1 “EU sunt Uşa”, intră, intră,

Lăsând păcatul şi frica;

Furtuna sălbatic bate,

(:O, intră, dar lăsând toate:)

2 “Eu sunt Uşa”, cu sigur  zar,

De orice duşmani te apăr;

Aici inimi au liniştea,

(:Care simt frigul şi  noaptea:)

3 “Eu sunt Uşa”, fii bucuros,

Aici e-al tău loc de-adăpost;

Aici tezaur vei avea,

(:Cumpărat cu viaţa Mea:)

4 “Eu sunt Uşa”, şi Tatăl  vrea,

Să-I fii fiu, s-ai moştenirea,

Intră dar cântând laude,

(:Umblând drum ce la cer  duce:).

D. 102 - N. 62 - M. 102   102

1 AŞTEPT, tot mereu aştept eu

Să vin-o zi mai bună,

Peste umbra-ntunecoasă,

Ce calea-mi înconjură;

Soarele voios, de care

Pământul n-a mai văzut,

Când Cristos Îşi ia puterea,

Stând pe tronul lui David.

2 Toţi profeţii vechi au văzut

Departe lucirea ei,

Şi-au vorbit în voci sublime,

Pacea şi gloria ei.

Adormind ei toţi prin văi  verzi,

Obosiţi de-al lor drum greu,

Dar vor veni iarăşi, cântând

'N muntele lui Dumnezeu.

3 Lumea acum zace-n jale,

N-auzi numai vaiete;

Dezastrele aduc în ochi

Izvoare de lacrime,

E-o noapte neagră de  plânset,

Triumful nedreptăţii,

Însă eu răbdând tot aştept

Venirea Dimineţii.

4 Eu aştept sperând şi-n  rugă,

Domnia lui Mesia;

Ştiu că El cu drept va  domni,

Şi dreptul va triumfa.

De plăceri lumeşti nu-mi  pasă,

Căci Ziua Lui o-aştept eu,

Pompa lumii nu mă-ncearcă,

Luminând El drumul meu.

103   D. 105 - N. 43 - M. 105  

1 CÂND mă voi trezi

Doamne-asemenea Ta,

Şi-alb curat voi fi-asemenea;

Şi din acest corp eliberat fiind,

Mare-a fi bucuria mea.

2 Ştiu că inima spălată trebuie,

Şi-a Tale trăsături scrise.

Ştiu că-mi trebuie nopţi de întristare,

Pân-zorile se revarsă.

3 Dimineaţa mărită iată vine,

Umbra trece de pe pământ,

Las-să fiu în mărire lângă  Tine,

Ţie, Doamne, asemănând.

4 Şi când îmi vei surâde faţă-n faţă,

Întru al Tău sfânt adăpost,

Şi braţul părintesc mă va-mbrăţişa,

Voi fi fericit peste tot.

D. 111 - N. 83 - M. 111   104

1 CE bucurie îmi dă mie

Ştiind despre Domnul bine,

C-a murit şi iar trăieşte,

E al nost' Cap şi Doamn a  toate.

2 Trăieşte El, ce pe mine

M-a renăscut prin iubire.

Prin sângele Lui m-a  scăpat,

Din toate El m-a ridicat.

3 În toată ziua m-ajută

Îmi dă-nvingerea în luptă.

Nu peste mult şi moartea eu,

Voi învinge prin Domnul  meu.

D. 119 - M. 119   105

1 DE lipsă-mi eşti  Doamne,

Mie-n toată ora;

Pacea dulce, numai

Vocea Ta-mi poate da.

Corul

De lipsă-mi eşti Tu mie,

Mântuitorul meu.

De lipsă-mi  eşti  Tu  mie,

La Tine vin eu.

2 În tot ceasul Doamne,

Am lipsă de Tine;

Ispita nu-nvinge,

Când Tu eşti cu mine.

3 Am lipsă de Tine,

Doamne-n bine şi-n rău;

Viaţa e-n zadar,

De nu am scutul Tău.

4 Am lipsă de Tine,

Fii-mi Conducător;

A Ta promisiune,

'Mplineşte-o cu totul.

5 Am lipsă de Tine,

Fiul lui Dumnezeu;

Partea mea cu Tine,

Doamne dă să am eu.

106   D. 220 - N. 216 - M. 220

1 SFINŢILOR, voi obosiţi  de viaţă,

Osteniţi de povara  rătăcirii,

Veniţi aici suflete prigonite,

În Evanghelie găsiţi linişte.

Corul

Linişte sfântă în Evanghelie,

Veniţi aici suflete prigonite,

În Evanghelie găsiţi linişte.

2 Credem Cuvântul în care  promite,

Că rătăcirea va avea   sfârşire,

Şi care-njosiţi caută dreptate,

Acei din mila Lui vor avea  parte.

3 O, Cuvântul câtă lumină  are,

Raza sfântului Duh îl  luminează

Şi se desface planul Său  înălţat,

Să-L lăudăm cu sufletul  încântat.

4 Sfântă linişte tu cât de  dulce eşti.

Suflet obosit aici te   odihneşti.

După muncă veselie te-aşteaptă,

După vifor soarele se arată.

