1 IANUARIE

Binecuvântaţi, popoare, pe Dumnezeul nostru! Faceţi să răsune lauda Lui! El ne-a păstrat sufletul cu viaţă şi n-a îngăduit să ni se clatine piciorul. — Ps. 66:8,9

Mulţumim lui Dumnezeu că harul Său ne-a ţinut, ne-a „păzit ... de cădere” încă un an, că atâţia dintre noi suntem încă cu o inimă şi o minte pentru cuvântul şi slujba Sa. Dacă ne gândim că Potrivnicului îi este îngăduit să-şi încerce „lucrarea (puterea) de rătăcire” asupra poporului Domnului, cu scopul de a fi cernuţi acei ce nu sunt adevăratul Său popor (2 Tes. 2:10-12), atunci, într-adevăr, trebuie să mulţumim Domnului pentru că începutul anului ne găseşte statornici — apreciind Adevărul şi în deplin acord cu toate aranjamentele divine prin care El ne-a scutit de cădere. — Z. '03-3

2 IANUARIE

Nu ştiţi ... că voi nu sunteţi ai voştri? Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ. Proslăviţi dar pe Dumnezeu în trupul şi în spiritul vostru, care sunt ale lui Dumnezeu. — 1 Cor. 6:19, 20 (Cornilescu)

Ce lecţie ar putea fi mai importantă pentru noi la începutul anului, decât aceasta că noi nu suntem ai noştri, ci ai altuia? Deci nu plăcerea noastră, ci a Lui s-o căutăm, nu nouă, ci Lui să-i servim, nu voia noastră, ci a Lui s-o împlinim. Aceasta înseamnă apoi sfinţenie în înţelesul cel mai cuprinzător şi absolut al cuvântului (nu numai trecerea de la păcat la dreptate, ci o despărţire de voinţa noastră proprie, pentru a face voia lui Dumnezeu în Hristos). — Z. '97-35

3 IANUARIE

Rugaţi-vă neîncetat. — 1 Tes. 5:17

Oricare ar fi înclinaţiile noastre naturale privitoare la hotărârea şi stăruinţa în rugăciune noi trebuie să ne luăm instrucţiunile din Sfânta Scriptură şi biruind înclinaţiile noastre naturale, ca nişte „copilaşi”, ca „iubiţi copii”, trebuie să ne conformăm părerile şi purtarea după îndrumarea de sus. De aceea, cu toţii să ne amintim cuvintele: „cereţi (în numele Meu) şi veţi primi, pentru ca bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 16:24). Părintele Ceresc are în păstrare multe îndurări, binecuvântări şi providenţe pentru copiii Săi ascultători şi credincioşi, care vor cere acestea de la El. — Z. '96-162

4 IANUARIE

Fii tare, încurajază-ţi inima şi nădăjduieşte în Iehova! — Ps. 27:14

Timpul este un element important în toate planurile lui Dumnezeu; deci, să nu ne simţim dezamăgiţi când se pune la probă răbdarea noastră, când binecuvântările pe care le dorim întârzie mult. Dumnezeu şi-a luat timp pentru a face lumea şi a o pregăti spre a fi locuită de om, timp pentru a da omenirii experienţa necesară cu răul, timp pentru a pregăti venirea lui Hristos ca Răscumpărătorul lumii, timp pentru a pregăti Biserica spre a se împărtăşi de domnia Lui glorioasă şi timp trebuie îngăduit pentru formarea şi corectarea afacerilor individuale ale poporului Său. Dumnezeu nu ne-a uitat chiar dacă răspunsul Lui la rugăciunile noastre pare a întârzia. El, care ia seama de căderea vrăbiuţei şi numără firele de păr de pe capul nostru, nu poate fi indiferent nici chiar faţă de ruga cea mai slabă sau faţă de nevoia cea mai mică a celui mai umil fiu al Său. — Z. '95-20

