Când a văzut Isus pe mama Sa şi lângă ea stând ucenicul pe care-l iubea, a zis mamei Sale: “Femeie, iată fiul tău!” Apoi a zis ucenicului: “Iată mama ta!" Ioan 19:26, 27

Domnul nostru, departe de a se gândi la Sine şi la suferinţa Sa, Se gândea la alţii. După cum în timpul misiunii Sale a umblat făcând bine, tot aşa şi în ora morţii Sale, S-a gândit la binele şi la bunăstarea altora şi prin cuvintele de mai sus a încredinţat-o pe mama Sa în grija ucenicului iubitor. Frumoasă este această lecţie! Cum ne arată ea lărgimea inimii şi a simpatiei Domnului nostru şi cum ne învaţă să nu fim absorbiţi în întregime de propriile noastre încercări şi dificultăţi, mari şi mici, ci mai degrabă să fim purtători ai sarcinilor altora, îngăduind ca simpatiile, gândurile şi planurile noastre să fie active pentru binecuvântarea tuturor acelora care în vreo măsură sunt în grija noastră în lucrurile naturale sau spirituale. W. T. 1908-153 (R 4173:1) (Cântarea 249)

2 Decembrie

Căci prin El … avem intrare la Tatăl, printr-un singur Duh. Efeseni 2:18

Niciodată nu suntem feriţi de a fi deviaţi din drum decât dacă mergem adesea la Tronul Harului; nu putem fi umpluţi decât dacă stăm foarte aproape de marea Fântână de la care ne vine umplerea. Noi trebuie să ne ducem zilnic ulciorul de pământ la această Fântână cerească pentru a fi umplut; pentru că suntem vase care curg. Noi nu trebuie să ne simţim descurajaţi dacă nu găsim în noi creşterea rapidă pe care o dorim. Copacii puternici, solizi care pot rezista şi la cele mai cumplite furtuni nu se dezvoltă într-o zi. Creşterea lor este un proces încet, constant. W. T. 1916-183 (R 5912:5) (Cântarea 155) V. D. M. 172:5

3 Decembrie

Unii, este adevărat, predică pe Hristos din invidie şi din duh de ceartă, dar alţii, din bunăvoinţă. Filipeni 1:15

Să ne păzim ca motivul pentru care apărăm adevărul să nu fie slăvirea noastră proprie, ci dragostea pentru adevăr, pentru Domnul, pentru poporul Său, pentru fraţi. Dacă dragostea va fi spiritul sau motivul îmbolditor, se va manifesta ca atare printr-o purtare iubitoare, blândă, răbdătoare, smerită faţă de toţi tovarăşii slujitori. Să fim “blânzi faţă de toţi”. “Sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu”, care este rapidă şi puternică, să fie cea care taie. W. T. 1911-124 (R 4803:5) (Cântarea 135)

4 Decembrie

Templul lui Dumnezeu este sfânt şi aşa sunteţi voi. 1 Corinteni 3:17

Învăţătura cu privire la construirea templului, biserica Domnului, “templu care sunteţi voi”, este că cei lumeşti, metodele lumeşti, ajutorul şi înţelepciunea lumească trebuie respinse. După cum toate pietrele vii trebuie şlefuite, potrivite şi pregătite sub observaţia şi îndrumarea marelui Maestru Zidar, Domnul, tot aşa, toţi slujitorii, toţi agenţii adevărului angajaţi în această lucrare trebuie să fie, în măsura în care avem de-a face cu ea, numai din aceia care manifestă o circumcizie a inimii şi care astfel se înfăţişează ca adevăraţi israeliţi. Mare şi serioasă a fost dauna adusă cauzei Domnului prin alegerea unor lucrători a căror recomandare de căpătâi a fost că aveau o oarecare pricepere ca vorbitori publici, un fel bun de a vorbi. Mai degrabă să ne amintim că nimeni nu se poate angaja în această lucrare ca adevărat israelit, decât dacă este în deplin acord cu Maestrul Zidar şi dacă arată, prin priceperea lui de a împărţi drept Cuvântul Adevărului, că este lucrător care n-are de ce să se ruşineze. W. T. 1899-204 (R 2512:5) (Cântarea 274)

5 Decembrie

De aceea, fraţilor, căutaţi cu atât mai mult să vă întăriţi chemarea şi alegerea voastră, căci, dacă faceţi lucrul acesta, nu veţi aluneca niciodată. 2 Petru 1:10

Ideea nu este să facem acest lucru în mod perfect, fără a ţine cont de dreptatea lui Cristos care să ne acopere încălcările şi să ne compenseze lipsurile zilnice; ci dacă, pe lângă credinţa noastră în dreptatea atribuită a lui Cristos am cultivat toate aceste haruri în limita capacităţii noastre, nu vom cădea. Când am făcut tot ceea ce putem face, suntem tot robi netrebnici, neîndrăznind să ne încredem în propria noastră dreptate, ci în haina largă care este a noastră prin credinţa în Cristos, în timp ce, cu o “căutare" consecventă, ducem până la capăt mântuirea noastră cu frică şi cutremur, ştiind că dreptatea lui Cristos este aplicată numai acelora care doresc să se lepede de păcat şi să urmărească acea “sfinţenie fără care nimeni nu va vedea pe Domnul”. W. T.1897-150 (R 2155:6) (Cântarea 136)

6 Decembrie

Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, ştiind că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos. Coloseni 3:23, 24