107   D. 122 - N. 58 - M. 122   

1 ÎN amintirea lui Isus,

Asta Cină este,

La care ceia mântuiţi

Bucuroşi iau parte.

2 Prin credinţă luăm asta

Ca pâine-a vieţii,

Ce-nchipuieşte-a Domnului

Corp, pentru noi zdrobit.

3 Acest pahar, sângele Său

Cel vărsat, ne-nseamnă;

Ce pentru-a noastre păcate,

S-a adus de jertfă.

4 Acest pahar ne-aminteşte,

Că nu peste mult noi,

În-mpărăţia Domnului,

Cu El nou, vom bea noi.

5 Ce fericiţi vom fi atunci,

Căci cu Tine pe veci

Vom petrece în mărire

Şi-n faţă Te-om vedea.

D. 124 - N. 104 - M. 124  108

1 ÎN sânul Stâncii am numai,

Liniştea, siguranţa;

Mânia furtunilor mari,

În zadar m-ar cerceta.

Corul

În sânul Stânci-i liniştea,

Venind val îngrozitor;

În sânul Stânci-i liniştea,

Şi îmi e apărător.

2 Am trecut prin multe valuri,

Primejdii m-au urmărit;

Şi cu luntrea spartă, ruptă

Am ajuns malul dorit.

3 Acum am ajuns la liman

Şi sunt de tot odihnit;

Sufletu-mi are adăpost,

În sânul Stâncii mărit.

D. 128 - N. 157 - M. 128   109

1 DOAMNE când eu mă  uit la Tine

Stau  uimit aici jos în  gând,

Pe marea iubirii vine ea,

Pacea ca şi un alb porumb.

Corul

Crucea-a luat păcatul,

Trecutul sub sânge e;

În Isus am încrederea

Şi-acum vreau ce

Dumnezeu vrea.

2 M-am luptat pentru mila  Ta eu,

Ce pe mine m-a 'libera

Şi când lupta mea se va  sfârşi,

Voi fi părtaş în pacea Ta.

3 M-a vindecat punând El mâna,

Să fiu voios a poruncit;

Veşmântul Lui l-am atins numai

Şi strălucirea m-a umbrit.

4 Regele păcii e de faţă,

Faţa-I îmi străluce mie,

Cuvântări sfinte, El ne zice:

“Pace veşnică-ţi dau ţie".

110   D. 129 - N. 118 - M. 129

1 AM găsit un bun, bun  amic,

Pân-nu-L ştiam m-a iubit;

Cu iubirea Lui m-a atras

De El sunt eu legat strâns.

Îmi strânge lanţul inima

Şi nimic nu-l va frânge,

Căci eu 's a Lui şi EL al meu,

Şi-n veci n-a fi schimbare.

2 Am găsit un bun, bun  amic,

El Şi-a jertfit viaţa

Şi dându-mi viaţa mie,

Şi-a jertfit-o pe a Sa.

Fiinţa-mi, deci şi inima,

De Isus sunt legate;

Zilele-mi şi puterea mea,

Şi-n veci n-a fi schimbare.

3 Am găsit un bun, bun  amic,

Drag, drept şi foarte gentil;

Povăţuitor bun al meu,

Şi m-apără cu al-Lui braţ.

De Cel ce mă iubeşte aşa

Cine mă despărţeşte?

Aur, viaţa sau moartea?

A Lui sunt pe vecie!

111   D. 130 - N. 30 - M. 130

1 FIE departe de mine,

Şi frica şi spaima;

Apără-mă de necazuri,

Ce-mi strică viaţa.

Să ştiu ce rău e păcatul

Şi în el a trăi,

Şi-ndreptând voinţa, să  sting

Patimile mele.

2 Să nu mă depart de Tine,

Lepădând darul Tău.

Deşteptând sufletul meu,  tot

De la Tine-aştept eu,

Să fie conştiinţa mea

Iute ca privirea;

Venind păcatul, ţine-mă

Deştept totdeauna.

3 Şi rătăcindu-mi sufletul,

Mustre-mă vorba Ta,

Înlătură piedicile,

Doamne, din calea mea.

Fă ca şi cel mai mic păcat,

Să mă doară cumplit

Şi pentru leac trimite-mă

La sângele sfinţit.

D. 132 - N. 76 - M. 132   112

1 DESPRE Mântuitorul meu,

Voi cânta, căci m-a iubit;

Să mă scape de păcate,

Pe cruce a pătimit.

Corul

Răsune cântec, răsune,

De El care pe cruce,

A pătimit şi de păcat

Cu sângele-I m-a scăpat.

2 Să audă toată lumea,

Fapta asta de mărit;

Că iubirea şi mila Sa

Pe mine m-a mântuit.

3 Preamăresc puterea mare

A Mântuitorului;

Şi prin care a-nvins moartea

Mare-i biruinţa Lui.

4 Despre Mântuitorul meu

Şi despre mărirea Sa,

C-a adus viaţă din cer,

Să-I răsune cântarea!

D. 134 - N. 33 - M. 134   113

1 TOATE voi părăsi  Doamne,

Numai Ţie-Ţi voi urma!

