Întrebare (1916)—2—Geneza 9:6 spune: "Dacă cineva varsă sîngele omului, şi sîngele lui să fie vărsat de om; căci Dumnezeu a făcut pe om după chipul Lui". De ce n-a fost aplicată această lege generală împotriva lui Cain, care a junghiat pe fratele său Abel?

Răspuns—Nu erau mulţi oameni care să verse sîngele lui Cain. Ar fi fost foarte greu ca propriul său tată sau mamă să facă aceasta. Ei erau destul de trişti cu o moarte în familie. Eu nu înţeleg că acest text ar însemna că a fost obligatoriu să se verse sîngele unuia care a comis un omor, ci că un astfel de curs era justificat. Dumnezeu ar aproba executarea condamnării la moarte a unui ucigaş.

1121) UNGERE—În contrast cu pecetluirea. (Q22-2)

Întrebare (1911)—2—Care este diferenţa dintre ungere şi pecetluire în următoarele scripturi: "Şi Cel care ne întăreşte împreună cu voi, în Cristos, şi care ne-a uns, este Dumnezeu, care ne-a şi pecetluit" (2 Cor. 1:21, 22).

Răspuns—Ungerea este o ilustraţie. Vă voi atrage atenţia asupra ilustraţiei date în Scripturi. Am vorbit deja despre Cristos, Isus capul şi biserica corpul Său, şi această ilustraţie a fost folosită în cazul preoţimii tipice. Citim despre Aaron că era preot. El în propria sa persoană a tipificat pe Isus şi pe întreaga Biserică, preoţimea împărătească, şi uleiul sfînt de ungere care fiind turnat pe capul lui a curs chiar pînă la poala hainelor sale. Ce înseamnă aceasta? Înseamnă ungerea lui Aaron ca întreg şi ungerea despre care vorbeşte apostolul, sub care venim noi. Cînd noi venim în Cristos, venim sub ungere. Ungerea aparţine întregului corp pe care Dumnezeu l-a cunoscut dinainte şi l-a predestinat, şi dacă voi şi cu mine venim ca membri în acel corp şi ne menţinem acea calitate, suntem membrii Celui Uns şi suntem sub acea ungere; după cum spune apostolul, "ungerea pe care aţi primit-o de la El rămîne în voi" (1 Ioan 2:27).

Dar pecetluirea este ceva ce merge dincolo de aceasta. Apostolul spune, Voi aţi fost pecetluiţi cu Spiritul sfînt, şi nu aţi fost doar unşi cu Spiritul sfînt, ci aţi fost şi pecetluiţi. Pecetluirea în cazul vostru şi al meu continuă încă. Ce semnifică aceasta? Aceasta este imprimarea caracterului Domnului asupra voastră; El se imprimă tot mai mult asupra voastră; sunteţi pecetluiţi cu Spiritul sfînt. Cît va continua aceasta? Pînă în ziua răscumpărării. Dacă lăsaţi ca imprimarea să continue în voi, veţi deveni tot mai mult o copie a scumpului Fiu al lui Dumnezeu, şi aceasta este condiţia pe baza căreia voi şi cu mine putem rămînea în El; nu primim numai ungerea la început, ci de asemenea primim Spiritul şi avem semnele calităţii de sfinţi şi de ucenici.

1122) UNITATE—Vorbind aceleaşi lucruri. (Q723-1)

Întrebare (1908)—1—Te rog pune în armonie 1 Cor. 1:10 "Vă îndemn, fraţilor, pentru Numele Domnului nostru Isus Cristos, să aveţi toţi acelaşi fel de vorbire". Te rog armonizează acest text cu o altă scriptură: "Căci trebuie să fie şi partide între voi, ca să se arate cei aprobaţi printre voi" (1 Cor. 11:19).