Principiile de bază ale religiei creştine sunt fondate pe aceste linii, care sunt opusul liniilor de gândire şi de comportament ale lumii; şi anume: cel mai mare în biserică este cel care este cel mai mare slujitor, cel care acordă cel mai mult ajutor altora. Cel mai mare slujitor în biserică a fost însuşi marele Cap al ei, care şi-a dat chiar şi viaţa pentru noi. Şi aceia dintre urmaşii Lui care doresc să fie mult apreciaţi de Domnul şi astfel apreciaţi de tovarăşii lor, sunt îndemnaţi să calce îndeaproape pe urmele Învăţătorului, şi cu umilinţă a inimii să fie gata şi să caute să-şi dea viaţa pentru fraţi. Aceasta nu înseamnă doar un serviciu formal, ci înseamnă un serviciu real. Vedem că jertfa Domnului nostru nu a fost doar o formă sau o declarare a interesului şi a iubirii, ci a fost o dăruire a vieţii Sale ca preţ de cumpărare pentru viaţa noastră. Tot aşa şi noi: nu trebuie să ne iubim unii pe alţii şi să ne slujim unii pe alţii numai cu vorba, cu declaraţia, cu titlul (aşa cum, de exemplu, numele de “slujitor” înseamnă servitor); ci noi trebuie să ne slujim unii pe alţii aşa cum trebuie să ne iubim unii pe alţii, “cu fapta şi cu adevărul”. W. T. 1898-228 (R 2343:5) (Cântarea 121)

7 Decembrie

Nu voi sunteţi cei care veţi vorbi, ci Duhul Tatălui vostru va vorbi în voi. Matei 10:20

Numai cei pe care Dumnezeu i-a rânduit în sensul că le-a dat Spiritul sfânt al stării de fii sunt împuterniciţi sau autorizaţi să predice în numele Domnului. Toate ceremoniile de pe Pământ şi toate mâinile tuturor episcopilor nu pot da autoritate nimănui să vorbească în numele lui Dumnezeu. Domnul nostru Isus nu Şi-a început lucrarea de slujire până când a primit rânduirea lui Dumnezeu. La timpul consacrării şi a botezului Său, Spiritul sfânt a venit peste El, ungându-L, consacrându-L, autorizându-L să predice veştile bune celor blânzi, să panseze inimile zdrobite, să vestească libertate captivilor, să vestească anul de îndurare al Domnului, să mângâie pe cei care plâng. Isa. 61:1, 2.

Acelaşi Spirit sfânt este autoritate pentru oricine l-a primit, să spună tot ce înţelege privitor la planul lui Dumnezeu, tuturor celor care au ureche de auzit — în special celor blânzi, celor cu inima zdrobită, celor care caută pe Dumnezeu. Deşi apostolul Pavel sugerează că femeile membri ai bisericii nu trebuie să predice în public, aceasta nu se interpune faptului că toţi cei care au primit Spiritul sfânt au ungerea de a propovădui şi a învăţa conform limitelor şi ocaziilor condiţiei lor legate de sex. Şi uneori învăţarea privată este la fel de eficientă ca aceea publică. W. T. 1913-364 (R 5363:2) (Cântarea 350) V. D. M. 1126:1-2

8 Decembrie

El face să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni şi trimite ploaie peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi. Matei 5:45

Acum când citim Textul nostru de Bază, vedem că ne spune că Dumnezeul nostru este îndurător, iubitor, milos, bun, chiar şi faţă de cei nemulţumitori, de cei nedrepţi, chiar şi faţă de cei păcătoşi, astfel că noi ar trebui să fim blânzi, generoşi, iubitori, ar trebui să facem bine la toţi oamenii când avem ocazia şi în special la cei din Casa Credinţei. Această viziune a lui Dumnezeu atrage inimile noastre; şi cu cât Îl studiem mai mult pe acest Dumnezeu al Iubirii, cu atât ne dăm seama mai mult că El este singurul Dumnezeu iubitor şi adevărat, şi că toate concepţiile noastre greşite anterioare au fost nereale, neiubitoare, neadevărate — dumnezei fabricaţi de noi — şi cu atât vedem mai mult că ţările civilizate şi-au creat idoli crezuri cu condei, tipar, cerneală şi hârtie, mai oribili decât oricare alţii făcuţi vreodată de păgâni din fier, piatră, bronz sau lut.

…

Să ţinem tare de ceea ce este bun — Cuvântul sigur al lui Dumnezeu. Să îndepărtăm teoriile omeneşti ale Veacurilor Întunecate, care ne-au prezentat în mare măsură în lumină falsă Mesajul divin. Astfel vom da atenţie cuvintelor Învăţătorului: “Veţi cunoaşte Adevărul şi Adevărul vă va face liberi”. W. T. 1914-168 (R 5474:5) (Cântarea 125) V. D. M. 936:7, 9

9 Decembrie

Vie împărăţia Ta; facă-se voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Matei 6:10