Gol şi sărac prin pustie,

Ca Tine-oi purta crucea;

Toată grija mea lumească,

Piară cu tot dorul rău,

Iar a mea viaţă dreaptă,

Rămână, Domnu-i al meu.

2 Lumea poate a mă urî,

L-a urât şi pe Isus.

Oamenii mă pot părăsi,

Isus va fi credincios;

Strălucească-mi a Ta milă,

Domnul iubirii, ştiinţei,

Rău-n bine-atunci se schimbă,

Noaptea-n lumina zilei.

3 Arma duhului încinge,

Ia pavăza credinţei;

Lumea, pofta o învinge,

S-ai cununa vieţii.

Sus, c-al tău curs n-a dura  mult,

Luptă-te cu regulă,

Iată te aşteaptă Domnul

Cu plată după luptă.

4 Departe faime şi comori,

Pază-mi-e Cuvântul Tău

Şi durerile-mi sunt plăceri,

De când am iubirea Ta;

Aba, Tu îmi eşti Părinte,

Sufletul l-am dat Ţie,

Fie vifor sau năpaste,

Toate îmi sunt spre bine.

5 Suflete ai mântuirea

Şi lasă păcatele,

Bucură-te cum că ori când

Îţi poţi face binele;

Gândeşte ce Părinte ai,

Locuinţă cui I-ai dat,

Isus muri pentru Tine,

Nu ai să fii supărat.

114   D. 135 - N. 205 - M. 135

1 NU mă lăsa, o, Doamne,

Departe de cruce;

Fericirea îmi vine,

De la Calvarie.

Corul

Crucea, numai crucea,

Fie-mi fericirea,

Până de ceea parte

Mi s-a da odihnă.

2 Tremuram eu sub cruce,

Până de mine-a dat,

În zorile de milă

Soarele cel curat.

3 Voi aştepta sub cruce,

Crezând cu nădejde,

Până ce trecând apa

La mal voi ajunge.

115   D. 137 - N. 202 - M. 137

1 PE marea viforoasă,

Isus Tu-mi eşti adăpost;

Fug Doamne la sânul Tău,

Până-i timpul viforos.

Ascunde-mă pe mine,

Până necazul ţine;

Întinde-Ţi Doamne mâna,

S-am adăpost la Tine.

2 Sufletu-mi oriunde-ar fi,

N-am scăpare nicăieri;

Rog să nu mă părăseşti,

Puterea-mi numai Tu eşti.

Numai în Tine mă-ncred;

Toată nădejdea îmi eşti,

Deschide-Ţi aripile

Sub ele să m-odihnesc.

3 O, Isuse Tu îmi eşti

Pofta, voia mea şi tot,

Mă ridici când stau să cad,

Acum văd cu ochii tot.

Fă să primesc mila Ta,

Deschide-mi izvor curat,

Care curge din suflet

Şi viaţă de veci mi-a dat.

D. 139 - N. 9 - M. 139   116

1 ISUS gândirea la Tine,

Liniştire este.

Faţa Ta ca să o tot văd,

Dor mare îmi este,

Dor mare îmi este.

2 Nici în limbă şi nici în simţ,

Nu este nici în gând,

Mai dulce şi frumos, decât

Numele Tău cel sfânt,

Numele Tău cel sfânt.

3 Nădejdea întristaţilor

Ce-aduci bucurie,

Aceluia ce Te cheamă,

Care Te iubeşte,

Care Te iubeşte.

4 Şi ce eşti Tu aceluia

Care Te găseşte,

Ar şti spune iubirea Ta

Pe care-l primeşte,

Pe care-l primeşte.

5 Isuse Tu imi eşti singur

A mea bucurie,

Fie-a mea a Ta glorie

Acum şi-n vecie,

Acum şi-n vecie.

D. 140 - C. 161 - M. 140   117

1 ISUSE Tu în veci Rege,

Jertfa noastră o primeşte,

Ia-Ţi coroana ce-Ţi cuvine,

Raza-i şi pe noi străluce.

2 Toată rugarea ne fie,

Logodnă sfântă cu Tine,

Tot ceasul să asemene,

La cereasca întâlnire.

3 Voia din ziua aceasta,

Fie în veci şi pururea,

Fă să nu scadă credinţa,

Şi în veci ţină iubirea.

4 Ne e sfântă toată clipa,

Dacă Tu dai bucurie,

Dorinţa noastră este ca

Mielul să ne fie Mire.

118   D. 144 - C. 97 - M. 144

          Partea I

1 FIŢI veseli, Domnul a  sosit,

Sus la cântare sfinţi:

Vine după mireasa Sa

(:De străluciri cuprins:)

Da, da! De străluciri cuprins.

2 Suflete înnoiţi-vă,

Semnele s-arată,

Soseşte Mântuitorul,

(:Şi-a fi de toţi urmat:)

Da, da! Va fi de toţi urmat.

3 Fiţi veseli, Domnul a sosit

Şi cântaţi-I din nou,

Păduri, dealuri, câmpuri,  livezi,

(:Răsune cu ecou:)

Da, da! Răsune cu ecou.

4 Şi domnind dreptatea Sa,

Oamenii vor vedea;

Dreptatea face fericiri,

(:Şi minuni iubirea:)

Da, da ! Şi minuni iubirea.

