„Frica de DOMNUL este începutul întelepciunii.” Numai nebunul zice în inima lui, „Nu exista Dumnezeu”. „Cerurile spun slava lui Dumnezeu . . O zi istoriseste alteia acest lucru, o noapte îl face cunoscut altei nopti.” Ps.111:10; 14:1; 19:1, 2.

Aprecierea puterii infinite a Creatorului si a propriei noastre micimi ar trebui sa ne arate ca avem de învatat. Studierea creatiei este „cheia cunoasterii”. Folosind aceasta cheie începem sa întelegem ca singura ambitie laudabila este aceea de a coopera cu scopurile binevoitoare ale Creatorului legate de creatia Sa.

Planetele sistemului nostru solar sunt neînsemnate în comparatie cu Soarele. Îmaginati-va diametrul Soarelui ca al unui butoi mare: în comparatie cu el, Jupiter ar fi cât o portocala, Pamântul si Venus cât boabele de mazare, iar Mercur si Marte cât semintele de zmeura.

Soarele este de trei sute de mii de ori mai mare decât Pamântul. Un tren care ar merge cu viteza de 48 kilometri pe ora ar putea face înconjurul Pamântului într-o luna, dar i-ar trebui aproape 340 de ani pentru a parcurge circumferinta Soarelui.

Rotatia Pamântului în jurul axei sale da ziua si noaptea, iar rotatia lui în jurul Soarelui da anul. Planetele mai apropiate de Soare au orbite mai scurte si ca atare ani mai scurti, iar cele mai îndepartate au ani mai lungi. Un an pe Mercur ar fi cât trei luni de-ale noastre. Pe Neptun, cea mai îndepartata planeta, un an este cât 164 de ani pe Pamânt.

Soarele este numai una dintre stelele fixe, iar asemenea lui se estimeaza prin metodele astronomice moderne ca ar fi 125 de milioane. În jurul fiecarei stele fixe graviteaza fara îndoiala un sistem planetar ca al nostru. Socotind astfel, exista un miliard de lumi. Dar aceasta nu-i totul. Daca am sta pe cea mai îndepartata si mai întunecoasa stea, fara îndoiala ca de acolo am vedea înca pe atâtea. Suntem uimiti de imensitatea Universului!

Semnele zodiacului ilustreaza diferitele sectiuni ale cerului, vizibile în diferite anotimpuri.