Această rugăciune a fost rostită timp de mai bine de o mie opt sute de ani şi copiii lui Dumnezeu nu au văzut încă Împărăţia Lui stabilită. Să încetăm să ne mai rugăm? O, nu! Suntem asiguraţi că ea va veni într-adevăr. Chiar acum ea este tocmai la uşi! Împărăţia lui Dumnezeu va fi deplin stabilită; şi va veni timpul când nu va mai fi nici o neloialitate pe întreg pământul, după cum nu este acum în ceruri. Rugăciunile noastre nu vor aduce Împărăţia lui Dumnezeu nici cu un minut mai repede decât a plănuit El, dar ne rugăm pentru a-L asigura pe Domnul că noi o aşteptăm în armonie cu făgăduinţa Lui sigură. Rugându-ne astfel şi necăzând de oboseală, copiii Domnului se întăresc. Glorioasa Împărăţie a lui Dumnezeu se va manifesta — şi aceasta curând! Atunci toţi cei care au ajuns la asemănarea caracterului cu Domnul nostru Isus Cristos vor fi înălţaţi ca să domnească cu El în această Împărăţie. W. T. 1915-186 (R 5710:4) (Cântarea 66) V. D. M. 543:7

10 Decembrie

Domnul este ajutorul meu, nu mă voi teme: ce mi-ar putea face omul? Evrei 13:6

Lumea s-a mirat adesea de calmul celor micuţi, umiliţi ai Domnului în situaţii care ar face şi cea mai curajoasă inimă să tremure. Dar pentru a urma cursul în viaţă care Îl va glorifica pe Dumnezeul nostru şi-I va preamări harul, pentru a fi în stare să înfruntăm cu înţelepciune şi curaj încercările şi dificultăţile care vin asupra noastră ca creştini, reprezentanţi ai Împăratului cerurilor, şi pentru a le întâmpina în spiritul bucuriei, socotind toate necazurile noastre ca o bucurie, este necesar ca inimile noastre să fie în acord cu Domnul, să nu avem altă voinţă decât a Lui, iar frica de om, care aduce o cursă, să fie înfrântă. Nu putem realiza aceasta prin puterea noastră, ci numai prin puterea lui Dumnezeu. Suntem învăţaţi să ne fie frică de Iehova, şi nu de un muritor slab. Cel drept este curajos ca un leu, paşnic ca un porumbel şi blând ca un miel. Această combinaţie specială de curaj, spirit paşnic şi blândeţe ar trebui să caracterizeze pe orice creştin. W. T. 1914-283 (R 5540:5) (Cântarea 38) V. D. M. 826:5

11 Decembrie

Lucrările pe care le fac Eu mărturisesc despre Mine că Tatăl M-a trimis. Ioan 5:36

Minunile pe care le-a făcut Domnul nostru aveau numai scopul de a fi suficiente pentru a I se putea stabili identitatea şi nu aveau scopul de a stabili un precedent pentru vindecarea lumii sau a bisericii. Măreţul timp de vindecare al Domnului este denumit în Scripturi “timpul restabilirii”. Când vor veni acele vremuri, când va fi stabilită împărăţia milenară, vindecarea naţiunilor va fi marea lucrare; şi aceasta nu va fi numai o vindecare fizică, ci şi una intelectuală şi morală care, treptat, îi va aduce pe toţi care vor avea o stare potrivită, înapoi la tot ce a fost pierdut în Eden, cu o cunoştinţă crescută prin experienţă. W. T. 1905-30 (R 3495:5) (Cântarea 62)

12 Decembrie

Să nu te părăsească bunătatea şi adevărul: lea­­gă-ţi-le la gât, scrie-le pe tăbliţa inimii tale. Proverbe 3:3

Ca cineva, femeie sau bărbat, să aibă în minte principiile adevărului şi dreptăţii, înseamnă să fie cu totul drept, în care adevărul, puritatea, bunătatea să aibă stăpânire. Însă o persoană în care numai aceste principii stăpânesc, ar trebui să cultive tot mai mult mila. Ar trebui să le legăm pe acestea la gât. Sensul este acela de lănţişor sau de panglică ornamentală. Aşa cum un bărbat îşi pune la gât o cravată cu o bijuterie ca ornament, pusă ca să se vadă, la fel şi aceste calităţi ale caracterului sunt bijuterii. Daţi-le un loc proeminent; pentru că vă vor ajuta să fiţi mai buni, vă vor ajuta să fiţi mai acceptabili pentru Domnul.

Locul preferabil pentru etalarea unei bijuterii este gâtul. Acolo bijuteria este în special evidentă şi ornamentală. Astfel noi trebuie să fixăm aceste calităţi nobile ale caracterului acolo unde se vor vedea în toate lucrurile vieţii. Dacă vindem sau cumpărăm, sau orice lucru am face, trebuie să purtăm aceste podoabe. Ele vor arăta care este caracterul unui bărbat sau al unei femei — chiar la exterior — chiar în faţă. Ele trebuie să se vadă când ne întâlnim cu alţii. Nu trebuie să fie nimic josnic, nimic vrednic de dispreţ, nimic zgârcit în noi. W. T. 1913-275 (R 5309:2) (Cântarea 238) V. D. M. 1221:5, 6

