Întrebare (1910-Z)—3—Te rog explică acest text: "Şi nu facem ca Moise, care îşi punea un văl peste faţă, pentru ca fiii lui Israel să nu-şi aţintească ochii asupra sfîrşitului a ceea ce este desfiinţat. Dar gîndurile lor au fost întunecate, căci pînă în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, acelaşi văl rămîne neridicat, fiindcă vălul este desfiinţat în Cristos" — 2 Cor. 3:13, 14.

Răspuns—Intenţia a fost ca Legămîntul Legii să nu fie perpetuu din cauza imperfecţunilor legate de el. Totuşi, n-a fost încă desfiinţat, în sensul de a fi pus întru totul deoparte. El încă operează şi încă este o condamnare asupra acelora care sunt sub el. Dar pentru "cei care sunt în Cristos Isus" nu mai există condamnare; în ceea ce-i priveşte pe ei este desfiinţat.

Atunci gîndul este că apostolul vorbeşte aici despre Legămîntul Legii ca fiind desfiinţat în sensul că este condamnat sau că s-au făcut aranjamente pentru îndepărtarea lui. "Căci Cristos este sfîrşitul Legii, pentru îndreptăţirea oricărui credincios" (Rom. 10:4), nu pentru oricine care şi-a dat doar acordul intelectual, ci pentru cei care cred în sens scriptural — pentru toţi aceia care devin urmaşii Săi, toţi aceia care cred atît de deplin mesajul Său încît acceptă pregătirile minunate pe care El le-a oferit; pentru că se poate spune în mod potrivit că niciunul nu este pe deplin credincios dacă nu acceptă oferta lui Dumnezeu de glorie, onoare şi nemurire — o propunere atît de minunată încît oricine a cărui credinţă într-adevăr o înţelege va jertfi orice alt lucru imaginabil ca să se poată folosi de această ofertă.

De aceea, dacă unii se supun parţial, concluzia este că ei cred numai parţial; dar dacă ei cred pe deplin, atunci toate aranjamentele sunt pentru ei, aranjamente prin care să-şi poată "întări chemarea şi alegerea"; de aici afirmaţiile frecvente că "toate lucrurile" sunt pentru credincioşi — cei care cred în mod potrivit, deplin, complet. Aşa că "Cristos este împlinirea Legii" pentru toţi aceştia, şi aranjamentul este că toată lumea va avea ocazia de a veni la deplină conştiinţă şi la deplină credinţă în timpul veacului Milenar. Întregii naţiuni evreieşti i se va da o ocazie de transfer de la Legămîntul Legii de sub Moise, la Noul Legămînt (al Legii) sub Cristosul glorificat, în Împărăţia Sa Mijlocitoare.

1134) VÎNTURI—Referitor la cele patru vînturi ale cerului. (Q737-1)

Întrebare (1911)—1—În Apocalipsa citim despre cele patru vînturi ale cerului care sunt ţinute de patru îngeri ca să nu sufle peste pămînt nici să nu vatăme copacii şi iarba etc. Ce înţelegem noi că înseamnă aceste vînturi şi cît de curînd să ne aşteptăm să fie dezlegate?

Răspuns—Aceasta este, bineînţeles, o expresie simbolică, dragi prieteni. Toată cartea Apocalipsei este simbolică. Cele patru vînturi noi înţelegem a reprezenta ceva complet, cum vorbim despre un pătrat că este complet, şi despre cele patru colţuri ale pămîntului; şi iarăşi vorbim despre nord, sud, est şi vest, dînd astfel, figurativ, cele patru colţuri ale pămîntului. Şi este prezentat că îngerii ţin vînturile. Ce fel de vînturi? Ei bine, anumite vînturi sunt reprezentate în limbaj simbolic ca fiind doctrine false — ca de exemplu, "să nu mai fim … duşi încoace şi încolo de orice vînt de învăţătură" (Efes. 4:14). Aici se vorbeşte simbolic despre doctrine false, vînturi care poartă pe cei ce nu sunt stabili, care nu înţeleg planul divin; ei niciodată nu se stabilesc cu privire la sensul unui subiect, pentru că n-au avut niciodată o înţelegere bună a lui. Ei nu au avut niciodată influenţa întăritoare a adevărului asupra lor. Apoi vînturile sunt folosite să reprezinte conflicte. Şi din nou vînturile sunt folosite să reprezinte război, strîmtorare şi confuzie. Şi patru vînturi dezlegate ar reprezenta un vîrtej de vînt, cînd cele patru vînturi se vor uni; şi astfel Scripturile arată că la sfîrşitul acestui veac, timpul de strîmtorare care va veni pe pămînt va fi ca un vîrtej de vînt din cele patru colţuri ale pămîntului. Ce va cauza acest vîrtej de strîmtorare? Vă reamintesc că despre Satan se spune că este prinţul puterii aerului, şi altfel se spune că este prinţul demonilor. Aceste puteri ale aerului, credem noi, sunt puterile demonice, puterile spiritelor rele, şi gîndul nostru despre dezlegarea celor patru vînturi este că aceasta înseamnă o dezlegare a îngerilor căzuţi din restrîngerea care a fost asupra lor de aproximativ 4300 de ani, de cînd aceşti îngeri căzuţi au păcătuit, după cum spune Sf. Petru, cînd se pregătea corabia — mergînd înapoi pînă în zilele lui Noe; ei au fost atunci închişi pentru neascultarea de Dumnezeu; ei au fost restrînşi în lanţurile întunericului, spune Sf. Petru, şi Sf. Iuda de asemenea, şi această legare în lanţurile întunericului trebuia să fie pînă la un anumit timp, şi anume, pînă la judecata Zilei celei Mari. Gîndul nostru este că acest text scriptural se referă la aceleaşi puteri ale aerului. Aceiaşi îngeri căzuţi; şi lăsarea lor liberă sau dezlegarea lor din restrîngere înseamnă că va veni timpul cînd Dumnezeu nu va mai restrînge aceste spirite rele, şi că va veni un mare timp de strîmtorare peste omenire, ca o consecinţă a faptului că le-a fost permis să se amestece în treburile rasei umane. Nu ne putem îndoi că anumite spirite care au făcut ravagii în zilele Domnului nostru ar fi făcut mai rău dacă ar fi avut posibilitate. Nu ne îndoim că ele ar face la fel azi dacă le-ar fi permis. Evident, după cum gîndesc şi eu, îngerii căzuţi au fost legaţi toate aceste secole. Vîntul încă n-a fost lăsat să sufle, marea furtună pe care ei o urzesc încă n-a fost permisă să vină şi nu va fi permisă să se întîmple pînă cei 144.000 vor fi fost pecetluiţi pe frunţile lor; adică pînă cînd toţi aleşii vor fi recunoscuţi de Dumnezeu, identificaţi şi completaţi. Atunci aceste influenţe rele vor fi permise să vină brusc peste pămînt şi va avea loc un timp de strîmtorare cum n-a mai fost niciodată de cînd sunt popoare. Isus spune, "necaz aşa de mare … nici nu va mai fi" (Mat. 24:21).

1135) VEŞNIC—Aplicat sodomiţilor. (Q262-2)

Întrebare (1907)—2—În Iuda 7, referitor la sodomiţi, cuvîntul "veşnic" descrie foc, răzbunare sau suferinţă?

Răspuns—Răspunsul meu ar fi că descrie foc — foc veşnic; suferind răzbunarea focului veşnic; în acest fel sună traducerea. Cred că este bine. Ce fel de foc veşnic a fost acesta? A continuat să ardă într-una, şi dacă ai merge în locul unde a fost Sodoma ai vedea-o arzînd şi acum? Nu. Atunci ce fel de foc veşnic a fost acesta? A fost un foc ale cărui efecte au fost veşnice; n-a fost un foc care a ars puţin şi s-a stins, ci a ars pînă s-a făcut totul cenuşă. Şi astfel, cînd Domnul va distruge pe cei răi, El îi va distruge cu un foc veşnic, adică, un foc care va fi complet şi va termina lucrarea. Nu va fi o distrugere pentru puţin timp din care să fie recuperaţi, ci va fi răzbunarea distrugerii complete. În limbajul de fiecare zi, dacă vă gîndiţi, folosiţi o mulţime de figuri de stil; fiecare persoană care poate vorbi foloseşte figuri de stil; iar în timpurile din vechime, se pare că se foloseau aceste figuri de stil mai mult decît le folosim noi azi. Au făcut toate limbile în imagini. Unele din cele mai vechi limbi au fost toate imagini şi chiar toată scrierea cuvîntului era formată din imagini. Unele din acele vechi hieroglife care au fost găsite în Egipt şi în alte părţi sunt toate imagini. Aşa că toate cuvintele noastre sunt imagini.

1136) VIAŢĂ—Cum se ajunge la viaţă perfectă. (Q438-1)

Întrebare (1909)—1—Cum poate o fiinţă imperfectă obţine viaţă perfectă?

