1 DECEMBRIE

„Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi!” — Mat. 22:39

Tu n-ai vrea ca aproapele tău să-şi folosească mintea şi limba în presupuneri rele şi în defăimări împotriva ta şi nici tu să nu-i faci aşa. Legea Domnului porunceşte ca toţi care sunt sub Legământul Lui să fie atenţi să nu pronunţe nici măcar o suspiciune împotriva aproapelui; şi dacă, în afara cunoştinţei, suspiciunea este impusă minţii printr-un concurs de împrejurări, mintea nouă, imediat, cu bunăvoinţa ei înnăscută, să contrabalanseze suspiciunea prin sugestia posibilităţii unei informări sau interpretări greşite şi întotdeauna să acorde celui aparent vinovat un beneficiu prin faptul că se îndoieşte. — Z. '99-72

2 DECEMBRIE

Şi acum de ce întârzii? Scoală-te, fii botezat ... — Fapt. 22:16

Există în aceste cuvinte un fel direct de a vorbi vrednic de copiat de toţi cei care au o influenţă asupra altora şi caută să-i aducă la calea cea dreaptă. Să-i îndemne la promptitudine, la ascultare deplină şi completă, la o deplină mărturisire a Domnului şi Adevărului. Dacă ei nu sunt înclinaţi să asculte cu promptitudine după ce ochii credinţei lor au văzut pe Domnul şi urechile lor au auzit vocea Lui, este puţin probabil că vor asculta mai târziu, când lumea, trupul şi diavolul le vor zice: nu fi un extremist, fii moderat, nu te consacra cu totul Domnului. Vecinii şi prietenii vor crede că ţi-ai ieşit din minţi şi aceasta se va opune speranţelor şi perspectivelor tale şi prietenii îţi vor deveni duşmani. Asta te va costa prea mult; ia-o mai încet. — Z. '01-186

3 DECEMBRIE

Fiindcă ai păzit cuvântul răbdării Mele, te voi păzi şi Eu de ceasul încercării care va veni peste toată lumea ca să încerce pe cei care locuiesc pe pământ. — Apoc. 3:10

Aceasta este răsplata specială a celor care aleargă cu îndurare răbdătoare în alergarea din timpul prezent, din perioada laodiciană. Deşi n-a fost privilegiul nostru să scăpăm de ceasul ispitei, privilegiul nostru este să avem o binecuvântare specială, compensatoare, ca rezultat al faptului că trăim în timpul parousiei (prezenţei) Domnului nostru. Putem avea părtăşie cu El, învăţătura Lui şi putem primi de la El hrană spirituală, care este acum hrană la „timp potrivit”, într-un fel şi într-o măsură în care nici unul din credincioşii perioadelor trecute nu s-a bucurat. Dar, după cum ne putem aştepta, această cea mai mare favoare este compensată în mod corespunzător prin subtilitatea şi severitatea încercărilor din acest ceas al ispitei care vine peste întreaga lume. Dacă a fost cândva nevoie de îndurare răbdătoare, acum este nevoie. — Z. '01-118

4 DECEMBRIE

Deci, dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi daruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult Tatăl vostru cel din ceruri va da Spiritul Sfânt celor care I-L cer. — Luc. 11:13

Dacă tot poporul consacrat al Domnului ar putea fi adus la punctul în care scopul principal al vieţii, obiectivul tuturor rugăciunilor lor să fie ca ei să poată avea în măsură mai mare Spiritul Domnului, spiritul sfinţeniei, spiritul Adevărului, Spiritul lui Hristos, spiritul minţii sănătoase, ce mare binecuvântare ar fi aceasta! Dacă apoi ei s-ar lupta cu Domnul până în revărsatul zorilor, faptul că se ţin de El le-ar aduce cu siguranţă binecuvântarea dorită. Domnul s-a descoperit poporului Său tocmai cu scopul să le dea această binecuvântare; totuşi, El o reţine până când ei învaţă s-o aprecieze şi s-o dorească cu seriozitate. — Z. '01-271

