1 CÂND cina cea de pe urmă

Isus a sfârşit,

El către-nvăţăceii Săi,

Într-acest fel a vorbit:

Iubiţilor să privegheaţi,

În ispită să nu intraţi,

Ci să vă rugaţi.

Ora despărţirii noastre

Vine, să vă las;

Paharul al durerilor

Eu trebuie să-l golesc.

2 Pe Petru, Iacov şi Ioan,

Luându-i cu Sine,

Într-o frică mare s-au dus,

Pe-al Măslinilor munte.

Şi când Isus S-a chinuit,

Apostolii s-au odihnit

Şi au adormit.

Iar pe El L-a înconjurat

O frică mare,

Ştiind toate dinainte,

Ce moarte grea El are!

202

1 CÂT de drag ne este Isus,

Căci la cer EL S-a 'nălţat,

Cu Dumnezeu ne-a  împăcat

Şi pentru noi S-a rugat.

Cine-ar putea să ne spună

Câtă pierdere am avea,

Când spre El nu ne-am întoarce

Şi rugând L-am căuta.

2 Când vrăjmaşul ne apasă

Şi în strâmtorări ne-aflăm,

Către El, ce nu ne lasă,

Rugăciunea să-ndreptăm,

Căci atunci a Lui iubire

Va fi pururea cu noi;

El ne-ascultă rugăciunea

Şi ne scapă de nevoi.

3 Iar când ne vin gânduri grele,

Numai la El s-alergăm,

Isus ajutor ne-ntinde

Către El dacă strigăm.

Fiind părăsiţi de prieteni

Şi cu suspin în suflet,

O, atunci Isus ne este,

Preot, Rege şi Profet.

203

1 CÂND bate ceasul,

O, când voi sosi        

În ţara mea, în ţara mea!

În cer pe Isus să-L văd aş dori,

În ţara mea, în ţara mea.

'Ici pe pământ dureri şi-ntristare,

Sus m-aşteaptă fericire mare!

Pentru-aceea 'n cer doresc eu tare;

În ţara mea, în ţara mea!

2 Dar Isuse fie cum Tu voieşti!

Eu şi aici voios petrec.

Mă lupt în contra poftelor lumeşti,

Eu şi aici voios petrec!

Iubesc în Tine frăţietatea

Şi doresc să ajung venirea Ta.

Să văd patria,

Moştenirea mea.

Eu şi aici voios petrec!

3 Fericit voi fi aici şi-n cer, sus,

Mai mult bine eu nu doresc,

Decât numai să Te am, o Isus,

Mai mult bine, eu nu doresc.

Voios sunt chiar şi în suferinţe,

Fericit în ora morţii mele.

Tu eşti partea mea-n viaţă 'n moarte;

Mai mult bine eu nu doresc.

M. 369   204

1 CÂND valea plângerii voi părăsi

Şi-n “Oraşul cel ceresc” voi păşi,

Bucuria-mi numai Isus mi-a fi,

La care în veci voi putea privi.

 Corul

O,  ce măreţ, o, ce măreţ,

O, ce măreţ atunci va fi!

Bucuria-mi numai Isus mi-a fi,

În care în veci mă voi veseli.

2 Când Domnul cel iubit, din mila Sa

La locul meu în cer m-a strămuta,

Şi faţă-n faţă-L voi putea privi,

În care în veci mă voi veseli.

3 Odată-acolo sus îi voi vedea

Pe cei pe care i-am iubit aicea,

Dar şi atunci numai Isus mi-a fi,

În care în veci mă voi veseli.

205   M. 251

1 CEL ce Te-ai deschis mie,

Stâncă de mântuire,

Las-apa şi acel sânge,

Care din coastă-Ţi curge,

Sufletu-mi să-l mântuie,

De păcat să mă spele.

2 Faptele câte-am lucrat,

Legea Ta le-a judecat.

Ori şi cât eu m-aş lupta,

Plângând ziua şi noaptea,

De păcat nu m-ar scăpa

Decât numai mila Ta.

3 Sărman, dator precum sunt,

La crucea Ta mă arunc.

Gol, Doamne îmbracă-mă,

Slab, dar Tu ajută-mă!

Vin ca şi un necurat,

Tu mă spală de păcat!

4 După lupta vieţii,

Dacă se-nchid ochii mei,

Când voi sta-naintea Ta,

Stânca mea, o, rogu-Te,

Trâmbiţa când m-a chema

La Tine ascunde-mă!

206   M. 400

1 CE iute trece viaţa

   ast-pământească,

Parcă-i vreun an, doi şi

La repaus ne-ntoarcem.

Corul

Atuncea la Tatăl

Foarte ne-om bucura

Cu Isus, cu Capul,

Membrii vor fi una.

2 Pe singure ţărmuri

Sălbatic vânt bate,

Dar nu e mult şi

Toate-or fi schimbate.

3 Încă puţin luptăm

Prin probe şi dureri,

Însă nu peste mult

Nu vor mai fi grijuri.

4 Încă puţin timp şi

Vom primi răsplata,

Cerul va fi partea,

Celor ce ţin lupta.