Răspuns—Cred că în prima scriptură Apostolul vorbeşte despre starea ideală pentru care noi trebuie să ne străduim; şi anume, că toţi cei care sunt într-adevăr poporul lui Dumnezeu se cuvine să încerce să aibă mintea lui Cristos, şi se cuvine să ştim că aceasta nu va fi contradictorie; că dacă tu şi eu avem teorii diferite, ceva este greşit, şi nu trebuie să fim mulţumiţi a avea ceva greşit. Există doar o singură cale care este dreaptă şi noi se cuvine să fim nerăbdători să avem acea singură cale. Dacă noi toţi avem mintea lui Cristos, toţi vom avea aceeaşi minte; şi dacă Dumnezeu ne-a dat Cuvîntul Său, ni l-a dat cu acest scop, ca tu să laşi deoparte vederile tale personale şi diferitele particularităţi şi tendinţe de gîndire, şi eu să le las deoparte pe ale mele şi toţi ceilalţi să facă la fel, şi să luăm în loc Cuvîntul Lui. Uitîndu-mă peste această adunare şi văzînd cîte forme diferite ale capului sunt, şi multele diferenţe particulare de caracter, aş putea spune că voi nu puteţi să vă înţelegeţi în nimic; voi aveţi capuri total diferite. Dar vedeţi, putem avea toţi aceeaşi inimă şi aceeaşi minte, pentru că oricare ar fi procesele naturale ale creierului vostru, aţi fost de acord că nu cunoaşteţi nimic despre ele şi că El ştie totul şi veţi crede Cuvîntul Său. Şi celălalt este de acord cu acest lucru şi eu am fost de acord cu acest lucru; aşa că acum noi toţi ne-am adunat împreună şi avem o bază comună de lucru, şi se cuvine să fim în stare, prin harul lui Dumnezeu, să făptuim drept. Capul nostru se cuvine să fie în stare a fi în armonie rezonabilă cu Cuvîntul lui Dumnezeu. Aşa să fie aceasta şi să ne străduim spre acest rezultat. Este posibil, de fapt este probabil, că în poporul Domnului, după cum spune apostolul, să intre lupi răpitori şi chiar dintre voi se vor ridica unii să tragă ucenici după ei, avînd o anumită măsură de mîndrie şi ambiţie. Dacă este aşa, la ce vă puteţi aştepta? Puteţi avea în aceste condiţii o singură minte, o singură inimă, un singur gînd? Nu. Atunci este necesar să se întîmple ceva, să se facă o despărţire, sau ca greşeala să se poată manifesta. Şi poate să se facă o separare dacă există din aceştia în acea adunare, pentru că va fi mai bine ca ei să iasă afară. Aşa că există două Scripturi: una arată condiţiile ideale şi cealaltă arată desfăşurarea reală a acestor condiţii. Uneori aceste condiţii greşite vor apărea şi este voia lui Dumnezeu să se facă o clarificare, aşa că va fi o separare treptată, ca ceea ce este adevărat şi loial Domnului şi aprobat de El să se poată manifesta între voi, ca să fiţi în stare să vedeţi ce este greşit.

1123) UNIVERSALISM—Credinţa Pastorului Russell. (Q724-1)

Întrebare (1909)—1—Crezi în mîntuirea universală?

Răspuns—Cred că lumea a fost universal pierdută prin Adam. Cred într-o răscumpărare universală, că Cristos prin harul lui Dumnezeu a gustat moartea pentru fiecare om.

Cred într-o ocazie universală, deoarece acesta este motivul pentru care Dumnezeu a dat pe Fiul Său să moară pentru lume, şi toţi, oricine o va accepta pe baza condiţiilor lui Dumnezeu, adică o inimă perfectă şi iubire pentru Dumnezeu şi pentru om, să poată avea această ocazie. Cine nu o va accepta pe baza termenilor lui Dumnezeu nu o va putea avea deloc, ci va fi distrus dintre oameni.