5 IANUARIE

„Insultele celor ce Te batjocoresc pe Tine au căzut peste Mine.” — Rom. 15:3

Să căutăm ca insultele pentru Hristos să le purtăm aşa cum le-a purtat El — cu milă şi rugăciune pentru cei rătăciţi şi pentru depravaţi, sperând că Dumnezeu le va primi căinţa; cu curaj smerit, socotindu-le ca privilegii de a dovedi devo-tamentul nostru faţă de Domnul, îndurând greutăţi în serviciul Său ca buni soldaţi. El n-a fost surprins de manifestările degradării umane. El ştia că se află într-o lume neprietenoasă, subjugată de păcat şi stăpânită în mare parte de prinţul întunericului. Chiar de aceea, se aştepta la ocări, batjocuri şi persecuţii, pe care le-a îndurat cu răbdare, în timp ce inima Lui iubitoare — aproape fără să ia seama la suferinţele Sale proprii — era plină de milă şi interes iubitor pentru alţii. — Z. '96-83

6 IANUARIE

Învaţă-ne să ne numărăm zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă! — Ps. 90:12

Când un creştin îşi numără zilele nu face acest lucru cu un sentiment de tristeţe sau descurajare, deşi îl face cu gravitate. Pe măsură ce zilele trec, el le socoteşte ca tot atâtea binecuvântări, ca tot atâtea favoruri, ca tot atâtea ocazii de a vesti „virtuţile Celui care” ne-a „chemat din întuneric la lumina Sa minunată”, de a ajuta pe alţii în peregrinajul lor, de a dezvolta tot mai mult caracterul plăcut înaintea lui Dumnezeu — a deveni tot mai mult o copie a iubitului Său Fiu. — Z. '01-333

7 IANUARIE

. . . Să nu vorbească de rău pe nimeni. — Tit 3:2

Dacă soldaţii crucii ar înţelege bine că vorbirea de rău, calomnia înseamnă asasinarea caracterului altuia şi că defăimarea înseamnă jefuirea bunului nume al altuia, cu atât mai degrabă ar vedea acest lucru îngrozitor în adevărata lui lumină, în care-l vede, desigur, şi Domnul. Dacă ei văd acest lucru din acest adevărat şi divin punct de vedere, trebuie ca noua creatură să se trezească la cea mai mare activitate posibilă pentru învingerea unor asemenea lucruri ale cărnii şi ale diavolului. Fiecare va căuta să cureţe aluatul vechi de răutate, invidie, ceartă, strâmbătate, vorbire de rău, ca să poată fi cu inima curată o copie a Domnului. — Z. '03-425

8 IANUARIE

Luaţi seama ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău, ci urmăriţi totdeauna ce este bine, atât între voi, cât şi faţă de toţi. — 1 Tes. 5:15

După cerinţa Sfintei Scripturi, Biserica aleasă a lui Hristos trebuie să fie cea mai cizelată, cea mai purificată, cea mai politicoasă, cea mai generoasă şi cea mai amabilă dintre toţi oamenii din lume. Toate aceste calităţi trebuie să le aibă în gradul cel mai înalt, nu numai ca formă exterioară şi ca aparenţă de amabilitate şi blândeţe, etc., atât de obişnuite în lume, ci ca amabilitate şi blândeţe izvorâte din inimă, izvorâte din preţuirea spiritului Domnului şi spiritului Adevărului, spiritului iubirii şi spiritului dreptăţii. — Z. '01-297

9 IANUARIE

Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? — 1 Cor. 4:7

Fiecare din poporul consacrat al Domnului trebuie să-şi dea seama că în harul şi adevărul prezent nu prin înţelepciunea sa, nici prin a altora, ci prin înţelepciunea şi harul lui Dumnezeu a ajuns. Acelaşi gând trebuie să-i preocupe pe toţi cei care slujesc Biserica lui Dumnezeu, ca păstori, slujitori în orice ramură de serviciu, în orice fel răspunzători faţă de Domnul datorită poziţiei lor în casa credinţei, şi posibilităţile lor de a servi ca purtători de cuvânt ai Domnului trebuie simţite şi mărturisite. Lipsa de a mărturisi acest fapt înseamnă lipsă de apreciere a lui. — Z.'03-430

10 IANUARIE

Fraţii mei, luaţi ca exemplu de suferinţă şi de răbdare pe prorocii care au vorbit în numele lui Iehova. — Iac. 5:10

