„Si Dumnezeu a zis: «Sa se strânga la un loc apele care sunt dedesubtul cerului si sa se arate uscatul!» Si asa a fost. Si Dumnezeu a numit uscatul pamânt, iar îngramadirea de ape a numit-o mari. . Astfel a fost seara si a fost dimineata: ziua a treia.”

Frumoasa simplitate a acestor cuvinte ar putea sa ne induca în eroarea de a gândi ca formarea oceanelor si ridicarea muntilor au fost opere magice. Chiar daca toate operele divine sunt mari si minunate, ele sunt de obicei realizate prin metode rationale, numite „cai naturale”. Caile naturale trebuie însa alese de catre Dumnezeul naturii.

Teoria cosmogonica a inelelor afirma ca în a treia Zi-epoca au cazut pe Pamânt mai multe inele. Conform intentiei divine, ele au exercitat presiune asupra scoartei Pamântului, facând-o sa se încreteasca. Depresiunile au devenit oceane, iar ridicaturile au devenit lanturi muntoase. Astfel s-a facut lucrarea Zilei a Treia. Apele s-au adunat în mari si oceane, iar solul s-a ridicat si s-a uscat, pregatindu-l pentru vegetatie. Uscarea trebuie sa fi necesitat mult timp. Gen. 1:9, 10.

Sa nu se presupuna ca toate continentele, asa cum sunt acum, au iesit la suprafata în a treia Zi-epoca. Dupa toate probabilitatile, continentul american a aparut mult mai târziu decât Europa, Asia si Africa. Chiar si cutremurele actuale au schimbat suprafata uscatului. Aceasta ne da o idee rationala despre felul în care s-a executat porunca divina în Ziua a Treia, ca pregatire pentru vegetatie.