Această întrebare a fost pusă de multe ori printre poporul Domnului şi este una din întrebările cele mai dificile. Singurul meu obiectiv în scrierea acestei broşuri este să ajut poporul Domnului, printr-o înţelegere a unor lucruri care unora nu le sunt cunoscute, să vadă condiţiile din jurul lor.

Ceea ce am de gând să scriu este departe de ceea ce aş prefera; dar se pare că a venit timpul să fie cunoscut adevărul, întocmai cum ne-a spus Domnul nostru, că nu există “nimic tăinuit care nu va fi cunoscut”. Matei 10:26.

Cartea a fost publicată cam la opt luni după moartea fratelui Russell. Ea susţine că este o continuare a dezvăluirii adevărului şi este scrisă în numele fratelui Russell. Pentru mulţi din poporul Domnului este o chestiune foarte grea să hotărască dacă ea este sau nu adevăratul Volum şapte. Unii merg la o extremă şi acceptă că ea conţine practic numai ceea ce este bun, alţii merg la cealaltă extremă şi o resping cu totul fiindcă unele părţi din ea sunt greşite. Cred că ambele aceste extreme trebuie evitate şi că noi trebuie să facem aşa cum ne îndrumă apostolul Pavel în 1 Tesaloniceni 5:21: “Cercetaţi toate lucrurile şi păstraţi ce este bun”.

Astfel, în această scriere îmi propun să analizez pe scurt următoarele:

1) Pretenţia că acest volum este Volumul şapte al Studiilor în Scripturi scris de pastorul Russell.

2) Subiectul volumului în sine şi dacă este scriptural.

Doresc să fiu clar înţeles că aceste gânduri pe care le prezint sunt numai vederile mele personale asupra subiectului, şi aştept ca fiecare cititor să cântărească valoarea lor în propria sa minte, amintindu-ne că fiecare este răspunzător în privinţa deciziilor sale şi că responsabilitatea sa este faţă de Domnul.

În tratarea primului punct aş vrea să spun că volumul a fost prezentat sub culori false, fiindcă la pagina 2 citim următoarele: “OPERA POSTUMĂ A PASTORULUI RUSSELL”, “ultima sa moştenire lăsată iubitului Israel al lui Dumnezeu” (Matei 20:9). Eu nu cred că această pretenţie a fost cu intenţia de a înşela; totuşi, strict vorbind, pretenţia este falsă, căci, de ce ar recurge Domnul nostru la asemenea metodă pentru a da poporului Său lumină nouă? Într-un articol intitulat “Căderea Babilonului”, la pagina 1 citim: “Articolul acesta este extras în cea mai mare parte din volumul postum al pastorului Russell, intitulat “Taina împlinită”, al şaptelea volum din seria Studiilor în Scripturi, publicat după moartea sa. Pastorul Russell a avut distincţia de a fi cel mai curajos şi mai viguros scriitor al timpurilor noastre asupra subiectelor religioase. În volumul său postum, care este numit “Ultima sa moştenire lăsată creştinilor de pe pământ” se găseşte o expunere amănunţită a fiecărui verset din toată cartea Apocalipsei, precum şi o clarificare a cuvintelor tainice ale profetului Ezechiel”. La pagina 3 citim: “Dăm aici câteva extrase din cuvintele profetului Ezechiel şi comentariile lor, luate din ultimul mesaj al pastorului Russell către Biserică şi către lume. Îndemnăm cu tărie ca fiecare creştin, fiecare om iubitor al ordinii, să citească atent aceste declaraţii şi comentarii profetice, aşa cum sunt prezentate deplin în Volumele 4 şi 7 ale Studiilor sale în Scripturi anunţate în altă parte”. În aceste citate vedem că pretenţia este aceeaşi pentru Volumul şapte ca şi pentru Volumul patru, şi anume, că ambele au fost scrise de pastorul Russell, al şaptelea rămânând să fie publicat după moartea sa, ca ultima sa moştenire pentru creştinii de pe pământ.

Acum să vedem cum a venit de fapt în existenţă această carte. Pentru ca cititorul să poată înţelege adevărata situaţie, îmi voi baza cuvintele pe mărturia dată de fraţi în timpul procesului din 1918, fiindcă ştim că nici un copil al lui Dumnezeu n-ar spune un neadevăr, şi mai mult, cei care au urmărit îndeaproape procesul îşi vor împrospăta amintirile.

În 6 decembrie, la treizeci şi şase de zile după moartea fratelui Russell, fratele Woodworth l-a vizitat acasă pe fratele Fisher; şi în timp ce era acolo fratele Woodworth a sugerat că el înţelegea destul de bine cartea Apocalipsei, iar mai târziu, înainte de a pleca, a remarcat că el credea că dacă era cineva să poată scrie despre cartea lui Ezechiel, fratele Fisher era acela. La scurt timp după aceea, fratele Woodworth a primit o scrisoare scrisă de o a treia persoană care fusese prezentă la întâlnirea din casa fratelui Fisher, şi anume sora Seibert, iar scrisoarea conţinea o propunere de schiţă pentru carte. Într-o zi sau două fratele Woodworth a primit un memorandum asemănător, în sensul că fratele Fisher şi el puteau să-i dea drumul şi să-şi supună manuscrisul spre examinare comitetului executiv. Sora Seibert era secretarul unui consiliu imaginar de editare sau de scriere a acestei cărţi şi lucra împreună cu fratele Woodworth în legătură cu publicarea acestei cărţi, şi ea avea “comunicare şi cu Reverendul Doctor” (orice ar însemna aceasta). La 1 ianuarie 1917, fratele Woodworth şi-a făcut un program de patru versete pe zi, deoarece sunt 404 versete în carte, şi s-a străduit să le termine în 100 de zile, găsind unele versete mai dificile decât altele.