13 Decembrie

Răscumpărând timpul, căci zilele sunt rele. Efeseni 5:16

Aceasta înseamnă a cumpăra înapoi timpul, ca şi cum el ar fi deja ipotecat. Şi chiar aşa este; grijile acestei vieţi, nevoile ei, obiceiurile lumii, tendinţele noastre decăzute, toate ar absorbi fiecare oră a vieţii pentru lucrurile care aparţin de această viaţă, pe când în calitate de noi creaturi, noile noastre speranţe, scopuri şi eforturi sunt în mod potrivit centrate asupra lucrurilor de sus, cereşti, lucrurile Împăratului. De unde putem obţine timpul necesar în care să studiem şi să ne reîmprospătăm prin enumerarea din nou a binecuvântărilor, a făgăduinţelor şi a favorurilor care sunt ale noastre, ca noi creaturi? Şi de unde facem rost de timp pentru a spune aceste veşti bune şi altora? Dacă îngăduim spiritului lumii să ne conducă, nu vom avea timp pentru nici unul din aceste lucruri şi vom da greş; însă în calitate de copii înţelepţi ai Domnului, şi nu neînţelepţi, vom vedea şi vom aprecia importanţa mai mare a lucrurilor cereşti şi vom fi gata să sacrificăm interesele, obiceiurile şi ambiţiile noastre pământeşti în favoarea celor cereşti. În felul acesta putem răscumpăra sau cumpăra înapoi timpul care înainte era cheltuit pentru lucrurile lumeşti, pentru ca de acum încolo să putem petrece acest timp în interesul nostru şi al altor creaţii noi, în serviciul Domnului şi Învăţătorului nostru căruia I-am consacrat totul, ceea ce găsim a fi atât de puţin peste lucrurile necesare de care să ne îngrijim în mod cinstit pentru viaţa actuală. W. T.1908-185 (R 4190:2) (Cântarea 7)

14 Decembrie

În dragoste nu este frică, ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica. 1 Ioan 4:18

Există o frică sau reverenţă potrivită şi o grijă de a nu-L supăra pe Tatăl nostru Ceresc şi pe Răscumpărătorul nostru, pe care dorim să nu le pierdem niciodată. Iubirea desăvârşită nu va alunga această frică, ci mai degrabă o va face să crească. Frica pe care dragostea o izgoneşte este timiditatea, o frică sau o groază servilă de Domnul, sau de Satan sau de îngerii căzuţi, sau de oameni şi de ceea ce ar putea să ne facă ei. Dragostea desăvârşită nu poate fi atinsă fără cunoştinţă, credinţă, curaj şi învingere. Ea este rezultatul aplicării întregului aranjament divin care ne aduce mai aproape de Dumnezeu şi care ne face cu adevărat să fim recunoscători şi să apreciem scopurile milostive şi atotputernicia Sa pentru împlinirea lor. W. T. 1909-122 (R 4379:1) (Cântarea 111)

15 Decembrie

Purtăm întotdeauna cu noi, în trupul nostru, omorârea lui Isus, pentru ca şi viaţa lui Isus să fie arătată în trupul nostru. 2 Corinteni 4:10

Înţelegem că aici el se referă la corpul omenesc. Noua Creatură deţine acest corp. La oamenii din lume nu sunt două personalităţi, ci numai o creatură. Această dualitate a personalităţii este aplicabilă numai la cei care au fost concepuţi de Spiritul sfânt. Vechiul trup suferă; dar Noua Creatură se bucură, voioasă să fie în serviciu — mulţumeşte lui Dumnezeu zi de zi cu privire la necazurile ei, ştiind că acestea au ca rezultat “mai presus de orice măsură o greutate veşnică de slavă".

Astfel viaţa lui Isus este arătată prin noi lumii şi fraţilor. Lumea nu poate înţelege. Ei spun: “Dacă aş fi eu în locul tău, într-o astfel de încercare, m-aş simţi îngrozitor. Dar tu te bucuri!” Deci ei nu pot înţelege. Dar noi avem o înnoire a vieţii pe care lumea nu o poate aprecia. Toţi care pot aprecia aceasta trebuie să crească zilnic în har şi cunoştinţă. Noi trebuie să arătăm tot mai mult din viaţa Domnului nostru în caracterele noastre şi în trupurile noastre. Astfel vom arăta tot mai mult din Spiritul Domnului, făcând mai mult din lucrarea Domnului, devenind tot mai asemenea lui Isus — toate pregătindu-ne pentru slava de dincolo, când Noua Creatură va fi desăvârşită, când vom avea toate perfecţiunile şi gloriile noii naturi. W. T. 1915-122 (R 5671:6) (Cântarea 13) V. D. M. 606:4, 5

16 Decembrie

Păstorul cel bun Îşi dă viaţa pentru oi. Ioan 10:11

Domnul nostru a dorit să fie înţeles faptul că viaţa Sa, pe care avea să Şi-o dea nu peste mult timp, era cedată în mod voluntar. A fost necesar ca ucenicii Lui să ştie aceasta, nu numai pentru a-L aprecia mai mult pe Domnul lor, ci în special pentru a-şi da seama că El este Răscumpărătorul, a cărui jertfă voluntară pentru păcatele noastre l-a răscumpărat pe tatăl Adam şi întreaga lui rasă. Pentru a avea încredere în rezultat, ei trebuiau să aibă încredere în învierea Lui — că aşa a dorit Tatăl şi că El Şi-a dat aprobarea sau autoritatea sau puterea în acest scop. Domnul nostru a recunoscut că toată autoritatea, toată puterea în legătură cu readucerea Sa la viaţă a fost de la Tatăl. El S-a încrezut în Tatăl în mod absolut şi făcând astfel a putut să-Şi dea chiar viaţa pentru turmă. Acelaşi lucru va fi adevărat despre toţi cei care doresc să calce pe urmele Lui. Pentru a fi credincioşi în predarea vieţii noastre, trebuie să avem credinţă în Tatăl şi în marele plan de mântuire, care depinde de jertfa Domnului nostru. Având acest lucru clar în minţile noastre, putem avea har şi tărie în orice vreme de nevoie. W. T.1905-91 (R 3528:6) (Cântarea 235)

