Devreme în dimineata urmatoare Isus a fost dus la Pilat si a fost acuzat de tradare împotriva împaratului pentru ca S-a pretins împarat. Acuzatorii Lui au fost evreii cei mai de seama. Pilat si-a dat seama de rautatea acuzatiei, de cererea ca un nevinovat sa moara. Aflând ca Isus era din Galileea, el a cautat sa scape de responsabilitate trimitându-L la împaratul Irod. Dar Irod n-a vrut sa aiba nimic de-a face cu Isus. Auzise de minunile pe care le facuse si se temea. Dupa ce soldatii lui Irod L-au batjocorit, Isus a fost trimis înapoi la Pilat. Acuzatorii au insistat ca daca Pilat Îl lasa sa plece, aceasta dovedea neloialitate fata de împaratul roman.

Pilat a încercat sa-L elibereze si pentru a satisface cererile lor zgomotoase a ordonat sa-L biciuiasca. Dar aceasta n-a satisfacut gloata care striga: „Rastigneste-L!” În cele din urma Pilat scotându-L în fata a exclamat: „Ecce Homo!” - „Iata Omul!” Nu exista un alt evreu asemenea Lui! Vreti sa fie rastignit? Gloata a strigat înca mai îndârjit: „Rastigneste-L!” Nimic nu este mai dureros decât eroarea religioasa.

Isus nu era idealul de împarat al multimii. Daca ar fi fost aspru, vulgar, laudaros, ar fi fost mai aproape de idealul unei persoane care putea scoate poporul lor de sub jugul roman si deveni cuceritor, ca Alexandru cel Mare. Lumea priveste cu o masura de reverenta spre Isus, dar El este înca departe de a fi idealul pentru oameni. Nici urmasii lui Isus nu sunt idealuri pentru lume. Ei împreuna cu Isus sunt socotiti ciudati. Cum a scris Sf. Ioan: „Cum a fost El, asa suntem si noi în aceasta lume” - dispretuiti în privinta idealurilor umane.

Omenirea nu-si da seama ca scopul lui Dumnezeu în Cristos si în urmasii Sai a fost sa-i pregateasca prin smerenie, blândete, rabdare, îndelunga rabdare si iubire pentru lucrarea glorioasa a Împaratiei lui Mesia care sa binecuvânteze toata omenirea. Experientele actuale sunt necesare, spune Biblia, pentru ca aceasta Preotime Împarateasca sa poata fi mai târziu compatimitoare cu omenirea. Evr. 2:10; 3:1; 5:8-10; 12:11.