1124) UNIVERSALISM—Referitor la mîntuire pentru cei răi cu voia. (Q724-2)

Întrebare (1909)—2—Înţeleg că există trei clase, mai întîi Biserica; a doua, cei care au încercat dar n-au reuşit; şi a treia, cei răi cu voia. Vor fi cei din a treia clasă mîntuiţi în final?

Răspuns—O Întrebare ca aceasta arată că cel care a pus Întrebarea n-a înţeles pe deplin situaţia. Ni s-a spus că dacă cineva a auzit un clopot de biserică bătînd sau a văzut o Biblie aceasta înseamnă că el este în pericol de a merge în cer. Mulţi oameni vînd şi mînuiesc Biblia fără să ştie ce învaţă. Vedeţi că păcătoşii cu voia nu sunt cei care au o voinţă, ci cei care au o voinţă şi au fost luminaţi. Aceia care primesc adevărata lumină sunt cei care au ochii înţelegerii deschişi. Dumnezeu va binecuvînta în curînd toţi ochii aşa încît toţi vor vedea, pentru că "Atunci se vor deschide ochii orbilor, se vor deschide urechile surzilor" (Isa. 35:5). Facerea răului cu voia va însemna moartea a doua.

1125) UNIVERSALISM—Referitor la faptul

că Dumnezeu ar fi autorul păcatului. (Q724-3)

Întrebare (1911)—3—Doctrina Universalismului îl face pe Dumnezeu, printr-o concluzie logică, autor al păcatului?

Răspuns—Presupun că ar depinde de logica folosită. Cred că într-un mod de gîndire asupra subiectului acest lucru poate fi adevărat, dar presupun că prietenii noştri Universalişti n-ar gîndi aşa, ci ar avea o logică diferită.

1126) URĂ—Lumea nu vă poate urî — cui i se vorbeşte? (Q321-2)

Întrebare (1907)—2—Te rog armonizează aceste versete: "Pe voi lumea nu vă poate urî, dar pe Mine mă urăşte, pentru că mărturisesc despre ea că lucrările ei sunt rele" (Ioan 7:7). Şi celălalt text este: "Dacă aţi fi din lume, lumea ar iubi ce este al ei; dar, pentru că nu sunteţi din lume şi pentru că Eu v-am ales din mijlocul lumii, de aceea lumea vă urăşte" (Ioan 15:19). Te rog armonizează aceste două texte, şi în special cuvintele, "lumea nu vă poate urî" şi "de aceea lumea vă urăşte".

Răspuns—Primele cuvinte au fost spuse unor ascultători amestecaţi, şi celelalte au fost spuse celor care erau ucenicii Săi, pe care El îi adunase din poporul evreu. El a spus: Cei pe care Mi i-ai dat, ei au primit Cuvîntul Meu, şi pentru că au primit Cuvîntul Meu şi au devenit urmaşi în urmele Mele, de aceea lumea îi urăşte pentru că şi pe Mine M-a urît. Înainte nu i-a urît; înainte lumea nu le era opusă. Poate că i-a ignorat, dar nu i-a urît. Dar El purta lumina, iar lumina a mustrat întunericul, aşa că ei au urît lumina şi au urît pe purtătorul de lumină. Acum voi aţi devenit părtaşi cu mine în ţinerea sus a luminii — "Tot aşa să lumineze şi lumina voastră" (Mat. 5:16) — şi în măsura în care veţi face aşa, lumea vă va urî exact cum M-a urît şi pe Mine.

1127) URĂ—Pentru Satan şi simpatizanţii săi e potrivită. (Q321-3)

Întrebare (1915)—3—Te rog explică scriptura: "Să nu urăsc eu DOAMNE pe cei ce Te urăsc? Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită" (Psa. 139:21, 22).