5 DECEMBRIE

... Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi ... Cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji lui Iehova. — Ios. 24:15

Să venereze alţii pe cine şi ce doresc, noi, care am gustat că Domnul este bun, care am ajuns să-L cunoaştem prin Cuvântul Său, prin providenţele Sale şi prin puterea spiritului prin care am fost concepuţi din nou spre înnoirea vieţii — noi nu putem face nimic altceva decât să venerăm pe Dumnezeul nostru. Venerându-L, trebuie să avem încredere totală în El. Încrezându-ne cu totul în El, vom merge bucuroşi pe orice cale ne indică El. Încrezându-ne astfel şi umblând astfel, ne mulţumim cu orice soartă, căci mâna Sa ne conduce. Să fim asiguraţi că urmând pe adevăratul Păstor în acest mod, vom ajunge în cele din urmă în staulul ceresc. În aceste asigurări avem bucurie, pace şi binecuvântarea inimii, chiar în casa pribegiei noastre, înainte de-a ajunge în cetatea cerească. — Z. '01-284

6 DECEMBRIE

Cel care nu este stăpân pe sine, este ca o cetate surpată şi fără ziduri. — Prov. 25:28

Lupta cu sine este cea mai mare luptă şi cu privire la aceasta avem cuvântul Domnului care spune: „cine este stăpân pe sine (pe mintea şi voinţa sa) preţuieşte mai mult decât cine cucereşte o cetate”, căci în acea măsură a învăţat să exercite combativitatea unui caracter adevărat în direcţia cea bună, a stăpânirii de sine. Numai după ce avem o experienţă considerabilă în lupta cu păcatul şi cu egoismul nostru propriu, în scoaterea bârnei din ochiul nostru, în subjugarea mâniei, răutăţii, urii şi dezbinării din inima şi trupul nostru, numai după aceea şi cu ajutorul acestei lupte şi experienţe severe vom fi pregătiţi să ajutăm fraţilor şi semenilor noştri în greutăţile lor, să-i ajutăm să-şi biruie ispitele şi slăbiciunile. — Z. '01-295

7 DECEMBRIE

Când era insultat, nu răspundea cu insulte ... — 1 Pet. 2:23

Nu pentru că duşmanii Săi au găsit ceva în El ce putea fi pe drept insultat şi vorbit de rău, nu pentru că duşmanii Săi au fost atât de aproape de perfecţiune încât nimic de insultat sau de vorbit de rău El n-a putut afla în ei, ci fiindcă El atât de mult s-a subordonat voinţei divine încât aceasta l-a făcut în stare să ia batjocurile şi ironiile poporului, să le poarte cu umilinţă şi răbdare şi să-şi amintească că tocmai pentru aceasta a fost chemat. De aceea, Isus a îndurat cu răbdare, a învăţat lecţiile, s-a dovedit credincios şi şi-a dezvoltat şi demonstrat adevăratul Său caracter, a simţit şi şi-a manifestat mila şi iubirea faţă de poporul orbit şi ignorant. — Z. '01-298

8 DECEMBRIE

Dacă vă urăşte lumea, ştiţi că pe Mine M-a urât înaintea voastră. — Ioan 15:18

După cum Învăţătorul nostru a fost urât fără motiv, aşa să fie şi cu noi, pe cât este posibil, ca ura, răutatea, invidia şi uciderea care ar putea fi revărsate împotriva noastră să fie cu totul nemeritate de noi -- ca vieţile noastre să fie cât se poate de curate. Atât cât suntem în stare, gândurile, cuvintele şi faptele noastre să poată vesti virtuţile Domnului nostru şi să vorbească despre iubirea noastră pentru toţi oamenii şi mai ales pentru cei din casa credinţei. Curând, când Biserica va fi fost glorificată şi o nouă dispensaţie inaugurată, cei care ne urăsc acum .... se vor pleca înaintea noastră ca înaintea Unsului Domnului şi noi vom avea marea plăcere de a-i ridica .... şi de a-i ajuta să ajungă din nou, în mod deplin, la chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. — Z. '01-300