Răspuns—Dacă vreunul nu va reuşi să ajungă la viaţa perfectă, va ajunge în moartea a doua. Aşa înţeleg eu. Eu înţeleg că aceasta este legea lui Dumnezeu şi nimeni nu va fi vreodată acceptabil pentru Tatăl decît dacă se ridică la standardul acelei legi. "Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu toată cugetarea ta; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Luca 10:27). Aceasta este cea mai simplă şi cea mai mică ascultare pe care o va accepta Domnul. Dacă voi şi cu mine nu ne ridicăm la acel standard, nu vom obţine viaţă perfectă. Cum putem face aceasta? Va atinge toată lumea în Veacul Milenar acel standard? Da. Aceasta va fi lucrarea Veacului Milenar. Oricine va fi vrednic de viaţă veşnică va fi vrednic de acea perfecţiune. Dumnezeu nu are standarde diferite. Acesta este standardul întregii creaţii. Nici unui înger nu-i va fi dată viaţă veşnică cu Domnul dacă nu au această perfecţiune. Cît despre lume, toţi vor trebui să atingă acel standard, deplină iubire pentru Dumnezeu şi pentru aproapele lor. Dar, veţi spune voi, aici suntem cu capetele noastre deformate — cum vom putea ajunge acolo? Voi nu sunteţi în încercare după trup. Sunteţi în încercare ca nouă creatură. Dacă noi nu ne învăţăm lecţiile ca noi creaturi, nu vom fi potriviţi pentru absolvire cînd va veni timpul. Dacă nu lăsăm pe Domnul să dezvolte acest caracter în noi, nu vom fi potriviţi pentru viaţă pe nici un plan. Există anumite principii pe care Domnul le pune, şi dacă este să avem viaţă veşnică, trebuie s-o obţinem pe aceste principii. El nu lucrează cu noi după trup, ci după spirit. Inimile, voinţele, intenţiile şi străduinţele noastre vor trebui să manifeste acea iubire perfectă pentru Dumnezeu şi pentru aproapele nostru. Să presupunem că datorită imperfecţiunii mele fac ceva neplăcut. Imediat ce Noua Creatură află aceasta, ca o nouă creatură trebuie să mă duc şi să îndrept acel lucru. Dar vei spune: "Să presupunem că mîndria din inima mea nu mă va lăsa". Atunci nu eşti de felul de care caută El. Dacă ai făcut ceva greşit şi te-ai supărat pe un frate sau o soră, du-te la Domnul şi mărturiseşte-I greşeala ta. Dacă eşti numai al Lui, vei dori să faci acele lucruri care-I plac Lui. Fixaţi-vă principiul; în ce măsură este inima mea loială lui Dumnezeu, Cuvîntului lui Dumnezeu şi dreptăţii? Cît timp suntem oameni naturali nu putem să nu avem imperfecţiuni. Odată în Allegheny după ce am predicat despre a nu vorbi de rău, arătînd cît de contrar este aceasta cu voia Domnului şi cu sfaturile Cuvîntului Său, o anumită soră mi-a spus, cînd am dat mîna: "Frate Russell, sunt aşa de bucuroasă că ai predicat aceasta, pentru că este exact de ceea ce aveam nevoie"; şi înainte de a-mi lăsa mîna a şi început să vorbească de rău. Biata soră făcea cum putea mai bine şi m-am gîndit că va învăţa treptat. Ea aprobase lucrurile pe care le-a auzit şi gîndea că le aplică pe deplin. Dacă uneori găsiţi pe unii fraţi şi surori că nu apreciază unele din cele mai înalte principii, amintiţi-vă că apostolul spune că Dumnezeu a ales lucrurile de jos ale lumii. Nu sunt toţi de jos — unii din poporul Domnului sunt cei mai nobili oameni din lume, dar "nici mulţi puternici, nici mulţi de neam ales", ci în principal lucrurile de jos (1 Cor. 1:26, 28). Şi nu fiţi prea siguri că voi înşivă nu aveţi ceva josnicie. Simpatizaţi şi bucuraţi-vă dacă vedeţi pe fraţii şi surorile voastre cîştigînd avantaj asupra creaturii vechi. Creatura veche este aceea de jos pe care El a acceptat-o. Harul transformator al inimii, noua creatură, dovedeşte tot mai mult care este acea voinţă bună şi acceptabilă a lui Dumnezeu. Uneori dau un exemplu cu o scară gradată începînd cu zero. Unii au 40, unii 50, unii 20, unii 30, şi unii numai zece la sută din perfecţiunea care aparţine unei fiinţe umane perfecte. Cînd aceştia se consacră, oricît ar avea ei, Domnul este de acord să-i ia şi le dă har suficient. Să presupunem că un om este evaluat la 50 sau 70, sau este unul cu numai 30 la sută. Domnul completează celelalte 70 la sută. Harul Său este suficient — suficient pentru nevoile fiecăruia pe care-l primeşte. Harul Domnului este suficient şi completează fiecare lipsă. El te va judeca după ce este inima şi intenţia ta. Voinţa ta niciodată nu trebuie să fie la nivelul de 90 sau 50. Intenţia ta trebuie să fie la nivelul de 100 şi dacă faci voia Lui după cea mai bună capacitate a ta, aceasta îţi este socotită ca 100 şi tu eşti al Lui şi în deplină comuniune cu El. Acel nivel de 100 înseamnă o inimă perfectă. Dar Domnul cere mai mult de la noi decît va cere de la lume. El cere să-L iubim cu toată mintea şi puterea noastră şi pe aproapele nostru ca pe noi înşine, dar va cere aceasta şi de la lume. Veţi spune, cum poate cere mai mult? El cere mai mult de la tine şi de la mine. Cum? Isus a spus: "Vă dau o poruncă nouă: să vă iubiţi unul pe altul. Cum v-am iubit Eu, aşa să vă iubiţi şi voi unul pe altul!" (Ioan 13:34). Tu trebuie să procedezi cu aproapele tău ca şi cu tine însuţi. Nu trebuie să dai tot ce ai sau să-ţi sacrifici propriile interese şi apoi să duci lipsă. Dar cînd este vorba despre ucenicii Domnului este un lucru diferit. Aceasta a însemnat sacrificiul vieţii Domnului nostru. Noi trebuie să ne iubim unii pe alţii aşa cum ne-a iubit El. V-aţi obligat prin acel aranjament şi nu puteţi fi unul din turma mică dacă nu sunteţi jertfitori. Fiecare din acea turmă mică este un preot jertfitor, aşa că dacă aparţineţi de Preoţimea Împărătească veţi fi jertfitori.

1137) VIAŢĂ—La sfîrşitul Veacului Milenar. (Q440-1)

Întrebare (1910)—1—Va avea omenirea curăţită la sfîrşitul Veacului Milenar viaţă eternă sau viaţă veşnică?

Răspuns—Răspunsul meu este că aceşti termeni "veşnic" şi "etern", după cum sunt folosiţi în Scriptură, nu sunt folosiţi cu aceeaşi exactitate cum pare să presupună cel care scrie aici. Ideea generală a Scripturilor pare să fie nu de viaţă eternă, ci viaţă veşnică, dacă-i să faci distincţie între ele. Dar majoritatea oamenilor nu fac distincţie între ele şi consideră că dacă spun viaţă eternă, ei înţeleg viaţa care ţine veşnic; şi dacă spun viaţă veşnică, ei de asemenea înţeleg acea viaţă care ţine veşnic; deci cu acea definiţie ei sunt corecţi oricum. Dar dacă vei adăuga la cuvîntul viaţă "veşnică" ceva ce înseamnă viaţă nemuritoare, atunci este o greşeală. Nu ar fi potrivit să-l folosim cu acest gînd în minte; lumea nu va avea nemurirea, ci lumea va avea viaţă veşnică, sau, în acest sens al cuvîntului, viaţă eternă sau fără sfîrşit.

1138) VIAŢĂ—Viaţa posedată de Omul Isus şi de Isus Cristos. (Q440-2)

Întrebare (1916)—2—Isus Cristos Domnul nostru are aceeaşi viaţă pe care a avut-o omul Isus?

Răspuns—Iarăşi nu suntem siguri ce are în minte cel care întreabă. Noi am spus în Vol. 1 că toată viaţa este la fel. Viaţa este viaţă. Dumnezeu are viaţă. Îngerii au viaţă. Omul are viaţă. Animalele au viaţă. Păsările şi peştii au viaţă. Deci, desigur, Isus a avut aceeaşi viaţă cum a avut înainte. Natura este diferită, şi astfel Dumnezeu are viaţă pe plan divin sau natură divină. Heruvimii au viaţă pe planul lor, îngerii pe al lor, omul pe al său, iar animalele etc., pe al lor. Fiecare are viaţă după natura sa. Să presupunem că cel care întreabă a vrut să spună: Isus are aceeaşi natură şi viaţă pe acelaşi plan ca înainte? Răspunsul nostru ar fi: Nu. "Fiind omorît în trup, dar făcut viu în duh" (1 Pet. 3:18). El a fost o fiinţă spirituală cu o natură spirituală şi de aceea a avut o viaţă spirituală după învierea Sa; pe de altă parte, El a avut natură umană cu putere umană şi cu viaţă umană cînd a fost omul Isus. Ca Logos sau purtător de cuvînt al lui Dumnezeu, El a avut o viaţă spirituală. După aceasta El a venit în lume Să se jertfească pe Sine. Cînd S-a jertfit El a terminat lucrarea pe care I-a dat-o Tatăl de făcut. Apoi Tatăl L-a înviat din morţi şi El Şi-a arătat această schimbare apărînd în diferite forme, arătînd că era o fiinţă spirituală cu o natură diferită. El nu S-a manifestat ca un om, dar după înviere S-a manifestat ca o fiinţă spirituală şi în acelaşi timp a arătat schimbarea de la natură umană la natură divină.

1139) VIAŢĂ VEŞNICĂ—Acum este reală sau socotită? (Q262-3)

Întrebare (1906)—3—Credincioşii consacraţi au acum viaţă veşnică, sau este doar socotită? Dacă este socotită, explică Ioan 5:24, care spune: "Cine aude cuvîntul Meu şi crede în Cel care M-a trimis are viaţă veşnică".