În 16 decembrie 1916, fratele Woodworth a scris o scrisoare surorii Seibert în privinţa cărţii. Voi cita o parte din ea: “De mai bine de douăzeci de ani m-am gândit că titlul potrivit pentru Volumul şapte ar fi “Taina împlinită”, iar acum tu vii şi-mi sugerezi acelaşi titlu, numai cu o schimbare a locului cuvintelor. Dragă soră, nimic nu mi-a produs atâta bucurie până acum, fiindcă ştiu că mâna Domnului va fi cu noi toţi. Iar lucrul va fi de fapt al tău, fiindcă trebuie să meargă la tine şi să fie deplin aprobat de tine înainte de a merge la comitet. Insist asupra acestui lucru. Dacă mă poţi ajuta la rezumat, pe care am să-l introduc ca Cele şapte Pedepse, fă-o, dar dacă nu, ele vor intra oricum, şi vor veni la tine pentru revizuire şi redactare. Acum pot să-ţi cer o favoare? Ai cale liberă să pui o reclamă în Labor Tribune, ceva de felul acesta: Volumul şapte. Comitetul executiv a fost de acord ca în cazul că se pregăteşte şi li se supune spre analiză un exemplar aranjat pentru Volumul şapte, ei se vor gândi şi-şi vor prezenta opinia dacă publicarea lui este recomandabilă. N-au făcut nici o promisiune de acceptare sau de publicare, ca adiministratorul din pildă: n-au “promis nimic”. Un lucru este însă clar, că publicarea Volumului şapte este aproape, iar publicarea înseamnă că lucrarea secerişului este la sfârşit. Alte scripturi par să indice că sfârşitul războiului european trebuie să urmeze publicării lui. Sugestiile studenţilor Bibliei care şi-au însuşit Angajamentul de consacrare vor fi luate în considerare în pregătirea manuscrisului, care va fi prezentat comitetului pentru analiză. Dacă nu sunt în armonie cu învăţăturile fratelui Russell, nu vor fi luate în considerare deloc. Dacă sugestiile sunt în armonie şi dacă se ştie că este ceva spus sau scris de un frate, iar acum ceea ce a spus sau a scris nu este disponibil în general, te rog declară faptele. Scrie citeţ, foarte, foarte pe scurt, dă numele întreg şi adresa fratelui; scrie numai pe o parte a hârtiei şi trimite astfel de declaraţie preliminară la XYZ, în grija Comitetului Executiv, 124 Columbia Hights, Brooklyn. Dacă îţi convine aceasta, întreabă Comitetul Executiv dacă vrea să primească şi să-ţi înmâneze scrisorile astfel adresate, iar tu îmi poţi trimite pe cele care crezi că ar trebui să le cunosc. Îţi convine aceasta? Sper că da. Al tău frate iubitor, C. J. Woodworth.”

Până aici fratele Russell nu are legătură cu “Taina împlinită”. Să mergem însă puţin mai departe. În Volum la pagina 6 citim despre fraţii Woodworth şi Fisher: “Deşi ambii locuiesc în acelaşi oraş, ei au lucrat separat şi independent unul de altul, nici măcar n-au comparat notele. Cititorul va putea judeca în ce deplină armonie este lucrarea unuia cu a celuilalt şi cu Planul Divin, având astfel încă o dovadă a îndrumării Domnului în această chestiune”. Desigur, dacă această carte este a pastorului Russell, “ultima sa moştenire lăsată creştinilor de pe pământ”, ea va fi armonioasă, nu este nici o îndoială în legătură cu aceasta. Dar să vedem cum au întocmit fraţii această carte.

Fratele Fisher a început lucrul cam cu o săpătmână înainte de Crăciun, în 1916. S-a întâlnit cu fratele Woodworth din când în când, dar n-au vorbit despre pregătirea cărţii, decât atunci când a găsit ceva ce a gândit că era remarcabil sau neobişnuit, când el a menţionat aceasta, iar fratele Woodworth a făcut la fel. Fratele Fisher a luat cartea lui Ezechiel capitol de capitol, interpretând ce însemna sau ce ar putea însemna; dar el a văzut numai părţi din manuscrisul fratelui Woodworth, ici şi colo. Totuşi fratele Woodworth aducea adesea câte o parte şi-i cerea opinia asupra ei. Fratele Fisher a spus că el ştia că partea lui de lucrare era predată fratelui Woodworth pentru revizuire şi ca explicaţie a spus: “Aş putea declara că în privinţa metodei urmate, acesta (manuscrisul) a fost mult prea mare şi a trebuit tăiat pe alocuri, cât nu ştiu, a rămas numai o jumătate sau o treime din cât a fost manuscrisul original, şi eu am fost foarte ocupat cu realizarea lui, încercând să înţeleg această carte. A fost extrem de greu să obţin o înţelegere cât de cât, şi eu înţeleg că dl. Woodworth a făcut tăieturile la întreaga carte după ce manuscrisul a fost terminat cu totul”. El ştia că fratele Woodworth urma să facă corecţii, adăugări, tăieri, şi a fost de acord. Fratele Woodworth primea manuscrisul fratelui Fisher în două dimineţi pe săptămână pe măsură ce progresa cu el, pentru dactilografiere şi corectare. Putem totuşi crede că fraţii “au lucrat separat şi independent unul de altul, fără nici măcar să compare notele”, după cum citim în PREFA|Ă?