Răspuns—S-ar putea să nu fim siguri că înţelegem deplina semnificaţie a cuvintelor psalmistului din acest pasaj, dar putem aplica acest fapt la noi şi să spunem că toţi din poporul Domnului trebuie să urască ceea ce este rău. Noi în mod potrivit nu putem avea simpatie faţă de ceea ce este rău. Şi astfel, despre Domnul nostru Isus s-a spus: "Tu ai iubit dreptatea şi ai urît nelegiuirea; de aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău te-a uns cu un untdelemn de bucurie mai presus de însoţitorii tăi" (Evrei 1:9). Marele Cap al Bisericii a iubit dreptatea, şi noi trebuie să cultivăm aceeaşi iubire pentru dreptate. El a urît nelegiuirea, păcatul, şi noi trebuie să avem aceeaşi ură.

Există oameni care sunt mai mult sau mai puţin sub influenţa nelegiuirii din cauza slăbiciunii cu care s-au născut. Noi trebuie să urîm nelegiuirea, dar trebuie să învăţăm tot mai mult să avem simpatie pentru săraca rasă umană, după cum şi Dumnezeu are simpatie pentru ea. Simpatia Lui este aşa de mare încît "pe cînd eram noi încă păcătoşi, Cristos a murit pentru noi", cei nedrepţi, cei în dezacord cu Legea lui Dumnezeu (Rom. 5:8). Noi trebuie să avem mintea Domnului; dar nu trebuie să avem simpatie pentru rău. Dacă sunt unii care au ajuns la un punct unde sunt în deplină simpatie cu nelegiuirea, şi Scriptura ne asigură că sunt asemenea persoane, ei înşişi sunt nelegiuiţi şi ar putea fi în mod potrivit clasaţi împreună cu Satan.

Satan şi-a arătat acest spirit nelegiuit nu numai prin cursul său, cînd mai întîi a sfidat pe Atotputernicul şi a înşelat omenirea şi a devenit ucigaşul rasei noastre, ci tot timpul pînă în prezent. Isus i-a spus lui Satan: "Ori de cîte ori spune o minciună, vorbeşte din ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii" (Ioan 8:44). Dacă Satan s-ar fi întors de la nelegiuirea lui, atunci fără îndoială Dumnezeu ar fi găsit o cale, chiar în cazul lui Satan, prin care el să se poată întoarce la Dumnezeu. Din moment ce el n-a făcut niciodată nici o manifestare de pocăinţă, nici de simpatie pentru dreptate, numele lui este folosit în mod potrivit în Biblie ca sinonim pentru nelegiuire.

Dar îngerii căzuţi? Noi nu suntem în stare să-i judecăm. Biblia ne spune despre distrugerea finală a Diavolului şi a îngerilor săi — cei care se dovedesc, ca şi el, incorigibili. Toţi aceia vor fi nelegiuiţi — nu numai sub influenţa rea a altuia, ci ei înşişi inseparabil identificaţi cu nelegiuirea, din cauza propriei lor alegeri şi hotărîri. Această clasă va include şi oamenii răi şi îngerii răi, şi aceştia vor fi clasa celor care vor urî pe Dumnezeu, la care se referă textul citat de cel care întreabă: "Să nu urăsc eu DOAMNE pe cei ce te urăsc? Da, îi urăsc cu o ură desăvîrşită".

Urăsc eu pe Satan? Desigur că da! Este o ură perfectă? Sper că este o ură perfectă, atît de mult încît n-aş compromite sau n-aş intra în ceva ce m-ar aduce în legătură cu vreuna din metodele lui Satan. Noi dorim să fim separaţi de orice este ocult, amintindu-ne că există doar doi stăpîni, unul Învăţătorul nostru şi celălalt oponentul lui. Noi nu avem legături cu el. Tot interesul nostru este de partea Domnului. Pe Adversarul, Satan, prinţul întunericului, îl urîm cu o ură perfectă; şi oricine, fiind luminat pe deplin, se dovedeşte a fi dintre urmaşii sau simpatizanţii săi, merită aceeaşi ură.