5 Şi bucuria va zbura,

Cu aripi înfocat;

Va fi odihnă în lume,

(:Şi n-a mai fi necaz:)

Da, da! Şi n-a mai fi necaz.

6 Fiţi veseli, Domnul a sosit,

Ca Rege să-L primiţi,

Duceţi-I ale voastre dări,

(:Să vadă că-L iubiţi:)

Da, da! Să vadă că-L iubiţi!

Partea a-II-a

1 Fiţi veseli, Domnul a sosit,

Mărească-L cer, pământ,

Se începe Jubileul,

(:Cântaţi numelui sfânt:)

Da, da! Cântaţi numelui  sfânt.

2 Lauda Regelui nostru,

Să răsune prin ţări,

Râul, vântul şi tunetul

(:Lui să-I aducă dări:)

Da, da! Lui să-I aducă  dări.

3 Tu, soare mult strălucitor,

Voi, câmpii, înfloriţi,

Vânt şoptitor şi râuraş,

(:Pe El să-L preamăriţi:)

Da, da! Pe El să-L  preamăriţi.

4 Toată  suflarea care e

Glasul să-l ridice

Şi arborii cu crengile,

(:Să-I cânte cântece:)

Da, da! Să-I cânte cântece.

5 Pe văi, pe munţi şi pe  câmpii

Să fie bucurii,

Cer, pământ să se cufunde

(:În glas de veselii:)

Da, da! În glas de veselii.

6 Fiţi veseli, Domnul a sosit,

Şi toate limbile

Să cânte mândru şi-ncântat

(:Cânt de veselie:)

Da, da! Cânt de veselie.

D. 155 - M. 155   119

1 CA vuiet de ape multe

În decursul vârstelor;

Izbucnind, pătrunzând  foarte,

Ca-n puternic cor cântă.

Corul

Aleluia! Aleluia!

Anunţul ceresc sună,

Vine Mesia glorios,

Domnul şi Regele nost'.

2 Iată Steaua Dimineţii

Răspândind raza-n lume;

El e Alfa şi Omega,

Cel întâi şi pe urmă.

3 Doamne, nu tezauri  scumpe

Strângem noi la tronul Tău;

Tot ce avem noi Îţi predăm,

Inima Ţi-o consacrăm.

120   D. 156 - N. 113 - M. 421

1 ÎN lanţuri şi-n întuneric

Aşteptam lumina Ta;

Purtam lanţul rătăcirii,

Prin noaptea-ntunecată.

Acum în plină lumină,

Pace şi fericire,

Scutit de păcat şi teamă,

Vezi, o ce mântuire.

2 Ştim Doamne, sigur, că Tu  vii

În plina Ta mărire,

Mireasa o vei îmbrăca

În veşminte-aurite.

Prezicerea profeţilor

Tot mereu se aude,

Că vine-mpărăţia Ta,

Ziua de bucurie.

3 Numele Tău va răsuna,

Pe pământ în tot locul

Şi s-apropia de Tine,

De pe pământ tot omul.

Va sosi viaţa de veci

Şi ei iarăşi vor vedea,

Faţa Ta zâmbind către ei

Din-nălţimi ca stelele.

4 Cristos cu Turma Sa mică

Alungă-ntunericul,

Şi lumea îşi va cunoaşte

Pe măritul ei Rege.

Ziua mare profeţită

Va aduce linişte,

Dacă Împăratul păcii

Domnia va începe.

121   D. 157 - C. 116 - M. 157

1 SFINŢI priviţi icoana asta,

Iată “Omul de jale"!

Toţi se-nchină-naintea Lui,

Poartă pe cap coroană.

Corul

O, mărire Ţie,

Mărire Ţie,

Mărire Ţie al

Regilor Rege.

2 Isus şi-aduce gloria,

Îngerii Îl salută,

Tronu-I vesteşte puterea;

Tot cerul se bucură.

3 Odată I-au pus coroană,

Şi îşi băteau joc de El,

Azi e împresurat de sfinţi,

Şi de cete de îngeri.

4 Ce strigăt de bucurie,

Cum umple tot văzduhul,

O, ce mare bucurie,

Isus ocupă tronul.

D. 160 - C. 240 - M. 160  122

1 NUMAI Ţie-Ţi trăiesc  Doamne,

M-a cumpărat al Tău sânge,

M-a făcut al Tău cu voia,

Domneşte, dar, asupra mea.

2 Trăiesc şi mor pentru Tine

Şi sunt al Tău pe vecie,

Mă ţin de făgăduinţă

Şi-i dau sigil cu credinţă.

3 Aici stau sub a Ta cruce,

Unde-a curs al Tău sfânt  sânge,

Doamne ascultă-mi  cuvântul,

Îţi predau trupul, sufletul.

4 O, iartă-mi mie slăbiciunea,

Ca să-mi fac făgăduinţa,

Nu am în alt loc linişte,

Las dar să am toate-n Tine.

D. 161 - N. 155 - M. 161   123

1 ÎN Tine mă bucur

Şi gândul mi-e al Tău,

La Tine mă-ntorc în necaz,

O, Dumnezeul meu.

