Dupa cinci zile de la intrarea calare pe asin în Ierusalim când Isus S-a oferit lui Israel ca Împarat, au fost Pastele, simbol al crutarii Bisericii întâilor-nascuti.

Isus a fost Mielul lui Dumnezeu care sa ridice pacatul lumii. Pentru a face acest lucru, El trebuia sa fie Mielul de Pasti. Sf. Pavel spune: „Hristos Pastele nostru a fost jertfit. De aceea sa luam parte la sarbatoare”. Isus a mâncat mielul tipic de Pasti cu ucenicii Sai. Apoi a luat pâine nedospita si rodul vitei, care simbolizau trupul si sângele Sau, si a instituit o Cina de Pasti antitipica.

Ucenicii urmau sa faca aceasta în amintirea mortii Sale ca Mielul antitipic. El a spus: „Daca nu mâncati trupul Fiului Omului si daca nu beti sângele Lui, n-aveti viata în voi însiva”. Desigur, tinerea doar formala n-ar însemna nimic daca aceasta n-ar simboliza experientele inimii. Urmasii lui Isus trebuie sa-si dea seama în inima lor ca moartea Lui este pretul de rascumparare pentru pacatele întregii lumi; ca fara aceasta n-ar exista viata vesnica. Astfel de credinciosi constituie Biserica întâilor-nascuti, care intra în viata înaintea lumii - la Întâia Înviere. Apoc. 20:6.

Sf. Pavel arata un sens înca si mai adânc al Cinei de Amintire. Toti urmasii lui Isus sunt reprezentati într-o singura pâine care se frânge si în partasia unui singur pahar de suferinta, rusine, înjosire si moarte (1 Cor. 10:16, 17). Numai acestia vor fi membri ai „Corpului” Sau glorios, „Profetul” lumii „asemenea lui Moise”. Fapte 3:19-23.

Ucenicii au neglijat spalarea picioarelor unul altuia, si chiar lui Isus. Isus a facut acest serviciu ca o lectie de smerenie - nu ca un ceremonial. Spiritul lectiei este ca noi sa ne facem unul altuia orice serviciu posibil, ca „membri” ai lui Cristos. Fapte 9:5; 1 Cor. 12:27.

Dupa Cina Isus a plecat cu cei unsprezece în Ghetsimani, unde Iuda L-a vândut oficialitatilor cu un sarut. Apoi au urmat scenele memorabile de încheiere a vietii Domnului nostru.