Citim mai departe în această prefaţă că “Domnului I-a plăcut ca fraţii C. J. Woodworth şi George H. Fisher să pregătească Volumul şapte sub îndrumarea Societăţii de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere”. Să examinăm unele fapte în această direcţie. Fratele Fisher a mărturisit că nu s-a întâlnit cu fratele Rutherford, nici cu fratele Van Amburgh, nici cu Robinson, nici cu Martin, nici cu McMillan în legătură cu această lucrare, şi că numai din auzite a ştiut că fuseseră stabilite drepturile de autor. Fratele Woodworth n-a ştiut până în 25 iunie 1917, potrivit mărturiei sale, că Societatea de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere avea interes pentru publicarea Volumului. Fratele McMillan n-a auzit despre carte până în 6 iunie 1917, când fratele Rutherford l-a întrebat dacă publicarea unui Volum şapte era recomandabilă, spunându-i că fusese supus spre examinare un manuscris. S-a mai arătat că numai doi membri din comitetul editorial fuseseră de acord cu părţi din manuscris înainte de publicare. Fratele Van Amburgh mărturisise că s-a considerat potrivit să nu fie prezentat celorlalţi membri, dar, deoarece fratele Rutherford este preşedinte şi are responsabilitate deplină, fiind “deplin autorizat” să acţioneze, s-a urmat îndrumarea lui în această problemă şi n-a fost prezentată ca o problemă a Societăţii până mai târziu. I s-a pus întrebarea aceasta: “Motivul că ai dat cecul tău personal, în loc să fie un cec de la Societate a fost acela ca să nu ajungă la cunoştinţa celor patru directori (împotrivitori) faptul că Volumul şapte era pregătit şi aproape gata de lansare?”

Răspuns: “Da”.

Astfel aflăm că numai DOI din comitetul editorial în loc de “cel puţin trei” ştiau despre Volum, şi că a fost ferit de consiliul de directori cu un scop. Atunci cum a fost pregătit sub ÎNDRUMAREA Societăţii? Este vreo mirare că ne vin în minte cuvintele din 1 Ioan 2:21?

În privinţa cuvântului “postum”, toate dicţionarele pe care le-am văzut îl definesc astfel: “o lucrare, manuscrise care au fost scrise de autorul declarat şi publicate pentru prima dată după moartea sa”. Dar noi găsim că doar mai puţin de un sfert din această carte este de sub pana pastorului Russell, şi toată partea aceea a fost publicată de pastor înainte de moartea sa. Prin urmare, această carte nu poate fi numită în nici un sens al cuvântului lucrarea “postumă” a pastorului Russell.

Mai există încă o dovadă că pastorul Russell n-a scris acest Volum al şaptelea; şi anume, SPIRITUL care este manifestat în acest volum este cu totul diferit ce cel manifestat în cele şase volume scrise de el. Nu pare să fie spiritul iubirii, spiritul lui Cristos. Dimpotrivă, aproape fiecare pagină conţine remarci muşcătoare, caustice. Iar acest spirit nu se opreşte aici în acest volum, ci este văzut acum printre fraţii de la Asociaţia Internaţională a Studenţilor Bibliei tot mai pronunţat, pe măsură ce trece timpul. În Turnul din 1918-2 citim: “Un lucru este absolut sigur, că acesta este Volumul şapte mult promis, cu care trebuie făcută lovirea, sau dacă nu, trebuie scris altul”. Desigur că ceva lovire s-a făcut; ea a început la “BETEL” şi continuă printre fraţi. În 1918-85 ni se spune că dacă cineva nu poate vedea la fel cu Societatea, acesta să tacă sau să se retragă în linişte. În 1918-30 ni se spune că cei care nu pot lucra cu Societatea să fie evitaţi, după îndrumarea din 1 Timotei 6:3-6 şi Proverbe 6:6-19, versete care vorbesc despre cei pe care “Domnul îi urăşte” şi sunt o urâciune pentru El. În Turnul din 1918-269 se spune că cei care “se retrag din adunările noastre” trebuie să fie trataţi ca “oricare alţii lumeşti” şi să “nu avem părtăşie cu ei”.

Privind peste paginile publicaţiei “New Era Enterprise”, găsesc mulţi dintre fraţii de la Asociaţia Internaţională a Studenţilor Bibliei, unii dintre ei peregrini, care contribuie cu articole la acest jurnal, şi o bună parte din ei manifestă acelaşi spirit; chiar şi editorul este amestecat în aceasta şi spune: “Ne-am întrebat ce nume sau titlu să li se dea disidenţilor Asociaţiei Internaţionale a Studenţilor Bibliei, sau dacă li s-ar potrivi vreunul” (28 iunie 1921). S-ar părea că dacă se cunosc metodele şi tacticile papalităţii, aceasta permite celor cu minte spirituală să recunoască uşor acelaşi spirit oriunde se manifestă el, chiar dacă apare sub înfăţişare complet nouă. Faptul că acesta va fi îndreptat împotriva Bisericii adevărate şi într-un mod foarte înşelător, este în acord cu toată mărturia profetică asupra acestui subiect, care ne informează că TO|I vor fi găsiţi închinători ai acestei fiare simbolice şi ai chipului ei în afară de “Turma Mică” de biruitori.

Este scriptural?

În tratarea celui de-al doilea punct, să ne asigurăm din dovezile interne ale Volumului dacă este scriptural. Să nu uităm că Scripturile sunt de la Domnul, că simbolurile vreau să arate ceva definit, de aceea şi interpretarea trebuie să fie ceva definit, şi că a trata Cuvântul lui Dumnezeu cu uşurinţă sau cu lipsă de respect este o urâciune în ochii lui Dumnezeu. “Cine a auzit cuvântul Meu să spună întocmai cuvântul Meu.” “Căci noi nu stricăm cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mulţi.” “Dacă vorbeşte cineva, să vorbească aşa ca şi cum ar fi cuvintele lui Dumnezeu. Dacă slujeşte cineva, să fie după puterea pe care i-o dă Dumnezeu.” Ier. 23:28; 2 Cor. 2:17; 1 Petru 4:11.

