Naratiunea biblica despre ziua cea lunga a lui Iosua are un oarecare temei. Unii dintre cei care studiaza Biblia sustin ca dupa textul ebraic ziua a fost īntunecoasa, ca Soarele n-a stralucit deloc - un lucru extrem de neobisnuit pentru Palestina. Vrajmasii lui Iosua erau adoratori ai Soarelui, iar īntunericul din ziua aceea prevestea eclipsarea zeului lor. Īn naratiune, grindina extraordinara care a ucis atāt de multi oameni pare sa fie īn armonie cu aceasta interpretare - ca ziua aceea a fost īntunecoasa si nu luminoasa - ca īntunecarea Soarelui si a Lunii a fost īntr-adevar un mare fenomen de care Iosua s-a folosit pentru a pune pe vrajmasi īn īncurcatura, poruncind Soarelui si Lunii sa stea ascunse. Ios. 10:11-14.

Cealalta explicatie este tot asa de logica. Se presupune ca Soarele a fost vizibil īn timpul zilei si ca nori grei au reflectat razele Soarelui pāna seara tārziu - pāna a rasarit Luna, asa īncāt n-a fost lipsa de lumina.

Oricare din explicatii este satisfacatoare. Este absolut inutil ca cineva sa se poticneasca īn aceasta naratiune a Bibliei.

Triumful micii armate a lui Ghedeon asupra unei ostiri simbolizeaza victoria finala a lui Cristos si a urmasilor Sai asupra ostirilor pacatului. Vasele sparte simbolizeaza jertfirea de sine pentru a lasa ca lumina sa straluceasca - trompetele simbolizeaza mesajul Evangheliei, iar sabia, Cuvāntul lui Dumnezeu. Despre Ghedeon si despre fratii sai se spune ca fiecare semana cu un fiu de īmparat. Cristos si urmasii Sai sunt asemenea lui Dumnezeu la caracter. Jud. 7:16-25; 8:18.

Fiica lui Iefta n-a fost jertfita īn moarte ca īmplinire a juramāntului tatalui ei. Ea a jurat doar sa ramāna fecioara si īn chip figurativ a murit pentru lume dupa ce a petrecut un timp scurt īn tovarasia prietenelor ei fecioare. Biblia este simpla si rationala daca este īnteleasa. Jud. 11:30-40.

Īnfrāngerea madianitilor de catre armata lui Ghedeon si dedicarea fiicei lui Iefta ca sa ramāna fecioara apartin de perioada judecatorilor, Iosua fiind primul dintre acestia. Fapte 13:19, 20.