Dar o astfel de ură n-ar însemna din partea noastră vreo plăcere ca ei să fie torturaţi de-a lungul veşniciei. Ar fi acelaşi fel de ură pe care o are Dumnezeu. Dumnezeu este în întregime drept şi ura Sa va însemna distrugerea, la timpul potrivit, a lui Satan şi a tuturor celor care sunt de spiritul lui. Aceasta este ura potrivită pe care trebuie să o avem, ură care ar dori să vadă pe oponenţii lui Dumnezeu distruşi.

1128) URECHE DE AUZIT—Este ea miraculoasă? (Q325-2)

Întrebare (1909)—2—Avem noi ureche de auzit printr-un dar miraculos de la Dumnezeu, sau pentru că chipul lui Dumnezeu n-a fost pe deplin şters?

Răspuns—Eu înţeleg că această expresie "ureche de auzit" poate fi privită din diferite puncte de vedere. Dacă te referi la omul natural, atunci ar avea un înţeles, dar dacă te referi la Noua Creatură, atunci ar avea alt înţeles. Ca de exemplu, dacă le vorbesc creştinilor şi vorbesc de ochii noştri ca fiind deschişi şi de urechile noastre ca fiind binecuvîntate de Domnul, vorbesc de urechile şi ochii noştri spirituali prin care putem aprecia spiritul Domnului. Altă ilustraţie, cînd ai venit prima oară la Domnul, ai fost atras spre Domnul, sau ai auzit vocea Lui şi ea te-a atras şi ai venit la Isus. Aici urechea naturală n-a fost în întregime stricată prin cădere. Poate te-ai născut cu o anumită reverenţă care ar spune, Trebuie să aduci o jertfă Domnului, se cuvine să-I aduci mulţumiri. Aceasta te-a condus spre a-L căuta pe Dumnezeu şi Lui i-a făcut plăcere să fie găsit, şi te-a luat de mînă spunînd, pe aici, copile, acesta este Isus, Cel prin care Eu sunt bucuros să-i primesc pe toţi care ar veni la Mine. Dar nu faceţi greşeala de a confunda urechea de auzit a naturii umane cu urechea de auzit a Noii Creaturi.

1129) URIM ŞI TUMIM—Răspunsul lui Dumnezeu. (Q728-1)

Întrebare (1911)—1—Cum a Răspuns Dumnezeu cu Urim şi Tumim?

Răspuns—Nimeni nu ştie exact cum s-a făcut acest lucru. Pieptarul marelui preot, care avea 12 pietre preţioase, numele fiecărei seminţii pe cîte o piatră, se presupune că era dus de Marele Preot în Sfînta Sfintelor cînd trebuia să întrebe ceva. De exemplu: Să mergem la război sau nu? Să facem acest lucru sau celălalt? Se presupune că ceva din Sfînta Sfintelor indica Răspunsul pe acest pieptar, făcînd ca o anumită piatră să strălucească în mod deosebit, sau ceva de genul acesta; dar totul este presupunere, nimeni nu ştie nimic despre aceasta. Se presupune că trebuia să fie un da sau un nu. Dacă era întunecat era nu; dacă era luminat era da, pentru orice Întrebare se punea. Dacă se referea la o anumită seminţie, piatra care reprezenta acea seminţie ar fi fost luminoasă sau întunecată în legătură cu acea seminţie. Dar este doar o presupunere.

1130) UŞA ÎNCHISĂ—Secerişul a trecut, vara s-a sfîrşit. (Q229-1)

Întrebare (1910)—1—"Secerişul a trecut, vara s-a dus şi noi tot nu suntem mîntuiţi!" (Ier. 8:20). La cine se aplică aceasta?

