În aşteptarea Cinei de Amintire

R — 3178 / aprilie 1903

“Ca să nu intraţi în ispită”

“Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită.” Marcu 14:38.

Este un lucru ciudat că într-un sezon este mai mare posibilitate de a cădea în păcat decât în altul; dar, cu toate acestea, timp de câţiva ani am remarcat şi am atras atenţia şi altora asupra forţei deosebite a ispitelor din timpul Paştilor, în fiecare primăvară. An după an am remarcat în acest sezon predispoziţia multora, sau a tuturor, să se împiedice, sau să “se poticnească”. De aceea, să dăm atenţie serioasă cuvintelor Domnului nostru, şi cu seriozitate să veghem şi să ne rugăm pentru alţii şi pentru noi; şi fiecare să fie atent să nu arunce o piatră de poticnire înaintea fratelui său. Rom. 14:13; Evr. 2:1.

În sezonul Paştilor Domnul nostru a spus: “Eu sunt Pâinea vie, care S-a coborât din cer. Dacă mănâncă cineva din pâinea aceasta, va trăi în veac; şi pâinea pe care o voi da Eu este trupul Meu, pe care îl voi da pentru viaţa lumii”. Atunci mulţi dintre prietenii şi urmaşii Săi au zis: “Cuvântul acesta este prea tare; cine poate să-l sufere? … şi nu mai umblau cu El. Isus a zis deci celor doisprezece: “Voi nu vreţi să vă duceţi?””. Ioan 6:4, 51, 60, 66, 67.

În sezonul Paştilor Iuda s-a tocmit pentru vinderea Domnului nostru — şi mai târziu a făcut-o.

În sezonul Paştilor Domnul nostru a spus: “Sufletul Meu este cuprins de o întristare de moarte” (Mat. 26:38). “Am un botez cu care să fiu botezat şi cât de mult doresc să se îndeplinească!” Luca 12:50.

În sezonul Paştilor Domnul nostru a luat pe ucenici şi a 91

început să le explice că Fiul Omului trebuia să fie dat în mâinile preoţilor celor mai de seamă şi ale cărturarilor şi să fie omorât (Mat. 16:21); iar apoi Petru a fost ispitit să uite că el era ucenicul, şi L-a luat pe Domnul şi a început să-L mustre, zicând: “Să Te ferească Dumnezeu, Doamne! Să nu |i se întâmple aşa ceva!” Astfel şi el a ispitit pe Domnul nostru ca să-Şi respingă sacrificiul şi a atras asupra sa mustrarea: “Înapoia Mea, Satan! Tu eşti o piatră de poticnire pentru Mine, căci gândurile tale nu sunt la lucrurile lui Dumnezeu, ci la cele ale oamenilor”. Matei 16:22, 23.

În timp ce s-au întâlnit să mănânce Paştele, cei doisprezece au intrat într-o dispută, care dintre ei să fie mai mare în Împărăţie. Ei şi-au atras asupra lor mustrarea dreaptă a Domnului nostru, şi El a prezentat ilustraţia umilinţei Sale prin spălarea picioarelor lor.

După ce au cântat o cântare şi au plecat de la Paşti, Domnul nostru le-a spus cuvintele de la începutul acestui articol: “Rugaţi-vă, ca să nu intraţi în ispită”; în timp ce El Însuşi era într-o luptă de moarte, şi cu transpiraţie de sânge supunându-Şi voinţa voinţei lui Dumnezeu, şi rugându-Se serios, a fost întărit. Luca 22:39-46.

Doar puţin mai târziu emisarii Marelui Preot au venit asupra lor şi toţi cei doisprezece L-au părăsit pe Domnul şi au fugit (Marcu14:50): ispită, teamă căreia nu i-au putut rezista.