În Turnul de Veghere din 1 martie 1918 citim: “Societatea a publicat şi distribuie larg “Taina împlinită” — Volumul şapte al Studiilor în Scripturi. Nu este nimic în el care să nu fie în armonie cu Planul Divin revelat. Doctrinele învăţate acolo sunt sănătoase şi în mod clar în armonie cu învăţătura Domnului Isus Cristos şi cu celelalte şase Volume ale Studiilor în Scripturi”.

Altă declaraţie din Turnul de Veghere din 1 ianuarie 1918 spune: “Este adevărat că Volumul şapte dă o explicaţie a Apocalipsei şi a cărţii lui Ezechiel în armonie cu adevărul revelat de Domnul bisericilor prin mesagerul Său din perioada Laodiceea?” La aceasta trebuie să răspund: Nu, nu este adevărat. Adeseori explicaţiile date în acest volum nu sunt în armonie cu vederile pastorului Russell.

Apocalipsa 19:17 ne spune că “păsările care zburau prin mijlocul cerului” sunt chemate să mănânce carnea împăraţilor, a căpitanilor, a celor viteji etc. Volumul şapte zice la pagina 295 (în limba engleză) că aceste păsări reprezintă pe “sfinţi; turma mică, cei care trăiesc pe un plan mintal deasupra materialului mai necizelat”. Pastorul Russell spune că aceste păsări se referă la “vulturii societăţii, comunişti, anarahişti, nihilişti” etc., care duc la îndeplinire lucrarea de distrugere a creştinătăţii (Babilonul).

Apocalipsa 15:1 vorbeşte despre “şapte îngeri”, despre care Volumul şapte, la pagina 231, spune că sunt “cele şapte Volume de Studii în Scripturi”. Pastorul Russell a spus că aceşti “şapte îngeri” reprezintă pe “membrele picioare ale Bisericii, reprezentante ale întregului corp” (T. V. Iunie 1883).

Din nou la aceeaşi pagină Volumul şapte spune că “al treilea vai” reprezintă “cele şapte volume de Studii în Scripturi”, care sunt “cele din urmă şapte pedepse”, “vărsate peste papalitate”. Dar pastorul Russell a spus că aceste “trei vaiuri” corespund primelor trei pedepse din Egipt, şi afectează toată creştinătatea, inclusiv poporul Domnului, iar ultimele şapte pedepse corespund ultimelor şapte pedepse peste Egipt (T. V. 1907-152; Vol. 6, pag. 175). Aşa că vedem clar că dacă “al treilea vai” corespunde cu “a treia pedeapsă din Egipt”, el nu poate reprezenta şi ultimele şapte din acele pedepse. Aici vedem că Volumul şapte nu este în armonie cu explicaţiile pastorului Russell.

Apocalipsa 8:5: “Apoi îngerul a luat cădelniţa, a umplut-o din focul de pe altar şi l-a aruncat pe pământ. Şi au fost glasuri, tunete, fulgere şi un cutremur de pământ”. Volumul interpretează acest verset după cum urmează: “Îngerul” este Societatea de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere; “cădelniţa” este Volumul al şaptelea, şi la aruncarea lui (a volumului) “pe pământ” s-au produs “tunete” — cele “şapte volume”. Vezi şi pagina 167. Aceasta este ceva ce nu pot înţelege. Cum se poate spune că Volumul al şaptelea a produs şapte volume, când şase dintre ele fuseseră scrise şi produse cu mulţi ani în urmă?

Apocalipsa 10:1-8: Iată o altă interpretare greu de crezut: “Solul legământului”, Domnul nostru Isus are o cărticică, şi fratele Russell ne spune că această cărticică reprezintă adevărul prezent (Vol. 3, pag. 88, 89); şi când a strigat acest înger, “cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor”. Volumul şapte spune că aceste “şapte glasuri” sunt cele şapte Volume de Studii în Scripturi. Dacă este aşa, atunci se ridică întrebarea: prin ce raţionament facem ca “glasurile celor şapte tunete” să fie “cărticica din versetul 2”? Sau, dacă conchidem că cele şapte tunete au fost mesajul adevărului prezent, ce facem cu “cărticica” şi cu explicaţia dată de pastorul Russell? În versetul 8 vorbeşte din nou “glasul” care vorbise în versetul 4, dar după ce cele şapte tunete făcuseră să li se audă glasurile şi cuvintele lor fuseseră “pecetluite”. Ei bine, dacă cele şapte Volume au fost cele şapte tunete când acestea s-au produs în final, atunci de ce, după ce totul se sfârşeşte, este prezentat mesajul adevărului prezent din “cărticică” spre a fi mâncat? Aici lipseşte ceva. Evident lipseşte interpretarea potrivită a SIMBOLULUI.

La pagina 165 se citează Apocalipsa 9:18: “A treia parte din oameni a fost ucisă de aceste trei nenorociri: de focul, de fumul şi de pucioasa care ieşeau din gurile lor”. Asupra cuvintelor “de fumul” primim următoarea interpretare, care este citarea cuvintelor unui om cu numele Hilkiah Crookie, care a scris despre “creşterea” părului, prin anul 1618, la care în Volumul şapte se adaugă: “Un studiu al celor precedente duce la concluzia că toate organizaţiile bisericeşti moderne au fost fondate de oameni cu capul chel, şi fumul neputându-şi găsi loc se iasă prin scalp, în mod natural trebuia să iasă prin gură”. Aţi citit vreodată un astfel de comentariu făcut de fratele Russell, sau a folosit el vreodată o expresie ca aceasta spre a-şi ilustra gândul sau interpretarea? Putem noi presupune că aceasta este ceea ce i-a arătat Domnul nostru Isus lui Ioan pe Insula Patmos?