2 Râul dacă seacă,

Nu scade darul Tău;

Mă îndestulez cu Tine,

Măresc numele Tău.

3 Tot binele ce e,

Vine din mâna Ta;

Până Cristos va fi bogat,

Eu nu pot fi sărac.

4 El îmi e nădejdea,

Şi calea mea e El,

Nu am altă ţintă decât

Să Îl iubesc pe El.

D. 164 - N. 15 - M. 164   124

1 A sosit ziua Domnului,

Vezi departe raza ei,

Al pământului prunc, vino,

Fă-i Domnului închinări.

Corul

Auzi chemarea, ia-ţi arma  ta,

Al Domnului sfânt Cuvânt,

Şi cu “coiful mântuirii",

Pe cap, ieşi, pentru Domnul  luptând.

2 S-ai încredere în Isus,

Crede şi nădejde s-ai,

El te duce la izbândă,

Crezând, frică să nu ai.

3 Şi ridicând sfântul Său  steag,

Să-l purtăm prin munţi şi  văi,

Să vestim al Său mileniu

La popoarele lumii.

4 Cu curaj sigur-nainte,

Călcând moarte şi păcat,

El cu mila Sa-i cu tine,

Şi vei fi încoronat.

125   D. 165 - N. 194 - M. 165

1 IUBIRE mântuitoare,

Aşază-te între noi;

Locuind cu noi mila Ta,

Să ne scape de nevoi.

Părinte, eşti plin de milă,

Iubire fără sfârşit,

Te lăudăm şi preamărim,

Pentru că ne-ai mântuit.

2 Puternice Mântuitor,

Prin Tine avem viaţa,

Fii cu noi şi nu părăsi

Nicicând Biserica Ta.

Ne luptăm pentru voia Ta

Şi ca ceată cerească,

Ţie-Ţi servim, Te lăudăm,

Şi vestim iubirea Ta.

3 Fă din noi fiinţă nouă,

Fără pată ca să fim;

Arată-Ţi puterea plină,

Ca toţi să Te preamărim.

De la glorie ajungând,

La noi glorii Te-om vedea,

Pe Tine faţă în faţă,

Fericiţi Te-om adora.

126   D. 166 - N. 60 - M. 166

1 ISUS, din cer dragostea,

Umple Tu inima mea,

Viaţa-aici pe pământ,

E o luptă pururea.

Nu mă lăsa Domnul meu,

Fii mângâietorul meu,

Du-mă unde-i linişte,

Şi nu-i nici o durere.

2 Mă-ncred numai în Tine,

Tu mă aperi pe mine,

Dă, că-i mare darul Tău,

Să devie scutul meu.

Clipa cea de ispită,

Puterea Ta arată,

Du-mă la Tine Doamne,

Ca să îmi fii scăpare.

3 Doamne, Tu-mi dai dorinţa,

De la Tine-i speranţa.

Învingătorul Tu eşti,

Renume Tu îţi croieşti.

Focul sfânt de la Tine-i

Şi stinge Tu poţi numai.

Isus, din cer dragostea,

Umple Tu inima mea.

D. 168 - N. 82 - M. 168   127

1 OM al întristărilor,

El pe pământ venitor,

De păcat curăţitor,

Aleluia! Ce Salvator.

2 Batjocorit, ruşinat,

Pentru mine judecat,

Prin sânge El m-a scăpat,

Aleluia! Ce Salvator.

3 El a grăit: “S-a sfârşit",

Pentru mine a murit,

Este ceva mai mărit?

Aleluia! Ce Salvator.

4 Slab şi păcătos sunt eu,

El, Fiul lui Dumnezeu,

De păcate iertător,

Aleluia! Ce Salvator.

5 Ca rege, când va veni,

Şi-ntre noi va străluci,

Cântarea-L va preamări,

Aleluia! Ce Salvator.

D. 171 - N. 114 - M. 171   128

1 OCHII mei văd deja a Domnului meu sosire,

Deja se simţeşte că El vine cu mânie,

Văd în a Sa mână flăcărând  marea sabie,

Domnul este prezent.

Corul

Glorie, glorie, aleluia,

Glorie, glorie, aleluia,

Glorie, glorie, aleluia,

Domnul este prezent!

2 Văd judecata Lui cum  cutreieră pământul,

Gemutul şi semnul  renaşterii precedând-o,

Judecata dreaptă, prin ce  se dărâmă tronuri,

Domnul este prezent.

3 Vremile păgâne-au trecut pentru vecie,

Cu ele vor trece şi jalea şi  păcatele,

Vezi “Leul lui Iuda", are  sabia în mână,

Domnul este prezent.

4 A şaptea trâmbiţă sunând  El nu pierde lupta,

Va cerne inime judecând  în al Său tron sfânt;

Desfătează-te suflete şi  laudă-L gură,

Domnul este prezent.

129   D. 175 - N. 22 - M. 175

1 AVERE scumpă,

Mărită taină,

Bucuria şi viaţa din ea e.

Corul

Aleluia, lauda Ta,

Amin, aleluia,

Aleluia, lauda Ta,

Din nou vom cânta.

