Moise s-a dovedit a fi mare în toate sensurile cuvântului. Abia nascut, el a fost pus de parintii sai credinciosi printre trestiile de pe malul Nilului, unde l-a gasit printesa egipteana care l-a înfiat. În siguranta în mijlocul vrajmasilor, el a primit o buna educatie „în toata întelepciunea egiptenilor”. Avea onorurile curtii egiptene, dar era prea patriot ca sa se bucure de ele în timp ce neamul lui suferea persecutii amare. Hotarât sa-si ajute fratii, el a ucis un supraveghetor egiptean. A fost însa dezamagit ca fratii sai nu i-au apreciat straduintele de a-i ajuta, ci l-au pârât ca tradator al Egiptului.

A fugit în Madian unde a stat patruzeci de ani. Când a sosit timpul lui Dumnezeu, el a fost trimis sa elibereze pe poporul sau Israel, dar acum era timid si se temea de neputinta sa. Prin porunca divina Aaron a devenit purtatorul lui de cuvânt si i-a spus lui faraon mesajul ca Israel trebuia lasat sa plece. Moise a primit aceasta însarcinare la rugul aprins - un arbust cu totul în flacari dar care nu se consuma. Mesagerul Domnului a folosit acest mijloc pentru a comunica mesajul divin într-o maniera impresionanta si pentru a-i da lui Moise curaj si încredere în misiunea sa.

Adevarul acestei naratiuni este confirmat de Isus. Anumiti Saduchei, negând învierea, au cautat sa-L prinda în cursa întrebându-L a carui sotie va fi acea femeie care în decursul vietii ei avusese sapte soti. În raspunsul Sau, Isus a aparat doctrina învierii. El a declarat ca atunci când Dumnezeu i-a spus lui Moise, „Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Isaac si Iacov”, aceasta însemna desigur ca Avraam, Isaac si Iacov trebuiau sa învie. Saducheii negau învierea si viata viitoare. Dimpotriva, Cuvântul lui Dumnezeu prin gura îngerului a dovedit ca va fi o înviere a mortilor. Dumnezeu a vorbit astfel despre lucruri care nu erau ca si cum ar fi deja. „Pentru Dumnezeu toti sunt vii”, în sensul ca prin Cristos El a pregatit trezirea tuturor, „la timpul cuvenit”.