La paginile 155-159 avem interpretarea primelor unsprezece versete din capitolul 9. Versetele 1-3 spun: “Şi am văzut o stea care căzuse din cer pe pământ şi i s-a dat cheia fântânii Adâncului. Şi a deschis fântâna Adâncului. Din fântână s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare. … Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ. Şi li s-a dat o putere ca puterea pe care o au scorpiile pământului”. Volumul şapte zice că “steaua” este John Wesley, “şi lui i s-a dat cheia fântânii Adâncului”.

Se spune că fântâna Adâncului înseamnă “nimic şi nicăieri”. Aceasta înseamnă că “Wesley a deschis nimicul”. “Din fântână s-a ridicat un fum, ca fumul unui cuptor mare.” Aceasta înseamnă că “Metodismul a fost un foc neobişnuit”. “Din fum au ieşit nişte lăcuste pe pământ.” Aceasta înseamnă un număr imens de urmaşi. “Şi li s-a dat o putere.” Aceasta înseamnă că “a fi prezent la o adunare a vechilor metodişti şi a fi martorul “primirii puterii” era egal cu a vedea ceva ce se poate vedea o dată în viaţă”.

Versetul 7: “Lăcustele acestea semănau cu nişte cai pregătiţi de luptă.” Ni se spune că aceasta înseamnă “totul pentru aceasta şi întotdeauna pentru aceasta”.

Versetul 7 continuă: “Pe capete aveau un fel de cununi care păreau de aur”. Ni se spune că “aurul este un simbol al divinităţii” şi că “a primi o cunună de aur înseamnă a fi născut din Spirit”. Ca atare, deoarece toate aceste “lăcuste” aveau cununi care păreau de aur, dar nu erau de aur adevărat, sugerează că nici măcar un metodist nu va fi “născut din Spirit”. Foarte tristă imagine într-adevăr, dacă acest lucru este adevărat, dar Scripturile declară că “Dumnezeu nu caută la faţa omului”; de aceea, metodiştii au la fel de bune şanse ca oricare membru al Asociaţiei Internaţionale a Studenţilor Bibliei să fie născuţi din Spirit, să fie membri ai “turmei mici”. Domnul nostru Isus a spus într-o împrejurare: “Cine este mama Mea şi care sunt fraţii Mei? … Oricine va face voia Tatălui Meu care este în ceruri, acela Îmi este frate, soră şi mamă” (Mat. 12:48-50). Şi mai mult, dacă metodiştii n-au nici o şansă să fie născuţi din Spirit, atunci ei nu fac parte din “Babilon” şi ca atare Apocalipsa 18:4 nu se aplică la Metodism. Ce stupid ar fi să-l chemăm afară pe John Brown dintr-o casă dacă el nu este în acea casă.

Versetul 9 continuă: “şi vuietul pe care-l făceau aripile lor era ca vuietul unor care trase de mulţi cai care se aruncă la luptă”. Ni se spune că acesta reprezintă zgomotul pe care-l fac metodiştii când se roagă pentru Spirit sfânt în adunările lor. Trebuie să pun o întrebare în legătură cu această interpretare: Ce justificare există pentru a interpreta în acest fel “vuietul aripilor”? Apostolul spune: “Dar tu cine eşti să judeci pe aproapele tău?” Iacov 4:12.

Versetul 10: “Au nişte cozi ca de scorpii, cu ace”. Explicaţia este: “cozile” reprezintă pe “urmaşi, clasa conducătorilor”. Să le unim acum: Fiecare “lăcustă” reprezintă “un urmaş al lui Wesley”, şi cum fiecare lăcustă avea o coadă, iar coada reprezintă un urmaş — conducătorul adunării, înseamnă că fiecare urmaş al lui Wesley avea un urmaş “conducător de adunare”, iar datoria conducătorului adunării era să introducă puţin din învăţătura otrăvitoare venită din orificiile la care se referă comentariile la Apocalipsa 9:3. Din orificiul “cerului” a ieşit doctrina: “Dacă eşti bun, mergi în cer când mori”; din orificiul “iadului” a ieşit mesajul: “dacă eşti rău, mergi în iad când mori”. Totul era foarte simplu. Toţi erau simpli în zilele acelea. În rezumat: “Fiecare era simplu în zilele acelea”. Mi se pare că ceea ce cităm dă dovada că încă n-am scăpat de acel “simplu”. Mai putem noi oare insista că pastorul Russell a scris Volumul şapte?

Versetul 11: “Peste ele au ca împărat pe îngerul Adâncului”. Ni se spune că acest “înger” este Diavolul. Ei bine, dacă “lăcustele” reprezintă pe metodişti, aceasta sugerează că nici un metodist nu-L are pe Cristos ca şi Cap, prin urmare nici un metodist n-a fost cu adevărat consacrat şi de aceea nici un metodist n-are speranţă la moştenire cerească, fiindcă toţi sunt sub conducerea Diavolului.

Sunt bucuros că fratele Russell a spus despre fraţii Wesley că au fost “oameni dragi ai lui Dumnezeu” (Vol. 6, pag. 141). Şi totuşi Societatea Turnul de Veghere spune că “doctrinele învăţate în “Taina împlinită” sunt sănătoase şi în mod clar în armonie cu învăţătura Domnului Isus Cristos şi cu a celorlalte Volume de Studii în Scripturi” (T. V. 1918-70). Şi chiar acum (T. V. 15 iulie 1922) se referă la această interpretare a versetului 11. Şi mai mult, Societatea spune că oricine refuză să înveţe pe alţii “Taina împlinită” nu prea se poate califica să fie bătrân de adunare (T. V. 1918-79). Nu-i de mirare că unii nu pot s-o înveţe!

