Am mentionat deja ca dupa potop îngerii cazuti au fost opriti sa se materializeze. De atunci ei au cautat sa influenteze omenirea altfel. Putini ar avea comunicare cu ei daca ar cunoaste caracterul lor adevarat; prin urmare ei se prezinta ca fiind prietenii si rudele noastre care au murit. Astfel încearca sa comunice cu cei vii prin „medii”, care sunt înselate, altfel n-ar servi ca „medii” pentru demoni. Isa. 8:19; Deut.18:9-12.

În vechime aceste medii se numeau vrajitoare, vrajitori, necromanti. Ei aveau „spirite familiare” sau erau familiari cu spiritele care au fost neascultatoare în zilele lui Noe. Dumnezeu prevenise pe israeliti împotriva acestor spirite rele si a mediilor. El a spus sa nu-i fie permis nici unui astfel de mediu sa traiasca în tara lui Israel. Ele puteau lucra printre neamurile care nu erau în grija divina, dar Saul, reprezentantul lui Dumnezeu, a primit porunca sa le nimiceasca pe toate acestea.

Când împaratul Saul a pierdut tovarasia lui Dumnezeu, care a refuzat sa mai comunice cu el, acesta s-a dus sa ceara sfatul unei vrajitoare din Endor si i-a cerut sa-l trezeasca pe profetul Samuel care între timp murise. Spiritele rele au personificat destul de usor pe Samuel si vrajitoarea i-a dat împaratului mesajul în numele lui, în timp ce Samuel era mort si nu putea da sau primi nici un mesaj. Împaratul Saul n-a vazut nimic, ci a primit doar un raspuns de la vrajitoare care a zis ca ea îl vazuse si-l auzise pe Samuel.

Spiritele rele au mijloace de a afla multe lucruri despre viitor. Dar în acele împrejurari oricine ar fi putut cunoaste soarta lui Saul si a armatei sale. Împaratul însusi stia ce-l asteapta. Tocmai aceasta l-a tulburat si l-a facut sa caute pe vrajitoare, contrar poruncii divine. Nu se poate presupune nici macar o clipa ca Dumnezeu si Samuel, dupa ce au refuzat sa comunice cu Saul, îsi schimbau parerea si permiteau unei vrajitoare, condamnata de Legea divina, sa conduca lucrurile. 1 Cron. 10:13, 14.