Dumnezeu a stiut dinainte ca israelitii vor fi incapabili sa împlineasca Legamântul Legii, si desi El a dat instructiuni amanuntite în privinta Tabernacolului si a jertfelor legate de el, totusi aceasta a fost numai pentru învataturile pe care voia sa ni le dea noua. Tabernacolul, prin Curte, Sfânta si Sfânta Sfintelor, prin mobilier, preoti si sacrificii, ilustreaza aspectele cele mai importante ale planului divin.

Sf. Pavel ne informeaza ca vitelul de jertfa pentru pacat din Ziua Ispasirii simboliza pe Isus în trup. Junghierea vitelului reprezenta jertfa lui Isus, începuta la botezul Sau. Isus în sacrificiul Sau a fost si antitipul Marelui Preot. Oferirea tamâiei pe Altarul de Aur reprezenta straduintele inimii lui Isus de a face voia Tatalui.

Ducerea sângelui în Sfânta simboliza consacrarea preotului antitipic, valul simbolizând astfel moartea vointei Sale, prin care El a fost acceptat ca Noua Creatie. Marele Preot, trecând pe sub val, simboliza pe Omul Isus varsându-Si sufletul la Calvar, dându-Si în moarte trupul pe care I l-a pregatit Dumnezeu.

Marele Preot stropind Capacul Ispasirii simboliza pe Isus, chiar în cer, oferind dreptatii întâi propria Sa jertfa, apoi jertfa Bisericii Sale. Cu sângele tapului (al Bisericii) nu se putea face nimic, pâna când sângele vitelului (al lui Isus Cristos) îl facea sfânt si acceptabil.

Marele Preot, spalându-se si îmbracându-se în Curte, reprezenta Cristosul complet, schimbându-se din „corpul umilintei” în starea de glorie si putere. Marele Preot îmbracat în hainele sale de slava reprezenta pe Mesia, împuternicit sa binecuvânteze omenirea. Exod. 28:2; Filip. 3:21.

Aaron binecuvântând poporul reprezenta pe Mesia la a doua venire a Sa binecuvântând pe toti cei care vor deveni israeliti adevarati în timpul Domniei Mesianice. Strigatele poporului si caderea cu fata la pamânt reprezentau recunoasterea sfârsitului domniei pacatului si a mortii. Ridicarea lor reprezenta învierea.