“Luaţi seama dar la voi înşivă … . Ştiu că după plecarea mea se vor strecura între voi lupi răpitori, care nu vor cruţa turma, şi se vor scula din mijlocul vostru oameni care vor învăţa lucruri stricăcioase, ca să tragă pe ucenici după ei.” Fapt. 20:28-30.

W. T. 15 Ianuarie 1914, R5388

Aceste cuvinte au fost adresate Bătrânilor Bisericii din Efes. Sf. Pavel mergând spre Ierusalim s-a găsit nu departe de Efes şi le-a trimis vorbă Bătrânilor că va rămâne acolo puţin timp şi ar fi bucuros dacă i-ar vedea încă o dată. Ei au venit şi au avut o discuţie lungă cu el. Acest text este o parte din mesajul lor către ei. Le-a spus că nu-i va mai vedea şi i-a îndemnat să ia seama la ei înşişi. Se cuvine ca fiecare să ia seama mai mult la sine decât la alţii. Şi dacă un om nu învaţă să-şi stăpânească spiritul său, nu poate fi în starea potrivită să conducă pe alţii.

Acest lucru este în mod deosebit adevărat despre toţi Bătrânii. Ei trebuie să ia seama la ei înşişi. Datorită cinstei pe care le-o dă Biserica, ei sunt în pericol de a fi prinşi de un simţământ al propriei importanţe

— al încrederii în sine. Sunt în pericol de a deveni aroganţi. Dar mesajul este să ia seama la ei înşişi şi la turma lui Dumnezeu, peste care au fost făcuţi supraveghetori. Trebuie să-şi recunoască poziţia ca reprezentanţi, nu numai ai adunării, ci şi ai Domnului. Această poziţie fiindu-le dată în modul stabilit — alegere prin ridicare de mână — ei trebuie să ia aceasta nu numai drept cuvântul Bisericii, ci să-şi dea seama că sunt aleşi de Spiritul sfânt. Ei trebuie să recunoască această grijă faţă de Biserică drept marea lor misiune, un serviciu important care să fie făcut în numele Domnului.

LUPI ŞI OI APOSTATE

Sunt două motive speciale pentru care Bătrânii trebuie să ia seama. Primul motiv, aşa cum este dat de către Apostol, este că printre ei vor intra lupi răpitori, care nu vor cruţa turma. Sugestia pare a fi că lupii nu fac parte din turmă deloc. Ei însă nu se vor prezenta ca lupi. Prevenirea apostolului pare se implice că o anumită clasă de oameni cu o fire de lupi vor căuta să se asocieze cu Biserica. Domnul nostru a prevenit: “Păziţi-vă de proroci mincinoşi, care vin la voi îmbrăcaţi în haine de oi, dar pe dinăuntru sunt lupi răpitori” (Mat. 7:15). Aceasta pare să implice ideea de înşelare — de umblare ca oile, umblând printre oi şi prezentându-se a fi oi, purtând haine de oi, dar nefiind niciodată oi adevărate. Obiectivul intrării lor în turmă este egoist, influenţa lor este aceea a unui lup printre oi. Un lup îngrijorează oile — intenţia lui este să le omoare, să le sugă sângele.

Astfel pare să fie o clasă care, fără nici un motiv imaginabil, strică adevărul, făcând rău turmei, stârnind argumente care pun în confuzie turma, distrugându-le ca Noi Creaturi şi târându-le la moarte. Se pare că a existat o astfel de clasă de-a lungul întregului Veac. În timp ce textul nostru nu implică faptul că oile ar putea deveni vreodată lupi, poate că unii dintre noi am cunoscut persoane care odată au fost oi, dar care după un timp au manifestat o dispoziţie de lupi şi au avut plăcerea să facă tot ce puteau ca să facă rău turmei. Domnul şi apostolul ne previn să luăm seama la cei care vin printre oi, dându-se drept oi.

Pe lângă acest pericol din partea lupilor, vor fi pericole printre ei înşişi. Apostolul arată acest lucru ca un pericol foarte subtil. Pe lângă cei cu o fire de lupi, unii din adunare se vor angaja în serviciu ca învăţători şi vorbind lucruri stricăcioase vor căuta să tragă după ei ucenici. Vor căuta să-i tragă ca şi cum ar fi ai lor proprii. Sentimentul lor pare să fie: Aceasta este adunarea mea, turma mea, nerecunoscând că Biserica este turma Domnului, că sunt oile Domnului. În aceasta există o atitudine egoistă cu totul contrară Spiritului Domnului şi Scripturilor. “Oricine se înalţă va fi smerit; şi cine se smereşte va fi înălţat” este principiul Guvernării Di­vine. Dacă cineva vrea să fie un Bătrân adevărat, un servitor adevărat al Domnului, el trebuie să-şi amintească aceste lucruri şi să evite tot ce ar fi dintr-un spirit egoist. Altfel poate fi sigur că printr-un asemenea curs va face daună, nu numai sieşi, ci şi altora.

RESPONSABILITATE DUPĂ MĂSURA CAPACITĂŢII

Oile sunt animale foarte timide şi au nevoie de vreun fel de îndrumare. În absenţa unui păstor, au nevoie de una dintre ele, cum ar fi, să le fie conducător. În turmele de oi se află oi înţelepte — berbecii turmei, conducători — pe care oile învaţă să-i urmeze în absenţa păstorului. Aceşti berbeci bătrâni din turmă ar reprezenta pe Bătrânii Bisericii lui Cristos. Coarnele berbecului reprezintă un mijloc de apărare, cu care poate îndepărta pe adversari în caz de atac, iar oile pot să stea în spatele lui.

Dar Scripturile vorbesc despre pericol în privinţa unora dintre berbecii turmei — anumiţi conducători ai poporului Domnului (Ezech. 24:17-23). Aceşti berbeci au intrat în apă şi au tulburat-o, murdărind apa. Mai sunt menţionaţi şi ţapii; aceasta este o ilustraţie a dispoziţiei unor Bătrâni ai Bisericii lui Cristos şi nu trebuie să fie pierdută din vedere. Ni se spune că proprietarii de oi folosesc uneori o capră drept conducător al turmei, fiindcă o capră este mai combativă decât o oaie şi astfel dă curaj etc. oilor. Nu ştim câţi din Turma Domnului sunt conduşi de capre. Dar ori de câte ori cineva manifestă dispoziţie de capră, Ecclesia să evite în mod strict să-l pună conducător.

Conducătorii potriviţi sunt cei care arată dispoziţia potrivită. Biserica este foarte mult la mila conducătorilor; ca atare aceştia din urmă au mai mare responsabilitate. Astfel apostolul spune: Nu fiţi mulţi învăţători, fraţii mei, ştiind că unul care este învăţător are încercări mai aspre, probe mai aspre (parafrazare după Iacov 3:1). Acesta are responsabilitate mai mare, după măsura capacităţii sale. S-ar părea deci, că toţi aceia care acceptă poziţia de Bătrâni reprezintă într-o anumită măsură pe Domnul, care este marele Păstor al Turmei.