine fără rod, ci va face ce Îmi este plăcut şi va împlini lucrul pentru care l-am trimis.” Isa. 55:11

„Cei care pretind că Iehova încearcă de 6000 de ani să convertească lumea, eşuând mereu, trebuie să găsească asemenea vederi greu de împăcat cu asigurarea Bibliei că toate scopurile lui Dumnezeu vor fi realizate şi că Cuvântul Lui nu se va întoarce la El fără rod, ci va împlini lucrul pentru care a fost trimis. Faptul că lumea nu a fost încă convertită şi cunoştinţa de Domnul nu a umplut încă pământul este o dovadă că încă nu a fost trimis în această misiune.” A. 95, p.2.

„Domnul te va călăuzi neîncetat.” Isa. 58:11

„Dacă, în providenţa Tatălui, unele împrejurări legate de afacerile noastre pământeşti iau o direcţie sau alta, inimile noastre ar trebui să se uite la Domnul pentru lecţia de învăţat de aici şi pentru ca astfel, să fie capabile să-L glorifice pe Dumnezeu prin aceasta. Creştinul n-ar trebui să considere nici o experienţă ca fiind norocoasă sau nenorocoasă, ci ar trebui să-şi amintească că toate lucrurile care au legătură cu el, dacă trăieşte aproape de Domnul, sunt rânduite şi supravegheate de Domnul.” R. 4628, c.2, p.3.

„Şi-ţi vor pune un nume nou. ... Vei fi o cunună a frumuseţii în mâna Domnului, o diademă împărătească în mâna Dumnezeului tău.” Isa. 62:2, 3

„Astfel biserica în mâna lui Dumnezeu este biserica în mâna puterii divine. Această putere va folosi biserica şi ea va fi o cunună de glorie şi o frumuseţe, reflectând în mod glorios opera Dumnezeului nostru în toate eternităţile. Ce glorios va fi! Ce frumos! Domnul Iehova va avea fixate aceste bijuterii preţioase care strălucesc una asupra celeilalte în acea coroană a gloriei şi diademă a frumuseţii, care îl are în locul principal pe Domnul Isus, căci Tatăl nu i-ar da bisericii nici o glorie dacă nu ar fi dato Domnului Însuşi. Biserica se va arăta înaintea oamenilor «ca o frumuseţe şi o bucurie veşnică» — lucrarea lui Dumnezeu.” R. 4914, c.1, p.2.

„În toate necazurile lor El a fost întristat.” Isa. 63:9

„Scripturile indică faptul că poporul consacrat al Domnului aparţine atât de complet Lui încât în toate necazurile lor El este întristat. Când Saul din Tars persecuta biserica timpurie Domnul nostru l-a strigat pe drumul spre Damasc şi i-a spus: «Saul, Saul, pentru ce MĂ prigoneşti?» Şi el a spus: «Cine eşti Tu, Doamne?» iar Domnul i-a răspuns: «Eu sunt Isus, pe care-L prigoneşti.» Saul nu-L persecuta direct pe Mântuitorul glorificat, ci îi persecuta pe urmaşii lui Isus — nu noile creaturi, ci carnea.” R. 5173, c.1, p.7.

„Înainte de a Mă chema, le voi răspunde; în timp ce ei încă vor vorbi, Eu îi voi asculta.” Isa. 65:24

„Câte rugăciuni sunt neascultate sau sunt oprite din cauză că cel care se roagă nu îşi curăţeşte mai întâi inima de rău? «Voi cereţi şi nu căpătaţi pentru că cereţi rău, ca să risipiţi în plăcerile voastre»; adică cereţi în mod egoist, fără să vă uitaţi la voia lui Dumnezeu. Dar la cei curaţi şi sfinţi ajunge făgăduinţa: «Înainte de a Mă chema (citind dorinţa inimii chiar înainte ca aceasta să fie exprimată în cuvinte) le voi răspunde (voi începe să conturez astfel evenimentele încât să le aducă răspunsul mai repede sau mai târziu); în timp ce ei încă vor vorbi, Eu îi voi asculta.» În timp ce aceasta este în legătură cu o profeţie referitoare la poporul Domnului în vârsta milenară, totuşi, ea este valabilă şi pentru credincioşii Săi din această vârstă. Lăudaţi pe Domnul pentru toată bunătatea Sa arătată chiar şi celui mai mic din copiii Săi umili!” R. 1866, c.2, p.2.

„Cum mângâie pe cineva mama sa, aşa vă voi mângâia Eu.” Isa. 66:13

„Poporul Domnului care a îmbrăţişat adevărul se găseşte înconjurat din toate părţile de împotriviri din partea celui rău şi a slujitorilor Lui; şi dacă nu ar avea mângâierea şi consolarea Scripturilor, precum şi bucuria şi pacea pe care lumea nu o poate da nici nu o poate lua ar fi, într-adevăr, foarte trist pentru el. Dar, în condiţiile pe care Domnul le-a aranjat chiar în timp ce suferă pierderea lucrurilor pământeşti de dragul dreptăţii, pri-vilegiul lor este să se bucure în necazuri şi să aducă mulţumiri în orice lucru. Care este secretul acestei bucurii în necaz? De unde vine o atât de mare mângâiere? Răspundem că vine prin mângâierea Scripturilor, făcută luminoasă de Spiritul Sfânt.” R. 3436, c.1, p.3,4.