Calea dreaptă este încă tot „calea îngustă” a înjosirii şi a negării de sine — calea blândeţii şi umilinţei. Mersul pe această cale îngustă şi în anul acesta cere acelaşi efort şi acelaşi har sau poate chiar mai mult decât în anul trecut. Căci cu cât câştigăm mai mult har şi mai multă cunoştinţă, cu atât mai puternice devin ispitele de a fi lăudăroşi, umflaţi de mândrie, obraznici, îngâmfaţi; şi cu cât ne ridicăm mai sus în credinţă, speranţă, iubire şi activitate în slujba Domnului, cu atât mai mult marele adversar se va împotrivi progresului nostru şi cu atât mai mult agenţii săi ne vor calomnia, ne vor ataca pe la spate şi în general vor căuta să ne rănească. — Z. '95-3

11 IANUARIE

... Cuvântul lui Iehova ... în inima mea era ca un foc mistuitor, închis în oasele mele. M-am obosit să-l opresc dar n-am putut. — Ier. 20:8,9

Noi, care avem privilegiul să trăim în acest timp al îndurării, binecuvântării şi luminării, să dăm cinste Domnului şi să ne străduim ca dispoziţia iubitoare, zelul şi energia lui Ioan să se manifeste şi în noi. În timp ce pe de-o parte el este numit ucenicul iubit, pe de altă parte trebuie să ne amintim că pentru zelul său năvalnic a fost numit, împreună cu fratele său, „Boanerghes”, adică „fiul tunetului”. Să fim şi noi plini de energie, de sacrificiile la care ne îndeamnă dragostea, ca să putem preamări pe Domnul în trupurile şi spiritele noastre, care sunt ale Lui. — Z. '01-151

12 IANUARIE

Fraţilor, chiar dacă un om ar fi prins in vreo greşeală, voi care sunteţi duhovniceşti să-l îndreptaţi cu duhul blândeţii; şi ia seama la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu. — Gal. 6:1

Să învăţăm bine această lecţie, care ne spune să mustrăm pe alţii în mod foarte blând, foarte atent, binevoitor, printr-o aluzie mai degrabă decât prin acuzare directă şi prin prezentare amănunţită a greşelii — printr-o cercetare a stării prezente a inimii lor, mai degrabă decât a stării trecute în care ştim că au greşit. Mai puţină grijă să purtăm de pedeapsa ce trebuie să urmeze faptelor rele, decât de aceea ca să întoarcem din rătăcirea sa pe cel ce a greşit. Să nu încercăm să ne judecăm şi să ne pedepsim unii pe alţii pentru greşeli, ci să ne aducem aminte că totul este în mâna Domnului. Noi nu avem voie, în nici un înţeles al cuvântului, să ne răzbunăm, să pedepsim sau să răsplătim pentru rău. — Z '01-150

13 IANUARIE

Copilaşii mei, vă scriu aceste lucruri ca să nu păcătuiţi. Dar dacă cineva a păcătuit, avem la Tatăl un Avocat: pe Isus Hristos Cel drept. — 1 Ioan 2:1; (vezi subsol Cornilescu revizuită)

Dacă aflăm că din lipsă de credinţă sau din slăbiciunea trupului am făcut vreun pas greşit, împotriva voinţei Domnului sau împotriva celor mai bune interese spirituale ale noastre, să nu pierdem nici un moment, ci imediat să ne refacem paşii şi să chemăm pe Domnul. Avem un altar sfinţit prin preţiosul sânge al lui Hristos, mult mai presus decât cel al lui Avraam care a fost sfinţit prin sângele animalelor tipice. Apostolul ne îndeamnă: „să ne apropiem deci cu deplină încredere [cu curaj — plini de credinţă] de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să aflăm har, ca să avem ajutor la momentul potrivit” (Evr. 4:16). — Z. '01-233

14 IANUARIE

Eu, deci, alerg, dar nu aşa ca şi cum n-aş şti încotro. Mă lupt, dar nu ca unul care loveşte în vânt. — 1 Cor. 9:26