Răspuns—Aceasta este o Întrebare foarte asemănătoare, după cum veţi înţelege, cu cea de dinainte şi se poate răspunde în acelaşi mod. Este mai important să prinzi ideea corectă decît să argumentezi care ar fi cea mai bună cale de a arăta acest adevăr. Amîndouă modurile de a expune ideea sunt corecte. Puteţi spune că avem viaţă veşnică acum, şi să dovediţi aceasta în felul următor: Domnul a promis viaţă veşnică celor care-L iubesc şi cuvîntul lui Dumnezeu este sigur, şi din moment ce a promis aceasta, vorbind prin credinţă din acel punct de vedere al promisiunii lui Dumnezeu, pot să zic, da, eu am viaţă veşnică. Şi este foarte asemănător cu un fapt pe care l-am ilustrat uneori printr-un cec. Să presupunem că tu mi-ai dat, sau am primit de undeva un cec şi acel cec este în buzunarul meu. Să presupunem că cecul ar fi de 100 de dolari şi că aceştia ar fi singurii bani pe care-i am, iar cineva ar veni şi ar spune: "Ai ceva bani, frate Russell?" Vedeţi, aş putea spune da sau nu, pentru că un cec nu este bani, dar am un cec care valorează bani. Exact aşa ne-a dat Dumnezeu viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul Său. Aceasta este o afirmaţie clară. Aşa ni se spune, că El ne-a dat viaţă veşnică şi această viaţă este în Fiul Său. Şi atunci cînd El care este viaţa noastră se va arăta, ne vom arăta şi noi împreună cu El în glorie. Aşa că vedeţi că avem viaţă veşnică în acelaşi sens în care avem cecul în buzunar. Este de valoare tot ce aceasta va atrage după sine, şi totuşi nu este viaţa însăşi. În ceea ce priveşte viaţa însăşi, ea este mîntuirea care ne va fi adusă la descoperirea Domnului şi Mîntuitorului nostru Isus Cristos.

1140) VIAŢĂ VEŞNICĂ—Va fi determinată de încercarea finală. (Q441-1)

Întrebare (1912-Z)—1—Va include restabilirea dreptul la viaţă veşnică, sau acest drept va fi determinat de încercarea finală care va veni la sfîrşitul Veacului Milenar?

Răspuns—Perfecţiunea i-a fost dată iniţial lui Adam; şi în virtutea perfecţiunii lui a avut dreptul să continue să trăiască, dacă era ascultător. Dar cum Dumnezeu a văzut potrivit să încerce pe tatăl Adam, aşa va încerca şi familia umană. Şi încercarea finală, după ce Împărăţia va fi predată Tatălui, va fi în privinţa încercării vredniciei lor de a atinge aceste drepturi de viaţă şi de a le păstra veşnic. Mia de ani de domnie a lui Cristos va fi pentru aducerea omenirii la perfecţiune. La sfîrşitul acelei domnii, cei care vor fi atins perfecţiunea vor fi predaţi Tatălui. Noul Legămînt va fi îndeplinit pentru ei tot ce a fost intenţionat să îndeplinească. Dar înainte ca Dumnezeu să-i considere vrednici de plinătatea vieţii Lui veşnice, El va avea grijă ca toţi să fie încercaţi individual şi fără vreun Mijlocitor. Putem fi siguri că încercarea va fi una hotărîtoare şi dreaptă.

1141) VINDECĂRI—Cheamă bătrînii, roagă-te şi unge-l. (Q323-3)

Întrebare (1909)—3—Cum trebuie creştinii să urmeze sfaturile din Iacov 5:14-15. "Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe bătrînii adunării şi ei să se roage pentru el, ungîndu-l cu untdelemn, în numele Domnului … şi dacă a făcut păcate îi vor fi iertate".

Răspuns—"Şi dacă a făcut", aceasta consider eu că este esenţa. Sugestia este că o astfel de persoană a păcătuit, devine înstrăinat de Dumnezeu şi nu este în stare să meargă la El. De aceea în această condiţie tristă şi separată, chiar "dacă a făcut păcate", el poate chema pe bătrînii Bisericii şi să-şi mărturisească greşeala, după cum a spus apostolul: "Mărturisiţi-vă deci unii altora păcatele şi rugaţi-vă unii pentru alţii" (Iac. 5:16). Aceasta aş înţelege eu a fi vindecare spirituală. De ce nu vindecare fizică? A înţelege aşa, ar fi a înţelege în dezacord cu întreaga Biblie, care ne spune că în loc să ne aşteptăm la vindecare fizică, noi trebuie să ne punem vieţile în sacrificiu. Nu există nicăieri nici o sugestie că ucenicii Domnului nostru au fost vindecaţi de El. În timp ce Isus a trimis pe ucenicii Săi să vindece pe alţii, niciodată nu le-a spus să se vindece pe ei înşişi, şi niciodată nu s-au vindecat, şi Isus nu i-a vindecat niciodată. În cazul lui Pavel, el menţionează mai mulţi fraţi care erau bolnavi, şi Domnul a avut milă şi în final i-a videcat, dar apostolul n-a poruncit să se facă vreo minune pentru ei, nici nu le-a dat nici un şorţ sau ştergar, etc., dar a făcut pentru alţii. Cînd mama soţiei lui Petru era bolnavă de febră, atunci ea a fost vindecată, dar nu Petru şi nici vreunul dintre ucenici. Astfel, dacă afirmaţia lui Iacov trebuie privită ca una generală către Biserică, aceasta ar fi contrară cu orice altceva din Scriptură.

Cînd voi şi cu mine am fost acceptaţi, am fost socotiţi că am primit restabilirea sau viaţa şi am fost sfătuiţi să ne aducem corpurile ca o jertfă vie. Cînd Domnul nostru a fost obosit de lucrarea de propovăduire şi învăţare, s-a rugat El să fie vindecat? Ce a făcut El? A stat pe marginea fîntînii şi s-a odihnit, exact aşa cum am face voi şi cu mine cînd am fi obosiţi. Cînd I-a fost foame, a poruncit pietrelor să se facă pîine? Nu, El a spus că puterea ar fi folosită nepotrivit. Dar a folosit acea putere pentru a hrăni mulţimile şi poate că a mîncat puţin din ceea ce a fost pregătit pentru mulţimi, ceea ce nu ar fi fost o folosire specială a puterii Sale pentru Sine. Noi suntem chemaţi la sacrificiu şi nu la restabilire — aceea va fi în veacul următor.

Un prieten al meu, care crede în Adevărul Prezent, m-a chemat într-o zi şi mi-a spus că este răcit. Am tras un sertar şi am spus că îi voi da ceva care îl va ajuta. El a spus: "Nu, Domnul este vindecătorul meu şi voi scăpa de aceasta în două, trei zile". "O", am spus eu, "M-am gîndit că te-aş putea ajuta să treci peste aceasta mai repede". Atunci mi-am amintit că el gîndea că dacă are o durere de dinţi sau de ureche sau o bătătură, Domnul îl va vindeca. A întrebat de un frate şi a spus că a fost aşa de bolnav că viaţa sa era fără speranţă, şi acest frate credea tot aşa. Am spus: "Frate, voi folosi această ocazie pentru a-ţi spune ceva. Tu crezi că trebuie să duci aceste dureri la Domnul şi apoi să aştepţi. Acum, frate, aş vrea să-ţi atrag atenţia asupra faptului că acest frate, deşi îl are pe Domnul ca vindecător, este acum aşa de bolnav că nici nu poţi să-l vezi, şi după ce a fost bolnav timp îndelungat, cheamă un doctor şi se face bine. Acum tu eşti bolnav, şi îmi amintesc mai multe ocazii în care ai fost bolnav. În timp ce nu mă laud cu Domnul ca vindecătorul meu, nici cu sugestiile mele, vreau să îţi spun că Domnul în providenţa Sa a condus în aşa fel viaţa mea că am fost doar o zi bolnav în pat în 45 de ani. Frate, crezi că ar fi mai bine ca Domnul să te ţină sănătos sau să te lase să te înbolnăveşti şi apoi să te vindece?" Se părea că vede că Domnul îl poate ţine sănătos.

Gîndul meu este că voi şi cu mine avem dreptul, după aranjamentele lui Dumnezeu, să facem tot ce putem în mod cuvenit şi să folosim orice pentru sănătatea noastră fizică. Cînd îţi este foame, mănînci carne, pîine şi cartofi, şi ele sunt unele din cele mai bune medicamente. De asemenea puţin somn. Noi nu ne gîndim să ne lipsim de acestea. Şi dacă eu m-am gîndit că un pic de cătuşnică* (*plantă erbacee cu proprietăţi tonice, n.t.) sau orice altceva ar stimula ficatul şi ar linişti stomacul, n-aş ezita să iau, la fel ca şi pîinea sau cartofii, şi aş crede că aş folosi aceeaşi judecată sănătoasă în întreţinerea corpului. Citim: "Iată că v-am dat orice plantă … să fie hrana voastră" (Gen. 1:29). Fă tot ce poţi, eşti o creatură gemîndă, fă orice pentru uşurarea ta. Cînd iau nişte medicamente nu fac ceva deosebit de ce este liber şi obişnuit pentru toată lumea. Am consacrat tot ce am Domnului, dar El niciodată n-a aşteptat de la mine să renunţ la a mînca pîine şi carne sau la a lua puţină cătuşnică dacă aceasta este bună pentru stomac.

1142) VINDECĂRI—Referitor la porunca lui Isus. (Q324-1)

Întrebare (1911)—1—Ce înseamnă aceasta: cînd Isus a poruncit ucenicilor Săi să vindece bolnavii, să învie morţii şi să cureţe pe leproşi?

Răspuns—Ucenicii Săi au plecat şi au făcut chiar acea lucrare într-o anumită măsură; dar există un pasaj în Scriptură la care se referă acest frate, care sună cam aşa: "Şi aceste semne vor însoţi pe cei ce vor crede: în Numele Meu vor scoate demoni, … dacă vor bea ceva aducător de moarte, nu-i va vătăma; îşi vor pune mîinile peste bolnavi şi bolnavii se vor face sănătoşi", etc. (Marcu 16:17-18). Ce este cu aceasta? De fapt, acest pasaj nu este o parte din Evanghelia originală; acest capitol se termină cu versetul nouă; totul după versetul nouă este o interpolare, adăugată cîndva prin secolul opt, după cîte ştim. Acesta nu este cel mai vechi manuscris în greacă, după cum toţi cărturarii ştiu. Ca să vă dau o ilustraţie de ceea ce a fost adăugat la Biblie luaţi ultimul verset al Evangheliei lui Ioan. Oricine poate vedea că aceasta este o interpolare; nu este în niciunul din manuscrisele vechi. Acesta zice în felul următor: "Mai sunt multe alte lucruri pe care le-a făcut Isus, care, dacă s-ar fi scris unul cîte unul, gîndesc că în lumea aceasta n-ar fi putut încăpea cărţile care s-ar fi scris" (Ioan 21:25). Ce minciună gogonată! Cineva care a vrut s-o facă mai mare s-a simţit liber să adauge acel vers fără nici o autoritate. Acum, eu nu sunt de acord cu toate adăugirile la Cuvîntul lui Dumnezeu; eu susţin doar ce a spus Dumnezeu, ceea ce este scris de profeţii şi apostolii Săi, nimic mai mult.