Versetul 5: “Li (lăcustelor) s-a dat să nu-i omoare (pe oameni), ci să-i chinuiască cinci luni”. Aceste cinci luni sunt luate simbolic pentru o sută cincizeci de ani. Aceşti o sută cincizeci de ani formează baza pentru teoria “Metodismului”, fiindcă intră bine între 1728 la rânduirea lui Wesley ca slujitor al Bisercii Anglicane, şi 1878 când Metodismul s-a sfârşit. La pagina 157 citim despre “o sută cincizeci de ani de foc larg răspândit al iadului metodist”, dar să nu uităm că acest foc larg răspândit al iadului metodist n-a început în 1728, fiindcă Wesley a devenit slujitor în Biserica Angliei în acel an, şi mai mult, metodiştii nu şi-au încetat propovăduirea în 1878, ci mai învaţă încă aceeaşi doctrină. Aşa că această teorie cade la pământ.

Să vedem acum câteva versete din Apocalipsa, folosind interpretarea în locul simbolurilor.

Apocalipsa 15:1: “Am văzut în cer un alt semn mare şi minunat: şapte volume care aveau şapte volume.”

Apocalipsa 15:6: “Şi din templu au ieşit cele şapte volume care ţineau cele şapte volume.”

Apocalipsa 15:7: “A dat celor şapte volume şapte volume de aur.”

Apocalipsa 15:8: “Nimeni nu putea să intre în templu până se vor sfârşi cele şapte volume ale celor şapte volume.”

Apocalipsa 16:1: Îngerii din acest verset, ca şi cel din 15:1, reprezintă cele şapte volume, aşa că în versetele următoare: 2, 3, 4. 5, 8, 12, 17, primim următoarele răspunsuri: “Cel dintâi volum s-a dus şi a vărsat volumul lui” etc., etc.

Apocalipsa 20:10: “Şi vor fi chinuiţi zi şi noapte în vecii vecilor” de către cele şapte volume. 

Apocalipsa 22:18: “Dumnezeu îi va adăuga volumele scrise în cartea aceasta.”

Gândindu-ne la cele anterioare, cui i-a lipsit nestatornicia, revelatorului sau interpretului? Sunt sigur că pastorul Russell n-a avut nimic de-a face cu interpretările anterioare, fiindcă el a scris inteligent când a fost pe pământ.

Apocalipsa 17:1: “Apoi unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire a venit şi a vorbit cu mine.” Aceasta înseamnă: unul din cei şapte îngeri, “Volumul şapte, Studiile în Scripturi”; care ţineau cele şapte potire, adică, “o explicare a plăgilor care vin peste Babilonul simbolic”; şi a vorbit cu mine, aceasta înseamnă “clasa Ioan, Biserica în trup”.

Dragă cititorule, cred că există destulă hrană pentru o minte gânditoare în interpretările anterioare. Aici ni se spune că volumul şapte vorbeşte clasei Ioan, Bisericii în trup, sau, cu alte cuvinte, este adresat Bisercii de această parte a vălului şi explică pedepsele peste Babilonul simbolic. Pe tot parcursul Volumului şapte se fac avertizări ciudate, dacă se citeşte cu atenţie. La pagina 276 citim: “Nu fiţi dintre aceia care nu pot vedea erorile Babilonului şi care, prin urmare, nu sunt dintre cei chemaţi”. Această avertizare ar fi potrivită dacă ar fi adresată bisericismului nominal, dar aici este adresată Bisericii; şi Asociaţia Internaţională a Studenţilor Bibliei pretinde a fi adevărata Biserică. Aş întreba: există vreun pericol ca “Studenţii Bibliei” să nu vadă erorile Bisericii Romano-Catolice şi ale fiicelor ei? Eu cred că nu! Atunci de ce aceste avertizări adresate sfinţilor în tot Volumul şapte? Eu cred că singurul răspuns logic ar fi acela că fără să-şi dea seama autorul se adresează celor care sunt în robia Babilonului, altfel în mod logic n-ar putea fi chemaţi să “iasă afară”.

La pagina 289 citim: “După ce sfinţii vor fi glorificaţi, Mulţimea cea Mare, cei cu minte cerească rămaşi pe pământ, vor spune: “Aleluia, a venit în sfârşit mântuirea, eliberarea de papalitate şi de alte secte””. Vedem aici că ei sunt eliberaţi de papalitate, dar este oare posibil să ne imaginăm că Mulţimea Mare de copii ai lui Dumnezeu concepuţi de spirit să fie în papalitatea literală? Nu, deoarece ştim că Mulţimea Mare, fecioarele din pildă sunt descrise că vor fi amarnic dezamăgite fiindcă vor găsi “uşa” spre clasa “mireasă” închisă, ceea ce arată că ele au o cunoştinţă corectă a “adevărului” şi se aşteaptă să fie din clasa miresei. Cred că în unanimitate suntem de acord că toţi “Studenţii Bibliei” se aşteaptă să fie din clasa miresei, ceata lui Ghedeon. Dar se va pune întrebarea: “Nu este oare tot poporul Domnului ieşit deja din Babilon?” La aceasta răspunsul meu este: NU! Este adevărat că poporul Domnului s-a retras din sistemele nominale ale marelui Babilon, dar de atunci ei au făcut diferite “asociaţii” care au toate semnele celor pe care odată le-au părăsit. Faptul că fratele Russell avea temeri în legătură cu tendinţele existente printre asociaţii săi este arătat în diferite feluri. La pagina 51 găsim un comentariu ieşit de sub pana fratelui Russell, care spune: “În măsura în care putem noi judeca, printre Studenţii Bibliei predomină astăzi aceleaşi condiţii care sunt arătate de către apostol bătrânilor Bisericii din Efes”.