9 DECEMBRIE

Ferice de cine rabdă ispita! Căci, după ce va fi găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care El a promis-o celor care Îl iubesc. — Iac. 1:12

Dacă am putea numai ţine minte faptul că fiecare încercare, fiecare persecuţie, fiecare dificultate a vieţii, permisă să vină asupra celor care au făcut legământ de sacrificiu cu Domnul, este intenţionată să-i probeze, să le încerce iubirea, să se vadă dacă caracterele lor sunt sau nu bine fixate, înrădăcinate şi întemeiate în dreptate, edificaţi fiind în iubire, toate aceste încercări, greutăţi şi ispite ar fi puse într-o nouă lumină înaintea noastră şi ne-ar ajuta mult să luptăm lupta bună şi să învingem. Atunci am zice: dacă prin aceste mici încercări Domnul îmi probează iubirea şi devotamentul faţă de El, atunci, oricât de neînsemnate sau oricât de importante ar fi acestea, eu le voi folosi cu hărnicie, ca pe nişte ocazii favorabile de a demonstra Domnului meu deplinătatea iubirii şi devo-tamentului meu faţă de El şi faţă de cauza Lui. — Z. '98-41

10 DECEMBRIE

... Voi cinsti pe cine Mă cinsteşte ... — 1 Sam. 2:30

În oricare parte a serviciului Său i-ar plăcea Domnului să deschidă pentru noi uşa posibilităţilor, să intrăm imediat şi cu energie -- cu zel pentru El şi pentru cauza în care El ne-a chemat. Aceasta este o condiţie a primirii noastre de către El. Dacă suntem leneşi, neatenţi la ocazii, fără îndoială ele vor fi luate de la noi şi date altora, pentru că Domnul este în stare din belşug să ridice pe unul sau pe altul pentru a-I servi cauza, fără să intervină sau să ne forţeze libertatea de voinţă. Tot mai mult, deci, să apreciem privilegiul de care ne bucurăm de a fi conlucrători cu Dumnezeu, mai ales în ce priveşte acest mare serviciu pe care-l exercită Domnul şi Învăţătorul Isus, cu care am fost chemaţi la părtăşie, ca mireasă şi împreună moştenitori cu El. — Z '01-318

11 DECEMBRIE

Fiul meu, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în căile mele. — Prov. 23:26

Inima, voinţa astfel predată lui Dumnezeu, caută să cunoască voinţa divină, să înţeleagă gândul divin şi să i se supună în cuvânt şi faptă; în măsura în care această stare a minţii noi este atinsă, în aceeaşi măsură va începe înnoirea vieţii în toate privinţele — în ambiţii, speranţe, sentimente şi eforturi. Pentru acest motiv este dată credincioşilor descoperirea voinţei divine şi a planului divin, pentru ca, crescând în cunoştinţa acestora, cugetând la aceste lucruri, umplându-şi mintea cu planul divin şi voinţa divină, influenţa transformatoare să se poată extinde în toate domeniile vieţii. — Z. '01-324

12 DECEMBRIE

Căci aşa cum a gândit în sufletul lui, aşa este el ... — Prov. 23:7

Este de datoria poporului consacrat al Domnului să cureţe cu grijă toate necurăţiile şi să fie atenţi ca acestea să nu pătrundă în inimile şi cugetele lor, dându-şi seama că dacă ele sunt înăuntru îi murdăresc într-o măsură mai mare sau mai mică. Cine-şi păstrează curăţenia în gândire pe acela îl va costa mai puţină trudă menţinerea curăţeniei în cuvintele şi faptele sale. Ori de unde ar veni necurăţenia, de la lume, de la trup sau de la diavol, atacul ei este mai întâi asupra minţii; dacă aici este respinsă, victoria este câştigată; dacă nu este respinsă, nu ştim care ar putea fi consecinţele, după cum declară apostolul Iacov: „pofta [dorinţa egoistă de orice fel], când a conceput [în minte], dă naştere păcatului [dezvoltă cuvinte sau fapte păcătoase]; şi păcatul, odată făptuit, aduce moartea”. — Z. '01-325

