“Aţi auzit că s-a zis celor de demult: “Să nu ucizi” şi cine va ucide vinovat va fi judecăţii. Iar eu zic vouă, că tot cel ce se mânie asupra fratelui său fără cauză, vinovat va fi (în viitor -- sub regulamentele adevăratei Împărăţii) judecăţii şi cine va zice fratelui său Raca (prostule, traducerea Cornilescu revizuită -- n. e.), vinovat va fi sinedriului, dară cine va zice, nebunule, vinovat va fi de focul gheennei."

Pentru a înţelege aceste cuvinte referitoare la sinedriu, judecători şi gheena, toţi ar trebui să ştim câte ceva despre regulamentele evreieşti. “Curtea cu juri" se compunea din şapte bărbaţi (sau douăzeci şi trei -- numărul este disputat), care aveau puterea să judece unele categorii de nelegiuiri. Înaltul Consiliu, sau Sinedriul, era format din şaptezeci şi unu de bărbaţi, recunoscuţi ca învăţaţi şi capabili. Acesta era cel mai înalt tribunal al evreilor şi supravegherea lui era peste cazurile cele mai grave. Pedeapsa cea mai aspră era moartea; însă unii criminali foarte înrăiţi erau supuşi după moarte unei înjosiri, refuzându-li-se îngroparea şi fiind aruncaţi împreună cu cadavrele câinilor şi cu gunoaiele din cetate etc. în gheena, ca să fie nimiciţi acolo. Scopul acestei arderi în gheena era ca să facă nelegiuirile şi pe nelegiuiţi detestabili în ochii poporului şi însemna că acuzatul era un caz fără speranţă. Trebuie să ne amintim că Israelul spera într-o înviere din mormânt, şi că de aceea erau deosebit de atenţi în tratarea corpurilor celor morţi. Neînţelegând pe deplin puterea lui Dumnezeu, se pare că ei se gândeau că El avea nevoie de ajutorul lor (Exodul 13:19; Evrei 11:22; Fapte. Ap. 7:15, 16). Prin urmare, nimicirea corpului în gheena, după moarte, sugera (simbolic) pierderea speranţei vieţii viitoare printr-o înviere. Astfel pentru aceştia gheena a reprezentat moartea a doua în acelaşi mod figurativ în care ei ca popor au reprezentat sau ilustrat o nouă ordine de lucruri viitoare sub Noul Legământ.

Remarcaţi că Domnul nostru, în cuvintele de mai sus, le-a arătat că interpretarea Legii de către ei, oricât de severă era, a fost mult inferioară semnificaţiei reale a acelei Legi, aşa cum va fi ea interpretată sub Împărăţia reală şi sub Judecătorii reali, care au fost reprezentaţi prin împărăţia şi judecătorii lor. El le-a arătat că porunca din Legea lor “să nu ucizi" mergea mult mai departe decât presupuneau ei; că mânia răutăcioasă şi insulta “vor fi" considerate sub Noul Legământ o încălcare a Legii lui Dumnezeu şi că, acei care sub condiţiile favorabile ale Veacului Nou nu se vor reforma atât de amănunţit ca să respecte deplin Legea lui Dumnezeu, vor fi socotiţi vrednici de ceea ce a simbolizat gheena din apropierea lor -- moartea a doua. Totuşi, rigurozitatea strictă a acelei Legi va fi aplicată numai în măsura în care vor fi nesocotite disciplinările, avantajele şi ajutorul din veacul acela, care-i vor face capabili pe fiecare să se conformeze legilor lui.

Aceeaşi idee este continuată în