Mesajul Evangheliei a gasit treptat urechi de auzit printre neamuri, dar mai putine la numar. Educarea evreilor prin Lege fusese pentru ei o binecuvântare din partea lui Dumnezeu, care i-a pregatit pentru Evanghelie. Prima Biserica în care pareau sa predomine neamurile a fost cea din Antiohia. Printre fratii de acolo erau proeminenti Barnaba, Sila, iar mai târziu Sf. Pavel. Urmasii lui Isus au fost numiti crestini prima data în Antiohia. Multi crestini doresc sa nu se fi acceptat nici un alt nume.

Biserica din Antiohia, conform relatarii biblice, avea aranjamente foarte simple, similare celor practicate de Isus si de apostoli. Formalitatile si ceremoniile nu intrasera înca, pentru a înlocui simplitatea lui Cristos cu simple forme de evlavie. Ei se întâlneau sa creasca în har, cunostinta si iubire, si sa se ajute unul pe altul pe calea îngusta. Când s-au initiat bine în studiu, s-au împartasit din spiritul misionar si au autorizat si finantat o misiune care a fost condusa de Sf. Pavel si de Barnaba. Au mai fost conduse si alte misiuni, dupa cum se relateaza în Fapte 13:1-5.

Nu mult dupa aceea, asupra Bisericii au venit persecutiile din timpul lui Nero si Diocletian. Acesti împarati romani, pentru a se distra si a-si omorî plictiseala, au pus sa fie torturati groaznic inofensivii urmasi ai lui Isus, a caror misiune în lume este doar „sa faca bine la toti, dar mai ales celor din casa credintei”, sa se pregateasca pe ei însisi si sa ajute pe altii, ca sa fie asociati cu Rascumparatorul în Împaratia viitoare. Gal. 6:10.

De ce a permis Dumnezeu persecutia? Raspunsul este ca încercarile credintei si loialitatii fata de Dumnezeu sunt tot atât de necesare pentru urmasii lui Isus cum au fost pentru El, si pentru acelasi motiv - sa le dezvolte si sa le cristalizeze caracterul. Acestea corespund persecutiilor si rastignirii lui Isus. Astfel a explicat El zicând: „Trebuia sa sufere Hristosul . si sa intre în slava Sa”. Alesii merg pe urmele Lui.