13 DECEMBRIE

„... Doamne, nu le ţine în seamă păcatul acesta! ...” — Fapt. 7:60

Ce mare binecuvântare ar fi pentru toţi israeliţii spirituali să înveţe bine această lecţie, şi anume că dacă noi acceptăm rezultatele oricărui lucru ca fiind bune şi ne dăm seama că providenţa divină ne-a condus spre acele rezultate, ar trebui să gândim şi să simţim în modul cel mai generos, cel mai amabil faţă de cei pe care providenţa i-a folosit ca instrumente, indiferent de faptul că poate au făcut-o fără voia lor sau, ca şi fraţii lui Iosif, au intenţionat scopuri opuse. Cei ce sunt capabili să vadă astfel lucrurile şi forţele care acţionează în viaţa lor zilnică sunt în stare să fie „totdeauna triumfători în Hristos”, cum spune apostolul. Unii ca aceştia nu găsesc loc pentru amărăciune sau pentru cuvinte jignitoare nici împotriva lui Satan, nici împotriva slugilor sale. — Z.'01-331

14 DECEMBRIE

„Ferice de cei milostivi, căci ei vor găsi milă!” — Mat. 5:7

Nu toţi ştiu, dar este un fapt, că cea mai mare calitate pe care un om o poate exercita şi care-i aduce cea mai mare binecuvântare este exercitarea calităţii asemenea lui Dumnezeu, a milei, compasiunii şi bunăvoinţei. Domnul pune mare accent pe această calitate a milei, spunând că oricât de înaintaţi am fi în cunoştinţă şi har, dacă nu avem milă niciodată nu putem fi acceptaţi de El — dacă nu avem milă pentru alţii, nici Tatăl nostru Ceresc nu va avea milă pentru noi. Şi pentru a ne asigura să nu considerăm această milă numai ca o formă exterioară, o expresie a iertării şi bunăvoinţei, Domnul nostru expune chestiunea zicând: „dacă nu iertaţi” din inimă „nici Tatăl vostru care este în ceruri nu vă va ierta greşelile voastre” .... Numai cei milostivi vor căpăta milă; şi dacă noi nu primim milă de la Domnul totul este pierdut, pentru că prin natură noi am fost copii ai mâniei, ca şi ceilalţi, şi sub o dreaptă condamnare. — Z. '01-332; '00-70

15 DECEMBRIE

Iehova este Păstorul meu ... — Ps. 23:1

Numindu-şi poporul Său „oile Sale”, Domnul a ales o foarte semnificativă trăsătură de caracter care El vrea să se manifeste în ei. Cea mai importantă caracteristică a oilor este blândeţea, ascultarea şi supunerea faţă de păstorul în a cărui grijă s-au încredinţat cu totul .... Oaia adevărată va asculta cu grijă şi cele mai neînsemnate accente ale vocii Păstorului, adică va aduna în inimă cuvintele Lui, ca pe o comoară, va studia providenţele Lui şi va cultiva acea comuniune şi legătură personală cu Domnul, care este privilegiul ei. Cei care astfel rămân în El niciodată nu se pot rătăci. „Ei nu-şi pot pierde calea niciodată, niciodată”. — Z. '02-365

16 DECEMBRIE

Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Iehova este Dumnezeu, mergeţi după El; iar dacă este Baal, mergeţi după Baal!” — 1 Împ. 18:21

