Acest cuvânt apare în următoarele texte -- în total de douăsprezece ori: Matei 5:22, 29, 30; 10:28; 18:9; 23:15, 33; Marcu 9:43-47; Luca 12:5; Iacov 3:6. Aceasta este forma grecească a cuvintelor ebraice care sunt traduse prin “Valea Hinnom". Această vale este aşezată chiar în afara cetăţii Ierusalimului şi a servit de canal pentru scurgere şi pentru arderea gunoaielor din acea cetate. Acolo erau aruncate cadavrele, gunoaiele etc. şi focul era menţinut arzând continuu pentru a mistui cu totul orice era depozitat acolo, adăugându-se pucioasă ca să ajute arderea şi să asigure o distrugere completă. Dar nu era permis să fie aruncat în gheena nimic ce era viu. Evreilor nu le era permis să tortureze nici o creatură.

Când ne gândim că prin poporul Israel Dumnezeu ne-a dat învăţături ilustrând procedurile şi planurile Sale, prezente şi viitoare, trebuie să ne aşteptăm ca această Vale Hinnom sau gheena să-şi joace şi ea rolul ei în ilustrarea lucrurilor viitoare. Ştim că preoţimea şi templul lui Israel au ilustrat Preoţimea Împărătească, Biserica creştină, deoarece ea va fi adevăratul templu al lui Dumnezeu; şi ştim că cetatea lor principală a fost o ilustraţie a Ierusalimului Nou, sediul puterii Împărăţiei şi centrul autorităţii -- cetatea (guvernul) marelui Împărat, Emanuel. Ne amintim, de asemenea, că guvernul lui Cristos este reprezentat în cartea Apocalipsei (cap. 21:10-27) printr-o cetate -- Ierusalimul cel Nou. Acolo, după descrierea clasei căreia i s-a permis să intre în privilegiile şi binecuvântările acelei Împărăţii -- cei onorabili şi glorioşi, şi toţi cei care au dreptul la pomii vieţii -- aflăm că este, de asemenea, declarat că nu va intra în ea nimic întinat, sau care trăieşte în urâciune sau minciună, ci numai cei pe care Mielul îi va scrie ca vrednici de viaţă. Această cetate, care astfel va reprezenta lumea întreagă mântuită la sfârşitul Mileniului, a fost simbolizată prin cetatea pământească Ierusalim; iar cei întinaţi, cei care trăiesc în urâciune etc., clasa celor nevrednici de viaţă veşnică, cei care nu vor intra în ea, au fost reprezentaţi prin cadavrele respinse şi murdare, lipsite de viaţă, aruncate în gheena afară din cetate -- a căror distrugere completă -- moartea a doua -- a fost astfel simbolizată. În consecinţă, găsim declarat că acei care n-au fost găsiţi vrednici de viaţă sunt aruncaţi în “lacul cel de foc" (Apocalipsa 20:15) -- focul aici, ca şi peste tot, fiind folosit ca simbol al nimicirii, iar simbolul lacului “cel de foc" fiind scos din aceeaşi gheena sau Valea Hinnom.

De aceea, fiindcă gheena a servit unui scop util pentru cetatea Ierusalim, ca un loc pentru arderea gunoiului, această vale, ca şi cetatea însăşi, a fost un tip şi a ilustrat procedeele viitoare ale lui Dumnezeu, respingând şi dând la nimicire toate elementele necurate, împiedicându-le astfel să întineze cetatea sfântă, Noul Ierusalim, după ce încercarea din veacul Milenar va fi dovedit pe deplin şi va fi separat cu o corectitudine negreşită “oile" de “capre".

Aşadar, gheena a fost un tip sau o ilustraţie a morţii a doua -- distrugerea finală şi completă, din care nu poate fi nici o revenire; pentru că după aceea, “nu mai rămâne sacrificiu pentru păcate, ci … o râvnă arzătoare care va mistui pe cei împotrivitori" (Evrei 10:26, 27).

Să ne amintim că Israel, pentru a fi folosit ca tip al viitoarelor procedee ale lui Dumnezeu cu neamul omenesc, a fost tratat tipic, ca şi cum răscumpărarea ar fi fost deja dată înainte de ieşirea lor din Egipt, deşi numai un miel tipic fusese înjunghiat. Când a fost construit Ierusalimul şi templul -- care a reprezentat templul adevărat, Biserica şi Împărăţia adevărată aşa cum va fi ea stabilită prin Cristos în Mileniu -- acel popor a simbolizat lumea în Veacul Milenar. Preoţii lor au reprezentat Preoţimea Împărătească glorificată şi Legea lor cu cerinţele ei de ascultare perfectă a reprezentat Legea şi condiţiile sub Noul Legământ, care vor fi puse în aplicare pentru binecuvântarea tuturor celor ascultători şi pentru condamnarea tuturor celor care, acordându-li-se cea mai deplină ocazie, nu se vor supune din inimă conducerii drepte şi legilor marelui Împărat.

Văzând, deci, că organizarea politică a lui Israel, condiţiile etc. le-au prefigurat pe cele din lume în veacul viitor, ce potrivit este să găsim în Valea sau abisul gheena o ilustraţie a morţii a doua, distrugerea completă în veacul care vine a tot ce este nevrednic să fie păstrat; şi cât de potrivit este, de asemenea, simbolul “lacul de foc care arde cu pucioasă" (Apoc. 19:20), inspirat din aceeaşi gheena sau Valea Hinnom, care arde continuu cu pucioasă. Expresia “care arde cu pucioasă" măreşte puterea simbolului “foc", pentru a exprima distrugerea completă şi irevocabilă a morţii a doua, deoarece pucioasa arzândă este cel mai ucigător agent cunoscut. Ce raţional este, de asemenea, să aşteptăm ca Israelul să aibă tribunale şi judecători care se aseamănă sau prefigurează judecăţile din veacul viitor şi ca sentinţa acelor tribunale (figurative) ale acelui popor (figurativ) sub acele legi (figurative) la acel abis (figurativ), din afara acelei cetăţi (figurative), să corespundă considerabil sentinţelor (reale) ale tribunalului (real) şi ale judecătorilor din veacul viitor. Dacă aceste puncte vor fi reţinute, ele ne vor ajuta mult să înţelegem cuvintele Domnului nostru referitoare la gheena; pentru că, deşi a fost menţionată şi s-a făcut referire la valea literală, totuşi aceste cuvinte conţin învăţături legate de veacul viitor şi de gheena antitipică -- moartea a doua.