2 Aflai sângele,

Şi am linişte,

Că El m-a cruţat, când am

 avut frică.

3 Iată, sub cruce,

Cum se mântuie,

Şi păcătoşii toţi se  dezlănţuie.

4 Mii de necazuri,

Ne-amărăsc traiul,

Însă nădejde ne-aduce  Cuvântul.

5 El vrea să le-avem,

Toate să le-aflăm,

La lumina Cuvântului să  vedem.

D. 176 - N. 166 - M. 176  130

1 VIAŢA-mi e de la Tine,

Domneşti Tu peste ea;

În noapte Tu îmi dai curaj,

Tu-mi eşti primăvara.

2 În noapte când Tu mi Te- arăţi,

Îmi strălucesc zorile;

Luceafărul s-aprinde-n  nopţi

Şi-mi dă nădejdile.

3 Se crapă perdeaua de  nori,

Îmi răsare soarele;

Binecuvântarea-Ţi sfântă,

Sufletu-mi aşteaptă;

4 Umblu cărarea îngustă,

Eu Doamne în urma Ta;

Cuvântul Tău sfânt mă  duce,

Pe sfântă calea Ta.

D. 177 - N. 100 - M. 177  131

1 CUNOSC, Doamne sfinte,

bine,

Că cu drept îmi ordoni  mie.

Nici n-am altă bucurie,

Decât să ascult de Tine.

2 Faţă de Tine ce sunt eu,

Cel ce-mi eşti scut şi scopul  meu?

Toată pofta mea-i să Te  văd,

Şi cu credinţă să-Ţi servesc.

3 Nu-mi trebuie-a lumii  plăceri,

După comori nu voi merge;

Pentru faimă niciodată,

Timp, silinţa nu-mi voi  pierde.

4 Viaţa mea de tot o-am dat,

Celui ce m-a răscumpărat.

Mărirea lumii ce mai e?

Lângă ce El îmi promite.

5 Şi răul având sfârşirea,

Vine binecuvântarea,

Toată lumea se va pleca

Celui ce este iubirea.

132   D. 178 - N. 304 - M. 178

1 EU nu am altă nădejde,

Decât al lui Isus sânge;

Sângele Lui sfânt să-mi fie,

Ancora mea şi puterea.

Corul

Numai pe Cristos pot a sta,

(:Altceva tot s-ar cufunda:)

2 Dacă vine vreun nor negru,

El vine cu ajutorul;

Oricum să urle viforul,

Eu voi sta singur cu Domnul.

3 Legământul şi sângele,

Duce la ţintă luntrea mea;

Să vie valuri cu suta,

Totuşi El e speranţa mea.

133   D. 179 - N. 96 - M. 179, 359

1 EU cânt neîncetat, deşi

Sunt-n-a durerii vale,

Aud imnul îndepărtat,

Al noii creature.

Prin tot zgomotul luptelor,

Îi răsună muzica,

Tresare sufletul şi-ncep

Cu ea şi eu a cânta.

2 Bucuria mea moară chiar,

Trăind Mântuitorul;

Ce-i pasă întunericul,

Celui ce-aude cântul?

Eu nu am frică de vifor,

El îmi dă apărarea,

Cu El fiind, se poate să

Nu cânt şi eu cântarea?

3 Deasupra mea sunt norii grei,

Dar îmi surâde cerul,

Din depărtare de atunci,

De când am iubirea Lui.

Aud pârâul păcii Lui

Curgând în inima mea,

Totul e-al meu se poate să

Nu cânt şi eu cântarea?

134   D. 181 - N. 141 - M. 181

1 DOAMNE, dacă cu laudă,

Numele-Ţi amintesc,

Binefacerile Tale,

Dar unde se sfârşesc?

2 Cred în Cuvântul Tău cel sfânt,

Vestesc mărirea Ta,

Dă-mi prin Cristos graţia Ta

Crezând în jertfa Sa.

3 Voi umbla drumul Domnului,

Calea cea cerească,

Cu curaj deşi ştiu, calea

Îngustă m-aşteaptă.

4 N-avem grijă, că deşi mult

Neguri ne-or cuprinde,

Să răsune cântările

Plini de bucurie.

D. 182 - N. 203 - M. 182  135

1 EU cânt numai de Isus,

Cel ce cu har plin e,

El cu bunătatea Lui,

Zilele îmi umple.

Eu cânt numai de Isus,

De Mielul cel curat,

Cel ce viaţa Şi-a dat

Şi m-a răscumpărat.

2 Eu cânt numai de Isus,

Cel ce-i Rege din cer,

Stând la picioarele Lui,

Îmi dau seama de El.

Eu cânt numai de Isus,

Orice m-ar ajunge,

Carele cu mila Sa

Mă scapă pe mine.

3 Eu cânt numai de Isus,

Pân-regatu-i vine,

Unde viaţa de veci,

M-aşteaptă pe mine.

Şi când voi trece vesel,

Dincolo-n patrie,

Voi cânta laudă Lui,

Tot cu bucurie.

D. 183 - N. 177 - M. 183   136

1 SUFLETE fii erou,

Când păcat te-atacă,

Vrăjmaşii tăi sunt foarte tari

Şi-ţi răpesc răsplata.

