Relatarea din Geneza nu ne spune nimic despre formarea Pamântului. Ea spune numai ca „la început . pamântul era fara forma si gol”. Nu erau nici munti, nici vai, nici arbori, nici arbusti, nici fluvii, nici oceane, dar Pamântul era. Cu cât timp înainte fusese creat, nu se spune. Relatarea din Geneza despre Zilele de Creare nu se refera la formarea globului pamântesc, ci la aranjarea lui pentru a fi locuit de oameni.

Exista diferite teorii în legatura cu formarea pamântului. Noi o acceptam pe aceea care este mai în armonie cu relatarea Bibliei. Se numeste teoria lui Vail. Ea sustine ca inelele lui Saturn si centurile lui Jupiter ilustreaza dezvoltarea Pamântului ca planeta.

Odata Pamântul era în stare lichida, asa cum indica rocile vulcanice din Perioada Azoica, numita astfel de catre oamenii de stiinta dar nementionata în Biblie. Când Pamântul era în stare lichida, apa si mineralele au fost aruncate la mare distanta sub forma gazoasa. Când acestea s-au racit si au prins forma, ele s-au constituit în inele mari departe de Pamânt.

Treptat miscarea inelelor a început sa fie diferita de cea a Pamântului, în raport cu distanta fata de centrul de gravitatie. Aceste inele formate din apa si minerale, apropiindu-se treptat de Pamânt, au fost retinute prin forta centrifuga, care era puternica mai ales la ecuator. „Miscarea” Energiei Sfinte a dezvoltat o lumina, probabil asemanatoare cu Aurora Boreala - nu lumina Soarelui. Soarele n-a aparut pâna în Ziua a patra.

„Sa fie lumina! Si a fost lumina.” Astfel se rezuma pe scurt rezultatul celor sapte mii de ani, numiti Ziua întâi. Nu înseamna ca n-ar fi suficient Cuvântul lui Dumnezeu, indiferent pentru ce miracol, dar El prefera sa-Si realizeze glorioasele planuri pe cai naturale. Gen. 1:3.

Exista oameni de stiinta care pretind ca Pamântul mai are în jurul lui un inel electric, inel care prin caderea lui va distruge în câtiva ani fermentatia, microbii si parazitii, ajutând mult viata animala si vegetala.