Prefata Editiei

Prefaţa Ediţiei 

Broşura “Ce spun Scripturile despre iad?" a fost scrisă în limba engleză în anul 1900 de Charles Taze Russell, primele ediţii în limba română datând din perioada interbelică.

Ne bucurăm nespus de mult de ocazia ce ni se oferă de a reedita această carte, deoarece, deşi au trecut câteva decenii de la apariţia primei ediţii, mesajul ei, susţinut cu nenumărate dovezi biblice referitoare la acest subiect, are aceeaşi importanţă, acum ca şi atunci.

Deşi am cercetat în amănunţime acest subiect, cu toate dovezile scripturale folosite în carte şi multe altele care se mai găsesc în Biblie şi deşi am ajuns la convingerea că cele susţinute aici sunt Adevăr, că reflectă caracterul lui Dumnezeu şi aduce bucurie în inimile fiilor Lui, noi nu dorim să impunem credinţa noastră. Considerăm că Adevărul deţine forţa necesară pentru a se impune singur. Singura condiţie este ca oamenii să-l dorească şi să-l caute. De aceea noi ne asumăm doar sarcina de a avertiza pe toţi cei ce se numesc după numele lui Cristos, că este timpul să renunţe la superstiţii şi prejudecăţi şi să cerceteze în amănunţime acest subiect.

Motivele şi împrejurările în care a apărut doctrina “iadului" cu “chinul său veşnic" le cunoaştem din istorie şi din revelaţiile Bibliei (cele mai multe în simboluri), pe care această cărticică ne ajută să le înţelegem mult mai clar decât până acum.

Ceea ce dorim însă să subliniem este faptul că Biblia în unitatea înţelesului ei, nu susţine această doctrină. Atât evreii cât şi primii creştini nu învăţau aşa ceva. Ei ştiau despre Creator că este IUBIRE; ştiau că plata păcatului este moartea şi că Dumnezeu nu a schimbat niciodată această sentinţă; ştiau că Isus a plătit pe deplin preţul de răscumpărare pentru Adam şi toţi fiii lui, că acest fapt va fi “mărturie pentru timpurile sale" (1 Tim. 2:6) şi că va veni timpul când popoarele vor beneficia în mod real de el (Fapte. 3:18-24).

Mai atragem atenţia că această doctrină a dus la împânzirea multor ediţii ale Bibliei cu acest cuvânt (iad) şi că a servit pe deplin scopurilor necreştineşti pentru care a fost inventată. O dovadă concludentă este că, deşi au trecut câteva decenii de când traducătorii Bibliei nu-şi mai permit să traducă cuvintele “şeol" şi “hades" din textele originale prin “iad" (din cauza emancipării popoarelor sau poate din sinceritate), el este atât de înrădăcinat în conştiinţa şi credinţa oamenilor, încât aceştia nici nu observă acest fapt. Aceasta este o prejudecată la care, ca şi la multe altele, trebuie să renunţăm; trebuie să ducem o adevărată luptă de eliberare pentru a cerceta Biblia în condiţii de libertate deplină, deoarece Adevărul pătrunde numai acolo unde este dorit şi unde are loc.

Nu putem decât să-i compătimim pe cei care înţeleg că “vestirea Evangheliei" (a veştii bune, de bucurie pentru toate popoarele) înseamnă vestirea “chinului veşnic", neobservând că cei întorşi din acest motiv au drept credinţă “un ordin învăţat de la oameni" şi neobservând că adevăraţii fii ai lui Dumnezeu sunt cei care vin din iubire faţă de El, iubindu-şi totodată semenii şi iertându-şi duşmanii. Aceştia

fac voia lui Dumnezeu pentru că o găsesc minunată şi sunt fericiţi să vestească înţelepciunea, iubirea şi îndurarea Lui. Dacă cineva a reuşit să “guste", cu mintea şi cu inima, “cât de bun este Iehova" să nu oboseacă ci să vestească îndurările Lui, că El răsplăteşte “fărădelegea părinţilor în sânul fiilor lor după dânşii", dar face “milă la mii" (Ier. 32:18) şi “nu va mustra în etern" (Ps. 103:9), iar pe ceilalţi îi avertizăm că dumnezeul şi viitorul descris de ei nu este acelaşi cu Dumnezeul şi viitorul descris de Biblie.

“Sau dispreţuieşti tu bogăţia bunătăţii Lui şi a îngăduinţei şi a îndelungii Lui răbdări, neluând seamă că bunătatea lui Dumnezeu te aduce la pocăinţă?" (Rom. 2:4)

Omenirea a trecut prin multe “focuri" până în prezent, dar nici unul nu a avut efectele “focului" descris, în mod simbolic, în Biblie. Nici unul n-a “ars" atât de complet păcatul încât popoarele să rămână cu “buze curate", ca “toate să cheme numele lui Iehova şi să-i servească într-un gând" (|ef. 3:9), să-şi amintească veşnic urmările nefaste ale păcatului, ruşinându-se şi regretând experienţa cu el.

Biblia dă tuturor morţilor, prin meritul lui Isus, speranţa învierii “căci roua Ta este ca roua ierburilor" (Is. 26:19), când se vor “deschide fluvii pe înălţimi", când “ochii celor ce văd nu vor fi întunecaţi şi urechile celor ce aud vor fi ascultătoare" (Is. 41:18; 32:3-5), dar cei ce vor pieri în acest “foc" suferă o “eternă pierzare". Suntem siguri, că El “nu va obosi, nici nu va slăbi, până ce va întemeia dreptul pe pământ, până şi ţările depărtate vor aştepta învăţătura Lui" (Is. 42:4).

Menţionăm că toate textele biblice citate sunt din Biblia de la 1874, una din traducerile româneşti în care cuvântul

“iad" apare în multe locuri şi considerăm că ar fi de un real folos citirea textelor şi din traducerile recente (în paralel), dar atragem atenţia asupra faptului că, în multe locuri există diferenţe (mici) între numerele versetelor din Biblia de la 1874 şi cele din traducerile recente pe care le avem la dispoziţie.

Nu ne rămâne decât să îndemnăm cititorul, în numele Domnului Isus, să citească cu atenţie şi răbdare, să mediteze cât mai mult asupra principiilor expuse aici, să cerceteze cu adevărat ce spun Scripturile despre “iad" şi să-şi însuşească ceea ce consideră că este ADEVĂR. Convingerea noastră este că, dacă cercetarea va fi sinceră, cititorul va găsi răspuns la nenumărate întrebări pe care şi le-a pus sau poate nici nu şi-a dat seama că şi le pune. Suntem siguri că se va bucura şi va rămâne cu o imagine nouă despre Creatorul lui, despre Mântuitorul şi Răscumpărătorul lui şi despre Planul lui Dumnezeu de mântuire a omenirii.

Dumnezeu să vă binecuvânteze!

2001