Noi avem nevoie de anumite pietre de încercare, adică de ceva care să ne ajute să hotărâm, care să facă mintea capabilă să ia repede o hotărâre. Această piatră de încercare trebuie să fie voinţa lui Dumnezeu, aşa încât a înţelege voinţa Domnului în legătură cu orice problemă ar însemna s-o rezolvăm — imediat ce-o discernem .... Capacitatea de a hotărî repede şi totdeauna corect, care este voinţa Domnului, cere o anumită experienţă şi disciplină, dar cu cât începem mai devreme, cu atât mai devreme vom deveni pricepuţi. Cu cât mai energic ne vom pune să cunoaştem şi să facem voia Domnului şi să-I arătăm prin promptitudinea noastră că ne găsim plăcerea în a-I face voia, cu atât mai bine şi mai repede se vor stabiliza caracterele noastre pe direcţia bună. — Z. '02-42

17 DECEMBRIE

... Preaiubiţii mei ... duceţi până la capăt mântuirea voastră, cu frică şi cutremur. Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după buna Sa plăcere, şi voinţa şi înfăptuirea. — Filip. 2:12,13

Dumnezeu este Cel care s-a îngrijit pentru răscumpărarea noastră în Hristos Isus şi Dumnezeu este Cel care ne-a atras la Sine şi ne-a făgăduit tot harul necesar pentru a umbla în cărările dreptăţii şi mai mult, chiar pentru a urma în urmele lui Isus, pe calea sacrificiului de sine. Prin urmare, în timp ce cu frică şi cutremur — cu mare grijă — ne străduim să lucrăm la mântuirea noastră, avem totdeauna privilegiul să ne dăm seama de harul promis pentru ajutor în orice vreme de nevoie şi să fim încrezători că cele mai bune eforturi ale noastre pentru dreptate sunt acceptate de Dumnezeu, când sunt făcute prin meritul dreptăţii lui Hristos, acordat nouă prin credinţă. — Z. '97-147

18 DECEMBRIE

„... Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul?” — Evr. 13:6

Pentru a avea o conduită corectă în viaţă, pentru a fi în stare să întâmpinăm încercările şi greutăţile vieţii aşa cum vin şi într-un spirit corect, după cum Domnul ne îndrumă — în spiritul bucuriei în strâmtorare şi a socoti astfel de experienţe ca o bucurie —, este necesar ca toată frica de oameni, care aduce cursă, să fie îndepărtată. Îndrumarea Domnului este ca de Iehova să ne temem şi nu de semenii noştri muritori. Cei drepţi sunt îndrăzneţi ca leii, blânzi ca porumbeii şi supuşi ca mieii. Această combinaţie specială trebuie să se găsească în fiecare creştin şi ne îndoim că ea s-ar găsi în altă parte. — Z. '02-45

19 DECEMBRIE

„... Cine încinge armele să nu se laude ca cel care le pune jos!” — 1 Împ. 20:11

Proba rezistenţei este desigur una dintre cele mai aspre probe ale credincioşiei la care este supusă Biserica aleasă, corpul lui Hristos. Este proba care măsoară şi înregistrează puterea tuturor celorlalte virtuţi şi daruri şi nici un soldat al crucii nu va fi încoronat cu laurii victoriei dacă nu va ţine piept acestei probe .... În bătălia acestei zile, precum şi în toate celelalte bătălii, sforţarea duşmanului este să surprindă, să atace pe neaşteptate şi să învingă poporul Domnului. Prin urmare, singura pregătire care se poate face pentru a întâmpina astfel de pericole este veghea şi rugăciunea constantă şi îmbrăcarea întregii armături a lui Dumnezeu — Adevărul şi spiritul Adevărului. — Z. '94-155

20 DECEMBRIE

Străduieşte-te să te prezinţi aprobat înaintea lui Dumnezeu, ca un lucrător care n-are de ce să-i fie ruşine şi care împarte drept Cuvântul adevărului. — 2 Tim. 2:15

