Mândria a dezechilibrat judecata lui Nebucadnetar care a înaltat o statuie mare în câmpia Dura, înfatisându-l pe el însusi ca si conducator al Pamântului, în fata caruia toti oamenii trebuiau sa se închine în supunere plina de respect! Daca oamenii l-ar putea privi ca pe un zeu, ar fi mai sigur ca i s-ar supune. Dar printre ei erau trei evrei care au refuzat sa se închine. Considerentele lor religioase n-au fost respectate. A fost destul ca ei au sfidat pe împaratul Nebucadnetar. Un cuptor mare a fost încalzit de sapte ori mai mult decât se obisnuia, sau cât se putea de mult, si cei trei servitori ai lui Dumnezeu au fost aruncati în el. Oamenii care i-au aruncat au luat foc si au murit.

Nebucadnetar si sfatuitorii lui, privind spre cuptor, au vazut pe cei trei nevatamati, iar cu ei era Unul ca un Fiu al lui Dumnezeu. Nebucadnetar a recunoscut pe Dumnezeul evreilor si a poruncit ca toti oamenii sa I se închine. Chiar daca poporul lui Dumnezeu poate fi supus actualmente la încercari de foc, probabil ca ei nu vor fi arsi literal într-un cuptor. Cu toate acestea, puterea lui Dumnezeu le poate pazi inima în orice încercare.

Dupa aceea Nebucadnetar a înnebunit si a trait cu iarba ca animalele timp de sapte ani, dupa care i-a revenit ratiunea si a dat slava lui Dumnezeu.

Mai târziu a urmat ospatul lui Belsatar, scrierea pe perete si caderea Babilonului, când împaratia mezilor si persilor, reprezentata în statuie prin argint, iar în viziunea lui Daniel prin urs, a pus stapânire pe domeniile odata stapânite de Babilon. Armata lui Cirus a deviat Eufratul, a intrat prin albia râului si a capturat cetatea care parea de neînvins.

În Apocalipsa Babilonul este numele simbolic al unui mare sistem eclesiastic. Caderea lui se întâmpla, cum este descris, prin secarea Eufratului simbolic, pentru a se pregati calea Împaratilor de la Rasarit - a Preotimii Împaratesti, al carei Cap este Isus. Râul reprezinta oameni si bogatie. Apoc. 17:15.