Răspuns—Înţeleg că aceasta ar părea să se aplice la o clasă care îşi vor da seama că Mireasa a fost luată şi ei sunt lăsaţi; astfel este descris în Apocalipsa cap. 19, cînd Marea Mulţime este ilustrată la timpul căderii Babilonului. Ei sunt eliberaţi cînd Babilonul cade: "Să ne bucurăm şi să ne veselim şi să-i dăm slavă, fiindcă nunta Mielului a venit (a avut loc) şi soţia Lui s-a pregătit (vers 7) (şi noi suntem lăsaţi şi suntem dezamăgiţi, dar totuşi), să ne bucurăm pentru că vedem planul lui Dumnezeu". Acela este timpul cînd secerişul a trecut, vara s-a dus, şi noi nu suntem printre cei din clasa mîntuită, ci suntem lăsaţi şi suntem din clasa servilor în loc de clasa Mireasă. Atunci vine un mesaj la această clasă şi mesajul este trimis de cel care şade pe tron. Ei sunt invitaţi la ospăţul nunţii; sunt invitaţi să vină şi să participe la festivităţi, după cum se menţionează în Psalmul 45.

1131) UŞĂ—Probabil încă nu este închisă. (Q229-2) R5721:12

Întrebare (1915-Z)—2—Ar fi vreo perspectivă pentru cel care se consacră acum ca să fie din clasa "Mireasă", sau Chemarea a încetat deja?

Răspuns—Noi facem o distincţie între sfîrşitul Chemării Publice şi închiderea uşii. Înţelegem că Chemarea publică s-a sfîrşit cînd un număr suficient au fost invitaţi şi au acceptat invitaţia — în 1881. Dar pentru aceştia invitaţi şi acceptaţi trebuia să mai fie o încercare. Numai cei care îndură cu loialitate pînă la sfîrşit vor fi în final socotiţi ca victorioşi. Alţii, nedovedindu-se pe deplin loiali Legămîntului lor în viaţa de toate zilele, vor fi cu timpul şterşi de pe listă, ceea ce înseamnă că nu au alergat cu credinţă. Aceasta va face încontinuu locuri libere care să fie ocupate. Dar o astfel de ocupare a locurilor libere nu necesită o nouă Chemare ci doar o permisiune ca unul să intre cînd altul iese.

Gîndul nostru este că un mare număr care s-au consacrat înainte de 1881 n-au reuşit să "facă bine". Gîndul nostru este că sunteţi încă în timpul cînd să vă consacraţi, avînd toate motivele să speraţi că vă puteţi întări chemarea şi alegerea prin credincioşie zeloasă în sacrificarea intereselor pămînteşti în favoarea celor Cereşti.

În orice caz, cel mai înţelept lucru pentru oricare din noi, ar fi să ne predăm în întregime Domnului, imediat ce ne dăm seama de imperfecţiunea noastră şi de capacitatea Domnului. Noi trebuie să fim bucuroşi a-L avea pe El ca Îngrijitorul nostru, indiferent ce răsplată ne va da. Trebuie să fim siguri că un Împărat atît de mare şi atît de generos ca Dumnezeu va da daruri bune tuturor celor ce sunt ai Lui. Cu alte cuvinte, după ce Turma Mică va fi completă, Domnul va fi bucuros să binecuvînteze într-un alt mod şi pe alţii care au spiritul ascultării şi al sacrificiului.

1132) UŞĂ—Închiderea ei. (Q229-3)

Întrebare (1908)—3—Este uşa închisă în timp ce unii sunt în trup, suferind mai departe încercări, sau uşa este închisă după ce ultimul membru al corpului este schimbat?