Cuvântul „străduieşte-te” are mare semnificaţie şi numai cei care se străduiesc găsesc calea îngustă spre aprobarea şi acceptarea divină. Străduieşte-te să te prezinţi aprobat, studiază doctrina; examinează-ţi conduita pentru a o ţine în armonie cu doctrina. Studiază cum să încurajezi pacea şi prosperitatea Sionului şi cum să te aperi pe tine şi să-i aperi pe alţii de săgeţile erorii şi de otrava unui spirit rău, lumesc. Străduieşte-te să îndeplineşti datoriile soldatului credincios al crucii — atât faptele aparent nesemnificative, cât şi faptele cele mai curajoase şi mai nobile. — Z. '02-318

21 DECEMBRIE

„... Cine este vrednic ...?” — Apoc. 5:2.

Preaiubiţilor, deoarece ne dăm seama că până acum Dumnezeu ne-a socotit vrednici să privim în sulul planului Său, care a fost deschis pentru noi de către binecuvântatul nostru Domn Isus, Leul din seminţia lui Iuda, să ne dovedim vrednicia de a continua să privim în el şi să citim minunatele lucruri ale legii Sale, printr-o credincioasă ascultare şi loialitate faţă de ea în toate lucrurile. Să nu subapreciem marele nostru privilegiu de-a fi socotiţi vrednici să avem parte în serviciul binecuvântat de reflectare a luminii Adevărului divin. Să dovedim că suntem giuvaere de cea mai rară valoare, adevărate diamante, primind cu toată inima şi transmiţând frumos altora lumina Adevărului, şi să îndurăm cu credincioşie cea mai aspră apăsare pe care Dumnezeu le poate permite asupra noastră, pentru că dacă suntem credincioşi în aceste lucruri mici, vom fi, la timpul potrivit, socotiţi vrednici şi să domnim cu Hristos în putere şi glorie mare. — Z. '02-333

22 DECEMBRIE

Deci, dacă cineva se curăţeşte de acestea, va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor Stăpânului său, pregătit pentru orice lucrare bună. — 2 Tim. 2:21

Dacă cineva doreşte onoare de la Dumnezeu, să nu neglijeze s-o caute pe calea stabilită de Dumnezeu — pe calea umilinţei, căci Domnul dă favorurile Sale celor smeriţi. Dacă vrei să fii un vas folositor Stăpânului şi un vas de cinste, smereşte-te sub mâna cea tare a lui Dumnezeu şi El te va înălţa la timpul potrivit. Dar nici nu te grăbi în aceasta, ci orice mâna ta găseşte să facă, fă cu toată puterea ta, începând şi continuând totdeauna curăţarea vasului tău pământesc, ca să poţi fi potrivit pentru folosul Stăpânului. — Z. '02-319

23 DECEMBRIE

... Ce bun este un cuvânt spus la timpul potrivit! ..., este ca nişte mere de aur într-un coşuleţ de argint. — Prov. 15:23; 25:11

Când vorbim cu cei care au urechi de auzit şi se interesează despre calea ce duce la Domnul trebuie să ne amintim că sunt mari crize în viaţa omului, ocazii deosebite, în care un cuvânt poate fi mai valoros, mai cu efect decât sute sau mii de cuvinte altădată, în alte împrejurări; noi trebuie să fim gata în serviciul Domnului, fie că este un timp potrivit pentru noi, fie că nu -- să fim gata cu bucurie să ne punem viaţa pentru fraţi .... Totuşi, trebuie să facem deosebire între ceea ce înseamnă ne la timp pentru noi şi ne la timp pentru alţii; să fim dornici să servim altora oricând, oricât de ne la timp ar fi pentru noi dacă este la timp şi potrivit pentru ei. Nici chiar Evanghelia nu trebuie s-o impunem la timp nepotrivit, oricât de convenabilă ar fi ocazia pentru noi. — Z. '02-381,382

24 DECEMBRIE

„... Şi-I vei pune numele ISUS, pentru că El va mântui pe poporul Său de păcatele lui.” — Mat. 1:21