1143) VINDECĂRI—Rezultat al rugăciunii. (Q325-1)

Întrebare (1913)—1—A sosit timpul potrivit în marele plan al lui Dumnezeu cînd consacraţii se pot ruga pentru îndepărtarea defectelor mintale sau fizice ale copiilor?

Răspuns—Încă nu cred că binecuvîntările restabilirii sunt cuvenite pentru lume. Eu înţeleg că restabilirea este pregătirea lui Dumnezeu care să fie inaugurată după a doua venire a lui Cristos şi stabilirea Împărăţiei Sale. Ceea ce a făcut Isus în privinţa restabilirii la prima Sa venire, şi ceea ce apostolii au făcut la acel timp, nu trebuie să le considerăm împotriva planului lui Dumnezeu şi nu trebuie să considerăm că dacă Domnul a putut şi a făcut minuni înaintea restabilirii, aceasta ar arăta o violare a legii lui Dumnezeu, şi astfel, dacă Dumnezeu ar da mai multe binecuvîntări ale restabilirii acum, n-ar exista lege care să le împiedice, după cum n-a fost lege care să împiedice pe Isus şi pe apostoli să împlinească aceste binecuvîntări ale restabilirii. Dar timpul pentru ele este în viitor. Deci, dacă eu ar fi să mă gîndesc sau să mă rog pentru ei şi în legătură cu infirmităţile lor, gîndul meu ar fi cam aşa: ştiu că Dumnezeu a făcut deplină asigurare pentru restabilirea copiilor mei şi a altor copii, şi pentru întreaga familie umană în curînd; nu sunt sigur că Dumnezeu este gata să dea acum vreo manifestare specială în această direcţie; dacă m-aş ruga în această privinţă, m-aş ruga cu anumite limitări în minte cît şi în exprimare, şi aş spune: "Doamne, deşi Îţi cer acest lucru, voia Ta să se facă şi nu a mea". N-aş vedea ceva rău în a face o astfel de rugăciune în astfel de condiţii, spunînd: "Doamne, nu ştiu dacă a venit timpul ca să binevoieşti să acorzi o anumită măsură de restabilire copilului meu, de aceea las aceasta în mîinile Tale. Mă rog, dacă este în armonie cu voia Ta, ca astfel de binecuvîntări să poată veni pentru el. Tată, nu cer nimic din drepturile restabilirii pentru mine, pentru că toate aceste drepturi pămînteşti şi ale restabilirii le-am sacrificat şi de aceea nu cer nimic pentru mine". Cererea mea ar fi numai pentru acest copil, cel care este subiectul rugăciunii.

1144) VIZIUNI—"Va veni şi se va împlini negreşit". (Q729-1)

Întrebare (1915)—1—Ce înseamnă Habacuc 2:3? "Căci este o viziune al cărei timp este hotărît, se apropie de împlinire şi nu va minţi; dacă întîrzie, aşteapt-o, căci va veni şi se va împlini negreşit".

Răspuns—Aceasta este explicată pe prima pagină a fiecărui număr al Turnului de Veghere. Dumnezeu a pregătit o mare viziune în Cuvîntul Său, o mare descoperire. Aceasta este o ilustraţie, ca să spunem aşa. El a dat această ilustraţie a planului Său mai mult sau mai puţin clar prin profeţi şi prin Lege. Jubileele au prefigurat restabilirea pentru toată lumea. Alte trăsături ale Legii, cum sunt jertfele Zilei Ispăşirii etc., au ilustrat alte trăsături ale planului lui Dumnezeu. Paştile au reprezentat alte trăsături. Aceste ilustraţii au fost toate armonizate într-o mare ilustraţie sau imagine — marele plan al lui Dumnezeu de binecuvîntare a omenirii. "Toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta" i-a spus Dumnezeu lui Avraam (Fapt. 3:25). Toate acestea au format marea viziune, sau ilustraţie pe care Dumnezeu Şi-a propus s-o dea poporului Său.

În măsura în care noi ajungem să avem mintea lui Dumnezeu, putem înţelege tot mai clar ce înseamnă aceste lucruri. Cea mai importantă parte a ilustraţiei a fost că Mesia va veni şi că El Îşi va stabili împărăţia. Toate aceste pomisiuni sunt părţi ale acestei mari imagini sau viziuni. Împlinirea ei ar părea că întîrzie mult. Înseamnă aceasta că Dumnezeu a uitat acea promisiune făcută lui Avraam? pare să întrebe profetul. Uneori părea ca şi cum Dumnezeu uitase de ea. "Dar", declară profetul, "va veni şi se va împlini negreşit". În realitate nu întîrzie. Uneori poate că ne aşteptăm să vedem mai mult decît vedem. Poate ne-am aşteptat să vedem mai mult din strîmtorare asupra lumii pînă acum. Anul 1915 este trecut mai mult de jumătate şi mă îndoiesc că vom vedea tot ce ne-am aşteptat în acest an. Se pare că noi am încerca să grăbim împlinirea viziunii.

Dar totuşi viziunea este pentru un timp stabilit; şi nu trebuie să renunţăm. Noi ne încredem în aranjamentul lui Dumnezeu. N-a fost calea Domnului să se termine totul în octombrie 1914. Nu ştiu cîte se pot întîmpla de acum şi pînă în octombrie 1915. Dacă ar fi să presupun, n-aş fi în stare să văd cum se pot realiza toate aşteptările noastre de acum şi pînă în octombrie 1915. Sper să se realizeze. Voi aştepta mai mult decît pînă în octombrie 1915 dacă este necesar. Viziunea este sigură. Toate aceste lucruri binecuvîntate vor veni în mod sigur; este vorba doar despre timpul Său şi despre înţelegerea noastră asupra timpului Său. Cînd voi şi cu mine am înţeles pe deplin aspectul principal al acestui lucru, suntem în mod sigur aproape de el. A fost un succes foarte aproape de exactitate că acest timp de strîmtorare a început aproape de octombrie 1914; şi se desfăşoară acum cu mare viteză. Nici o rugăciune ca să-l oprească nu este ascultată. Dacă timpul pentru războiul mondial ar fi fost numai o presupunere, aceasta ar fi fost în mod sigur un mare succes. Acesta ar fi fost un miracol. Noi ne-am apropiat foarte mult de el, dacă n-a fost exact.

1145) VLĂSTAR—În El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa. (Q512-1)

Întrebare (1909)—1—(Fapt. 17:28), "Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii dintre poeţii voştri: Căci vlăstarii Lui suntem" Ce se înţelege prin cuvintele, "vlăstarii Lui suntem"?

Răspuns—Apostolul se adresa păgînilor din Atena care au ridicat un altar unui Dumnezeu necunoscut, şi apostolul a vrut să li se adreseze în direcţia superstiţiei lor. Cînd vorbeşti cu cineva este bine să ajungi în armonie cu el pe cît posibil. Nu-l pune la pămînt şi nu-l înfuria. Mulţi din poporul drag al Domnului, cu cele mai bune intenţii, stîrnesc antagonismul celui cu care vorbesc şi astfel aduc vătămare atît Adevărului cît şi lor înşişi. Domnul nu ne-a trimis să luptăm. Dacă trebuie să ne luptăm cu cineva, aceasta este persoana noastră. Vă amintiţi însărcinarea, "Duhul Stăpînului DOMNUL este peste Mine, căci DOMNUL M-a uns să aduc veşti bune celor blînzi" (Isa. 61:1). Imediat ce afli că persoana cu care discuţi nu este blîndă, trebuie să renunţi — nu antagoniza cu el, nu lua o daltă şi un ciocan şi nu încerca să-i faci o ureche. Însărcinarea noastră spune mai departe şi zice că nu numai să vestim evanghelia, ci şi să "pansăm pe cei cu inima zdrobită". Noi nu trebuie să încercăm să le zdrobim inimile. Mulţi par să creadă că ei sunt însărcinaţi să meargă să vadă cîte inimi pot zdrobi, dar nu există aşa ceva în însărcinare. Căutaţi inimile care sunt deja zdrobite, pentru că sunt o mulţime în lume. Voi şi cu mine vrem să fim făcători de pace, încercînd să facem tot binele care-l putem, să pansăm inimile zdrobite şi să turnăm pe ele uleiul spiritului Domnului. Să lăsăm pe Domnul să-l folosească pe diavol şi pe alţii să zdrobească inimile oamenilor; El ştie cum. Orice am face trebuie să facem cu cuvintele vieţii. Uneori un cuvînt va intra direct în inimă, exact ca atunci cînd Petru a spus că evreii L-au omorît pe Prinţul Vieţii; dar aceasta să fie săgeata adevărului şi nu a cuvintelor voastre, şi ea să-i facă să cadă sub El. Cînd ei manifestă părere de rău şi căinţă, amintiţi-vă ce le-a spus Petru cînd au întrebat, Oameni şi fraţi, ce să facem să fim mîntuiţi? A spus Petru, Trebuie să vă pară rău, rămîneţi acolo şi o vreme să vă pară rău? Nu, el a pus pe loc nişte ulei şi a început să lege inimile zdrobite. El a spus, Pocăiţi-vă dragi prieteni, ştiu că aţi făcut-o din neştiinţă, Dumnezeu ştie aceasta. Şi aşa a încercat el să-i vindece.

