Dupa o calatorie de patruzeci de ani prin pustie, israelitii au ajuns în sfârsit la Iordan si li s-a aratat pe unde sa treaca dincolo, sub conducerea lui Iosua. Între timp Moise a murit pe Muntele Nebo, dupa ce l-a binecuvântat pe Iosua. Deut. 4:21, 22; 9:1; 32:48-52; 34:5, 9.

Un miracol extraordinar le-a permis atunci israelitilor sa treaca prin albia Iordanului în Canaan, apele fiind despartite. Totul a fost atât de bine sincronizat de Domnul, încât atunci când picioarele preotilor care duceau Chivotul au atins marginea apei, aceasta a început sa scada. Preotii au înaintat în timp ce apa scadea si au stat în mijlocul Iordanului pâna când toata ostirea lui Israel a trecut dincolo. Ios. 3:3-17.

Necredinta a privit batjocoritor acest incident, ca o imposibilitate, dar cercetarile recente arata ca miracolul a avut loc si arata mijloacele pe care le-a folosit Domnul. Sa se stie ca orice miracol este usor din punct de vedere divin. Totusi, Dumnezeu chiar si în miracole lucreaza de obicei prin mijloace naturale. Acum s-a constatat ca apele au fost blocate la câteva mile mai sus de locul de trecere, în locul numit Adam. Un deal mare a alunecat în râu, umplând albia, retinând apele si formând mici lacuri. Apoi treptat apa si-a croit drum. Atunci israelitii au trecut Iordanul „pe uscat”.

În antitip trecerea Iordanului ar însemna faptul ca poporul lui Dumnezeu trece acum de la moarte la viata, prin credinta în sângele lui Isus. Noua viata fiind începuta, ei umbla prin credinta, si prin credinta lupta lupta cea buna, în numele Domnului si sub îndrumarea Lui. Si numele Iosua înseamna Isus, Mântuitor, Eliberator.

În legatura cu tipurile si profetiile din trecut, apostolii ne spun ca Legea a fost o umbra a lucrurilor mai bune care aveau sa vina mai târziu si ca acele lucruri au fost scrise pentru instruirea speciala a Bisericii. Rom. 15:4; Evr. 10:1.