Observarea acelor mici întâmplări prin care providenţa divină a pregătit naşterea Mântuitorului nostru şi trimiterea mesajului Evangheliei întăreşte credinţa poporului Domnului. A ne da seama că Dumnezeu s-a îngrijit în trecut chiar şi de lucrurile mici este un fapt ce dă o temelie încrederii în înţelepciunea Lui şi în pregătirea trăsăturilor care sunt încă viitoare ale planului Său — în împlinirea tuturor făgăduinţelor Lui nespus de mari şi minunate, centrate în Cel care a fost născut în Betleem. Tot aşa, a ne da seama de providenţa divină cu privire la lucrurile mai mari ale planului divin, îndeamnă, de asemenea, la credinţă în providenţele Domnului în ce priveşte afacerile personale, şi cele mai intime, ale poporului Său. — Z '00-8

25 DECEMBRIE

„Nu vă temeţi, căci iată, vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul: căci astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.” — Luc. 2:10,11

Deşi nu putem fi de acord că aceasta este ziua corectă pentru sărbătorirea naşterii scumpului nostru Răscumpărător, ci trebuie să spunem că a fost cam pe la 1 Octombrie (Vol. II), cu toate acestea, deoarece El nu ne-a dat de înţeles dorinţa Lui ca noi să-I sărbătorim naşterea, este cu totul lipsit de importanţă în ce zi se sărbătoreşte acel eveniment de o atât de mare importanţă pentru toţi. Putem şi noi să ne unim în mod potrivit în a sărbători în acea zi, atât de general sărbătorită, cu toţi cei ale căror inimi sunt într-o atitudine de iubire şi apreciere faţă de Dumnezeu şi faţă de Mântuitor. Obiceiul de a da mici amintiri unul altuia în acest timp al anului ni se pare deosebit de potrivit. Dumnezeu este dătătorul tuturor darurilor bune şi desăvârşite. El ne dă necontenit şi noi primim necontenit de la El, dar dintre toate darurile Sale, cel mai important pentru noi este acela că ne-a dat pe Fiul Său ca Răscumpărător. — Z '03-457

26 DECEMBRIE

... Întăreşte-te şi fii foarte curajos ... — Ios. 1:7

„Întăriţi-vă şi fiţi plini de curaj”. Există diferite feluri de curaj; un fel este conceput din egoism şi încredere în sine; un alt fel este conceput dintr-o nesocotinţă care nu ţine seama de dificultăţile situaţiei. Dar curajul pe care ni-l inspiră Domnul, şi pe care toţi israeliţii spirituali trebuie să caute a-l avea, este cel care, în timp ce cu linişte şi calm discerne încercările şi dificultăţile căii şi îşi dă seama cu umilinţă de propria insuficienţă în acea împrejurare, este sprijinit pe credinţă în Domnul — pe încredere în promisiunile divine care îl fac capabil să fie tare în Domnul şi în puterea tăriei Lui. — Z. '02-285

27 DECEMBRIE

Copilaşilor, păziţi-vă de idoli! — 1 Ioan 5:21

Nu în conducători trebuie să ne punem încrederea, ci în Domnul. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să avem încredere în conducători şi să nu-i recunoaştem, căci toată istoria procedurilor Domnului cu poporul Său, atât tipic cât şi antitipic, ne arată că Lui îi place să folosească oameni ca reprezentanţi ai Săi pentru a învăţa şi a conduce poporul Său din har în har, din cunoştinţă în cunoştinţă. Lecţia de învăţat este că Domnul este pe deplin competent să-şi conducă lucrul Său şi că deşi putem căuta conducerea Lui prin intermediul oamenilor, încrederea noastră nu este în ei, în înţelepciunea şi puterea lor, ci în înţelepciunea şi puterea Domnului care-i conduce şi, prin ei, ne conduce pe noi. — Z. '02-284