Altă parte a întrebării este aceasta: Vorbind cu aceşti oameni din Atena, Pavel a spus: Trecînd, am remarcat unul din altarele voastre şi pe el erau înscrise cuvintele: "Dumnezeului necunoscut" (Fapt. 17:23). Acum, vă spun etc. Pavel a continuat şi le-a spus că ei nu trebuie să se gîndească la aceşti idoli ca fiind Dumnezeu, ci că Dumnezeu este marele Creator care a făcut toată lumea, şi le-a amintit că unii dintre proprii lor profeţi au recunoscut acelaşi lucru. Vedeţi, el se punea alături de ei. Pavel nu spune că ei erau fii ai lui Dumnezeu şi în armonie cu Dumnezeu. Întreaga lume zace în cel rău care îi ţine sub puterea lui spunîndu-le că Dumnezeu este un Dumnezeu furios şi-i conduce spre a-L urî. Nu, apostolul i-a încurajat să-L cunoască pe Dumnezeu care i-a făcut, şi care îi va primi înapoi dacă vor veni pe calea stabilită de El.

1146) VOINŢĂ—Moartea voinţei aşa cum este ilustrată

 în Umbrele Cortului Întîlnirii. (Q735-1)

Întrebare (1910)—1—Te rog dă unele ilustraţii a punerii propriei voinţe la moarte numai prin supunere aşa cum este menţionată în Umbrele Cortului Întîlnirii pag. 71.

Răspuns—Nu-mi amintesc citatul din Umbrele Cortului Întîlnirii. Nu înţeleg exact Întrebarea. Propria voinţă este aceea pe care am avut-o cînd am venit la Dumnezeu la început şi pe care am predat-o cînd ne-am prezentat trupurile ca jertfe vii. Dacă nu ne predăm voinţa, atunci Dumnezeu nu ne acceptă deloc. Oricine nu-şi predă voinţa sa, nu dă nimic, pentru că voinţa duce cu ea totul, şi Dumnezeu nu va accepta altceva. Acum să presupunem că ne-am predat voinţa cînd am făcut consacrarea către Domnul, şi să presupunem că continuăm pe cărarea vieţii, avînd încercări şi dificultăţi, şi nu reuşim să menţinem această supunere a voinţei noastre; şi să presupunem că voinţa cărnii este tare şi voinţa Noii Creaturi nu cucereşte voinţa cărnii — ce se întîmplă? Atunci noi nu umblăm după spirit în mod potrivit. Aceasta înseamnă că noi cedăm cîte ceva cărnii, şi apostolul spune că dacă trăim potrivit cărnii vom muri, dar dacă prin spirit omorîm faptele cărnii vom trăi. Deci fiecare dintre cei învingători vor trebui să omoare voinţa şi faptele cărnii şi să le aducă în supunere. Este posibil să cucerim carnea? În minţile noastre este posibil, şi despre aceasta vorbeşte Dumnezeu. El vorbeşte minţii şi inimilor voastre. Nu trebuie să consimţiţi la păcat, nu trebuie să fiţi servi ai păcatului. Noua Creatură nu poate să primească ordine de la creatura veche. Noua Creatură trebuie să fie învingătoare. Uneori poate fi o mare luptă între cele două, dar dacă ai fi fost credincios ducînd o luptă puternică împotriva cărnii, chiar dacă ai avut un eşec, Dumnezeu te poate socoti că ai fost credincios în măsura în care ai putut şi să-ţi dea o binecuvîntare, şi să facă din aceea o putere pentru tine în viitor, dacă îţi vei aminti de acel punct slab data viitoare. Vei spune, Aici este locul în care am alunecat înainte. Îţi aminteşti întotdeauna trecînd o stradă unde a fost un loc alunecos şi ai căzut? Cînd ai trecut din nou prin acel loc ai zis, Aici este locul unde am căzut odată. Îţi vei aminti locul unde ai căzut înainte, cînd era acoperit de zăpadă, şi cum ai căzut. Am avut această experienţă de mai multe ori. În lucrurile spirituale este la fel. Poate într-un loc ai alunecat şi ai căzut şi aceea alunecare în providenţa lui Dumnezeu te poate face foarte puternic în acel punct special, pentru că de fiecare dată cînd te apropii spui, "Aici, atenţie!" Şi aceasta îţi va întări caracterul în acel punct. Aşa că prin diferite experienţe Domnul ne învaţă în Şcoala lui Cristos. Şi să nu uităm niciodată că El se uită la inimă; şi dacă inima este învingătoare, chiar dacă ai căzut în încercarea specială la momentul special, şi dacă atunci cînd ai ieşit din dificultate ai mers la Domnul, în numele marelui Avocat, şi ţi-ai cerut scuze de la El, şi i-ai spus cît de rău îţi pare, şi că te vei strădui în viitor să faci mai bine, atunci ştii că ai fost iertat şi astfel a fost cîştigată o victorie. Tu n-ai socotit faptul cînd ai alunecat şi ai căzut, dar l-ai socotit după aceea, cînd caracterul tău a fost întărit prin urmarea îndrumărilor Cuvîntului Domnului şi ai venit cu curaj la tronul harului ceresc ca să poţi căpăta milă şi să găseşti ajutor la orice timp de nevoie.

1147) VOINŢĂ—Cum să determini voia Domnului? (Q736-1)

Întrebare (1910-Z)—1—Să presupunem că cineva are în minte ceva care el crede că este conducerea Domnului, şi totuşi alţii care sunt la fel de consacraţi Domnului ca şi el par să creadă că poate să nu fie conducerea Domnului, există vreo cale prin care el poate să se asigure că are dreptate?

Răspuns—Noi credem că o regulă bună este, atunci cînd cineva nu este sigur care este calea bună, să stea pur şi simplu şi să aştepte, dacă în acea chestiune se poate proceda astfel. Dar dacă este un lucru care nu poate fi amînat ci trebuie determinat pe loc, n-ar fi bine să aştepte; dar în multe cazuri ar fi bine doar să stea şi să aştepte.

De exemplu, un domn ne-a întrebat dacă ar trebui să construiască o casă sau nu. Noi nu ne-am grăbit să-l sfătuim, şi el a insistat să-i spunem gîndul nostru. După ce ne-a spus toate condiţiile, l-am sfătuit să n-o construiască şi i-am arătat motivele noastre. Noi n-am încercat să-i impunem vederile noastre, ci l-am lăsat. Este bine să ne amintim să nu ne îngrijorăm prea mult pentru lucruri care nu sunt pentru noi a le decide; ne-am feri astfel de multe probleme. În orice lucru însă, care este pentru noi a-l decide, trebuie să folosim foarte multă grijă şi judecată şi să încercăm să găsim voia Domnului cu privire la acel lucru.

În cazul cînd oamenii au opinii diferite despre lucruri, noi credem că este bine ca cineva, dacă resposabilitatea este a lui, să audă ce au de spus alţii şi apoi să considere faptul cu cîtă înţelepciune şi judecată este posibil, şi să acţioneze după cea mai bună judecată a sa, luînd în considerare motivele prezentate de prietenii săi, ţinînd însă minte că responsabilitatea deciziei îi aparţine.

1148) VOINŢĂ—Voinţa umană în contrast cu natura. (Q736-2)

Întrebare (1913)—2—Crezi că există vreo diferenţă între voinţa depravată şi natura umană?

Răspuns—Natura umană nu are o voinţă depravată. Natura umană este ceea ce a avut Adam. Voinţa depravată este în noi acum din cauză că avem natura umană depravată. Voinţa lui Adam, ca om perfect, a fost o voinţă umană perfectă, şi voinţa omului natural de azi, din cauză că el este depravat, este o voinţă depravată.

1149) VOINŢĂ—Noua voinţă precede conceperea de spirit. (Q736-3)

Întrebare (1915)—3—Te rog să explici înţelesul noii voinţe umane, sau diferenţa dintre aceasta şi Noua Creatură?

Răspuns—Noua voinţă umană — nu sunt sigur dacă s-o numim cel mai bine voinţă umană. Numiţi-o noua voinţă! Noua voinţă apare înainte de a deveni Noi Creaturi. Trebuie să ai o voinţă de a face voia lui Dumnezeu înainte de a căuta s-o faci. Şi cînd cauţi să faci voia lui Dumnezeu îţi vei aminti că El te-a îndrumat să mergi la Domnul Isus Cristos pentru instrucţiuni. Apoi, mergînd la El pentru instrucţiuni, El devine Înţelepciunea ta şi îţi arată calea. Dar tu ai vrut să faci aceasta înainte de a veni. Aceea a fost o voinţă nouă, dar a fost în totalitate a ta. Nu are importanţă ce ţi-a dat impulsul să-ţi schimbi atitudinea faţă de Dumnezeu şi de dreptate, voinţa ta a fost la început cea care a vrut să facă voia lui Dumnezeu. N-a fost Creatura Nouă; pentru că nici o Creatură Nouă nu începe pînă ce nu are loc conceperea de spirit, şi aceasta nu are loc pînă după ce ai voinţă nouă.

Această voinţă acceptă termenii îndreptăţirii, adică, face o deplină consacrare. Cînd voinţa pămîntească — noua minte pămîntească — acceptă termenii îndreptăţirii, prin supunere completă în consacrare deplină Domnului, persoana este concepută de Spiritul sfînt. Apoi el devine o Nouă Creatură. Atunci noi putem vorbi despre această voinţă ca despre noua voinţă, pentru că în jertfirea noastră noua voinţă nu moare, ci devine voinţa Noii Creaturi, şi este chiar mai conformată lui Dumnezeu din motivul că posesorul ei este conceput de Spiritul lui Dumnezeu. Acum această voinţă nouă începe să domine totul. Ea are control deplin şi doar atunci este recunoscută de Dumnezeu. Persoana are o poziţie nouă de cînd primeşte conceperea de Spirit.

