1 UMBRA e neagră când şi când

Şi drumul duce repeziş,

Şi-n sufletul ce-i plin de gând

Viforul bate vâjâind.

Corul

Atunci mie numai Stânca,

Adăpost Stânca-mi fie numai;

Atunci mie numai Stânca,

Adăpost Stânca-mi fie numai.

2 Ziua e lungă când şi când,

Piciorul nu poate de chin,

Dar am nădejde nouă-n drum,

Chemându-mă, Stânca văzând.

3 O, fie Doamne-n bine-n rău,

Stânca aproape de mine,

Ducă-mă calea peste munţi,

Ducă-mă prin văi senine.

152   D. 223 - N. 14 - M. 2231

PĂRINTE Tu eşti soare-al meu,

Cu Tin-noaptea n-am frică eu,

Negura cât de mare e

Nu Te ascunde pe Tine.

2 Cel ce-mi eşti scut şi păzitor,

Venind vifor îngrozitor,

Tu-mi eşti scăparea, Tu m-ascunzi,

Ţie totul e-aplecător.

3 Căutând viaţa la Tine,

Harul Tău mă fericeşte.

Dacă stă turma cu Tine,

Binele n-o părăseşte.

4 Pe care aşa L-ai iubit,

Pe unicul Tău Fiu cel sfânt,

Vieţii noastre dând zălog,

Prin El avem ce avem tot.

 D. 224 - N. 85 - M. 224   153

1 CE trist a şi fost odată,

Când s-a întâmplat că eu,

Grăind către Isus am zis:

“Tot e-al meu, nimic al Tău”.

Tot e-al meu nimic al Tău,

Tot e-al meu nimic al Tău,

Când am grăit către Isus:

“Tot e-al meu nimic al Tău”.

2 Găsindu-mă El, văzându-L

Pe cruce cu chinul Său,

Sufletu-mi grăise astfel:

“E al meu şi e al Tău”.

E al meu şi e al Tău,

E al meu şi e al Tău,

Sufletu-mi grăise astfel:

“E al meu şi e al Tău”.

3 Din zi în zi ajutându-mi,

Vindecând sufletul meu,

Aproape de El Îi şopteam:

“Mult al Tău, puţin al meu”.

Mult al Tău, puţin al meu,

Mult al Tău, puţin al meu,

Aproape de El Îi şopteam:

“Mult al Tău, puţin al meu”.

4 Iubirea Ta-i ca şi cerul

De înalt, Doamne-Ţi zic eu,

Şi mai afundă ca marea:

“Tot al Tău, nimic al meu”.

Tot al Tău, nimic al meu,

Tot al Tău, nimic al meu,

Iubirea Ta-i ca şi cerul:

“Tot al Tău, nimic al meu”.

D. 226 - N. 199 - M. 226  154

1 PREZENŢA Ta este fericirea mea,

Lasă Doamne să Teprimesc,

Ziua mângâieri, noaptea bucurie,

Nădejdea mea şi toate-mi eşti.

2 În noapte senină conduci turma Ta,

Ca să pască pe câmpul gras.

Pentru turmă 'colo creşte iubirea

Şi nu vom pribegi flămânzi.

3 Glasul meu Ţie nu-Ţi va mai fi străin,

Strigând mereu către Tine,

Pe masa mea vei pune tot ce e bun,

Inima-mi s-umple de Tine.

155   D. 229 - N. 89 - M. 229

1 A nu fi nimic, nimic,

Stând la picioarele Lui

Ca şi un vas stricat şi gol,

Ce e al Măiestrului.

El m-ar umplea desigur,

Că slujindu-I în toate Lui,

Ar curge peste mine

Sfântă-ndurarea Lui.

Corul

A nu fi nimic, nimic,

Stând la picioarele Lui

Ca şi un vas stricat şi gol,

Ce e-al Măiestrului.

2 A nu fi nimic, nimic

Şi purtat de mâna Lui,

A sta înaintea uşii,

Ascultând porunca Lui,

Ar fi un mijloc numai,

Carele să-L preamărească,

A aştepta-n linişte,

Până ce mă cheamă.

3 A nu fi nimic, nimic,

Să m-ardă chiar ruşinea,

Aş jura-n praf numai pe El,

Să Îl cunoască lumea.

Mai bine-a nu fi nimic,

Să răsune cântările:

“Tot binele-i de la EL,

Fie-I Lui mărire!"

156   D. 230 - N. 46 - M. 230

1 LUMÂNAREA-I cu ulei,

Şi ne e alb vălul,

Aşteptăm pe Mirele,

Ca să păşim pragul.

Ştim că noi nu suntem demni,

Trebuie să spunem,

Ulei şi văl strălucitor,

Tot de la El le-avem.

Corul

Iată vine Mirele,

Cu El poate să intre,

Cel cu lumânarul plin

Şi albe 'mbrăcăminte.

2 Pe El noi Îl vom vedea,

Străluceşte calea,

În această glorie,

Prin El duce calea.

Noi deloc nu suntem demni

La a Lui chemare,

Aflăm mare bucurie,

Luând lumânare.

3 Prin uşile deschise

Nunta străluceşte,

Acela ce intr-aici,

Pe veci fericeşte.

Iată şi-mpăratul nost',

Făptura-I luceşte.

Dacă s-a închide uşa,

Nu s-a mai deschide.

D. 232 - N. 42 - M. 232   157

1 UNDE sunt secerătorii, care

Adună tot grâul în grânare?