2 Veghează, roagă-te,

Lupta ta mai ţine,

Treci fără teamă prin necaz,

Şi cere-nvingere.

3 Multă luptă mai ai,

Nu-i timp de odihnă,

Până nu primeşti coroana,

Deci jos să nu te pui.

137   D. 185 - N. 196 - M. 185

1 SUFLETE ridică-ţi glasul,

Şi-L preamăreşte pe Domnul.

El este demn de preamărit,

Cel ce pe tin-te-a mântuit.

2 În inima mea sunt scrise,

Ce a făcut pentru mine;

Când cu părintească milă,

M-a scăpat din slăbiciune.

3 Sufletul iertare-a strigat

Şi El toate mi le-a iertat,

Când I-am cerut ajutorul,

El mi-a vindecat sufletul.

138   D. 186 - N. 224 - M. 186

1 “ZILELE-N mâna Ta",

Apără-le Doamne;

Viaţa, spirit şi toate,

Ţi le pun în grijă.

2 “Zilele-n mâna Ta",

O, ce fericire!

Soartă bună sau rea soartă,

A Ta voie fie.

3 “Zilele-n mâna Ta",

De loc nu am teamă;

Lacrimile nu-mi vor curge,

Viaţa-i sigură.

139   D. 187 - N. 201 - M. 187

1 PE cumpăna dreptăţii

E slab al meu merit,

Pentru mântuirea mea,

Pe Sine S-a jertfit.

Corul

Isus S-a jertfit,

Chiar pentru mine;

Sângele Lui e jertfă,

Chiar pentru mine.

2 Când a lăsat tronul Său

Şi la noi a venit,

A zis atunci: “s-a hotărât",

Sângele Şi-a jertfit.

3 Nu dispera omule,

Când eşti pe jos târât,

Fă numai toate pentru El,

Carele S-a jertfit.

4 Inima-ţi-naintea Lui,

De jertfă ţi-o pune,

Trăieşte pentru El, că El

Viaţă-ţi aduce.

D. 192 - N. 215 - M. 192  140

1 CALEA ta nu-i lumea,

Nu e trupul ţinta

Şi scopul fiinţei tale,

În lume nu-l cerca.

2 Trecutul vieţii

Ne-a adus stricare,

Pofta trupească pururea

Ne-a fost blestemare.

3 Vanitatea, pe noi

Nu ne înconjure;

Trupul nost' şi ochii noştri

Ne-aduc stricăciune.

4 Plăcerilor lumeşti

Mai bine să murim,

Şi vanitatea lumească

Pe veci s-o respingem.

5 El viaţa noastră-i,

La tronul Său venit,

Gloria noastră, ca a Lui,

Va fi fără sfârşit.

6 Va străluci nouă,

Regatul Său cel sfânt,

Nu va fi nici un nor pe cer,

Şi necurat nimic.

D. 193 - N. 221 - M. 193  141

1 POFTA pământească treacă,

Gândirea zboară cu aripi,

Ce plăcere e pentru noi,

În viaţa de veci a privi.

2 Nu-i mai gândirea la pământ

În ce-i plăcerea timpului;

Peste lucrurile pământeşti,

E fericirea cerului.

3 Calea îngustă nu-nşală,

Care duce la Dumnezeu,

Poţi iubi cele pământeşti,

Să te desparţi de Dumnezeu?

4 Doamne! Ce-i bucuria Ta,

Şi ce-i prezentul lângă ea?

Calea-ngustă a noastră e,

Pentru noi alta nu este.

142   D. 196 - N. 53 - M. 196

1 A umbla lângă Domnul strâns,

Pe El a-L lăuda,

A luci calea ce duce

'N apropierea Sa.

2 Tot ce am drag şi scump ce am,

'L-alung de la mine,

Şi aproape de al Tău tron,

Să-Ţi pot servi Ţie.

3 Când am necaz lasă să merg,

Doamne lângă Tine.

Faptele mele toate spre

Mărire să-Ţi fie.

143   D. 197 - N. 34 - M. 197

1 FIE credinţa mea tare

Şi-ncercat de vrăjmaş,

Nu tremur eu în pericol

Şi nici într-un necaz.

2 Şi chiar zbiciuit de soartă

Nu plâng niciodată,

Domnul îmi este sprijinul,

Cel ce toate-ndreaptă.

3 Să-mi strălucească credinţa

Când urlă viforul,

Să nu cunoască negura

A îndoielilor.

4 Suporte-a lumii mânie

Şi batjocura ei,

Să n-o clătească ispita,

Nici furtuna mării.

5 Să umblu până în sfârşit

A credinţei cale,

Care şi pe patul morţii

Revarsă razele.

6 Aşa credinţă dă-mi Doamne

La toate probele;

Credinţa tare este dar,

Linişte prin Tine.

D. 199 - N. 228 - M. 199  144

1 O, să am o mie de limbi,

Să-L laud pe Cristos!

Învingerea milei Sale,

Să o cânt glorios!

2 Isus spunându-Ţi numele,

Frica mea îmi trece,

Păcatul se depărtează

Şi-n suflet am pace.

