Împaratul Saul a fost primul împarat al lui Israel. El era înalt, mai presus decât fratii sai, si din punct de vedere uman era ideal. Avea si întelepciune considerabila. De fapt aceasta l-a dus la esec. A trecut cu vederea ca împaratia lui era diferita de toate celelalte si a încercat sa domneasca dupa maniera celorlalti împarati. În cazul lui Israel, Dumnezeu a declarat ca El Însusi era Împaratul lor, iar persoana de pe tron era de fapt reprezentantul Sau si trebuia sa fie îndrumata de El în toate. Fiindca David era doritor în inima sa faca toate aceste lucruri si ori de câte ori afla ca gresise era foarte dispus sa regrete, se spune despre el ca era „un om dupa inima lui Dumnezeu”. Inima lui era dreapta.

Ungerea lui David a fost tinuta secret, dar cu toate acestea Saul a început sa vada ca favoarea lui Dumnezeu era cu David si ca poporul Israel îl iubea, în special dupa ce a biruit pe Goliat si a câstigat o serie de batalii. Împaratul Saul dorea în mod egoist ca propria sa familie sa continue la tron si ca atare era înclinat sa-l distruga pe David. L-a scos în afara legii si cu orice ocazie a cautat sa-l omoare si astfel sa împiedice scopul lui Dumnezeu.

David, dimpotriva, în doua împrejurari a avut la dispozitia sa viata lui Saul si totusi n-a luat-o. Prin aceasta el a fost un om dupa inima lui Dumnezeu. Dumnezeu a dispus ca el sa fie uns si i-a dat tronul. David a asteptat pâna când a venit timpul Domnului. Crutând viata lui Saul, el a actionat în armonie cu vointa Domnului: „Nu va atingeti de unsii Mei si nu faceti nici un rau prorocilor Mei!” Împaratul Saul era unsul lui Dumnezeu; si Dumnezeu trebuia sa-l detroneze si sa-i dea lui David tronul la timpul Sau cuvenit. Si El i l-a dat.

Ce valoare ar avea pentru noi toti daca am învata aceasta lectie de rabdare si de asteptare a Domnului, ca El sa conduca la timpul si în felul Sau propriu. Acesta a fost si spiritul lui Isus: „Faca-se, nu voia Mea [ca om], ci a Ta [Tata divin]!” Luca 22:42.