La lucru cu secera dreptăţii

Pân-nu-i strâns tot grâul n-om odihni.

Corul

Secerători-s puţini Doamne,

Cu ei ne vom uni înlucrare.

O, cine s-ar teme-a se osteni,

Grâul de neghină a-l despărţi.

2 Mergi afară de drum, pe câmpie,

Buruiene sunt dar şi grâu este;

Apoi caută şi drumul de ţară,

Grăind pe toţi lachemarea-naltă.

3 Câmpiile acum se coc deja,

Lumea aşteaptă acuma vestea;

Secerători puţini, mult e lucrul,

Aşteptăm până va chema Domnul.

4 Fiii Domnului luaţi secera,

Şi nu lăsaţi grâul a se călca;

Lucraţi până Domnul zice: bine,

Vă veţi bucura-n a Lui patrie.

158   D. 235 - N. 23 - M. 235

1 LAUDĂ suflete al meu

Pe-mpăratul cerului,

Mântuindu-te pe tine,

Cântă preamărirea Lui.

Aleluia, aleluia,

Cântă preamărirea Lui.

2 Laudă-L pentru mila Sa

În lipsa părinţilor,

Cel ce-i târziu cu pedeapsa,

Şi-i iute la ajutor.

Aleluia, aleluia,

Şi-i iute la ajutor.

3 Ne-e Părinte bun şi iartă

Ale noastre mari greşeli,

Ne dezmiardă şi alungă,

Vrăjmaşii noştri mişei.

Aleluia, aleluia,

Vrăjmaşii noştri mişei.

159   D. 238 - N. 219 - M. 238

1 PE El, prin cine părtaşii

Dreptăţii am devenit,

Veniţi ca să Îl lăudăm,

Ca să fie preamărit,

Ca să fie preamărit.

2 Tezaur scump e dreptatea,

Învaţă-mă-o Doamne.

Fără de Tine nu avem

Noi nici o bucurie,

Noi nici o bucurie.

3 Cât am cunoscut noi din ea,

Aşază-ne-o în inimi.

Şi în ziua când vei veni,

Lasă fiii Tăi să fim,

Lasă fiii Tăi să fim.

 D. 240 - N. 24 - M. 240   160

1 CUM Te iubesc drag Isuse,

Ştiu că şi Tu mă iubeşti,

Primeşte slaba-mi viaţă

Şi cum vrei s-o foloseşti.

Al Tău este tot simţul meu,

Mintea şi voinţa mea,

Şi ce-i încă gol în mine

Umple cu iubirea Ta.

 Corul

Cer, pământ şi toate-a mele,

Le caut numai la Tine,

Isuse, scumpe Isuse,

Tu-mi eşti întreaga lume.

2 Plăcerile pământene

Pentru mine-s în zadar,

Ce-mi ajunge aurul, când

Îmi răpeşte al Tău dar?

Îmi eşti mai scump decât fraţii,

Fericirea mea Tu eşti,

Mângâie-mă şi mă lasă

Lângă Tine să trăiesc.

3 Fără frică mă apropii,

Doamne s-ating haina Ta,

Izvorul sfânt al iubirii

Îl simţesc asupra mea.

Văd că Te uiţi către mine,

Ochii-Ţi sclipesc minunat,

Aş vorbi dar n-am cuvântul

Şi mă uit înfermecat!

4 Ce fericire-i iubirea

Ce îmi umple inima,

Sunt al Tău şi cu credinţă

Mă duc către ţinta mea.

Mă cheamă-o nouă fiinţă,

Ţintă nouă-n drumul meu,

Cu răsăritul în suflet,

Eu al Tău şi Tu al meu.

D. 243 - C. 19 - M. 243   161

1 FII mărit scumpe Isuse,

Cel ce pe cruce-ai murit.

Sunt al Tău care, cu sânge,

Pe mine m-ai mântuit.

Corul

Fii mărit scumpe Isuse,

Cel ce pe cruce-ai murit.

Sunt al Tău care, cu sânge,

Pe mine m-ai mântuit.

2 Inima mea de mult cearcă

Linişte să găsească,

Dar cercare-a fost deşartă,

De când cred sunt fericit.

3 În toată viaţa Doamne

Vreau ca Ţie să-Ţi slujesc,

Să preamăresc mila-Ţi mare

Eu nicicând nu mă sfiesc.

4 Miel al nevinovăţiei,

Al nostru mântuitor,

Fii mărit că sângele Tău,

'N veci ne mântuie pe noi.

5 Mulţumită sângelui,

Prin care curaţi suntem.

Mulţumită graţiei,

Ce ne ţine, să cântăm.

162   D. 246 - N. 119 - M. 246

1 RĂSCUMPĂRAŢI!

Să cântăm noi imnul,

Să-L lăudăm

C-a învins mormântul.

Cel ce Şi-a jertfit viaţa,

(:Ne-a câştigat libertatea:)

Corul

Răscumpăraţi! De necazul  lumii,

Răscumpăraţi! De păcatul  morţii,

Răscumpăraţi! Sângele Lui!

Răscumpăraţi! Mărire Lui!

2 Răscumpăraţi!

Cuvânt de scăpare, Bucurie!

Că pe toţi învaţă.

Numai la Isus căutaţi,

(:Cu-al Său sânge sunteţi  scăpaţi:)

3 Răscumpăraţi!

Mare-i bucuria,

Isus Cristos,

Şi-a jertfit viaţa.