În Turnul de Veghere din 1916-347 el zice: “Interpretarea numelui Laodiceea este popor încercat, judecat. Descrierea arată că ei au fost încercaţi şi găsiţi uşori. Dacă înţelegem ce vrea să spună Cristos în acest mesaj, acesta este trimis celor care-I pretind numele dar neagă adevărul pe care El îl prezintă aici. Cei care citesc acest mesaj special, s-o facă cu grijă deosebită”.

În Turnul din 15 septembrie 1916 (Pericolul mândriei spirituale — n. e.) citim: “De-am avea puterea limbajului s-o ţinem sus în faţa cititorilor Turnului de Veghere, pentru ca ei s-o vadă în adevărata ei formă şi în teribila ei culoare, efectul ar fi desigur să se dea alarma în Sion. Bucuroşi am trage semnalul de alarmă de la “Turnul de Veghere”, deoarece să se observe că iubiţii aceştia care ajung astfel învăluiţi sunt adesea caractere mari, copii ai lui Dumnezeu cu adevărat concepuţi de spirit. Despre unii dintre ei ştim că în trecut au alergat alergarea splendid. Ce mult regretăm că vedem semne de transformare a caracterelor lor în direcţie greşită. Să dăm atenţie Celui care a spus: “După roadele lor îi veţi cunoaşte””.                                               

 În Turnul din 1 noiembrie 1916 citim: “Deoarece suntem informaţi că acest “ceas al încercării” vine peste toată lumea ca şi peste Biserică, înţelegem că trebuie să fie ceva în aer, cum ar fi, care va afecta pe fiecare. … Dar pe noi ne interesează mai mult Biserica şi să vedem cum acest “ceas al încercării” va cuprinde poporul Domnului. Ceea ce vom scrie acum este departe de ceea ce am prefera, dar pare a fi datoria noastră în privinţa cauzei şi a poporului Domnului. Noi credem că o mare criză este asupra Studenţilor Bibliei, şi cu cât va fi observată mai repede cu atât va fi trecută cu mai mare succes. Ar putea însemna dezbinări; dar după cum a remarcat apostolul, “dezbinările sunt câteodată necesare, pentru a se putea vedea cursul aprobat, doctrinele aprobate, metodele aprobate, şi pentru ca învăţătorii adevăraţi să fie mai deplin apreciaţi””.

Citatele anterioare ieşite de sub pana fratelui Russell sunt o dovadă că cele prin care trecem şi ceea ce vedem în jurul nostru fusese deja prevăzut de fratele Russell în zilele lui. De un lucru suntem siguri: Biserica nu putea fi astfel încercată cu fratele Russell în mijlocul nostru, fiindcă el a dat sfaturi înţelepte poporului Domnului şi a pus în faţa lor un exemplu de umilinţă, răbdare, toleranţă şi iubire. De aceea a fost necesar ca Biserica să fie lăsată în seama propriilor ei resurse şi să fie pusă la o probă severă care implica absolută loialitate faţă de Isus Cristos — singurul ei Cap şi Împărat.

La pagina 264 găsim un citat din fratele Russell în legătură cu capitolul 17 din Apocalipsa. El spune: “El a declarat în mod clar că nu va consemna ceea ce crede despre această problemă, pentru motivul că atunci când va trata subiectul o va face în lumina profeţiei împlinite ca ultimul cuvânt şi ca desigilarea întregii Cărţi, şi că el nu va încerca să facă acest lucru până când interpretarea pe care o va da nu va putea fi combătută”. Ideea următoare este din partea compilatorilor şi spune: “Evident timpul acela a venit acum”. Ce lucru ciudat, ca numai după treizeci şi şase de zile de la plecarea fratelui Russell Cartea Apocalipsei să fie înţeleasă clar!

În încheiere, aş dori să spun că ceea ce am scris este numai o mică mostră de declaraţii şi interpretări greşite din Volumul şapte. Dacă aş duce fiecare punct la concluzia lui logică, ar ieşi o carte mare cât volumul însuşi. Dar întrebarea ar putea veni: De ce să nu acceptăm Volumul şapte dacă n-avem o interpretare mai bună? La aceasta răspund că fratele Russell a spus că el nu cunoştea semnificaţia multor pasaje, şi totuşi alţii au pretins că le pot înţelege şi explica. Nu trebuia el să accepte unele din ele dacă el însuşi n-avea ceva mai bun de oferit? Nu, dacă judecata lui nu le-a găsit a fi în armonie cu Domnul.

Închei prin cuvintele apostolului Pavel: “Harul Domnului Isus Hristos, şi dragostea lui Dumnezeu şi părtăşia Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi”. Amin.

                                                  J. F. KACHEL

P. O. Box

Pasadena, California

ANEXĂ

Comentarii asupra Volumului 7

Ezechiel 37

Volumul 7 prezintă patru aplicări ale acestui tablou profetic:

1. Captivitatea omenirii în moartea adamică şi învierea ei finală.

2. Captivitaea Israelului natural în Babilonul literal.

3. Captivitatea Israelului spiritual în Babilonul mistic.

4. Starea de “speranţă moartă” a creştinătăţii după timpul de strâmtorare.

Cel mai mare accent se pune pe numărul 4.