17 Decembrie

Cele trei cete au sunat din trompete şi au spart urcioarele; au apucat făcliile cu mâna stângă şi trompetele cu mâna dreaptă ca să sune, şi au strigat: “Sabia Domnului şi a lui Ghedeon!” Judecători 7:20

Căpetenia noastră, Domnul, a dat instrucţiuni deosebite celor pe care îi va folosi în mod special în lupta cu răul acum în desfăşurare. Fiecare va urma exemplul Căpeteniei mântuirii noastre. Mai întâi, vor suna din trâmbiţă, lucrul acesta reprezentând propovăduirea adevărului, şi vor anunţa că sabia Spiritului adevărului este de la Iehova şi de la Fiul Său uns; şi în al doilea rând, îşi vor sparge urcioarele şi vor lăsa ca lumina lor să strălucească. Urcioarele reprezintă vasele noastre pământeşti, iar spargerea lor cu scopul de a lăsa lumina să strălucească, semnifică ceea ce ne îndeamnă apostolul prin cuvintele: “Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurările lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu … slujirea voastră înţeleaptă”. Noi vedem cum Căpetenia noastră principală Şi-a spart vasul Său pământesc; vedem ce lumină s-a revărsat din el. Cea mai mare ambiţie a noastră trebuie să fie aceea de a-I urma exemplul, de a călca pe urmele Sale, de a ne da viaţa pentru fraţi după cum El Şi-a dat viaţa pentru noi. Între timp sunarea din trâmbiţă trebuie să înainteze, precum şi strigarea în numele lui Iehova, Căpetenia noastră, iar sabia Spiritului adevărului trebuie mânuită. Rezultatul va fi victorie, duşmanii Domnului vor fi învinşi. W. T.1907-331 (R 4083:5) (Cântarea 24)

18 Decembrie

Domnul păzeşte pe toţi cei care Îl iubesc. Psalmul 145:20

Când observăm grija providenţială divină pentru poporul tipic al lui Dumnezeu, aceasta ne sporeşte credinţa şi încrederea pe care o avem în calitate de copii spirituali ai Lui, pentru că, împreună cu apostolul, ne gândim că dacă Dumnezeu ne-a iubit atât de mult pe când eram încă păcătoşi, încât Şi-a dat Fiul pentru noi, cu cât mai mult ne iubeşte acum, când nu mai suntem păcătoşi, necunoscuţi, străini, ci ne-am consacrat Lui şi căutăm să umblăm pe urmele Răscumpărătorului nostru. Tot aşa, ne gândim că dacă Dumnezeu Şi-a folosit grija providenţială în interesul poporului Său tipic, El este tot atât de dispus şi dornic să facă tot atâta, şi chiar mai mult pentru Israelul Său spiritual — pentru adevăraţii israeliţi în care nu se găseşte vicleşug — cei care au intrat într-un legământ cu El şi care caută să umble nu potrivit cărnii, ci potrivit Spiritului. Textul nostru este în acord cu acest gând. “Domnul păzeşte pe toţi cei care Îl iubesc.” Adevărat, El are o iubire compătimitoare pentru lume, iubire care L-a determinat să asigure răscumpărarea pentru toţi la timpul potrivit — toţi cei răscumpăraţi vor avea o manifestare a iubirii şi grijii divine pentru interesele lor — dar acum, în timpul Veacului Evanghelic, binecuvântările divine sunt acordate celor care vor forma Biserica, Trupul lui Cristos, care Îl iubesc mai mult decât îşi iubesc casele sau pământurile, părinţii sau copiii, sau pe ei înşişi. Toţi cei care pot declara în inima lor loialitate faţă de Domnul, credinţa şi încrederea lor în El, pot fi siguri că toate lucrurile sunt supravegheate pentru binele lor şi lucrează pentru binele lor, atât în cele pământeşti, cât şi în cele veşnice. W. T. 1905-333 (R 3658:5) (Cântarea 211)

19 Decembrie

Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea. Ioan 7:37

Textul nostru este chiar în conformitate cu lecţia sugerată — aceea că înainte ca cineva să vină la Domnul el trebuie să înseteze, trebuie să aibă o apreciere a ceea ce are Domnul de oferit — apa, împrospătarea, vieţii veşnice. Aceasta înseamnă că el trebuie să afle că este păcătos şi sub sentinţa morţii, şi că nu există altă speranţă pentru o viaţă viitoare decât prin Cristos. Venirea la Domnul este apropierea prin credinţă. Setea este dorinţa noastră. Noi bem, sau ne însuşim mesajul divin. “Sfinţeşte-i prin adevărul Tău; Cuvântul Tău este adevărul.” Apa este simbolul adevărului. Făgăduinţa binecuvântării celor care “flămânzesc şi însetează după dreptate” este în deplin acord cu aceasta. Făgăduinţa este aceasta: “Vor fi săturaţi”. Şi aceasta este în armonie cu afirmaţia Domnului nostru din lecţia noastră: “Oricui va bea din apa pe care i-o voi da Eu, în veac nu-i va fi sete.” W. T. 1908-45 (R 4132:4) (Cântarea 174)

20 Decembrie

Păziţi-vă de falsa circumcizie. Căci noi suntem circumcişi, noi care ne închinăm prin Duhul lui Dumnezeu, care ne lăudăm în Hristos Isus şi care nu ne încredem în noi înşine. Filipeni 3:2, 3