Se va dovedi un mare ajutor în slăbiciunile naturii căzute a face în cunoştinţă de cauză o deplină consacrare a voinţei — o deplină predare a toată puterea şi a tot talentul minţii şi trupului. Cine în acest fel îşi înţelege consacrarea şi înrolarea în armata Domnului, acela ştie că nu i-a mai rămas nimic ce ar mai putea da Domnului şi astfel, de orice împotrivire a voinţei ar da, o poate învinge numaidecât, zicându-şi: „cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji lui Iehova”. Deci, cât de important este ca fiecare soldat să ţină seama de faptul că înrolarea lui ţine până la moarte şi că nu-i este permis, nici prin minte să-i treacă, să se retragă din luptă şi să înceteze, măcar un ceas, să lupte lupta bună a credinţei. — Z. '03-421

15 IANUARIE

„Ţi s-a arătat, omule, ce este bine şi ce alta cere Iehova de la tine, decât să faci dreptate, să iubeşti mila şi să umbli smerit cu Dumnezeul tău?” — Mic. 6:8

Faptul că aceste cerinţe sunt foarte rezonabile va fi recunoscut de toţi. Este evident că Dumnezeu nu poate aştepta mai puţin de la cei pe care El îi pregăteşte pentru judecarea viitoare a lumii. Totuşi, toate aceste trei calităţi descrise de profet se cuprind într-un singur cuvânt: iubire. Iubirea cere să ne purtăm cu dreptate faţă de vecini, faţă de fraţi, faţă de familia noastră şi faţă de noi înşine. Să căutăm a cultiva aprecierea noastră pentru drepturile şi libertăţile altora — cele fizice, morale şi intelectuale — şi apreciindu-le să nu încercăm sub nici o formă să le reducem sau să le refuzăm. — Z. '02-172

16 IANUARIE

... Stăruiţi în rugăciune. — Rom. 12:12

Ce privilegiu binecuvântat avem — iubiţi învăţăcei ai Domnului — de a fi stăruitori în rugăciune, de a ne ruga tot timpul, de a ne înălţa inima şi mintea către Dumnezeu oricând şi în orice loc şi astfel să simţim că zi de zi, oră de oră Tatăl şi Domnul nostru Isus sunt cu noi. Şi apoi, când îndatoririle zilei — sub ochii şi controlul Lui — s-au sfârşit sau oricând altădată când sufletul simte nevoie, ce preţios este privilegiul de a intra în cămăruţa noastră şi astfel, singuri cu Dumnezeu, să ne descărcăm sarcinile inimii. — Z. '95-215

17 IANUARIE

Ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu. — Iuda 21

Zi de zi şi oră de oră ne putem ţine în iubirea lui Dumnezeu, prin ascultare de principiile dreptăţii şi iubire crescândă faţă de ele. Trebuie să ne bucurăm în toate experienţele vieţii, în încercările, greutăţile, tristeţile, dezamăgirile ei, nu mai puţin ca în plăcerile ei; prin unele din aceste mijloace — sau chiar prin toate — Domnul ne învaţă şi ne dă o privire mai clară asupra propriilor noastre lipsuri şi o înţelegere mai clară a acelei legi desăvârşite a libertăţii şi iubirii, stabilită de Domnul, faţă de care El ne cere o deplină şi loială supunere a inimii. — Z. '02-173

18 IANUARIE

În activitate nu fiţi leneşi; în spirit, fiţi fierbinţi, slujind Domnului. — Rom. 12:11

Oricine vrea să alerge în alergare cu rezultat, să fie atent la zelul şi activitatea sa în munca Domnului. Dacă îngropăm vreun talant de-al nostru sub greutatea sarcinilor şi grijilor lumeşti, care s-ar putea de altfel evita sau pune la o parte, dacă-l îngropăm sub ţărâna ambiţiilor lumeşti — pentru noi înşine sau pentru familia noastră —, dacă ne risipim timpul consacrat cu ştiinţe, filozofie, muzică, artă sau cu afaceri, politică, plăceri sau cu răsfăţarea mândriei şi apetitului, atunci, mai curând sau mai târziu, vom fi socotiţi robi necredincioşi şi vom fi aruncaţi în întunericul din afară. — Z. '91-9

