PREDICA DE LA CINCIZECIME
Numai cei doisprezece au fost rânduiti pentru functia de apostoli, ca sa fie purtatorii de cuvânt ai lui Isus catre Biserica. Deciziile lor urmau sa lege pe pamânt ce este legat în cer si sa dezlege pe pamânt ce este dezlegat în ochii lui Dumnezeu. Nici chiar acestia n-au primit aprobarea Tatalui ceresc pâna la Cincizecime, când au primit Spiritul sfânt. Din punct de vedere scriptural nimeni nu este autorizat sa propovaduiasca sau sa învete decât cel care a primit Spiritul lui Dumnezeu. Oricine a primit acest Spirit are autoritate divina de a propovadui, cu totul independent de rânduirile pamântesti. Isa. 61:1.
Acesta este, dupa cum ni se spune, sensul cuvintelor profetice în privinta lui Isus, Capul, si a Bisericii, corpul Sau: „Duhul Stapânului DOMNUL este peste Mine, caci DOMNUL M-a uns sa aduc vesti bune celor blânzi”. Toti câti au primit aceasta ungere divina au însarcinarea divina sa propovaduiasca vestile bune. Oricine n-a primit aceasta autoritate cereasca, nu poate fi un ambasador divin.
În împlinirea cuvintelor lui Isus, „Îti voi da cheile împaratiei”, Sf. Petru a folosit doua chei simbolice în legatura cu Evanghelia: prima la Cincizecime, ca sa deschida tuturor evreilor usa invitatiei pentru a deveni membri ai corpului lui Cristos, Biserica, prin conceperea Spiritului sfânt. Dupa trei ani si jumatate a folosit cealalta cheie, ca sa deschida usa pentru neamuri. Corneliu a fost primul pagân admis ca membru în Cristos.
Mii dintre evreii cei mai evlaviosi, în ascultare de porunca lui Dumnezeu, veneau an de an la Ierusalim sa sarbatoreasca Cincizecimea. Mii de astfel de oameni au fost atrasi de propovaduirea de la Cincizecime si au dus binecuvântarea si iluminarea primita de ei în toata lumea.
Dar va mai fi înca o binecuvântare a Cincizecimii. Numai servitorii speciali ai Domnului au parte de prima binecuvântare si obtin Împaratia. Sub Împaratia lui Mesia, Spiritul lui Dumnezeu va fi turnat peste toata carnea. Ei vor vedea ceea ce au profetit profetii din vechime. Ioel 2:28, 29; Fapte 2:16-18.