Fratele Russell a aplicat întotdeauna aceste versete la speranţele naţionale moarte ale Israelului natural şi la învierea lor ca naţiune. Se pune foarte puţin accent pe aplicarea iniţială a acestui pasaj, dată de fratele Russell. Există puţine referinţe la scrierile fratelui Russell. Această abordare în patru feluri, cu accent pe punctul 4, a fost începutul diferitelor înşelări care au condus în final la eliminarea de către Rutherford a speranţei pentru evrei.

Ezechiel 38

Volumul 7 prezintă o aplicare dublă:

1. La sfârşitiul timpului de strâmtorare.

2. La sfârşitul mileniului.

Se pune mare accent pe felul în care această profeţie se va împlini cu omenirea. Se pune foarte puţin accent pe rolul Israelului în această profeţie.

Fratele Russell a aplicat întotdeauna această profeţie la scenele de încheiere ale strâmtorării lui Iacov, şi nici o dată la puţina vreme de încercare. El pune accentul pe Israelul readunat, în armonie cu contextul precedent, din cap. 37. În această secţiune sunt foarte puţine referinţe la scrierile fratelui Russell.

Aceasta a fost o altă încercare a lui Rutherford de a scoate pe poporul Israel din planul lui Dumnezeu.

Ezechiel 40-48

În această secţiune se fac diferite preziceri referitoare la perioada de după 1914. Se face sugestia că viziunea lui Ilie (1 Împ. 19) se va împlini în perioada 1914-1925 şi că 1921 va vedea stabilirea deplină a împărăţiei pământeşti.

Acestea sunt doar două exemple din mulţimea de profeţii neîmplinite făcute de Rutherford şi de asociaţii săi. Aceste interpretări se bazează pe denaturarea anumitor adevăruri cunoscute. La 1925 s-a ajuns dând un sfârşit incorect ciclurilor jubileelor.

Apocalipsa 17

Despre îngerul din versetul 1 se spune că este Volumul 7. Această idee a condus la gândirea că Volumul 7 conţine explicaţia ultimelor şapte plăgi şi că el însuşi este a şaptea plagă. Eu cred că scripturile învaţă că fratele Russell este îngerul din acest capitol.

Apocalipsa 18

Glasul din versetul 4 este aplicat la “corporaţia” Societatea de Biblii şi Tratate Turnul de Veghere. Această idee a dus la gândirea că Societatea este îngerul al şaptelea, nu fratele Russell. De asemenea a dus la avansarea “Corpului guvernator” spre un loc de putere absolută.

Apocalipsa 19

Cuvintele “am văzut cerul deschis” din versetul 11 sunt aplicate la Volumul 7. Versetul 15 este legat de Apocalipsa 14:20 şi ambele sunt aplicate la Volumul 7. Cu alte cuvinte, Volumul 7 constituie teascul din seceriş.

Apocalipsa 21

Despre îngerul din acest capitol (acelaşi înger care vorbeşte şi în cap. 17) se spune că este Volumul 7.

Repet: eu cred că îngerul de aici este fratele Russell.

Apocalipsa 22

Despre îngerul din acest capitol se spune că este fratele Russell. Aceasta este o contrazicere directă a ceea ce s-a spus despre acelaşi înger în capitolele 7 şi 21. Aceste versete nu se puteau aplica la Volumul 7 fiindcă fratele Russell le-a comentat direct.

Rezumat

În multe locuri există subtile deosebiri de interpretare faţă de mesajul secerişului. De asemenea există referiri frecvente la scrierile bisericilor nominale şi la surse laice.

Un volum mare de comentarii nu sunt ale fratelui Russell. (Comentariile fratelui Russell sunt notate cu sursa şi numărul paginii citate. Cele fără nici o notă nu sunt ale fr. Russell.) În multe din aceste cazuri autorii au dat interpretările lor pentru simbolurile necomentate de Pastor.

Exemplele specifice pe care le-am dat arată o deosebire semnificativă între învăţăturile Volumului 7 şi cele ale Mesagerului al şaptelea.

Unul din cele mai importante fapte care trebuie să fie avut în vedere este utilizarea finală a Volumului 7 de către Rutherford şi asociaţii săi. Ei l-au folosit ca să câştige mai mare control asupra poporului Domnului şi să instaleze Societatea în calitate de “robul acela”. Importanţa Volumului 7, a Societăţii şi a Corpului guvernator au umbrit în cele din urmă importanţa fratelui Russell şi i-au luat locul ca Mesagerul al şaptelea.

Supun cu respect aceste consideraţii spre consultare,

fr. Allen Springer 

Prefaţă

Această broşură a apărut în 1922. Numele autorului apare la sfârşit, aşa cum a apărut iniţial, la vremea publicării ei.

După cum însuşi autorul ei declară, ea are ca scop să stabilească adevărul în legătură cu autorul “Tainei împlinite”.

Noi publicăm broşura din dorinţa de a prezenta celor interesaţi motivele pentru care nu considerăm că este potrivită reeditarea acestui Volum şapte. 

Sub titlul Anexă, prezentăm câteva comentarii ale interpretările date în Volumul şapte unor profeţii referitoare la Israelul natural şi la Mesagerul al şaptelea. Faptele şi evenimentele petrecute mai târziu, ca rezultat al acestor interpretări, credem că nu este nevoie să fie menţionate deoarece sunt bine cunoscute tuturor. 

Cu toate acestea, rămâne ca fiecare cititor să tragă concluzia pentru sine şi să ia atitudinea care i se va părea lui raţională.

Cu cele mai bune dorinţe pentru binele spiritual al iubitului Israel al lui Dumnezeu.

                                                   Editorii, 2003 

Editată de Studenţii Bibliei

Str. Sunătoarei nr. 4

3400 Cluj-Napoca

2003