19 IANUARIE

Cât de mult iubesc eu legea Ta! Toată ziua mă gândesc la ea. — Ps. 119:97

Un mare privilegiu al creştinilor este că pot studia Cuvântul Domnului. Totuşi, se face mult studiu fără nici un scop. Studiul care rămâne nepus în practică este mai rău decât pierderea timpului. Poporul Domnului trebuie să se folosească — până la sacrificiu — de fiecare ocazie rezonabilă pentru a cunoaşte planul divin. Dar copilul lui Dumnezeu trebuie să fie atent ca numai comodităţile şi interesele sale să le jertfească, nu şi ale altora. Studiul Bibliei care se face numai pe socoteala altora este mai degrabă un semn de egoism decât un semn că avem din belşug spiritul de iubire al Domnului. — Z. '99-156

20 IANUARIE

Suferiţi disciplinarea! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Căci care este fiul pe care nu-l disciplinează tatăl? — Evr. 12:7

Caracterul nu se poate dezvolta pe deplin fără încercări. El este ca o plantă: foarte slab la început, are nevoie din belşug de soarele iubirii lui Dumnezeu, de a fi stropit adesea cu ploaia harului Său, de a fi îndelung cultivat prin punerea în practică a cunoştinţei despre caracterul lui Dumnezeu, ca bun fundament al credinţei şi ca inspiraţie spre ascultare. Apoi, după ce este dezvoltat în aceste împrejurări favorabile, el este gata să suporte mâna curăţitoare a disciplinărilor şi de asemenea este gata să suporte unele greutăţi. Şi, puţin câte puţin, pe măsură ce puterea caracterului este dezvoltată, încercările îi vor servi numai pentru sporirea puterii, a frumuseţii şi harului, până când, în cele din urmă, va fi pe deplin fixat, dezvoltat, stabilit, desăvârşit — prin suferinţe. — Z. '95-107

21 IANUARIE

„Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lapede de sine, să-şi ia crucea şi să Mă urmeze.” — Mat. 16:24

Purtarea crucii este în strânsă legătură cu negarea de sine şi totuşi este o deosebire între cele două. Negarea de sine se referă în special la supunere şi răbdare pasivă pentru cauza Domnului. Purtarea crucii se referă mai ales la activităţi în serviciul Domnului, ceea ce găsim că este contrar înclinaţiilor noastre naturale. Credincioşie în negare de sine înseamnă zel şi curaj, dar purtarea crucii este victorie, învingere. Negările noastre de sine pot fi victorii în inimile noastre, despre care alţii pot să nu ştie nimic şi nici nu trebuie să ştie dacă dorim binecuvântarea deplină a Domnului. Purtarea crucii, însă, poate fi văzută, într-o oarecare măsură cel puţin, de către cei cu care suntem în relaţii apropiate şi în special de către cei care umblă pe aceeaşi „cale îngustă”. — Z. '00-118

22 IANUARIE

Fiţi tari şi inima să vi se încurajeze, toţi cei care nădăjduiţi în Iehova! — Ps. 31:24

S-ar părea ca şi cum potrivnicul încearcă uneori să ne descurajeze, sugerându-ne cugetul că încercările şi greutăţile „căii înguste” a sacrificiului vor fi oricum inutile şi că ar fi mai bine să renunţăm ... Ce să facem în astfel de cazuri? Să urmăm exemplul Domnului nostru şi să căutăm faţa Tatălui, nerăbdători să ştim dacă interesele noastre sunt sau nu în acord cu El, nerăbdători să avem asigurări că deşi lumea ne urăşte şi spune tot felul de lucruri rele împotriva noastră noi încă avem aprobarea Lui, nerăbdători după noi asigurări că va fi bine pentru noi, că Domnul ne va acorda o parte la o înviere mai bună, spre viaţă veşnică. — Z. '01-79

23 IANUARIE

Fiecare, fraţilor, să rămână cu Dumnezeu în starea în care era când a fost chemat. — 1 Cor. 7:24