Nici un om natural din rasa căzută nu a avut o inimă deplin circumcisă. Şi cei care o au sunt morţi faţă de lume. Speranţele, ţelurile şi ambiţiile lor sunt răstignite şi ei sunt vii pentru Dumnezeu. Oricine îşi dă seama că are o astfel de stare a inimii are de fapt o dovadă binecuvântată a primirii sale de către Dumnezeu şi a moştenirii tuturor făgăduinţelor nespus de mari şi scumpe — dacă el va rămâne credincios chiar până la moarte. Dar toţi aceştia să se ferească de falsa circumcizie, de spiritul de ceartă şi de separare; pentru că în încercările de foc ale acestei zile rele, toţi aceştia vor cădea cu siguranţă şi numai cei care se închină lui Dumnezeu în Spirit şi în adevăr vor putea sta în picioare. Deja pentru unii proba răbdării se dovedeşte severă; şi cu siguranţă va fi şi mai severă. “Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge, luptând împotriva păcatului.” Nu există nici un fel de asigurare că unul care nu s-a devotat Domnului pe deplin şi fără rezerve va putea sta în picioare în această zi rea. Dar cei care au făcut aşa şi care sunt încă credincioşi legământului lor au motiv să se bucure în Isus Cristos, al cărui har le este de ajuns şi al cărui sânge scump a plătit răscumpărarea lor. W. T. 1894-219 (R 1671:4) (Cântarea 48)

21 Decembrie

Când se înmulţesc cei drepţi, poporul se bucură. Proverbe 29:2

Textul nostru se poate aplica numai parţial la orice împărăţie a oamenilor din timpul acestei “lumi rele de acum”, asupra căreia Satan a încercat să preia controlul ca prinţul ei. Din cauza slăbiciunilor înnăscute ale rasei noastre, chiar şi cei mai buni oameni sunt departe de dreptatea absolută şi, în consecinţă, nici un guvern din prezent, nici un guvern condus de oameni imperfecţi nu poate îndeplini prevederile textului nostru. Acest lucru este sugerat de-a lungul întregii Scripturi, în care Domnul făgăduieşte că Îşi va stabili Împărăţia între oameni şi că sub guvernul lui Emanuel vor fi binecuvântate toate familiile pământului. Pentru acest motiv poporul Domnului se roagă încă: “Vie împărăţia Ta, facă-se voia Ta precum în ceruri, aşa şi pe pământ”; din acest motiv apostolul spune că “până în ziua de azi, toată creaţia suspină şi suferă durerile naşterii” aşteptând descoperirea fiilor lui Dumnezeu. Fiii lui Dumnezeu, turma mică, împreună cu Capul ei, Domnul Isus, vor alcătui în curând pe cei drepţi care, prin aranjamentul divin, fondat pe marea jertfă de împăcare, vor avea autoritate, putere şi control guvernamental asupra lumii. Despre acel timp şi despre marele Conducător, Cap şi Corp, este scris: “În zilele lui cel drept va înflori”. În ziua Lui, Satan va fi legat pentru o mie de ani, pentru a nu mai înşela pe oameni, şi toate influenţele dreptăţii şi ale adevărului vor fi dezlegate, astfel încât lumea să fie inundată de lumina şi cunoştinţa gloriei lui Dumnezeu. Sub acele condiţii binecuvântate, oricine va putea lua nestingherit din apa vieţii şi să trăiască veşnic. W. T. 1903-447 (R 3285:5) (Cântarea 398)

22 Decembrie

Doamne, deschide-mi buzele şi gura mea va vesti lauda Ta. Psalmul 51:15

Această expresie sugerează că nimeni nu se poate aştepta să-şi deschidă în mod potrivit buzele pentru a vesti laudele Domnului şi a face chemarea din întuneric la lumina Sa minunată, decât dacă Domnul i-a deschis mai întâi buzele cu mila şi adevărul Său; căci cum altfel s-ar putea aştepta cineva să spună veştile bune de mare bucurie care vor fi pentru tot poporul? Aceasta implică, în egală măsură, că toţi cei cărora li s-au iertat păcatele ar trebui să fie într-o stare de spirit ca să facă o consacrare deplină a tot ce au Domnului, şi apoi aceştia se pot aştepta la o deschidere a buzelor pentru ca mesajul adevărului şi harului lui Dumnezeu să se reverse din ei spre instruirea şi binecuvântarea altora — după cum este scris: “Harul este turnat pe buzele tale”. “Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru.” În timp ce acestea sunt în mod special potrivite pentru dragul nostru Răscumpărător, ele sunt de asemenea potrivite pentru fiecare membru al “Bisericii, care este Corpul Său”, şi toţi cei care pretind că sunt din “Corp”, cărora nu li s-au deschis buzele pentru a-L mărturisi pe Domnul în măsura ocaziilor lor, au motiv să pună sub semnul întrebării tot ce se referă la relaţia lor cu Domnul. W. T. 1903-386 (R 3255:3) (Cântarea 278)

23 Decembrie

Celui care va birui îi voi da să stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie, după cum şi Eu am biruit şi M-am aşezat cu Tatăl Meu pe scaunul Său de domnie. Apocalipsa 3:21

Cei care au credinţă în Dumnezeu au încă de câştigat bătălii, dar nu cu arme trupeşti. Învingerile lor însă se bazează pe acelaşi principiu care a acţionat favorabil în cazul lui David. Credinţa în Dumnezeu stă la bază — înţelegerea că această cauză în care luptă ei este o cauză aprobată de Dumnezeu. Un curaj potrivit credinţei lor — o credinţă care s-a dezvoltat treptat în victoriile precedente asupra unor duşmani mai mici, ca în cazul lui David — ajută să dea curaj şi putere pentru lupta cu cei mai înspăimântători uriaşi pe care i-am putea întâlni. W. T. 1915-105 (R 5662:4) (Cântarea 200) V. D. M. 624:3