Pentru min' I-a curs sângele

(:Şi-aşa mi-a şters păcatele:)

163   D. 249 - N. 47 - M. 249

1 MAI spune-ne  întâmplarea,

Milei fără sfârşit;

Vreau s-o aud totdeauna,

De când m-a mântuit.

Corul

Nici pe jumătate,

Nici pe jumătate,

Nu-i spusă mila cerească,

Nici pe jumătate.

2 Pace-am auzit-o numai,

În suflet neavând,

Până mi-a 'ncălzit sufletul,

Îngerul ceresc blând.

3 N-am eu loc altunde' decât

L-a Tale picioare,

Şi nici bucurie, decât

A-Ţi servi, o Doamne.

4 Voi avea mare plăcere,

Că cu ai Tăi oaspeţi

Să cânt minunile Tale,

De a Ta dragoste.

D. 250 - N. 120 - M. 250   164

1 ODIHNEASCĂ mâna,

Faţa-nsenineze,

Să steie piciorul rănit,

Şi lupta să-ncete.

2 Odihnească creierii,

Ochii se bucure,

Şi căinţa de pe buze,

Treacă pe vecie.

3 Să nu fii disperat,

Isus S-apropie,

S-ai trezire zâmbitoare

Plin de bucurie.

4 Dintre nori mulţi de praf,

Sună cântec vioi,

După o iarnă crâncenă

Vor fi mai multe flori.

5 Cei ce plângeţi, speraţi,

Vedeţi raza de zori

Cum ne salută ea zâmbind,

Din vârful munţilor.

D. 253 - N. 37 - M. 253   165

1 DOAMNE în săptămână

Ne-ai dus pe cărarea Ta.

Ne rugăm această zi,

Fie pentru noi, nou dar.

(:Fie ea plină de dar,

Fie al liniştii semn:)

2 Doamne prin numele Tău

Cerem mare mila Ta,

Treci păcatul de la noi

Şi ne-arată faţa Ta.

(:Să-nceteze grijile,

Pân-odihnim cu Tine:)

3 Venim să Te lăudăm,

Arată-Ţi prezenţa Ta;

Şi până Te adorăm,

'Ncălzeşte-ne inima.

(:Fă-ne Doamne de ştire,

Că vom avea odihnă:)

166   D. 255 - N. 217 - M. 255

1 CE fericire-i cuvântul

Mântuire! Milă!

(:Omului îi dă scăpare,

Domnul cel cu milă:)

2 Mântuire! Acest cuvânt

Să umple pământul,

(:Răsune cu bucurie,

Pentru toţi cântecul:)

3 Mântuire sufletelor,

Ea aduce pacea,

(:Viaţa de veci fericită,

Pururea va ţinea:)

4 Mântuire! Ce fericiţi,

Sunt sfinţii Domnului;

(:Ei au Cuvântul Domnului

Şi toţi Îi servesc Lui:)

5 Mântuire! O minune

Ce o face Cristos,

(:Să-L servim noi pe vecie,

El primeşte voios:)

6 Mântuire! Sfânt Părinte

Şi Tu sfânt Fiu al Lui,

(:Planul Tău ce înţelept e,

Aştept tainele lui:)

7 Mântuire! Şi gând de ea

Ne dă mângâiere.

(:Şi când scopul va fi gata,

Sună laudele:)

167   D. 258 N. - 44 - M. 258

1 CEL ce-mi eşti mai scump  ca tot,

Sufletul meu Ţie se roagă,

Să mă primeşti la Tine

Şi să-mi fii strânsă legătură.

Corul

Toată ziua, clipa

Arate puterea Ta,

Ducă-mă iubirea Ta

Şi să-mi fii strânsă legătură.

2 Aici unde-s încercări,

Te rog ca să îmi arăţi ţinta,

Pentru ca-n Tine crezând

Să nu mai rătăcesc eu nicicând.

3 Vreau mai mult să Te iubesc,

Până ce îmi ţine viaţa;

Ţinta până o ajung,

Şi ajung viaţa mărită.

4 Atunci toate le-oi vedea

Şi a Ta va fi inima mea,

Şi uitându-mă în jos

Voi lăuda Doamne calea Ta.

D. 259 - N. 61 - M. 259   168

1 ISUS, iubirea Ta

Mi-o ai lăsat,

De la Tin' sufletu-mi,

Nu îl despart.

Mare iubirea mea,

Îţi este aplecată;

Ca jertfă să fie,

Doamne Ţie.

2 Pe cine-l apără

Dragostea Ta,

Se uită la Tine

Cu credinţă.

Dă-mi Doamne răbdarea,

Să vestesc dragostea

Şi a Ta dreptate,

Pentru mine.

3 Dă-mi suflet credincios,

Cum e al Tău,

Să văd unde duce

Sfânt lucrul Tău.

Şi să văd capătul,

Gloria numelui,

'Nvingerea dreptului,

Ce-i tot al Tău.

4 Voiesc Doamne s-umblu

Cărarea Ta,

Drumul unde-ai umblat

Cu-osteneala.

A purta crucea Ta,

Darul Tău a-l lua,

Rugarea-o-ascultă,

Doamne, ajută!

5 Tot ce am şi ce sunt,

Tu mi le-ai dat,

Viaţa-mi salvată

Primeşte-o dar.

Şi faţa Ta văzând,

Lucru plăcut făcând,

Pentru mine pe veci

Destul va fi.

169   D. 360 - N. 70 - M. 260

1 TRIMITE, Doamne, lumină,

Vizir să ne fie,

S-ajungem pe Muntele  Sfânt,

Să ne-nchinăm Ţie.

