Cuvântul “infern", în Biblia de la 1874, apare de patruzeci şi patru de ori în Vechiul Testament şi în fiecare caz în ebraică este şeol. Nu înseamnă un iaz de foc şi de pucioasă, nici altceva asemănător cât de cât cu acest gând, nici în cea mai mică măsură! Chiar contrariul: în locul unui loc de foc arzător, este descris în context ca o stare de “întuneric" (Iov 10:21); în locul unui loc unde se aud ţipete şi gemete, este descris în context ca un loc al “tăcerii" (Psalmul 115:17); în loc să reprezinte în vreun sens durere şi suferinţă, sau părere de rău, contextul îl descrie ca pe un loc sau o stare a uitării (Psalmul 88:12), “căci nu este nici lucru, nici minte, nici ştiinţă, nici înţelepciune în mormânt (şeol) unde te duci". Eclesiastul 9:10

Semnificaţia cuvântului şeol este “stare ascunsă", aşa cum se aplică la starea omului în moarte, în care şi dincolo de care totul este ascuns, cu excepţia ochiului credinţei; ca atare, prin asociere potrivită şi strânsă, cuvântul a fost adesea folosit în sensul de mormânt -- groapă, loc ascuns sau locul dincolo de care numai cei care au ochiul înţelegerii luminat pot vedea învierea, restabilirea fiinţei. Şi să observăm, în mod special, că acelaşi cuvânt şeol este tradus de căre traducătorii Bibliei de la 1874 “infern" de patruzeci şi patru de ori, “mormânt" de douăzeci şi şapte de ori şi “groapă" de patru ori.