1150) VOLUMUL ŞAPTE—Referitor la numărul fiarei. (Q645-1)

Întrebare (1909)—1—Apoc. 13:18: "Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere să socotească numărul fiarei, căci este un număr de om. Şi numărul ei este: şase sute şaizeci şi şase". Ce înseamnă aceasta?

Răspuns—Vedeţi volumul şapte.

1151) VOLUMUL 7—Dacă va fi editat la timp pentru Turma Mică

 de această parte de văl. (Q730-1)

Întrebare (1910)—1—Avem motiv să aşteptăm ca volumul 7 să fie publicat la timp pentru a fi de ajutor celor din Turma Mică de această parte de văl?

Răspuns—Nu ştiu dacă aveţi motiv sau nu. Cred că va fi publicat la timp pentru a fi de folos de această parte de văl pentru Turma Mică, pentru că înţeleg că acesta va fi special pentru Turma Mică şi nu pentru alţii, decît pentru Turma Mică şi Marea Mulţime. Nu este pentru lume.

1152) VOLUMUL 7—Referitor la anul 1913. (Q730-2)

Întrebare (1913)—2—Va fi publicat volumul 7 al Studiilor în Scripturi înainte de 1913?

Răspuns—Aceasta este mai mult decît ştiu eu.

1153) VOLUMUL ŞAPTE—Este el Foto-Drama? (Q645-2)

Întrebare (1914)—2—Este Foto-Drama Creaţiei o parte a volumului şapte?

Răspuns—Trebuie să mă întrebaţi ceva mai uşor. Nu ştiu, dragi prieteni, şi nu sunt un ghicitor atît de bun ca unii dintre voi. Puteţi pune această Întrebare unora din ceilalţi prieteni şi puteţi primi pe loc un Răspuns. Eu nu ştiu. Nu cred că ea este volumul şapte. Scenariul Foto-Dramei este un volum frumos şi vorbeşte despre planul veacurilor. Şi eu aştept volumul şapte. Aşteptaţi pînă iese de la tipar — dar vă spun un secret, încă nu este la tipar.

1154) VOLUMUL ŞAPTE—Referitor la timpul pentru înţelegerea lui. (Q645-3)

Întrebare (1916)—3—Din moment ce Apocalipsa a fost discutată conform programului de ieri, să înţelegem că a sosit timpul ca Apocalipsa să fie înţeleasă? Dacă da, te rog explică Apoc. 20:10: "Şi Diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde este fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi chinuiţi zi şi noapte, în vecii vecilor". În ce constă "chinuirea"? Cine îi chinuieşte?

Răspuns—Faptul că ieri am discutat anumite trăsături ale Apocalipsei nu înseamnă că toţi vorbitorii au înţeles tot ce este scris în Cartea Apocalipsei. În ceea ce priveşte cele şapte Biserici, noi am scris despre ele în Turnul de Veghere din 1880 şi 1882. Cele şapte Biserici au fost menţionate atunci, şi acele caracteristici au fost discutate din cînd în cînd. Dar sunt anumite lucruri în Apocalipsa pe care nu le înţeleg, şi din acest motiv nu scriu Volumul Şapte. Nu vreau să merg pe ghicite în acel volum. Atunci cînd voi scrie Volumul Şapte despre Cartea Apocalipsei, voi avea o înţelegere satisfăcătoare a învăţăturilor acelei Cărţi. Nu-l voi scrie pînă atunci. Cu privire la înţelegerea mea despre Apocalipsa 20:10, cred că veţi găsi o disertaţie satisfăcătoare asupra acestui text în "Turnul despre iad". Toţi aveţi Turnul despre iad; şi dacă nu-l aveţi, puteţi folosi Volumul Cinci în care acest text este tratat în mod complet. În acest fel veţi găsi o tratare mult mai bună a acestui text decît v-aş putea da eu acum.

1155) VOLUMUL ŞAPTE—Referitor la lovirea Iordanului. (Q646-1)

Întrebare (1916)—1—Volumul Şapte va fi scris înainte sau după lovirea

apelor Iordanului de către antitipicul Ilie?

Răspuns—Există anumite lucruri care se cuvine să nu le spunem nimănui; şi între aceste lucruri sunt acelea pe care nu le ştim.

1156) VOLUMUL ŞAPTE—Ultima declaraţie a Pastorului Russell. (Q646-2)

Întrebare (1916-Z)—2—(Pusă de fr. Sturgeon cu cîteva zile înainte de moartea Pastorului Russell).

Ce este cu volumul şapte?

Răspuns—Altcineva poate să-l scrie.

1157) VOLUMUL ŞAPTE-Declaraţia de la Convenţia din Milwaukee. (Q646-3)

Întrebare (1916)—3—Explică Apoc. 12:12 despre Diavolul care s-a coborît pe pămînt şi că are puţin timp.

Răspuns—Nu avem timp să intrăm în acest subiect. Volumul şapte nu este ieşit încă de la tipar, şi aş spune, din moment ce nici nu este la tipar — tot ce voi spune este, că acum totul a trecut. Această descoperire a trecut. Această parte a trecut şi s-a dus. Am avut ceva de spus în această privinţă în Turnul de Veghere din iunie şi comentariile au ceva în ea pe această temă. Vom lăsa aceasta pînă cînd Dumnezeu ne va lumina asupra cărţii Apocalipsei şi atunci vom încerca să explicăm cartea ca întreg. Noi credem că Cartea Apocalipsei este importantă şi de aceea am vrea foarte mult să scriem despre ea, dar pentru că încă nu este toată clară şi n-aş vrea să pun nici o speculaţie sau ghicire în ea, de aceea nu vreau să scriu nimic pînă ce Domnul o va clarifica în ceea ce priveşte Biblia şi interpretarea ei. De aceea aşteptăm — aşteptăm pe Domnul. Cred că la timpul potrivit El va da Cheia care va deschide cartea. Pînă atunci ne vom odihni. Veţi avea volumul imediat ce El va da explicarea. Dacă Domnul o va da prin altcineva, bine, dar nu voi da nimic pînă cînd voi fi sigur.

1158) VOLUMUL ŞASE—Referitor la omiterea primului capitol. (Q663-2)

Întrebare (1910)—2—Ce crezi despre sugestia de a omite studierea primului capitol din volumul şase ca nefiind aşa spiritual ca cealaltă parte?

Răspuns—Ei bine, cred că fiecare din adunare are dreptul să judece, şi dacă întreaga adunare prin vot majoritar decide aşa, atunci eu n-aş avea nimic de spus; dar înainte de a vota în această chestiune aş spune că eu cred că primul capitol din volumul saşe este unul dintre cele mai bune din carte. Dar eu întotdeauna mă supun la ce spune adunarea. Cred că acesta este un spirit bun, pe care fiecare bătrîn şi diacon să-l aibă în minte — adunarea prin votul ei reprezintă pe Domnul. Bătrînul este reprezentantul Domnului prin adunare.

1159) VOLUNTARIAT—Răspuns la o obiecţie. (Q730-3)

Întrebare (1906)—3—Am avut oameni care au obiectat la distribuirea tractelor duminica, şi am Răspuns la obiecţiile lor "că aceasta este citirea de duminică".

Răspuns—Foarte bine, frate.

1160) VOLUNTARIAT—Obiecţii la lucrarea de duminică dimineaţa. (Q730-4)

Întrebare (1906)—4—S-au ridicat unele obiecţii la distribuirea tractelor duminică dimineaţa. Ce sfat ai da tu?

Răspuns—Aş spune că nu este o obiecţie bine fondată.

1161) VRĂJMAŞ—Ultimul vrăjmaş distrus. (Q260-3)

Întrebare (1911)—3—Se spune că ultimul vrăjmaş care va fi distrus va fi moartea. Care este aceea, moartea adamică sau care?

Răspuns—Ultimul vrăjmaş care va fi distrus — ce înseamnă aceasta? Înseamnă că moartea care este un vrăjmaş, va fi distrusă. Moartea a doua nu este un vrăjmaş al lui Dumnezeu, şi nici un vrăjmaş al celor care sunt în armonie cu Dumnezeu. Moartea a doua va fi pentru distrugerea acelora care nu se pot împăca cu Dumnezeu. În loc de a fi un rău, ea va fi o binecuvîntare pentru întreaga creaţie; dar moartea adamică este un vrăjmaş. Ea a fost un vrăjmaş pentru că de-a lungul veacului oamenii au suferit sub moartea adamică, şi într-adevăr, dacă ei ar fi avut posibilitatea, cunoştinţa etc., le-ar fi plăcut să servească pe Dumnezeu şi să fie în armonie cu El. Însuşi Adam, fără îndoială, după ce a păcătuit, ar fi fost bucuros dacă Dumnezeu ar fi spus: "Ei bine, Adame, îţi voi da o altă încercare; du-te înapoi în Eden; dar dac-o faci din nou, aceasta va fi moartea a doua şi va fi sfîrşitul". Bineînţeles că ar fi fost bucuros.

1162) VRĂJMAŞI—Iubeşte-ţi vrăjmaşii. (Q260-2)

Întrebare (1905)—2—Cine sunt vrăjmaşii pe care trebuie să-i iubim?

Răspuns—Vrăjmaşii tăi. Nu trebuie să-i iubeşti pe vrăjmaşii mei. Aceasta o voi face eu.

1163) VREDNICII DIN VECHIME—Referitor la Moartea a Doua. (Q11-1)

Întrebare (1907)—1—Ar fi posibil ca vreunul din vrednicii din vechime să fi mers în moartea a doua?

Răspuns—Cred că nu. În timpul vrednicilor din vechime, Dumnezeu nu făcuse nici o ofertă pentru lume, şi din moment ce nu au fost eliberaţi de moartea adamică, ei nu puteau merge în moartea a doua. Deci, vedeţi, înainte ca Cristos să moară pentru păcatul lui Adam, înainte să fi fost înviat din moarte pentru a fi judecătorul celor vii şi a celor morţi, n-a fost posibil ca cineva să scape de moartea adamică, şi ei nu puteau intra în moartea a doua decît dacă scăpau de moartea adamică.