Trimite-o pe uscat şi-ape,

Ca Ţie toţi să se-nchine,

Lumina Ta dreaptă ne-o

 dă Doamne!

2 Trimite, Doamne, lumină,

Unde e păcatul.

Ridică ostaşii crucii

Să deie Cuvântul.

Risipeşte rătăcirea,

Şi răspândeşte-Ţi mărirea,

Lumina Ta dreaptă ne-o  dă Doamne!

3 Trimite, Doamne, lumină,

Vestea bucuriei,

Până lumea va cunoaşte,

Cuvântul Scripturii.

Razele stelelor Tale

Străbată tot mai departe,

Lumina Ta dreaptă ne-o dă  Doamne!

4 Trimite, Doamne, lumină,

Dă cum că raza Ta,

Calea dreaptă să ne-arate,

Să treacă negura.

Lumea asta fie plină

De a Ta sfântă glorie,

Lumina Ta dreaptă ne-o  dă Doamne!

170   D. 263 - N. 27 - M. 263

1 SIMPLU crezând Domnului,

Pe calea viforului,

Trecându-mi pregătirea,

Isus e-ncrederea mea.

Corul

Cred pe când trec zilele,

Şi zboară minutele;

Chiar orice-aş întâmpina

Isus e-ncrederea mea.

2 Duhul Său lumina-mi e,

Puteri noi îmi croieşte,

Pe calea Lui n-oi cădea,

Isus e-ncrederea mea.

3 Cânt pe drumul luminos,

Mă rog de-i primejdios,

În pericol m-a ţinea,

Isus e-ncrederea mea.

4 Mă-ncred pân-am viaţă,

Mă-ncred de vine moartea,

Până-ajung la ţinta mea,

Isus e-ncrederea mea.

 D. 272 - N. 32 - M. 272   171

1 'NAINTE pentru Isus,

Voi ostaşii crucii;

Steagul Regelui nostru,

Să-l apărăm cu toţi.

Cu-al Său popor la luptă,

El ne-ncetat merge,

Până când toţi vrăjmaşii

El îi va învinge.

2 Sus dar, toţi pentru Isus,

Cu a Sa putere;

Nu cu-a trupului puteri,

Vom sta-n primejdie;

Ale dreptăţii arme,

Cu-ndrăzneală le luaţi;

În rugă şi priveghind

Cu vrăjmaşii luptaţi.

3 Sus dar toţi pentru Isus,

Căci lupta scurtă e,

Azi sună glas de luptă,

Dar mâine de-nvingere;

Coroane ale vieţii

Sunt pentru-nvingători,

Cu Regele măririi,

Ei pe veci vor domni.

D. 281 - N. 142 - M. 281  172

1 ISUS Cristos fundament

La Biserica Sa,

Prin apă şi prin Cuvânt

Făptură nouă-i ea,

Venind din cer s-aleagă,

Pe ea de Mireasă;

Cumpărând-o cu sânge,

Ca ea să trăiască.

2 Umblând în valea morţii,

Este apăsată,

Având în mintea sa

Piedică foarte grea,

Dar sfinţii priveghează,

Cât ţine necazul;

Lacrimile-or înceta

Şi-a răsuna cântul.

3 Între dureri şi necaz

Şi zgomot de luptă,

Ea aşteaptă sfârşitul,

Şi pacea veşnică.

Mărita vedenie,

Curând va fi-aicea,

Biserica va-nvinge

Şi va avea pacea.

173   D. 284 - N. 207 - M. 284

1 DOMNUL e al meu

Păstor 'ngrijitor,

El mă paşte credincios,

Pe câmpuri verzi şi

de-nsetez,

Mă duce la izvor.

Corul

Jugul Lui e uşor şi foarte  bun,

Cei ce-l poartă sunt fericiţi,

Noaptea, ziua El mă conducă,

La apa vieţii.

2. Sufletu-mi strigă

o-ntăreşte-mă,

Dă-mi putere destulă,

Numai pentru a Ta voie,

În calea îngustă.

3 Deşi umblu în valea  morţii, eu,

Oare de ce să mă tem?

Mă apără toiagul Tău,

Doamne şi nu mă tem.

174  D. 290 - N. 110 - M. 290

1 IZVOR plin cu sânge, curge

Din rana lui Isus.

Spălat e de toată pata,

Cine crede-ntrânsul.

Corul

(:Cine crede-ntrânsul:)

Spălat e de toată pata,

Cine crede-ntrânsul.

2 De-acest izvor s-a bucurat

Tâlharul pe cruce,

Că pe păcătoşi de păcat,

Isus mântuieşte.

3 De când prin credinţă privesc

Curgerea din rană,

Pe Golgota mă-nveselesc,

Lui Isus cânt laudă.

4 Sângele Tău mile 'junghiat

Tare va rămânea,

Până pe-ai Tăi răscumpăraţi,

De totul i-a spăla.

5 Cântarea-mi va fi mai dulce

În locul cel sfânt, sus,

Când trupul praf s-a preface,

Şi-n mormânt va fi pus.

 D. 296 - N. 13 - M. 296   175

1 MILA Domnului e mare,

Ca marea fără sfârşit,

Dreptatea Lui e gentilă,

Fie ori şi cât de strict.

Vezi Scriptura, uită-te,

E plină de-armonie.

2 Mintea nu poate cuprinde

Mărimea iubirii Lui,

Pentru milă este gata

Inima a Domnului.

