Mana pe data de 5 Decembrie, R2872 - 1 Septembrie 1901, pag. 284

,,Îndurarea Domnului este din veşnicie în veşnicie, pentru cei ce se tem de EL” - Ps. 103:17.

Textul din titlu este o amintire puternică a studiilor noastre din ultimul trimestru. Lipsa reverenţei faţă de Domnul a fost cea care a permis ca mama Eva să fie amăgită şi să devină prima călcătoare de lege. Lipsa de reverenţă faţă de Domnul a fost cea care l-a condus pe tatăl nostru Adam spre neascultare, într-o practică sinucidere, datorită iubirii sale faţă de Eva,  şi deoarece el n-a învăţat încă reverenţa potrivită faţă de Dumnezeu care l-ar conduce să fie ascultător şi să încredinţeze rezultatele neascultării Evei înţelepciunii divine. Lipsa de reverenţă faţă de Domnul a fost cea care a operat în Satan conducnându-l spre o ambiţie rea, şi astfel spre căderea sa. Lipsa de reverenţă faţă de Domnul şi faţă de regulile sale de guvernare a fost cea care a permis îngerilor din prima dispensaţie să părăsească starea lor, şi astfel să se implice în păcat împreună cu umanitatea. Lipsa de reverenţă faţă de Domnul din partea lumii în general a cauzat ca lumea să fie plină de violenţă şi gata pentru destrugere la potop.

O reverenţă potrivită faţă de Domnul l-a dirijat pe Noe şi familia sa, şi i-a păstrat separaţi de răul din timpul lor, şi aceasta le-a adus în cele din urmă binecuvântarea divină şi păstrarea în continuare prin potop. Reverenţa potrivită faţă de Domnul l-a făcut în stare pe Avraam să uite casa şi ţara ca răspuns ls promisiunea divină, şi aceasta l-a condus de-a lungul întregii sale călătorii şi l-a păstrat separat de Sodomiţi şi de influenţele rele din acel timp. În acelaşi mod, o reverenţă potrivită faţă de divinătate şi faţă de toate promisiunile îndurătoare a fost şi din partea lui Isaac,  prin care promisiuni Domnul S-a prezentat pe Sine lui. Am putut observa mâna Domnului cu toţi cei care au avut această reverenţă, şi chiar dacă ei au trecut prin numeroase încercări severe, dificultăţi, etc, ei n-au fost uitaţi, ci susţinuţi.

De altă parte, am putut vedea insuficienţa de reverenţă a lui Lot, care i-a permis să se asocieze cu răufăcătorii, şi care în cele din urmă au adus asupra lui o părtăşie în necazul lor. Am putut observa lipsa lui Ismael de reverenţă, şi a lui Esau, şi cum aceştia deşi nu l-au ofensat pe Domnul, cu toate acestea, ei au ratat mai marea binecuvântare care le-ar putea fi adusă dacă urmau un curs diferit.

Lecţia pentru noi este cea exprimată de Iosua mai târziu, spunând: ,,Alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi, cât despre mine, eu şi casa mea vom sluji pe Domnul” (Iosua 24:15). Fie ca alţii să venereze pe cine vor şi cum vor; noi, care am gustat că Domnul este îndurător, noi, care am putut să-L cunoaştem prin Cuvântul Său, şi prin providenţele Sale, şi prin puterea spiritului prin care suntem concepuţi din nou la o înnoire de viaţă - noi nu putem face nimic altceva şi nimic mai puţin decât să-l venerăm pe Dumnezeul nostru; şi venerându-L pe El trebuie să ne încredinţăm Lui implicit; şi încrezându-ne în El implicit cu bucurie putem umbla pe orice cale ar marca El pentru noi; şi astfel încrezându-ne, şi astfel umblând suntem,  mulţumiţi, orice soartă am putea vedea în faţă, din moment ce ,,mâna Sa ne conduce”. Fie ca noi să fim asiguraţi că dacă urmăm pe adevăratul Păstor în felul Său, în cele din urmă vom ajunge portul ceresc. În aceste asigurări avem bucurie şi pace şi binecuvântarea inimii, chiar şi în casa peregrinajului nostru, înainte de a ajunge la oraşul nostru ceresc.