24 Decembrie

Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot poporul. Luca 2:10

Oriunde a ajuns vestea despre iubirea mântuitoare a lui Dumnezeu, chiar amestecată cu diverse neadevăruri, a dus cu ea mai multă sau mai puţină binecuvântare — a adus binecuvântare chiar şi ascultătorilor neatenţi, care nu sunt împlinitori ai Cuvântului; şi mai multă binecuvântare celor care aud în parte şi se supun parţial. Dar cea mai mare binecuvântare a fost pentru turma mică, pentru preoţimea regală care, intrând în spiritul aranjamentului divin, şi-au dat seama de îndreptăţirea lor prin credinţa în sângele preţios, şi în armonie cu invitaţia Domnului au mers înainte prezentându-se ca o jertfă vie ca să poată avea părtăşie cu Cristos în suferinţele actuale, şi, de asemenea, în curând, în gloriile Împărăţiei care va urma. Mai cu seamă această clasă se bucură acum de o descoperire încă mai deplină a Cuvântului divin atât de mult întunecat de erorile Evului Mediu; mai cu seamă această clasă se bucură acum de înţelegerea lungimii şi lărgimii, înălţimii şi adâncimii iubirii şi a planului divin care a cumpărat întreaga lume şi care, în cele din urmă, va recupera din degradarea actuală pe toţi cei care, sub condiţiile favorabile ale Împărăţiei Milenare, vor dezvolta caracterul pe care Dumnezeu îl cere de la toţi cei care vor avea viaţa veşnică — iubire pentru dreptate şi ură pentru nelegiuire. W. T. 1902-364 (R 3115:6) (Cântarea 376)

25 Decembrie

Căci astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul. Luca 2:11

Să ne veselim în acest anotimp de bucurie al anului şi să avem inimile pline de apreciere a iubirii şi mărinimiei divine care ne-a dat marele dar, pe Mesia, şi astfel indirect o cunoştinţă despre Împărăţia care va veni şi a părtăşiei noastre în acea Împărăţie, care va binecuvânta lumea. Deoarece în dar am primit, în dar să dăm, şi astfel să-L imităm pe Domnul şi pe Tatăl Ceresc. Unii pot avea ocazia să dea multe daruri de multe feluri. Toţi vor avea privilegiul de a oferi semenilor, direct sau indirect, darurile iubirii lui Dumnezeu, făcându-le cunoscute bogăţiile harului Său, aşa cum este prezentat în “Planul divin al Veacurilor”. Mesajul iubirii lui Dumnezeu este cel mai preţios lucru pe care l-am primit vreodată, şi când oferim altora daruri, să avem în gând faptul că indiferent ce am putea sau n-am putea oferi dragilor noştri prieteni, vecini sau iubiţi, întotdeauna putem oferi acest mesaj; iar felul şi comportamentul nostru general ar trebui să arate cum îl preţuim noi mai presus decât mărgăritarele, şi astfel putem recomanda cel mai bine Darul lui Dumnezeu altora şi să-i ajutăm să-l aprecieze. În astfel de prezentări, cuvintele amabile, privirile amabile vor izvorî dintr-o inimă iubitoare care ea însăşi a fost salvată prin puterea adevărului de sub stăpânirea Adversarului, a păcatului şi a egoismului. Să învăţăm să răspândim aceste daruri ale harului şi adevărului şi influenţele fericitoare tuturor din jurul nostru, nu numai o dată pe an, ci în fiecare zi şi în fiecare oră, şi nu numai prietenilor noştri, ci, asemenea lui Dumnezeu, şi duşmanilor noştri, căci “El este bun cu cei nemulţumitori" şi face “să răsară soarele Său peste cei răi şi peste cei buni". W. T. 1908-381 (R 4298:6) (Cântarea 401)

26 Decembrie

Lovească-mă cel drept, căci aceasta îmi este o favoare; să mă mustre: este ca untdelemnul turnat pe capul meu să nu-mi întorc capul de la el. Psalmul 141:5

În această utilizare a cuvântului “drept”, textul pare să indice că toţi cei care sunt poporul Domnului ar trebui să fie în stare să mustre şi să corecteze în dreptate într-un fel care ar fi de ajutor celor corectaţi, şi spre binele lor; într-un fel care va aduce o măsură de alinare, binecuvântare şi împrospătare, într-un fel care ar fi ca untdelemnul minunat sau frumos mirositor, al cărui parfum s-ar păstra ore întregi. Având acest gând în minte, găsim aici o lecţie foarte valoroasă. În primul rând, noi ar trebui să fim din aceia care primesc corectările ca venind de la Domnul şi care sunt bucuroşi să fie corectaţi dacă au greşit în vreun fel. În al doilea rând, trebuie să fim din aceia care recunosc că dacă este potrivit să mustre, aceasta să fie într-un fel care să nu fie jignitor, ci să fie spirituală, înălţătoare şi împrospătătoare. W. T.1912-65 (R 4977:2) (Cântarea 317)