Vezi Scriptura, uită-te,

De gingăşie-i plină.

3 Însă omul iubirii Lui

Face reguli fără rost,

Îi laudă răzbunarea

Ce la El nicicând n-a fost.

Vezi Scriptura, uită-te,

De dreptate e plină.

4 De e sinceră credinţa

Domnul o va socoti,

Ca soarele ne-a fi viaţa

Şi pe noi ne-a ferici.

Vezi Scriptura, uită-te,

E plină de ştiri bune.

 D. 297 - N. 16 - M. 297   176

1 ÎN negura păcatului e  lumea,

Lumina lumii e Isus,

Gloria Sa cade pe noi ca raza;

Lumina lumii e Isus.

Corul

Iute lumina ce-i pentru noi,

Cerul surâde tot pentru noi.

Deşi am fost orbi,

vedea-vom noi;

Lumina lumii e Isus.

2 Nu vom rătăci,

ducându-ne Cristos,

Lumina lumii e Isus.

Lumină-i calea, care duce la El;

Lumina lumii e Isus.

3 Sunt orbi cei ce şed în întuneric,

Lumina lumii e Isus.

Vom străluci, porunca Lui ascultând;

Lumina lumii e Isus.

4 În lumea ce vine, nu va fi soare,

Lumina lumii e Isus.

Lumina Mielului va fi pentru toţi;

Lumina lumii e Isus.

177   D. 303 - N. 109 - M. 303

1 TU, care îmi eşti partea mea

Şi mai mult ca viaţa,

Lasă ca să-mi fac drumul meu,

În tovărăşia Ta.

Aproape, aproape,

Aproape îmi dă loc,

Lasă ca în pribegie,

Cristos, la Tine s-am loc.

2 Nu pentru bunuri pământeşti

Mă rog eu către Tine,

Îndur orice suferinţe,

Numai să fiu cu Tine.

Aproape, aproape,

Aproape îmi dă loc,

Îndur orice suferinţe,

Cristos, la Tine s-am loc.

3 Du-mă peste valea morţii

Şi marea de păcate,

Să trec poarta vieţii de veci,

Şi eu Doamne cu Tine.

Aproape, aproape,

Aproape îmi dă loc,

Trecând poarta vieţii de veci,

Cristos, la Tine s-am loc.

D. 306 - N. 101 - M. 306   178

1 FII de faţă cu noi, Doamne,

L-al Tău Cuvânt părtaşi fă-ne;

Vorbeşti Doamne, noi ascultăm,

Ca servi ai Tăi, atenţi suntem.

2 'Nalţă-ne sus inimile,

Griji lumeşti nu le tulbure;

Cu dreptatea-Ţi hrăneşte-ne,

Şi cu a vieţii pâine.

3 Cuvintele Tale sfinte,

Din nou putere deie-ne;

Ca-n credinţă să ne-ntărim

Şi credincioşi să Te servim.

4 Mai deplin Tu ni Te-arată,

Şi a-Ţi face voia ne-nvaţă;

Conducă-ne-a Ta graţie,

Spre a Ta Împărăţie.

D. 259 - N. 61 - M. 309   179

1 LA lucru, la lucru, voi servii Domnului,

'Nainte e Isus, urmaţi-L  bucuroşi.

În luptă dă arme, El vă dă  putere,

'Nainte intraţi toţi, în oastea lui Isus.

Corul

(:'Nainte, 'Nainte:)

bucuroşi şi voioşi

Fiţi în luptă pentru

Cristos.

2 La lucru, la lucru, cu pâine  la flămânzi,

Cu vestea mântuirii la cei ce-s pierduţi.

Onoarea voastră fie crucea  lui Isus,

Să-L chemaţi, să vie cu ajutor de sus.

3 La lucru, la lucru! Ne  îndeamnă Domnul,

Cel ce Lui urmează, odihnă  el are.

Şi lui se grăieşte: o, păcătosule,

Dumnezeu te cheamă, vin  la mântuire.

4 La lucru, la lucru! Priveghind vă rugaţi,

Că n-a fi vrăjmaşul  neînvins de Domnul.

Coroana e gata pentru cel  credincios,

Lăudat să fie Domnul Isus  Cristos.

180   D. 316 - N. 99 - M. 316

1 PAZĂ, spune, zori mai fi vor

Şi peste Sion raze?

Arată-se semne bune,

Peste a Ta cărare?

Da, pribeagule, te uită,

Strălucirea sus pe cer!

Ia-ţi hainele de mireasă,

Fie-ţi sufletul vesel.

2 Pază, spune, străluceşte,

Anul mare-al Sâmbetei?

Şi că sunt glasuri ce vestesc,

Venirea-mpărăţiei?

Da, pribeagule, te uită,

Colinele din Canaan

Şi Salem, pentru mărire

Se scoală la mare an.

3 Uite pribeagule, ţara,

Vine cu fructe-ncărcat;

Vezi colo strălucirea ei,

Toate-n pompă-s îmbrăcat.

Auzi! Imnuri se înalţă

Pe Mielul bun lăudând,

Care-aduce mântuire

Omului, şi pedepsind.

181   D. 318 - N. 222 - M. 318

1 AM aşteptat, am aşteptat

Ziua cea profeţită,

Care alungând negura,

Va veni strălucită.

Corul

Cerem dimineaţa asta,

Ziua mândră a sosit,

Fericiţi care-au aşteptat,

Căci umbrele s-au depărtat.