28 DECEMBRIE

El bea din pârâu în timpul mersului; de aceea îşi înalţă capul. — Ps. 110:7

Noi vrem să-I cerem Domnului, Învăţătorul şi Capul nostru să ne binecuvânteze tot mai mult, astfel încât cu zel proaspăt să ne străduim, cu credincioşie şi bucurie, să bem din pârâul experienţelor vieţii şi să câştigăm înţelepciune din ele, care ne va pregăti şi ne va face potriviţi pentru serviciul Lui, în curând; aceasta, cu atât mai bine, ne va pregăti şi ne va face potriviţi pentru serviciul Lui şi în prezent şi ne va face capabili, prin harul Său, să-I vestim virtuţile în toate împrejurările grele şi în toate necazurile vieţii, pentru a-L mări în trupurile şi spiritele noastre care sunt ale Lui. Bând din pârâu să învăţăm de la păsărele, care atunci când beau îşi ridică mereu capul ca şi când ar aduce mulţumiri lui Dumnezeu. Să aducem neîncetat mulţumiri Domnului nostru pentru fiecare gustare din experienţa vieţii, pentru fiecare lecţie, pentru fiecare încercare — însuşinduni-le pe toate pentru dezvoltarea noastră spirituală. — Z. '02-14

29 DECEMBRIE

Dimineaţa seamănă-ţi sămânţa şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va reuşi, aceasta sau aceea sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune. — Ecl. 11:6

Toţi din poporul Domnului, în măsura în care doresc să fie slujitori ai Adevărului, trebuie să fie neîncetat pregătiţi să observe posibilităţile de serviciu şi să aştepte ca Domnul să-i conducă şi să se folosească de ei. Oriunde vedem dovezi de devotament pentru Domnul şi Cuvântul Său să fim pregătiţi să întindem o mână de ajutor .... Trebuie să fim pregătiţi să transmitem binecuvântările pe care noi le-am primit şi să considerăm că aceasta este cea mai mare afacere a vieţii pentru cei care s-au consacrat ei înşişi în serviciul Regelui regilor. — Z. '02-71

30 DECEMBRIE

Încununezi anul cu bunătăţile Tale ... — Ps. 65:11

Revăzând călăuzirile providenţei divine în decursul anului trecut, bunătatea şi mila lui Dumnezeu să ne stimuleze credinţa şi încrederea în El în noul an care vine. O retrospecţie corectă din partea unui copil bun al lui Dumnezeu îl va face în stare nu numai să aducă mulţumiri pentru trecut, dar şi să se uite în sus şi să-şi ridice capul, dându-şi seama că eliberarea noastră este mai aproape decât atunci când am crezut la început şi că Acela care a început în noi o bună lucrare este în stare şi vrea s-o desăvârşească, dacă noi nu vom face decât să continuăm să ne supunem voinţa, viaţa şi tot ce avem înţelepciunii şi grijii Sale iubitoare. — Z. '00-365

31 DECEMBRIE

Cum voi răsplăti lui Iehova toate binefacerile Lui faţă de mine? Voi înălţa paharul mântuirilor şi voi chema numele lui Iehova. Îmi voi împlini jurămintele făcute lui Iehova în faţa întregului Său popor. — Ps. 116:12-14

Încheierea anului este un moment excelent pentru a lua noi hotărâri pentru anul care vine. Iubiţi fraţi, să facem o mulţime de hotărâri bune, cu privire la ceea ce vom fi dispuşi să fim, să făptuim, să suferim în comuniune cu Domnul nostru, ca prin harul Său să putem face din anul ce vine cel mai bun an al vieţii noastre -- anul celor mai mari speranţe, celor mai mari străduinţe şi, prin harul Domnului, al celor mai mari succese în jertfirea de sine, în învingerea lumii şi a spiritului ei, în supunerea eului şi a dorinţelor cărnii, în împotrivirea faţă de adversar şi în mărirea Domnului nostru şi binecuvântarea poporului Său. — Z. '99-286