Expresiile „seara si dimineata” si „zi” nu se pot referi la zile de douazeci si patru de ore, pentru ca Soarele si Luna n-au fost vizibile pâna în Ziua a Patra. Pamântul era învaluit în întuneric dens.

Cuvântul „zi” se aplica la orice perioada sau epoca, de exemplu „Ziua ispitirii în pustie” - care a fost de patruzeci de ani (Ps. 95:8). La fel citim despre „Ziua lui Hristos”, evident referindu-se la Ziua de o mie de ani în care Mesia va fi împarat peste tot Pamântul (Isa. 2:11). în vorbirea curenta folosim cuvântul „zi” în mod similar, când ne referim la ziua lui Cezar, ziua lui Napoleon etc.

Noi acceptam teoria ca cele sapte zile ale Saptamânii de Creare au fost perioade de câte sapte mii de ani. De sapte ori câte sapte mii de ani fac patruzeci si noua de mii de ani (7x7.000=49.000), introducând grandioasa Epoca Jubiliara.

Când inelele de apa si minerale din jurul Pamântului s-au apropiat de el, acestea s-au întins ca o bolta mare, dar au fost împiedicate sa cada pe Pamânt din pricina aerului înconjurator, la care se face referire în Scripturi ca „întindere”. Inelele lui Saturn n-au cazut înca.

Dumnezeu a facut întinderea în Ziua a Doua, sau Ziua Paleozoica, si a despartit apele de sub întindere de cele de deasupra ei (Gen. 1:7). Apele bogat mineralizate de deasupra Pamântului, retinute de firmament si de forta centrifuga care era mai mare la ecuator, s-au concentrat treptat spre poli, de unde mai târziu au cazut pe Pamânt, formând straturi suprapuse de pamânt mineralizat depus de apa care s-a revarsat de la poli spre ecuator. Gen. 7:11, 18.

Aceste inele sau centuri de apa si minerale au urmat unele dupa altele ca mari potopuri asupra Pamântului - probabil la intervale de mii de ani. Potopul din zilele lui Noe a fost ultimul, numai apa pura, mineralele mai grele fiind atrase mai înainte. De aceea mineralele se gasesc în general sub câteva straturi de roci argiloase si pamânt.