Se pare ca împaratul Saul n-a intrat niciodata în spiritul poruncilor Domnului. El a manifestat totdeauna încapatânare; chiar si atunci când i s-au dat îndrumari speciale prin profetul Samuel, el s-a abatut si a fost mustrat. Una din greselile lui Saul a fost când, cerându-i-se sa nimiceasca si sa alunge pe amaleciti, el nu s-a supus cu totul. L-a crutat pe împarat etc.

Multi au considerat ciudat faptul ca Dumnezeu a dat astfel de porunci cum este aceasta si altele asemanatoare. Explicatia cea mai satisfacatoare este ca lumea întreaga se afla sub sentinta mortii si ca are putina importanta daca oamenii mor de ciuma, foamete sau sabie. Se spune ca rautatea amalecitilor ajunsese la culmea ei, întocmai ca aceea a sodomitilor. Hotarârea divina a fost exterminarea lor.

Daca oamenii nimiciti ar fi fost trimisi în chin vesnic, asa cum credeam si noi odinioara, faptul ar fi fost îngrozitor. Dar tot aspectul se schimba daca recunoastem ca Dumnezeu a pregatit si pentru amaleciti si pentru sodomiti o înviere, asigurata prin moartea lui Cristos. Dupa cum am vazut deja, sodomitii vor avea privilegiul sa se întoarca la „starea lor de mai înainte” si la desavârsirea umana. Astfel, toti cei care nu primesc cunostinta despre Dumnezeu în viata prezenta vor avea aceasta ocazie în timpul domniei lui Mesia. O alta ilustratie în aceeasi directie este aceea a armatei lui Sanherib, care a fost lovita într-o noapte de îngerul Domnului, probabil o furtuna de nisip. 2 Împ. 19:35, 36.

În veacurile întunecate, când Biblia nu era la îndemâna poporului, s-au acumulat denaturari grosolane ale caracterului lui Dumnezeu si ale învataturilor Bibliei. Biblia era foarte scumpa si numai putini o aveau; în afara de aceasta, foarte putini stiau sa citeasca. Poporul nu stia ca adorarea unei zeitati care chinuie vesnic însemna adorarea lui Moloh, pe care Dumnezeu o condamna în mod special. Lumina aurorei Epocii Noi ne arata caracterul lui Dumnezeu plin de iubire si arunca lumina asupra Bibliei, facând învataturile ei mai rationale. Prov. 4:18.