Legamântul lui Dumnezeu cu Avraam i-a dat acestuia asigurarea ca toate binecuvântarile intentionate pentru omenire vor veni prin urmasii sai. Evreii au fost samânta naturala a lui Avraam si în mod cuvenit lor le-au apartinut fagaduintele. Dar când toti evreii care aveau credinta lui Avraam au fost privilegiati sa intre si sa devina mostenitori împreuna cu El în Împaratia Mesianica, Dumnezeu a folosit prin Sf. Petru a doua cheie spre Împaratie. El a deschis usa ocaziei pentru neamuri, ca sa poata deveni mostenitori împreuna cu evreii în Împaratia Mesianica.

Dupa trei ani si jumatate de la Cincizecime îngerul Domnului i s-a aratat lui Corneliu. I-a spus ca acum Dumnezeu era gata sa-i accepte rugaciunile si închinarea. I-a mai spus sa trimita dupa Sf. Petru la Iope. De la el va auzi „cuvinte” pe care trebuia sa le creada pentru a fi pe deplin acceptat de Dumnezeu si pentru a primi Spiritul sfânt.

Trei mesageri au fost trimisi sa-l aduca pe Sf. Petru. Între timp Dumnezeu l-a pregatit pe apostol. I s-a spus ca ceea ce curatise Dumnezeu el sa nu mai considere necurat. Sf. Petru a asociat visul cu vizitatorii sai si a mers imediat la casa lui Corneliu. A gasit pe Corneliu si pe familia sa evlaviosi si gata sa asculte. A început sa le spuna adevarata istorie a lui Isus: moartea Lui, învierea Lui, chemarea Bisericii pentru a fi clasa Miresei Sale - dovedindu-si vrednicia prin loialitate si credinciosie chiar pâna la moarte.

În timp ce Sf. Petru vorbea, acesti consacrati, sorbind Mesajul, au acceptat pe deplin termenii uceniciei. Atunci Dumnezeu i-a dat o dovada a acceptarii prin darul Spiritului sfânt, asa cum a fost dat tuturor crestinilor la începutul acestui veac. Atunci Sf. Petru uimit a zis: Daca acestia au primit Spirtul sfânt, cine le poate interzice botezul în apa, care este numai un simbol al consacrarii lor de a fi morti cu Cristos? Atunci au început neamurile sa fie altoite în „maslinul” despre care se vorbeste în Romani 11:17.