„Cheamă-Mă şi-ţi voi răspunde; şi-ţi voi arăta lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.” Ier. 33:3

„Nouă ne este dat să cunoaştem tainele Împărăţiei lui Dumnezeu, pe care mulţi profeţi şi multe persoane neprihănite din vechime n-au avut privilegiul să le vadă. Mulţumim lui Dumnezeu pentru lumina adevărului prezent! Acum noi putem vedea un plan al lui Dumnezeu — un plan care cuprinde fiecare detaliu al istoriei trecute şi al descoperirii viitoare; un plan care este complet — din care nu lipseşte şi nu se separă nici o parte; un plan care este în cea mai strictă conformitate cu Dreptatea, Înţelepciunea, Puterea şi Iubirea divină şi cu fiecare text din Cuvântul divin; care astfel se dovedeşte a fi nu numai un plan raţional, ci planul lui Dumnezeu, în comparaţie cu care toate celelalte teorii şi planuri sunt imperfecte şi în mod evident eronate, lipsite de armonia cu atributele divine şi cu Cuvântul divin. Cei care au ajuns la o înţelegere a Planului Vârstelor îl recunosc ca fiind de origine divină şi nu omenească.” R. 1867, c.1, p.5,6.

„Îndurările Lui nu sunt la capăt, ci se înnoiesc în fiecare dimineaţă: mare este credincioşia Ta!” Plâng. 3:22, 23

„Am învăţat să Îl cunoaştem pe Dumnezeul nostru şi să credem în Cuvântul Său credincios. Ne-au fost dovedite făgăduinţele Sale pline de har în multe timpuri de tensiune şi pericol şi ştim că El nu ne va părăsi. ... Dacă am fi lăsat să plece de la noi această speranţă, această ancoră pentru sufletele noastre, am fi duşi de valuri pe o mare fără de ţărm a cărei talazuri ne-ar fi condus spre moartea veşnică. Un mare timp de strâmtorare este acum pe punctul să izbucnească peste întreaga lume şi oricine din poporul Domnului a cărui credinţă şi speranţă nu sunt cu fermitate ancorate în Stânca Vârstelor şi căruia îi este teamă să se încreadă în făgăduinţele Lui, va fi nimicit în furtună. Va fi aceasta experienţa noastră? ... Unii din adevăraţii copii ai Domnului vor avea partea lor în acest mare timp de strâmtorare, însă nici unul din cei care sunt credincioşi, din cei care sunt ascultători nu va suferi astfel. Aceştia vor fi păstraţi în siguranţă deplină până la sfârşitul cursului lor şi, credem, vor fi adunaţi «dincolo de văl» înainte ca marea furtună să izbucnească în mânia ei.” R. 5497, c.2, p.2,3,4.

„Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului.” Plân. 3:26

„Făgăduinţele preţioase ale Cuvântului lui Dumnezeu, care sunt numai pentru poporul Lui, pentru cei care sunt în întregime ai Lui, le dau acestora toate motivele de a spera; ei au autoritatea deplină de a fi tari şi curajoşi. Copiii lui Dumnezeu vor avea încercări şi experienţe asemănătoare cu cele ale lumii, pe lângă experienţele şi încercările specifice urmaşilor lui Cristos. Acestea nu ajung totuşi la noi în mod întâmplător, cum ajung la lume, ci sunt sub supravegherea directă a Domnului. ... Astfel, fiind călăuziţi de Cuvântul Domnului, aceştia învaţă că trebuie să fie curajoşi pe măsură ce înaintează pe calea lor. Trebuie să treacă prin multe greutăţi, iar pentru aceasta se cere curaj. Dar curajul născut din credinţa în Dumnezeu şi în «făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe» îi întăreşte când altfel ar putea fi covârşiţi. Le dă o putere faţă de care toţi ceilalţi sunt străini.” R. 5712, c.1, p.4,7.

„Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi El îi cunoaşte pe cei care se încred în El.” Naum 1:7

„Ei (sfinţii) vor recunoaşte strâmtorarea, conform Planului lui Dumnezeu, ca fiind pregătirea pentru binecuvântarea întregii lumi şi vor fi încurajaţi şi mângâiaţi prin ea. ... Astfel mângâiaţi şi binecuvântaţi prin asigurarea divină, prima datorie a sfinţilor este să lase lumea să vadă că în mijlocul strâmtorării şi nemulţumirii care predomină, şi chiar în timp ce şi ei au parte de strâmtorare şi suferă sub ea, ei sunt plini de speranţă, bine dispuşi şi întotdeauna bucuroşi în vederea rezultatului glorios prezis în Cuvântul lui Dumnezeu.” A. 338, sus, la mijloc; p.1.

„«Ei vor fi ai Mei», zice Domnul oştirilor, «Îmi vor fi o comoară deosebită, în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei cum are milă un om de fiul său ca-re-i slujeşte.»” Mal. 3:17

„Primul dintre aceste giuvaere a fost Domnul nostru Isus. ... El (Iehova) a plănuit ca şi alte giuvaere să fie tăiate şi şlefuite după asemănarea Fiului Său ... după cum este scris: «Noi suntem lucrarea Lui, şi am fost creaţi în Isus Cristos pentru fapte bune.» Toate aceste nestemate trebuie să fie găsite de Dumnezeu, care le adună. Dar, fiind găsite de El, sunt date în mâinile Marelui Şlefuitor de pietre scumpe, Domnul nostru Isus, ca El să le poată tăia, şlefui şi potrivi pentru lucrarea glorioasă de a străluci împreună cu El în Împărăţie ... El nu a cruţat această clasă în sensul de a-i feri de toate suferinţele, căci dacă ei ar fi fost astfel cruţaţi nu ar putea lua parte la gloria care va urma după acest timp de încercare. El nu L-a cruţat pe Isus, Capul ... Dar El nu va permite să fie ispitiţi peste puterile lor. El este preocupat de ei, are o simpatie faţă de ei şi îi eliberează din acele lucruri care se dovedesc a fi prea grele pentru ei.” R. 5119, c.1, p.2,3,4.