Regele, vezi, s-apropie,

Sioane Domnul vine.

2 Am aşteptat să sosească,

Steaua mândr-a zorilor,

Măturând întunericul,

Şi noaptea păcatelor.

3 Am aşteptat pe Regele,

Pe Cel preamărit şi bun,

Cel ce este El Lumina,

Calea şi Adevărul.

4 Acuma vedem zorile,

Mileniului măreţ,

Umbrele negre şi reci

Se depărtează pe veci.

D. 321 - N. 93 - M. 321   182

1 PRIETEN credincios e  Isus!

El în toate ajută!

La Dumnezeu 'n numele Lui

Ducem necazurile!

Sufletele ne chinuim,

Cu roiul gândurilor,

Pentru că nu ne-am dus la El,

Să ne deie ajutor.

2 La probă sau la ispită,

Sau în vreme de nevoi,

Nu dispera, ci te-arată,

Înaintea Domnului!

N-ai mai avut aşa prieten,

Carele să-ţi ajute!

Mergi şi-L roagă El îţi vede,

Toate slăbiciunile!

3 Te apasă o tristeţe,

Ai dureri mari pământeşti?

Mântuitoru-i medicul

Şi leacuri la El găseşti.

Toţi te lasă şi ai frică?

Crede şi vei fi scăpat.

Numai ţine-a Lui iubire

În suflet adânc păstrat.

D. 183 - N. 177 - M. 328   183

1 CÂND mă-nspăimântă viaţa

Şi pe pământ e vifor,

Eu la Domnul am refugiu,

El îmi este ajutorul.

Corul

Mă ascunde, mă ascunde,

Nu m-ajunge nici un rău;

Mă ascunde, mă ascunde,

Şi mă ia sub scutul Său.

2 Deşi mă lasă să sufăr,

Poftesc locuinţa Lui,

Pentru că El cu iubire

Îşi întoarce biciul Lui.

3 Necăjească-mă vrăjmaşii,

Sau chiar ori ce de-ar fi;

Ce-aici se pare stricare,

S-a schimba-n bucurie.

4 Deşi port acuma crucea,

Şi mă-nfrânge viforul,

Isus apără şi-ajută

Pe fiul Părintelui.

184   D. 332 - N. 66 - M. 332

1 SFINŢILOR plângători,

Harfele le luaţi;

Lâng-a Babilonului râu,

Mai mult să nu plângeţi.

2 Spiritul Domnului,

Harfa ne-a intonat;

Răsune-n armonie acum,

Al nostru sfânt cântat.

3 Cântarea s-o slăvim,

Care ne dă pacea;

Pacea Sionului acum,

Trăieşte pururea.

4 Pe harfa cerească,

Răsune strunele;

Sionului învingere,

Domnul va aduce.

5 Nu va mai fi exil,

Numai libertate;

La Domnul vin popoarele,

După grea robie.

6 Sus dar ca să zidim,

Sfânta Biserică.

Şi să vestim cu sufletul,

Evanghelia Sa.

7 Şi peste ruine,

Va sta Biserica.

Misterul va străluci,

În lumina a Sa.

185

1 ADORMI-VOM dar nu pe veci,

Va fi o Dimineaţă,

Când cu ai noştri iubiţi ne-om scula,

Spre o nouă viaţă.

Cei ce dorm în adâncime,

În pustiu care-i ascuns

Cari prin munţi şi văi odihnesc,

S-or scula odată sus.

Corul

Adormi-vom dar nu pe veci,

Va fi o Dimineaţă;

Când cu ai noştri iubiţi ne-om scula,

Spre o nouă viaţă.

2 De vedem iubitul nostru,

Pe care mult îl grijeam,

Despărţit de sânul nostru,

O, atunci cum disperam.

În jurul mormântului său

Vărsăm lacrimi de jale,

Ni se pare că cu dânsul

 bucuria dispare.

3 Adormi-vom, dar mormântul

Nu pe veci ne-a înghiţi,

Binecuvântat e Domnul,

C-a frânt puterea morţii.

Că de la mormânt ne trece

La viaţă veşnică,

Unde-şi află fiecare,

Patria fericită!

186

1 AFLATU-M-A Păstorul bun,

Pe braţele Lui m-a pus,

Şi din adânc unde zăceam,

La lumină m-a adus.

Corul

Aleluia! Aleluia!

Răsună cântarea mea,

Domnului fie mărire,

Mi-a făcut mântuire!

2 Vindecat-a Medicul bun

Multe rănile mele,

Datu-mi-a hrană de care,

Primesc iarăşi putere.

3 De Mântuitorul spălat,

Cu haine albe cinstit,

În sângele Lui m-a sfinţit,

O, cum sunt de fericit!

187

1 AICI vrajbe multe, dureri m-apasă;

La Tine Isuse mă simt  acasă.

Între poporul Tău, Tu pace grăieşti,

Aici am eu casă, unde mă scuteşti;

Casă, casă, scumpă casă!

O, de-aş fi Isuse la Tine-acasă.

2 Legământ scump al fiilor luminii,

Nimic nu-i mai frumos, Isus ca Tine!

De multe ori de la Tine  rătăcesc,

Totuşi din inimă acasă doresc;

Casă, casă, scumpă casă!

O, lasă-mă Doamne, în a Ta casă!

3 Pe pământ ca legat sunt în robie,

Străin şi-ndepărtat de-a mea patrie.

Dar Mântuitorul curând mă scapă,

Atuncea bucuros ajung acasă;

Casă, casă, scumpă casă!

