Avraam a devenit prietenul lui Dumnezeu prin manifestarea credintei sale, când, ca raspuns la invitatia lui Dumnezeu, el si-a parasit tara si a mers spre Canaan. Prin acest act de ascultare el a devenit mostenitorul fagaduintei „Toate neamurile pamântului vor fi binecuvântate în samânta ta”. Sf. Pavel arata (Gal. 4:23, 24) ca sotia lui Avraam a reprezentat acest legamânt sau fagaduinta. Sterilitatea Sarei corespunde mult amânatei veniri a lui Cristos pentru a împlini fagaduinta. Isaac a simbolizat pe Mesia, mostenitorul fagaduintei; mireasa lui Isaac, Rebeca, pe Biserica aleasa, mireasa si mostenitoarea împreuna cu Cristos.

Sf. Pavel spune ca Agar a simbolizat Legamântul Legii facut cu Israel la Muntele Sinai, iar Ismael pe poporul Israel (Gal. 4:25). Asa cum, la nasterea lui Isaac, Agar si Ismael au fost izgoniti si aproape au pierit, tot asa poporul Israel a fost respins din favoarea divina timp de optsprezece secole si astazi sunt aproape morti de foame. Asa cum îngerul Domnului le-a aratat izvorul de apa si Ismael s-a înviorat, la fel mesajul lui Dumnezeu le arata acum evreilor un izvor de apa; sperantele lor sioniste se reînsufletesc.

Sacrificarea lui Isaac a simbolizat sacrificiul lui Cristos, necesar pentru ca El sa devina Samânta spirituala a lui Avraam cu putere de a binecuvânta lumea. Servitorul trimis dupa Rebeca, mireasa lui Isaac, reprezinta opera Spiritului sfânt în chemarea Bisericii, ca sa fie mireasa lui Cristos si asociata Lui în marea lucrare de binecuvântare a lui Israel si a tuturor familiilor Pamântului. Fapte 3:19-26.

Plecarea Rebecai cu Eliezer reprezinta calatoria Bisericii în Veacul Evanghelic pentru a-L întâlni pe Cristos, Mirele, care o primeste la a doua venire a Sa. Avraam a simbolizat pe Iehova Dumnezeu, prin a carui fagaduinta va veni binecuvântarea familiilor Pamântului. Aceasta fagaduinta a fost speranta lui Israel timp de 3.500 de ani. Gal. 3:29.