27 Decembrie

Tot ce faceţi să fie făcut cu dragoste. 1 Corinteni 16:14

Dumnezeu este însăşi personificarea compătimirii şi a iubirii. După cum declară Scripturile, “Dumnezeu este dragoste”. Şi toţi cei care vor fi copii ai lui Dumnezeu, dezvoltaţi în asemănarea Lui, vor fi copii iubitori. Cum spune sf. Ioan: “Cine rămâne în dragoste rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în el” (1 Ioan 4:16). În măsura în care dezvoltăm putere de caracter ca Noi Creaturi, această calitate a iubirii creşte. Pe lângă aceasta, noi ar trebui să constatăm şi că judecata noastră devine mai corectă. Cei care sunt dezvoltaţi în Spiritul Domnului au o judecată mai bună decât au avut înainte. Cu trecerea zilelor, ei ştiu mai bine să compătimească cu lumea; cum să procedeze cu omenirea; primesc tot mai mult din înţelepciunea care vine de sus. W. T. 1914-76 (R 5417:2) (Cântarea 23) V. D. M. 1035:9

28 Decembrie

Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nedreptate. 1 Ioan 1:9

Este evident că Domnul a prevăzut că poporul Său ar putea ajunge atât de ruşinat de eşecurile lor repetate prin slăbiciunile moştenite ale trupului, încât El a pregătit îndemnul special pentru încurajarea lor: “Să ne apropiem, deci, cu deplină îndrăzneală de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare şi să aflăm har, ca să avem ajutor la momentul potrivit”. Acesta este un lucru bine de amintit. La încheierea anului şi la începutul unui an nou îi îndemnăm pe toţi creştinii să-şi facă socoteala zilnică cu Domnul şi niciodată să nu se retragă la odihnă fără să fi obţinut acest har al iertării şi al ajutorului. Dar dacă cineva a amânat problema şi un nor a venit între el şi Domnul, să se folosească de aceste făgăduinţe la sfârşitul acestui an astfel încât să înceapă noul an cu o foaie albă — cu zâmbetul feţei Tatălui lor peste ei, cu părtăşia Mântuitorului lor şi cu noi hotărâri pentru seriozitate şi grijă în mersul pe urmele Lui. W. T. 1911-444 (R 4932:1) (Cântarea 242)

29 Decembrie

I-am tras cu legături omeneşti, cu funii de dragoste. Osea 11:4

Iubirea este nota dominantă a Bibliei, în ciuda faptului că ea conţine atât ameninţări cât şi făgăduinţe, declaraţii, manifestări de dreptate şi de îndurare. Dacă caracterul lui Dumnezeu ar fi lipsit de dreptate — dacă iubirea Lui ar depăşi dreptatea — ar fi o calamitate grozavă pentru toţi cei care depind de El. Ar dovedi slăbiciune de caracter în loc de tărie. Faptul că Înţelepciunea, Dreptatea, Iubirea şi Puterea lui Dumnezeu operează în deplină armonie — în coordonare — ne dă admiraţie faţă de El, încredere în El, iubire pentru El, şi toate aceste aprecieri se intensifică atunci când ne dăm seama de statornicia Lui. W. T. 1915-361 (R 5809:2) (Cântarea 21) V. D. M. 357:3

30 Decembrie

Îţi voi aduce o jertfă de mulţumire şi voi chema Numele Domnului. Psalmul 116:17

Din punct de vedere spiritual ne-am ospătat din bunătăţile favorii divine, în timp ce în lucrurile pământeşti, în orice împrejurări ne-am aflat, având asigurarea că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce-L iubesc pe Dumnezeu, ne-am dat seama că evlavia cu mulţumire este un mare câştig, având făgăduinţa vieţii de acum (atâta timp cât Dumnezeu doreşte să mai rămânem aici) şi acelei viitoare. De aceea putem şi aducem din toată inima “jertfă lui Dumnezeu, mulţumiri.” Şi nu-I vom da noi oare, nu numai lauda buzelor noastre, ci şi tămâia unor vieţi cu adevărat consacrate de-a lungul anului în care tocmai intrăm? Preaiubiţilor, consacraţi-vă astăzi din nou Domnului -— nu în sensul de a anula consacrarea făcută o dată pentru totodeauna, poate cu mulţi ani în urmă, ci în sensul de a reafirma şi de a întări acel legământ. Spuneţi Domnului că vă consideraţi pe deplin ai Lui şi că scopul vostru este încă acela de a păstra tot ce este al vostru pe altarul sacrificiului în timpul acestui an nou şi până când va fi pe deplin mistuit în serviciul Său. Apoi să continuăm astfel cu grijă minuţioasă zi după zi să împlinim voturile noastre de deplină consacrare Celui-Prea-Înalt. W. T. 1906-3 (R 3695:3) (Cântarea 34)

31 Decembrie

Dacă Mă iubeşte cineva, va păzi cuvântul Meu şi Tatăl Meu îl va iubi. Noi vom veni la el şi ne vom face locuinţa împreună cu el. Ioan 14:23

Aţi auzit strigătul, bătaia în uşă, anunţând prezenţa Mirelui nostru? Sunteţi treji? Vă asiguraţi că sunteţi îmbrăcaţi în dreptatea lui Cristos ca într-o haină? Sub conducerea Lui, să o păstraţi “fără pată, fără încreţitură sau altceva de felul acesta”, să ne ajutăm unul pe altul şi “cu atât mai mult cu cât vedem că ziua se apropie”, amintindu-ne că este scris: “Soţia Mielului s-a pregătit”. (Apoc. 19:7) W. T. 1880-Aprilie p. 7 (R 88:6) (Cântarea 125)