1164) VREDNICII DIN VECHIME—Cum primesc viaţă spirituală? (Q11-2)

Întrebare (1908)—2—Dacă este adevărat că numai cei concepuţi de spirit, care trebuie să trăiască în Veacul Evanghelic şi să-şi aibă încercarea în această dispensaţie pentru a fi concepuţi şi ulterior născuţi ca fiinţe spirituale; dacă este adevărat că numai cei concepuţi de spirit se pot aştepta să aibă corpuri spirituale şi viaţă spirituală, cum pot Vrednicii din Vechime, care au trăit şi au murit înainte de Veacul Evanghelic, să primească mai mult decît perfecţiune umană? Cum li se poate da vreodată o natură spirituală la sfîrşitul sau după sfîrşitul Veacului Milenar?

Răspuns—Scriind o scrisoare către fr. Woodworth cu un an în urmă, am menţionat întîmplător un lucru care m-a condus pe mine la această concluzie, că Vrednicii din Vechime ar primi natură spirituală la sfîrşitul Mileniului; nu este sigur, dar ceea ce gîndesc este raţional şi satisfăcător pentru mintea mea, deşi ar putea să nu fie pentru oricine; nu am încercat să argumentez faptul sau să-l prezint forţat fratelui Woodworth, dar el a înţeles ideea şi într-o scrisoare de Răspuns s-a referit accidental la această chestiune, iar scrisoarea aceea a fost publicată şi eu am uitat să scot afară acea parte. Voi spune că acum intenţia mea este să tratez acest subiect într-un articol din Turnul de Veghere în curînd. Am această intenţie de un timp; am primit multe scrisori care cer dovezi, şi nu peste mult timp le veţi avea într-o formă mai bună decît le-aş putea da acum ca Răspuns la Întrebare. Deci cred că acela vă va satisface.

1165) VREDNICII DIN VECHIME—Încercarea lor. (Q11-3)

Întrebare (1910)—3—Au fost Vrednicii din Vechime suficient încercaţi pentru a ne asigura că nici unul din ei nu va merge în a doua moarte? Ei vor fi perfecţi doar fizic şi mintal?

Răspuns—Noi nu ştim dacă ei au fost suficient încercaţi în ceea ce priveşte caracterul. Se pare că Domnul, după declaraţia Sf. Pavel în scrisoarea către Evrei, are o apreciere deosebită pentru aceşti Vrednici din Vechime şi pentru credincioşia lor, şi Dumnezeu a indicat că ei sunt acceptabili pentru El. Acum, dacă voi şi cu mine am judeca — ceea ce nu trebuie să facem — dar dacă am folosi judecata noastră, de exemplu, într-un caz ca şi cel al lui Samson, am fi înclinaţi să ne întrebăm dacă Samson a dezvoltat într-adevăr un caracter în suficientă asemănare cu caracterul divin pentru a nu mai fi necesară o încercare viitoare. O insuficientă relatare a vieţii sale, omorîrea multor mii cu falca unui asin şi după aceea tunderea părului său etc., nu ne-ar dovedi că el a avut acel caracter; şi totuşi relatarea este că Domnul a văzut ceva în caracterul lui Samson care i-a plăcut, iar voi şi cu mine evident nu suntem competenţi să judecăm acest lucru. Dar ceea ce găsim este aceasta: că Dumnezeu în orînduirea Sa pune pe toţi Vrednicii din Vechime sub aranjamentul Noului Legămînt, şi noi credem că acesta este un lucru foarte binecuvîntat pentru ei, pentru că, dacă ar fi unele lipsuri din partea lor, ei ar fi încă sub puterea acoperitoare a Marelui Mijlocitor al Noului Legămînt, şi imperfecţiunile sau eşecurile lor în a exercita cum se cuvine spiritul potrivit în fiecare lucru, toate ar veni sub analiza Marelui Mijlocitor, care va avea deplină putere să trateze cu ei la fel ca şi cu alţii. De aceea, noi credem că este foarte bine şi frumos să ştim că Vrednicii din Vechime sunt sub aranjamentul Noului Legămînt şi sub Marele Mijlocitor.

1166) VREDNICII DIN VECHIME-Referitor la încercarea pentru viaţă.(Q12-1)

Întrebare(1910-Z)-1-Au fost Vrednicii din Vechime în încercare pentru viaţă?

Răspuns—Vrednicii din Vechime nu au fost în încercare pentru viaţă sau moarte; ei nu au fost aduşi niciodată la starea de a avea acea ocazie de viaţă veşnică, pe care s-o fi înţeles care i-ar face pasibili de condamnarea la moarte. O asemenea condiţie de cunoştinţă şi posibilitate nu a existat în lume pînă la venirea Domnului nostru. "Harul şi adevărul au venit prin Isus Cristos"; "a adus la lumină viaţa şi neputrezirea" (Ioan 1:17; 2 Tim. 1:10). Acestea nu au fost niciodată descoperite înainte de Domnul, şi prin urmare nu au existat astfel de răspunderi cum există acum.

Într-un anumit sens naţiunea evreiască a fost îndreptăţită tipic şi a fost tipic în încercare pentru moarte şi viaţă, dar aceasta nu a fost o realitate în ceea ce priveşte viaţa şi moartea veşnică, pentru că Dumnezeu a ştiut dinainte că ei nu puteau ţine legea şi că ei nu puteau niciodată să aibă viaţă veşnică sub ea; şi El a aranjat dinainte ca ei să fie răscumpăraţi de sub blestemul legii indiferent de ceea ce puteau ei face în această chestiune. De aceea ei au fost doar tipic sau figurativ în încercare pentru viaţă sau moarte.

Vrednicii din Vechime "au primit mărturia că erau plăcuţi lui Dumnezeu" (Evr. 11:5). Ei I-au fost plăcuţi în aceea că atunci cînd I-au constatat voinţa, au început s-o facă, chiar înainte de a le-o da ca lege sau obligaţie, chiar înainte ca El să le ceară să-L asculte şi să le promită viaţă veşnică pentru ascultarea lor. Avraam şi-a arătat credinţa în Dumnezeu deşi în lume încă nu fusese împlinită nici o răscumpărare. Cristos încă nu venise. Şi deşi Avraam nu a fost în încercare pentru viaţă sau moarte, Dumnezeu i-a acordat favoarea Lui şi a declarat că a fost mulţumit de el; şi cuvîntul Său ne spune că "o înviere mai bună" va fi nu numai pentru Avraam, ci pentru toţi Vrednicii din Vechime — o înviere la perfecţiune umană. Dar din moment ce perfecţiunea umană va veni doar sub domnia mijlocitoare a lui Cristos, Vrednicii din Vechime nu vor fi prezentaţi Tatălui în sensul complet pînă la sfîrşitul Veacului Milenar.

De aceea, ei nu vor avea viaţă, în acest sens deplin, pînă la acel timp, cînd, la încheierea Veacului Milenar, Împărăţia va fi predată Tatălui. Ceea ce ei vor avea între timp va fi perfecţiunea naturii umane şi toate binecuvîntările pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru omenire prin marele Mijlocitor. Dar ei nu vor veni în legătură reală şi personală cu Dumnezeu, aşa încît să se stabilească faptul că sunt vrednici de viaţă veşnică, pînă la completarea Veacului Milenar, pentru că acel veac este pus deoparte tocmai pentru scopul de a stabili care din toată omenirea pot să aibă viaţă veşnică, separat de cei concepuţi de spirit din timpul prezent. La sfîrşitul Veacului Milenar, cînd toată omenirea va avea perfecţiunea fiinţei, oamenii vor fi încercaţi de Tatăl pentru vrednicia sau nevrednicia lor de viaţă veşnică — întocmai cum şi Adam, cînd se bucura de perfecţiune, a fost încercat dacă era sau nu era vrednic să aibă viaţă perpetuă sau veşnică.

Întrucît Vrednicii din Vechime vor fi parte din lume sub aranjamentele Noului Legămînt, înseamnă că ei nu vor avea această decizie a Curţii divine, a Dreptăţii divine, privind vrednicia lor de viaţă veşnică pînă la completarea Veacului Milenar, pînă la încheierea încercării de la sfîrşitul acelui veac, care le va aduce, după cum le va aduce tuturor celorlalţi care vor fi credincioşi, marea răsplată a vieţii veşnice.

1167) VREDNICII DIN VECHIME—Legătura lor cu Dumnezeu

 în Veacul Milenar. (Q13-1)

Întrebare (1911)—1—Vor fi Vrednicii din Vechime în legătură cu Dumnezeu în timpul Veacului Milenar?

Răspuns—Da, noi răspundem că Vrednicii din Vechime vor fi în legătură de legămînt cu Dumnezeu prin acest Nou Legămînt, prin Mijlocitorul Noului Legămînt, de-a lungul Veacului Milenar; dar ei nu vor fi în legătură personală, directă cu Dumnezeu pînă la sfîrşitul Veacului Milenar. Toţi aceia care primesc binecuvîntările împărăţiei Milenare trebuie să le obţină prin marele Mijlocitor, şi prin noul legămînt pe care El l-a pecetluit cu sîngele Său pentru orice naţiune, popor, neam şi limbă. Vrednicii din vechime care deja şi-au demonstrat loialitatea faţă de Dumnezeu vor avea o binecuvîntare specială în aceea că ei vor învia perfecţi în trup şi nu vor atinge perfecţiunea printr-un proces treptat; ei vor învia cu corpuri umane perfecte; după cum minţile lor au fost deja în deplin acord cu Dumnezeu, tot aşa corpurile lor vor fi în deplin acord cu legea divină chiar de la început. Totuşi, va fi foarte prielnic, credem noi, că vrednicii din vechime vor fi totuşi sub acel nou legămînt şi sub acel Mijlocitor, pentru că ei ar putea, cu toate experienţele lor trecute, să facă unele greşeli. De ce? Cum? Pentru că, atît cît putem noi judeca, deşi au avut o considerabilă experienţă, ei nu au avut acea deplină experienţă pe care trebuie s-o aibă Biserica. Între acei vrednici din vechime menţionaţi în Scripturi, notăm numele lui Samson. Nu avem nici un motiv să presupunem că Samson a fost, în vreun sens al cuvîntului, neloial lui Dumnezeu; el a fost loial, a fost ascultător, a fost plin de credinţă în Dumnezeu. Pentru aceste calităţi el este socotit un învingător, şi va fi unul dintre părtaşii la binecuvîntările speciale din acel timp; dar a spune că Samson a avut o cunoştinţă totală, largă şi diversificată despre toate aceste lucruri care se vor cere de la un om perfect, este cu totul altă chestiune. Şi astfel, noi credem că va fi cu totul posibil ca, avînd o experienţă limitată, unii dintre aceşti vrednici din vechime să facă totuşi neintenţionat unele greşeli în timpul domniei lui Mesia. Dacă este aşa, fiind sub sîngele legămîntului, cu Mijlocitorul între ei şi dreptatea divină, ei ar avea nevoie de acesta şi ar primi o binecuvîntare tocmai din această condiţie.