Vino, Doamne Isus, du-mă acasă!

188

1 AJUNS-AM timpuri grele,

Cum au fost profeţit,

Profeţii despre vremuri,

Cum în Scripturi stă scris;

Că-n timpul de pe urmă

Schimbări se vor ivi

Şi-nvăţături nedrepte,

Pe mulţi vor birui.

2 Dar a sosit şi vremea,

Cum a fost profeţit,

Cristos Profetul lumii,

Cel pururea slăvit,

Războaie vezi o groază

Sosind din depărtări,

Se pregăteşte ziua,

Cumplitei răzbunări.

3 Sosesc lupte grozave,

Şi veşti se răspândesc,

Asupriri şi nedreptăţi,

Şi boale se ivesc.

'Mulţitu-s-a păcatul,

Iubirea a răcit,

Dreptatea-i condamnată

Şi pacea a pierit.

4 Dorim să piară răul,

Ce-n lume s-a ivit.

Să piară şi Satana,

Prin care fu sădit.

Dorim să vină iară

Cristos, Regele drept,

Să guverneze lumea

Cu sceptrul Său de fier.

189

1 AL Tău sunt eu dar,

Cuvântu-mi zice:

Că toate mi s-au iertat.

Dar doresc a fi

Tot mai aproape,

Să nu rămân depărtat.

Corul

Du-mă Doamne, du-mă

Tot mai aproape,

Pe calea unde-ai răbdat.

Du-mă Doamne, du-mă

La Tine aproape,

O, Isus miel 'junghiat!

2 O, sfinţeşte-mă

Prin al Tău Duh sfânt,

Ca să pot purta crucea;

Să pot lepăda

Tot pentru Tine,

Ca să am fericirea.

3 Ce plăcere-i în

Râvna inimii,

Când se-afundă-n iubire,

Şi prin iubire

Cu toate ce are,

Se predă Doamne Ţie.

4 Iubire adâncă,

Nemăsurată,

La Tine Isus este;

O, bucurie,

Nemaiajunsă,

La faţa Ta se vede.

190

1 AM părăsit lumea cu poftele,

Sunt liber de toate păcatele;

Nu le mai vreau şi ştiu prin graţie,

Scump sângele lui Isus mă curăţeşte.

Corul

Îl iubesc, Îl iubesc!

El întâi m-a iubit,

Şi S-a dat pentru mine

De S-a răstignit.

2 Eram pierdut în câmpul de păcat;

De necredinţă eram subjugat.

Am fost fricos a crede Domnului,

Dar acum sunt curat prin sfânt sângele Lui.

3 Am fost legat, Iar acum sunt liber.

Eram orbit, acum lumina văd.

Am fost ca mort, Iar în Cristos trăiesc,

Să spun lumii că de la El pace primesc.

191

1 ASCULTAŢI acest cuvânt:

Ajutor dă Isus!

De bucurie sunând,

Ajutor dă Isus!

Sus dar toţi răscumpăraţi,

Rază sfântă revărsaţi,

Prin munţi,

Prin văi să strigaţi:

Ajutor dă Isus!

2 Răspândiţi acest cuvânt:

Ajutor dă Isus!

Cu grăbire, ca un vânt,

Ajutor dă Isus!

Ce popor mare vine,

S-asculte asta veste;

Mulţumind aşa zice:

Ajutor dă Isus!

3 O, cântaţi cu blândeţe,

Ajutor dă Isus!

Inimii ce-i zdrobită,

Ajutor dă Isus!

De toate păcatele,

Spală-al lui Isus sânge;

Te-a-ndrepta şi pe Tine,

Ajutor dă Isus!

192

1 AŞTEAPTĂ suflete

Pe Dumnezeu;

În El te-ncrede,

El te-ajută.

Nu dispera,

Vezi dimineaţa

Şi în locul iernii

Vezi primăvara.

În tot necazul te-a apăra,

Domnul tău în lipsă te-a ajuta!

2 Aşteaptă suflete

Pe Dumnezeu;

În El te-ncrede,

El te-ajută.

Orice-a urma,

El nu ne-a lăsa,

Nu-i mai mare lipsa

Decât mâna Sa.

Domnul ne ţine,

El ne-ajută

Şi sufletul nostru El îl scapă!

193

1 AUZI corul îngeresc,

Mărire lui Dumnezeu,

Mărire-n înălţime,

Pace la oameni fie.

Ce Dumnezeu a promis,

Pe Fiul Său L-a trimis,

(:Auzi corul îngeresc,

Cântând Tatălui ceresc:)

2 Cel în cer mult onorat,

Preamărit şi înălţat,

Pe pământ jos a venit,

Şi ca om trup a primit.

A venit a pătimi,

Pentru noi moartea-a primi,

(:A şterge păcatele,

Viaţă să ne deie:)

3 Ni s-a făcut de toate,

La El avem scăpare;

Bucuros ne primeşte,

Dă fericire, pace

Şi la cer ne conduce,

Unde locul găteşte,

(:Pentru cei răscumpăraţi,

Şi cei binecuvântaţi:)

194

1 AUZIŢI Isus vă cheamă:

După Mine veniţi!

Căci calea sus la cer poartă,

Deşi este cu spini.

Sufletelor, grăbiţi dară!

Veţi afla dulce odihnă;

Unde în veci se-nveselesc

Cari acolo sosesc.

Corul

O, ce loc fericit! (:O, ce loc!:)

O, ce loc fericit e la Isus gătit!