Puţin mai târziu, Petru şi Ioan, mai îndrăzneţi decât ceilalţi, au intrat cu mulţimea în curtea lui Pilat să vadă ce se va întâmpla cu Învăţătorul; şi Petru, fiind recunoscut ca unul dintre ucenicii lui Cristos, a fost ispitit să se lepede de Domnul cu blesteme. Marcu 14:68, 70, 71.

În acelaşi timp Domnul nostru a fost ispitit în faţa lui Pilat, dar biruitor a “făcut o frumoasă mărturie” (1 Tim. 6:13).

Ispitele Domnului nostru au urmat rapid. Când vrăjmaşii L-au scuipat şi L-au încoronat cu spini şi L-au batjocorit spunând, “Să Se mântuiască pe Sine Însuşi, dacă El este Hristosul, Alesul lui Dumnezeu”, i-ar fi putut lovi cu boală sau moarte; dar, ca o oaie înaintea celui care o tunde, El nu Şi-a deschis gura. El a biruit şi S-a rugat pentru cei care L-au insultat. Isa. 53:7; Luca 23:33-37.

El ar fi putut chiar să ajungă la concluzia că nu voia să fie Răscumpărătorul unor astfel de fiinţe nerecunoscătoare; dar, în timp ce-Şi dădea seama că-I putea chiar cere Tatălui şi putea primi ajutorul a douăsprezece legiuni de îngeri şi-i putea birui pe duşmani, El S-a împotrivit ispitei. S-a dat pe Sine ca răscumpărare pentru toţi, ca să fie mărturisit la vremea cuvenită.

Moartea Domnului nostru a fost o mare încercare a credinţei pentru toţi ucenicii, care imediat au fost ispitiţi să meargă iarăşi la vechea lor îndeletnicire, la pescuit, şi să neglijeze pescuitul oamenilor. Ioan 21:3-17.

Pavel şi ceilalţi apostoli au avut apoi şi ei încercări speciale în această perioadă specială. Vezi Fapte 20:16; 21:10, 11, 27-36.

Având în vedere toate acestea din trecut, precum şi având în vedere experienţa noastră proprie de când a început secerişul actual în 1874, suntem în mod special plini de grijă faţă de oile Domnului; şi această primăvară nu este o excepţie. Ce caracter pot avea ispitele, nu putem discerne clar până când ele sunt asupra noastră; căci, dacă am şti dinainte totul despre ele, acestea ar fi numai ispite uşoare. Vegheaţi, prin urmare, şi rugaţi-vă întotdeauna, pentru că singura cale sigură este să fiţi pregătiţi, căci adversarul vostru, diavolul, caută pe cine să înghită. El vă cunoaşte punctele slabe şi esta gata să se folosească de ele. Toţi avem nevoie de harurile spiritului în inimile noastre, precum şi de harul Domnului, “ca să ne ajute la timpul potrivit”, dacă vrem să biruim.

“Suflete al meu, te păzeşte,

Vrăjmaşii cu zecile de mii pândesc;

Oştile păcatului se ridică

Să te abată de la premiul ceresc.”

“Toţi cei care voiesc să trăiască în evlavie în Hristos Isus vor fi persecutaţi.”

“Dacă pe Stăpânul casei L-au numit Beelzebul … robul nu este mai presus de domnul său.”

Domnul nostru i-a zis lui Pilat: “N-ai avea nici o putere împotriva Mea, dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus”. Acelaşi lucru este adevărat despre fiecare membru al corpului Său.

“Omul va avea ca vrăjmaşi chiar pe cei din casa lui.”

“Din cauza Mea, oamenii … vor spune tot felul de lucruri rele şi neadevărate împotriva voastră. Bucuraţi-vă şi săltaţi de veselie, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri.”

“Dumnezeul veacului acesta … lucrează acum în fiii neascultării.” … “Noi nu suntem în neştiinţă despre planurile lui.”

***

C. M. 421 Rugaţi-vă şi cu credinţă cereţi, Doamne greşeala noastră nu o ţinea, Inimă curată şi Duh sfânt dă-ne, În numele lui Isus ascultă-ne.