Uneori îndatoririle noastre par a fi în contradicţie unele cu altele, dar în realitate nu este aşa. Întâia datorie a creştinului este ca, din toată inima, în toate căile sale, să recunoască pe Domnul şi Creatorul său. Dacă este soţ şi tată a doua lui datorie este faţă de soţia şi copiii lui, dacă este soţie şi mamă, faţă de soţul şi copiii ei. Prin aranjament divin, contractul de căsătorie acţionează întâi ca o ipotecă asupra timpului fiecărui soţ şi asupra timpului fiecărei soţii — cerinţele acestei ipoteci trebuie satisfăcute în mod rezonabil înainte ca să se poată face ceva cuvenit către cei din afară. — Z '99-155

24 IANUARIE

Mila şi adevărul să nu te părăsească; leagă-le în jurul gâtului tău; scrie-le pe tabla inimii tale. — Prov. 3:3; (Sf. Scr. 1874)

Cu toate că dreptatea este prima trăsătură a poruncii iubirii, totuşi ea nu este sfârşitul cerinţelor iubirii. Se cere ca trecând peste stricta dreptate iubirea noastră să ne împingă spre exercitarea milei şi iertării. Exercitând astfel mila noi numai imităm iubirea divină ... Prin urmare, în purtarea cu semenii noştri care sunt decăzuţi şi imperfecţi ca şi noi, să ne amintim de această trăsătură şi să fim nu numai drepţi faţă de ei, ci şi miloşi, generoşi, amabili, chiar şi faţă de cei nemulţumitori, ca astfel să putem fi copii ai Tatălui nostru Ceresc. — Z. '02-171

25 IANUARIE

Nu vă îngrijoraţi deci pentru ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngriji de ea însăşi. — Mat. 6:34

Domnul nostru ne asigură că dacă preocuparea principală a inimii noastre este serviciul Său, promovarea dreptăţii şi ajungerea în Împărăţie, pe care Dumnezeu a făgăduit-o celor ce-L iubesc, atunci nu trebuie să ne îngrijorăm în ce priveşte viitorul. Ca învăţăcei ai Săi vom avea parte de încercări şi strâmtorări destule, zi de zi, şi vom avea zilnic nevoie să ne sprijinim pe braţul Mirelui, căutând să mergem pe calea îngustă. Va fi suficient zilei necazul ei. Şi mulţumită lui Dumnezeu, avem făgăduinţa că zilnic harul Său ne va fi de ajuns. — Z. '98-44

26 IANUARIE

Cînd postiţi să nu vă luaţi o înfăţişare tristă, ca făţarnicii. — Mat. 6:16

Postul este special recomandat poporului Domnului, atunci când simte lipsă spirituală şi când este expus la ispite grele din partea lumii, trupului sau diavolului. Căci postul, slăbind puterea fizică şi vitalitatea, poate ajuta omului viguros şi impulsiv să se controleze în toate privinţele. Credem că majorităţii creştinilor le este de ajutor postul ocazional — un regim alimentar foarte simplu pentru un timp, dacă nu chiar abţinerea completă. Dar postul pe care-l facem ca să fim văzuţi şi ştiuţi de oameni sau ca să fie socotit în mintea noastră ca semn al evlaviei noastre ar fi dăunător, într-adevăr, şi ar duce la făţărnicie şi mândrie spirituală, ceea ce ar depăşi cu mult avantajele lui în ce priveşte stăpânirea de sine. — Z. '98-45

27 IANUARIE

Păzeşte-ţi inima mai mult decât orice este de păzit, căci din ea ies izvoarele vieţii. — Prov. 4:23

Nu este suficient să recunoaştem că păcatul în diferitele lui forme este rău şi să ne hotărâm că vom lupta împotriva lui fiindcă păcatul este interzis de Domnul. În plus faţă de aceasta noi trebuie să dezrădăcinăm din inima noastră orice poftă, orice dorinţă de orice lucru care nu este în mod complet aprobat de Domnul. Ah, câtă curăţare înseamnă aceasta în inimile, în viaţa şi mai ales în gândurile acelora care poartă numele lui Hristos! Mulţi, care nu dau atenţie acestui lucru, întotdeauna sunt expuşi ispitelor, căci, în timp ce pe din afară evită imoralităţile evidente, în secret au atracţie pentru lucruri nepermise, dorind a le avea numai oprite de n-ar fi. — Z '99-140

