Psalmul 23:5

W. T. 1 Decembrie 1892, pag. 358-359; R1475

Când Domnul pregăteşte o masă, putem fi siguri de mai multe lucruri: mai întâi, va fi curată; al doilea, va fi bună; al treilea, va fi ordonată, îmbelşugată şi frumoasă. Oriunde găsim adevărul arătat astfel, cu grijă, înaintea casei credinţei — fie în ziare, în cărţi sau în predici — putem fi siguri că spiritul Domnului lucrează, îndrumând şi supraveghind lucrul. Profetul Isaia (cap. 28:8), referindu-se la mesele teologiei populare aşezate înaintea creştinilor nominali, a zugrăvit starea lor prezentă zicând: “Toate mesele sunt pline de vărsături murdare, încât nu mai este nici un loc curat”. De-a lungul secolelor trecute ei s-au hrănit cu cojile mizerabile ale tradiţiilor omeneşti, iar acum s-a produs o reacţie şi varsă aceste lucruri abominabile, mesele lor fiind pline de murdării.

Apoi, se mai pun şi alte mese, cu tradiţii noi şi speculaţii omeneşti la care sunt invitaţi prompt cei care se întorc cu dezgust de la mesele vechi, poluate. În toate acestea marele adversar al Bisericii lucrează sârguincios şi cu fidelitate cu toate binecunoscutele-i meşteşuguri şi vicleşuguri, folosind cu mult folos atât presa cât şi platforma, două din cele mai puternice agenţii prin care se ajunge la popor.

Este în creştere între jurnaliştii religioşi ideea populară că un astfel de jurnal trebuie să fie doar un mijloc de a exprima toate opiniile umane despre toate chestiunile legate de revelaţia divină, şi că fiecare persoană să ia din ele tot ceea ce înţelege ea a fi adevărat, şi să respingă restul. Dar aceasta este exact ceea ce cititorii, şi adesea şi editorii acestor feluri de jurnale, nu sunt în stare să facă, şi confuzia generală creşte la mai mare orbire şi întuneric dens, şi astfel scopul adversarului este îndeplinit.

Există o mare responsabilitate faţă de Dumnezeu pe care şi-o asumă fiecare bărbat, fie că pricepe aceasta fie că nu, atunci când devine un învăţător public. “Oricine va înlătura una din cele mai mici din aceste porunci şi va învăţa pe oameni aşa, va fi chemat cel mai mic în împărăţia cerurilor; dar oricine le va practica şi va învăţa pe alţii, va fi chemat mare în împărăţia cerurilor” — Mat. 5:19.

Nici o masă, la care să fie invitată casa credinţei, nu este potrivită dacă nu a fost aşezată de mâini grijulii, pe deplin supuse şi ascultătoare marelui Cap al casei, ale cărui îndrumări se găsesc în Cuvântul Său. Dumnezeu zice (Hab. 2:2) unora, cărora le-a dat o anumită capacitate pentru a servi casa credinţei şi care (vers. 1) veghează (studiază Cuvântul Său) să ştie ce vrea El să comunice prin ei — “Scrie viziunea îce ai văzut din adevărul divinş şi graveaz-o pe table, ca să se poată citi uşor”. Adică, arat-o într-un mod ordonat, sistematic, “ca cel care o citeşte să poată alerga” — ca să poată alerga pentru premiu. Observaţi că nu oricine este chemat să clarifice adevărul, ci doar unii din clasa menţionată sunt chemaţi să facă aceasta în beneficiul tuturor celorlalţi. În Scripturi sunt multe adevăruri de suprafaţă pe care toţi le pot vedea şi aprecia, dar punerea sistematică în ordine a planului divin, din care mult a fost înadins ascuns şi arătat în cuvinte tainice, şi dezvăluirea minunatelor lui detalii, a fost lăsată pentru un timp stabilit. Şi când timpul stabilit a sosit şi veghetorul credincios este condus să vadă armonia sistematică a adevărului divin — nu să-l ghicească, sau să-l presupună, ci să-l vadă atât de limpede încât să-l poată demonstra altora clar, logic şi scriptural — atunci devine privilegiul unuia ca acesta să clarifice şi altora ceea ce Domnul i-a clarificat lui. Şi unul ca acesta poate să considere aptitudinea lui în această direcţie (împreună cu o posibilă ocazie şi o puternică iubire pentru sfinţi, pe care doreşte să-i binecuvânteze cu o deplină cunoştinţă despre Dumnezeu şi să-i îndemne şi să-i stimuleze la mai mare credincioşie) ca o chemare a Domnului de a clarifica adevărul.

Dar el trebuie să reţină că însărcinarea este “să-l clarifice” nu să-l facă obscur. Şi dacă cineva nu are nici un adevăr de clarificat, ci doar caută adevărul, el face o mare greşeală lansându-şi ideile imature şi lipsite de armonie care fac confuzie în minţile altora. Unul ca acesta trebuie să-şi menţină atitudinea potrivită de ucenic, un învăţăcel, până când vede clar şi este astfel potrivit să devină învăţător pentru alţii. Şi dacă el este un student credincios, studiind să se arate un lucrător aprobat de Dumnezeu, nu va trece mult până se va putea bucura de privilegiul de a declara adevărul şi altora prin vreun mijloc, şi va fi mult binecuvântat făcând aceasta.

Nici unul dintre consacraţi să nu se grăbească să tipărească idei imature, nedefinite, şi astfel să devină pietre de poticnire în calea multora. Mulţumiţi-vă să răspândiţi altor sfinţi înfometaţi adevărul pe care l-aţi primit şi vi l-aţi dovedit; dar ţineţi masa curată: nu vă completaţi lipsa de cunoştinţă prin răspândirea unei mulţimi de speculaţii nefolositoare. Este mai bună o bucăţică curată de pe o masă curată decât abundenţă mare în altfel de condiţii. În curând la această bucăţică se va adăuga altă bucăţică, şi la timpul potrivit bogăţia darului divin se va realiza.