1168) VREDNICII DIN VECHIME—Referitor la natura spirituală. (Q14-1)

Întrebare (1911)—1—Gîndeşti că vrednicii din vechime primesc natură spirituală? Dacă da, vor avea ei o natură mai înaltă decît Marea Mulţime?

Răspuns—Nu am informaţii specifice în acest subiect, dragi prieteni. Domnul nu mi-a spus nimic despre aceasta. Ştiţi că întotdeauna sunt oameni cărora li se pare că Domnul le vorbeşte atît de mult încît ar trebui să neglijeze aproape orice altceva. Eu nu sunt unul dintre aceştia. Sunt doar un om simplu care ştie ce este scris. V-am spus tot ce ştiu despre acest subiect, şi aceasta este că, atît cît pot eu vedea, vrednicii din vechime vor învia fiinţe umane, desăvîrşiţi în natura umană pentru a fi prinţi pe tot pămîntul pentru mia de ani a domniei lui Mesia, şi că la sfîrşitul acelui timp, anumite lucruri, pe care vi le-am indicat deja, ar părea să fie implicate; dar nu sunt sigur; pare să implice, cred, că Dumnezeu le va da atunci răsplata unei naturi mai înalte. Aceasta este tot ce pot spune. Şi nu ştiu dacă aceasta va fi mai înaltă decît a Marii Mulţimi, dar cred că nu. Nu ştiu. Vedeţi, uneori este bine să fii capabil să spui că nu ştii. Unii oameni încearcă să arate că eu pretind că sunt infailibil şi ştiu totul. Voi toţi sunteţi martori că acest lucru nu este adevărat.

1169) VREDNICII DIN VECHIME—Planul spiritual

în contrast cu Moartea a doua. (Q14-2)

Întrebare (1911)—2—Cum vor fi vrednicii din vechime pe plan spiritual la sfîrşitul Mileniului fără să meargă în moartea a doua?

Răspuns—Ei bine, fratele nu înţelege. Noi credem că există un indiciu, o aluzie, adică o sugestie că acei vrednici din vechime, după ce au servit o mie de ani ca oameni perfecţi în carne, prinţi peste tot pămîntul, reprezentanţi pămînteşti ai împărăţiei cerurilor, li se va da o parte în faza cerescă, şi li se va acorda o schimbare de la natura umană la natura cerească. Nu ştiu cum să spun aceasta mai clar decît aşa, şi voi rămîne la atît.

1170) VREDNICII DIN VECHIME—Referitor la relaţia de legămînt. (Q14-3)

Întrebare (1911)—3—Cînd vor fi vrednicii din vechime în relaţie de legămînt cu Dumnezeu?

Răspuns—Îndată ce vor fi înviaţi sub aranjamentul noului legămînt ei vor fi în relaţie de legămînt cu Dumnezeu prin noul legămînt; dar ei nu vor fi în vreo legătură directă şi personală cu Tatăl pînă la sfîrşitul celor o mie de ani, cînd Mijlocitorul noului legămînt va preda toate lucrurile Tatălui, şi noul legămînt nu va mai fi. Atunci ei vor fi în relaţie personală de legămînt cu Dumnezeu — exact la fel cum noi intrăm acum în relaţie personală cu Dumnezeu prin Cristos.

1171) VREDNICII DIN VECHIME—Învierea lor. (Q14-4)

Întrebare (1911)—4—Cînd vor fi înviaţi vrednicii din vechime?

Răspuns—Înviera lor se cuvine să fie prima dintre a celor din lume — primii de natură pămîntească ce vor primi învierea. Biserica îşi va primi mai întîi învierea ca şi Domnul ei, pe plan spiritual, la natură spirituală, la condiţie cerească; apoi va veni cealaltă parte a mîntuirii, mîntuirea lumii; iar Vrednicii din Vechime vor fi primii care-şi vor primi binecuvîntarea şi învierea pe acel plan; şi aceasta va fi după stabilirea împărăţiei, pentru că acea împărăţie va binecuvînta lumea şi o va ridica.

1172) VREDNICII DIN VECHIME—Nu sunt reprezentaţi în Curte. (Q15-1)

Întrebare (1911-Z)—1—Au fost vrednicii din vechime în starea reprezentată de Curtea Cortului Întîlnirii?

Răspuns—În zilele lor preotul antitipic încă nu venise şi Cortul Întîlnirii antitipic şi curtea nu erau stabilite; de aceea, ei nu puteau fi acolo. Dar după inima lor, arătată prin purtarea lor, ei trebuie să fi fost membri ai casei credinţei. Noi înţelegem că, în final, ei ar putea primi un loc împreună cu Marea Mulţime, şi ca parte din ea, leviţii antitipici din starea curţii antitipice.

1173) VREDNICII DIN VECHIME—Duhurile celor drepţi

 făcuţi desăvîrşiţi. (Q15-2)

Întrebare (1913)—2—Evrei 12:23 "Duhurile celor drepţi făcuţi desăvîrşiţi". La ce clasă se referă Pavel aici?

Răspuns—Ar putea fi două căi de a privi acest lucru, dar noi vom menţiona doar una, care este vederea corectă. Nu ne vom certa cu cineva dacă ia o poziţie diferită, pentru că Apostolul nu explică ce a vrut să spună, dar noi credem că el a vorbit aici despre clasa vrednicilor din vechime şi motivul pentru care credem că el se referă la ei în acest verset, este că la clasa Bisericii se pare că s-a referit în altă parte. El pare să se refere la Biserică prin "întîii-născuţi, care sunt scrişi în ceruri" (Evr. 12:23). Aceasta ar părea să includă toată Biserica întîilor născuţi exact la fel cum seminţia lui Levi a fost socotită toată împreună reprezentînd pe întîii-născuţi ai lui Israel, nu numai preoţii, şi deci declaraţia "Biserica celor întîi-născuţi, care sunt scrişi în ceruri" ar include şi Biserica şi Marea Mulţime. Deci, dacă amîndouă sunt incluse, la ce altă clasă s-ar putea face referinţă? Gîndul nostru ar fi, deci, că el se referă la vrednicii din vechime şi la faptul că vieţile lor, spiritul lor de viaţă, va fi făcut perfect la înviere cînd ei vor învia fiinţe perfecte, nu fiinţe imperfecte cum au murit. Majoritatea omenirii vor învia pentru a fi desăvîrşiţi treptat, dar oamenii drepţi ale căror vieţi vor fi atunci perfecte îşi vor avea marea lor parte pentru că inimile lor au fost încercate deja dinainte.

1174) VREDNICII DIN VECHIME—Referitor la învierea lor. (Q15-3)

Întrebare (1914)—3—Frate Russell, vor fi înviaţi Vrednicii din Vechime înainte ca ultimul membru al Marii Mulţimi să treacă dincolo de văl?

Răspuns—Sunt înclinat mai curînd să cred că nu. Dar nu sunt sigur. Motivul pentru care nu aş aştepta ca ei să fie înviaţi înainte ca Marea Mulţime să treacă dincolo de văl este acesta: Întreaga Biserică a Întîilor-născuţi, inclusiv Turma Mică, clasa preoţilor şi Marea Mulţime, toţi aceştia sunt primele roade şi au atribuirea meritului lui Cristos, şi atît cît pot eu să judec, acordarea meritului lui Cristos pentru păcatele lumii nu va avea loc pînă cînd atribuirea specială a acestuia pentru întreaga Biserică îşi va fi avut efectul şi pînă cînd toţi cei care trebuie să fie strînşi dincolo de văl vor fi plecaţi. Aceasta este opinia mea.

1175) VREDNICII DIN VECHIME—Referitor la învierea lor. (Q16-1)

Întrebare (1915)—1—Ar permite aranjamentul Ispăşirii învierea vreunuia din Vrednicii din Vechime înainte de învierea Bisericii?

Răspuns—Cred că Vrednicii din Vechime n-ar putea fi făcuţi perfecţi pînă cînd Biserica nu este completă. Corpul lui Cristos este necesar să treacă dincolo de văl înainte ca vreunul din Vrednicii din Vechime să fie trezit. Cuvintele apostolului în legătură cu acest lucru sunt chiar accentuate: "ca să nu ajungă ei la desăvîrşire fără noi" (Evrei 11:40), implicînd faptul că perfecţiunea Bisericii va fi mai întîi. Acelaşi gînd este adus în atenţia noastră şi în altă parte. Despre Corpul lui Cristos se vorbeşte ca avînd parte de Prima sau Întîia înviere (1 Cor. 15:23; Apoc. 20:4-6), nu numai prima în rang, ci şi prima în ordine, ca timp — "Cristos este cel dintîi rod". Noi înţelegem că meritul lui Cristos n-ar putea fi eliberat să se aplice altora pînă cînd toţi (amîndouă clasele Bisericii) care acum au atribuirea acestui merit îşi termină cursul.