28 IANUARIE

„Cel care va birui va fi îmbrăcat în haine albe. Nu-i voi şterge nicidecum numele din cartea vieţii şi voi mărturisi numele lui înaintea Tatălui Meu şi înaintea îngerilor Săi.” — Apoc. 3:5

Credincioşii învingători veghează şi-şi ţin hainele nepătate de lume ... Ei „nu şi-au pătat hainele”, ci şi le-au păstrat nepătate de lume. Ei n-au permis păcatului să-i murdărească şi să-i despartă de Domnul, ci de îndată au cerut şi au obţinut sângele preţios pentru a şterge orice pată. Ei se împotrivesc păcatului cu atâta însufleţire şi atât de serios îşi ţin hainele nepătate, încât potrivnicul nu reuşeşte să pună stăpânire pe ei; „Cel rău nu se atinge de ei”. Toate acestea arată că voinţa lor este cu totul supusă voinţei lui Hristos. Ei sunt morţi „împreună cu El” şi de aceea ei nu pot practica păcatul în mod voit. — Z. '97-161

29 IANUARIE

Începutul înţelepciunii este temerea [reverenţa] de Iehova. — Ps. 111:10; (Sf. Scr. 1874)

Aceasta este singura atitudine potrivită a creaturii faţă de Creator, Autorul fiinţei noastre, Creatorul, Susţinătorul şi Domnul întregului univers. Deci, când El vorbeşte urechile noastre să fie cu reverenţioasă atenţie la cuvântul Său şi să fim gata cu toată puterea să îndeplinim porunca. Siguranţa noastră, fericirea noastră şi acea nobleţe a caracterului care ne îndeamnă la dragoste şi recunoştinţă şi care imediat şi cu înţelepciune ascultă învăţăturile şi înaintează în cunoştinţă şi înţelepciune, toate acestea depind, în primul rând, de reverenţa noastră supremă faţă de Domnul. De aceea, Domnul vrea să crească şi să dezvolte în noi acest cuvenit respect (reverenţă), pe care-l datorăm, ca fii, numelui Său. — Z. '96-155

30 IANUARIE

Şi El le-a spus o pildă, ca să le arate că trebuie să se roage neîncetat şi să nu se lase. — Luc. 18:1

Adresându-ne lui Dumnezeu să nu ne fie teamă că El este prea ocupat cu alte lucruri mai importante sau că este plictisit de faptul că adesea apelăm la El cu lucrurile noastre mărunte. Ca să ne liniştească în această privinţă Domnul a spus parabola cu văduva insistentă, care a fost ascultată şi a cărei cerere a fost satisfăcută datorită stăruinţelor ei supărătoare. Făcând şi noi astfel, dovedim atât seriozitatea dorinţelor noastre cât şi credinţa că rugăciunile noastre vor fi ascultate, dacă nu ne vom lăsa descurajaţi din lipsă de credinţă sau zel atunci când răspunsul întârzie să vină, cum adesea este necesar, pentru că timpul este un element important în toată lucrarea lui Dumnezeu. — Z. '95-214

31 IANUARIE

El face pe cei smeriţi să umble în dreptate, El învaţă pe cei smeriţi calea Sa. — Ps. 25:9

O astfel de dispoziţie este esenţială pentru cei ce voiesc să primească înţelepciunea de sus. Cu umilinţă ei trebuie să-şi recunoască slăbiciunile şi lipsa de înţelepciune, altfel nu pot primi liber, cu toată inima, înţelepciunea pe care Dumnezeu vrea s-o dea acum numai celor a căror inimă este într-o atitudine potrivită pentru primirea ei. Se va mai vedea că umilinţa minţii, ca bază a spiritului minţii sănătoase, este esenţială, căci cine poate gândi înţelept, drept, nepărtinitor, dacă înainte de toate nu are umilinţă? Din acest motiv trebuie să recunoaştem că umilinţa este un element fundamental al dispoziţiei sau minţii lui Hristos. — Z. '00-68