Răspuns—Vă amintiţi pilda fecioarelor înţelepte şi nechibzuite. Domnul ne spune că toate sunt fecioare. Această pildă nu se aplică la lume. Se aplică doar pentru cei care aşteptau pe Mire. Ea lasă afară din clasa fecioarelor — cei care se pregătesc pentru nuntă — pe toţi ceilalţi din lume. Şi această pildă a fecioarelor înţelepte şi nechibzuite arată că printre cei care căutau pe Mire şi care-L aşteptau, şi care sperau să intre la nuntă, sunt două clase, cei înţelepţi şi cei nechibzuiţi; şi că cei înţelepţi vor fi în stare la acel timp să discearnă faptul, vor fi în stare să audă bătaia Mirelui şi vor fi treziţi de bătaie. Ei vor înţelege că Mirele a venit şi vor avea ulei în candelele lor; nu vor fi în întuneric pentru ca ziua aceea să-i ia prin surprindere ca un hoţ; vor merge mai departe cu această lumină a cunoştinţei şi-L vor urma pe Domnul în acest timp, şi vor intra cu El la nuntă. După cum o înţeleg eu, această pildă este în proces de împlinire acum, şi mulţi au intrat deja la nuntă, iar alţii speră să facă progres în acelaşi fel ca şi ei să intre la nuntă. Ţineţi minte, înainte de a intra există oricînd o şansă să cazi, o şansă să te întorci şi să devii o fecioară nechibzuită şi să dai ocazia cuiva care n-a fost o fecioară înţeleaptă să intre între acele fecioare înţelepte şi să-şi ia locul acolo. Pilda este una progresivă. Unul poate să cadă din acest număr şi să devină nechibzuit, sau altul care a fost nechibzuit poate să intre şi să fie înţelept, oricînd înainte de a intra la nuntă. Dar în cele din urmă, cînd ultimul ales va fi fost intrat, nimeni nu va mai putea intra; acesta este sfîrşitul. Cînd ultimul va fi fost încercat, desăvîrşit şi va fi fost intrat, uşa trebuie să fie închisă pentru că vor fi numai 144.000 din această clasă, sau oricare ar fi numărul, dacă cineva este dispus să discute numărul şi să creadă că acesta este simbolic. Nu ştiu dacă acesta este un număr literal; sunt înclinat să cred că este. Dar n-are importanţă dacă este literal sau figurativ, este un număr limitat, un număr pe care Dumnezeu l-a predeterminat să constituie clasa aleasă, şi trebuie ca voi şi cu mine să ne întărim chemarea şi alegerea prin intrarea în această clasă aleasă. Există un număr limitat de coroane; "Păstrează ce ai, ca nimeni să nu-ţi ia cununa" (Apoc. 3:11). Dacă s-a pus deoparte o coroană pentru tine şi dacă ai fost ales ca unul căruia Domnului îi face plăcere să i-o dea, atunci ţine-o, nu deveni nechibzuit ieşind din rînduri, ci mergi înainte; nu lăsa ca uleiul tău să se împuţineze; ai grijă să rămîi credincios pînă la sfîrşit şi vei avea coroana; dar dacă te dovedeşti necredincios, acea coroană nu mai este a ta şi cineva va fi lăsat să-ţi ia locul. Coroana trebuie ocupată. Uşa nu se va închide pînă cînd ultimul va fi înăuntru, pentru că acolo trebuie să fie numărul deplin; uşa se va închide imediat ce va intra ultimul, pentru că nu va fi nici cu unul mai mult decît acel număr. Acelaşi lucru este ilustrat şi în alt loc, unde el reprezintă pe Isus Capul Bisericii, care este Corpul Său, şi noi suntem membre în parte ale corpului lui Cristos, şi că aceste diferite membre ale corpului sunt toate complete. Vă amintiţi că Apostolul spune că nu poţi spune piciorului, nu am nevoie de tine, şi mîinii, nu am nevoie de tine etc., pentru că fiecare parte a corpului este necesară. În acest fel Domnul ilustrează caracterul complet al corpului Său. În tip nici un om nu putea servi ca mare preot dacă avea un deget în plus la mînă sau la picior, sau dacă îi lipsea un deget de la mînă sau de la picior. De ce? Pentru că în tip marele preot a fost o ilustraţie a acestei Biserici glorificate şi perfecte, care nu va avea un membru în plus sau în minus faţă de numărul exact, necesar ca să fie complet corpul.