Numărul sfinţilor de sus

E hotărât şi bine spus

Şi toţi cântă: O, Mielule, luaşi învingere!

2 Auziţi Sionul cântă,

Dacă un păcătos,

Din păcat cu pocăinţă,

La Isus s-a întors.

Toţi îngerii se bucură;

Saltă oastea cea cerească,

Când Isus pe un păcătos

La lumină l-a-ntors.

195  M. 84

1 BINECUVÂNTĂ-NE Doamne,

Până nu ne despărţim;

Condu-ne-n căile Tale,

Degrabă să ne vedem.

Corul

Binecuvântă ce-am vorbit,

Ascultă-ne cererea;

Şi de-i aşa a Ta voie,

Las' degrab-a ne vedea.

2 Doamne Tu ne-ai dat mâncare,

Mană din Cuvântul Tău,

Picioarele le-ai întărit,

Cu mâinile iar lucrăm.

3 Lucrează-n noi o, Tată sfânt,

Las să-Ţi fim Biserică;

Condu-ne pe calea-ngustă,

În viaţă veşnică.

196

1 BUCUROS călătoresc cu voie,

În ţara oştilor mântuite;

Cât de frumos eşti Pământ dăruit!

Răbdarea mea va avea bun sfârşit.

Când corul îngerilor va suna,

Pe mine acasă mă va chema;

Din acest veşmânt mă voi dezbrăca,

Cu bucurie în patria mea.

2 Acei iubiţi cari cu bucurie,

Se-nveselesc acolo-n mărire

Şi de aici au mers sfârşind lupta,

La ţărmure toţi mă vor aştepta;

Auzi ce cântare dulce sună,

Chemându-mă: O, vino, o, pleacă!

Ancora aruncând la  ţărmure

Voi striga: “O, iubită patrie!"

3 Când moartea mă va duce  în mormânt,

Şi ai mei vor rămânea pe  pământ,

Voi striga cu bucurie mare:

Moarte, asupra mea n-ai putere!

Dimineaţa veşnică va luci,

Cununa mea promisă voi primi,

Unde voi avea dulce odihnă,

Doresc acum, doresc eu acasă!

197

1 BUCURĂ-TE Sioane,

Şi tu Ierusalime!

Vezi Împăratul păcii,

Iată la tine vine.

Corul

Fii voios Sionule,

Şi tu Ierusalime,

Mărire fie Tatălui,

Mărire lui Dumnezeu!

2 Fii salutat o, Rege!

Fii, o, Fiul lui David!

O, Fiul lui Dumnezeu,

În veci va sta tronul Tău.

198

1 BULGĂROASĂ-I şi îngustă

Calea care la cer poartă;

Fericiţi care o află

Şi pentru Isus se luptă.

Fericiţi care-o sfârşesc

Şi-n ea nu se odihnesc.

2 Mare plată vor avea,

Cei credincioşi pân-la moarte,

Cari las' pofta şi lumea,

Lui Isus trăiesc în toate;

A căror nădejde e,

Coroana de-nvingere.

3 Pe cruce a sângerat,

Cel ce partea ne-a câştigat

Şi la cer sus S-a-nălţat.

El din praf sus S-a ridicat,

Chiar moartea a biruit

Strigând: tot s-a împlinit.

4 Doamne ia-ne la Tine,

Pe noi cari luptăm aicea.

'Ici noaptea ne cuprinde,

Dar sus, cer senin vom avea.

Acolo, dac-om sosi,

Zori cereşti ne-or străluci.

5 Sus fraţilor, alergaţi,

Voioşi prin acest deşert scurt.

Privegheaţi şi vă rugaţi,

Dumnezeu va fi vouă scut.

Cel tare-n slăbii, bucuros,

Ne-a da învingere-n Cristos.

199

1 CA şi un păstor la turmă,

Tu la noi jos ai venit,

Şi acum Tu ne paşti pe noi,

Cu mare dragostea Ta.

2 Ce eşti Tu la toţi ai Tăi,

Nici nu poate spune;

Ce lipsă are inima?

Păstorul nost' Isuse.

3 Necazul ne-ar înfricoşa?

Nu, că-i tare mâna Ta;

Toiagul Tău ne apără,

Suspinul îl alungă.

4 O, scump Mântuitorule,

Paşte dară turma Ta!

Şi-n tot pământul lăţeşte

Sfântă păstoria Ta.

   D. 175 - N. 222   200

1 CÂND Domnul Isus va domni,

Toate s-or restatornici,

Toate-or creşte din zi în zi

Şi cei blânzi toţi vor înflori.

2 Va rămânea acest cuvânt

Ori unde-n veci tot drept şi sfânt:

Că a Mielului sfânt sânge,

La ai Săi e-mbrăcăminte.

3 În cer sus aşa răsună:

Că această “mică turmă",

Unul singur ne-a mântuit,

Mielul sfânt care S-a jertfit.

4 Tu eşti şi Tu rămâi, Doamne,

Steaua cea conducătoare.

Tu eşti izvoru-ndurării,

Tu eşti speranţa inimii.

5 Duhul Tău, al măririi Duh,

Ce Părintele Ţi-a dădut,

Odihneşte pe al Tău popor,

Şi ne-nvaţă a-Ţi fi martori.

6 O, Doamne dă-ne Duhul Tău

Ca să nu ne-nşele cel rău,

Ca nu numai să ne-arătăm

Ci într-adevăr să-Ţi urmăm.