La timpul cuvenit Iosif li s-a descoperit fratilor sai. Dupa ce le-a vorbit aspru, le-a oferit un ospat, trimitându-le mâncare de la propria masa. Ei erau uimiti si înspaimântati, întrebându-se ce însemna aceasta bunavointa. Apoi, scotând afara pe servitorii egipteni, Iosif li s-a descoperit fratilor sai, asigurându-i de iertarea lui si ca Dumnezeu facuse ca toate experientele grele sa lucreze spre binele lui, si ca el era fericit sa fie salvatorul vietii egiptenilor, sub îndrumarea providentiala care-l trimisese în Egipt. Gen. 45:4-8.

Cercetatorii Bibliei presupun ca daca Iosif este un simbol al lui Cristos si al Bisericii Sale, înaltata la onorurile Împaratiei, fratii lui Iosif ar reprezenta pe evrei, iar egiptenii pe restul omenirii. Daca acest lucru este adevarat, înseamna ca nici evreii, nici neamurile n-ar trebui sa se teama de glorioasa înaltare a lui Mesia. Dimpotriva, Preamaritul care a fost rastignit pregateste un mare „ospat de bucate gustoase” pentru întreaga lume, inclusiv pentru fratii Sai, care L-au vândut spre a fi rastignit. Isa. 25:6.

Puterea lui Iosif a constat în cunoasterea fagaduintei divine facute lui Avraam. Cunoasterea Planului lui Dumnezeu este desigur indispensabila. Încrederea în Dumnezeu a fost secretul credinciosiei tuturor vrednicilor din trecut. Acelasi principiu este adevarat si acum. Pare sa fie adevarat, cum se afirma uneori, ca nelegiuirea creste pe masura ce Critica Radicala distruge credinta în Biblie si în fagaduintele ei.

Mai târziu, când israelitii s-au mutat în Egipt, vedem credinta lui Iosif manifestându-se în cererea pe care el a facut-o pe patul de moarte. El a zis: „Dumnezeu va va cerceta si va va face sa va suiti din tara aceasta [Egipt] în tara pe care a jurat-o lui Avraam [Canaanul]”. El a cerut ca israelitii sa-i duca oasele în Canaan (Gen. 50:24,25). Pentru studentii Bibliei diferitele experiente ale lui Iosif par sa simbolizeze experientele lui Isus si ale Bisericii Sale - în suferinta si în slava si cinstea care urmeaza.