3 Frânge păcatele lumii,

Spală spurcăciunea,

Din sclav te va face liber

Şi-ţi dă mântuirea.

4 Muribundul, numele Tău

Auzind, învie.

Inima frântă s-aprinde

Ca să Te laude.

D. 203 - N. 20 - M. 203   145

1 O, SCUMPĂ zi, cândTe-am primit,

Isuse Salvatorul meu;

Inima mea se bucură,

Că m-ai primit să fiu al Tău.

Corul

Scumpă zi, scumpă zi

Când Isus spal-al meu păcat.

M-a învăţat a mă ruga,

La tronul Lui a mă-nchina,

Scumpă zi, scumpă zi,

Când Isus spal-al meu păcat.

2 Suflet zdrobit linişte s-ai,

Opreşte-te şi odihneşti;

Cel ce tot binele ţi-a dat,

Domnu-i, să nu-L mai părăseşti.

3 Fericite-mi sunt zilele,

Eu sunt al Tău şi Tu al meu;

Arată-mi calea să mă duc,

După scopul ceresc al Tău.

D. 206 - N. 80 - M. 206   146

1 CE fericiţi suntem

Cari de El ascultăm,

Razele Împărăţiei Lui,

Pe noi se revarsă

Mila-I vom cunoaşte,

Totul e plin de mărirea Lui.

Corul

Ce fericiţi suntem

Cari de El ascultăm,

Ce ferici', fericiţi suntem.

2 Cunoaştem a Lui glas

De când S-a arătat,

Şi a venit să ne facă loc:

“Venind după tine

Te-a duce cu Sine,

Şi la El vei avea adăpost”.

3 Noi cu El ne-am unit

Dincoace de-acest râu,

Al Iordanului ce-i între noi,

Şi de bucurie

Ochii noşti se uită,

La crucea şi la gloria Lui.

4 Glasul Său s-aude,

Regele mă cheamă;

Mă aşteaptă sus mărirea Sa,

Merg cu bucurie,

M-aşteaptă iubire,

Cântând Îl voi binecuvânta.

147   D. 208 - N. 2 - M. 208

1 DOAMNE dă-mi mila promisă,

Fiind inima-mi sfinţită,

Tu să-mi fii singura ţintă,

În viaţă şi la muncă.

2 De nimic alta nu-mi pasă,

Umple-mă pofta cerească,

Ca să-mi fie munca bună,

Ţie prin Cristos plăcută.

3 Ochii Tăi toate le vede,

Toată lumea o cuprinde.

Fă ca orice mi-ar fi soarta,

În Tine să-mi caut liniştea.

4 Să urăsc a lumii lucruri,

Sub aripa-Ţi să mă bucur.

Pofta inimii să-mi fie,

Să le găsesc toate-n Tine.

148  D. 216 - N. 134 - M. 216

1 PE vârf de munte apare,

Vestitorul de veşti bune,

Veste bună pentru Sion,

Sioane bucură-te!

Iehova vine la tine,

De doliu să te scape.

2 Ai avut o noapte lungă?

Toţi prietenii te-au lăsat?

Vrăjmaşii tăi sunt îngâmfaţi?

De lacrimi nu ţi-a păsat?

Sfârşească-se acum doliul,

Nădejde ai căpătat!

3 Iehova te va înălţa,

El îţi întinde mâna.

Vrăjmaşii s-or da în lături

Şi-n contră nu-ţi vor mai sta.

Al tău mare Crai din ceruri,

Îţi trimite scăparea.

4 Pace şi voie te-aşteaptă,

Lupta este pe sfârşit.

El îţi va fi apărător,

Carele te-a mântuit.

De toate necazurile

Vei fi de-acuma scutit.

D. 218 - N. 187 - M. 218  149

1 PĂRINTELE nostru din cer,

Rugăciunea sfinţilor Tăi

Ca tămâia Te-nconjoară,

În cererea lor ascultă-i.

2 Bun Păstor ieşi înainte,

Unde Te duci noi vom merge,

Învăţând numele Tău sfânt

Credinţa ne-o întăreşte.

3 Dă Doamne lui Sion pace,

Dă-ne iubire în inimi.

Măreşte-a Ta bunătate,

Cu-al Tău spirit plin de daruri.

4 Conform chemării noastre, noi

Să fim întru adevăr sfinţi

Şi curaţi precum ai fost Tu,

Părintelui când ne prezinţi.

5 Primeşte pe cei mântuiţi,

Pe cari Tu i-ai spălat curat,

Aşa prezintă-i Tatălui

Să primeasc-al Său dar bogat.

150  D. 219 - N. 186 - M. 219

1 TOT cuvântul să-L adore

Pe Cel ce mila nu-I scade,

Iubirea Lui îţi va spune

Că El face numai bine.

2  E prea slab-a mea cântare,

Să cânte faptele Sale,

Toate vorbele-s puţine,

De mărirea Lui nedemne.

3 Doamne mă rog către Tine

Ca să nu Te uiţi de mine

Şi când Tu vii în mărire,

Lasă să fiu lângă Tine.

4 Fă-mă vrednic şi pe mine

Să văd pe sfinţi în mărire,

Să cânt cu ei al Tău nume

Având parte de-nvingere.