207

1 CE simţ fericit, Isus e-al meu!

De asta foarte mă bucur eu,

A fi părtaş la mântuire

Şi a cerului moştenire.

Corul

În veci cânta-voi că-s fericit;

Salvarea-n Isus am dobândit;

Vesel cânta-voi, Isus e-al meu,

Pe Isus în veci voi lăuda eu.

2 Mă predau Lui cu bucurie

Să fac în toate a Lui voie,

Pacea Lui e în inima mea,

Legea Lui îmi e bucuria.

3 Pace sfântă, ce simţ fericit!

Pe braţ la Isus sunt liniştit.

O, ce bine-i că ştiu asta eu,

Eu al lui Isus şi El al meu.

    208

1 CE bucurie va fi când

Faţă-n faţă-L vom vedea,

Pe Domnul care pentru noi

A gustat chiar şi moartea.

Corul

Ce bucurie va fi când,

Dincolo Îl vom vedea,

Faţă-n faţă în mărire

Pe Domnul Îl vom vedea.

2 Prin credinţă-L văd eu acum,

Ca prin negură şi nor,

Însă voi vedea eu atunci

Gloria Lui şi pe El.

3 Ce stare dulce vom afla

Când va-nceta durerea!

Da, plângerea şi durerea

În cânt vesel s-or schimba.

4 Faţă-n faţă va fi frumos

A-L vedea şi-a-L cunoaşte.

Pe Cel ce-aşa iubindu-ne,

S-a dat pe Sine-n moarte.

209

1 CE bine e când fraţii

Cu dulce se unesc,

(:În dragoste şi-n pace,

Pe lume vieţuiesc:)

2 Ca roua ce se varsă

Pe câmpuri şi prin văi

(:Şi binecuvântarea

Cădea-va peste ei:)

3 Se va-nnoi odată

Prin ei locaşul sfânt,

(:Toţi fericiţi şi liberi

Vor fi pe acest pământ:)

4 Va merge spre lumină

Atunci orice popor,

(:Va fi numai o turmă,

O turmă şi-un păstor:)

210

1 CE frumoasă-i casa Domnului,

Unde merge un sfânt popor!

Acol-om fi neam adevărat,

Dacă acolo vom intra.

Corul

(: Ce frumos vom vedea,

Dacă acolo vom intra:)

2 Lăudăm pacea Sionului,

Tezaurul cel scump al Lui.

Glas de bucurie va suna,

Dacă acolo vom intra.

3 Lăuda-vom patria păcii,

În haine strălucitoare,

Cu cunună ca învingători,

Dacă acolo vom intra.

211   M. 404

1 CE dulce-i numele Tău, Isus,

Răscumpărătorul lumii,

Pentru păcătoşii cei pierduţi,

Tu ai fost un bun ajutor.

Corul

O, nu-i sub cer mai frumos nume,

Mai măreţ nu-i decât acest.

Şi odată în cer, noi vom cânta mai măreţ

Al Mielului Isus nume.

2 Jos a venit El lăsând cerul

Şi sângele Său l-a vărsat,

Ca să-mi acopere păcatul,

Prin puterea Lui m-a scăpat.

3 Mântuire ne-a adus Isus

Mila Lui m-a răscumpărat

Şi mila Lui spre a o primi,

Acesta e tot lucrul meu.

4 Prin asta milă, numai, pot eu

A fi primit-naintea Lui,

Prin care fericit pot să fiu

Şi odată în cer s-ajung.

5 O, cum mai mult să Te pot iubi?

Mai mult la Tine să sper  eu,

Şi peste mine orice ar veni

Nicicum să nu mă depărtez.

212

1 CRISTOS viaţa mea,

Credinţa şi nădejdea mea,

Cuvintele Tale sunt mai

Dulci decât mierea. Mă voi sili,

Ca să Te pot eu servi,

Şi lăuda-n toată vremea.

2 Iubitorule! Ţie-Ţi va cânta sufletul  meu;

Din toată inima vreau

Să mă pun sub scutul Tău.

Nu mă lăsa, Pentru mare mila Ta,

Să uit de Cuvântul Tău.

 M. 350   213

1 CRISTOS din morţi a-nviat,

Îngerii de ştire au dat,

Şi noi cu bucurie,

Cântăm asta cu voie.

Vestească cer şi pământ,

Înălţime şi adânc.

2 Cel ce-a murit pe cruce

A luat învingere,

Pentru noi sfârşind jertfa

Câştigă mântuirea.

Moartea, păcatul a-nvins,

Cerul e acum deschis.

3 Pe-acest Rege să-L mărim,

De moarte nu ne sfiim;

Credinţa ne-a sigilat,

Şi pe noi ne-a înviat,

Unde-i El şi noi să fim

Şi cu El noi să domnim.

214

1 CINSTE lui Dumnezeu de sus,

De la noi toţi fie-I adus;

Că El pe noi ne-a iubit;

El fie, dar, preamărit.

Aleluia! Aleluia!

2 Pacea Lui şi bucurie,

În turma Lui ca să fie;

Toţi ai Săi în tot locul,

Să-L mărească pe Domnul!

Aleluia! Aleluia!

3 Toţi cu bucurie cântaţi,

Voi cari pe El Îl aşteptaţi!

Cântaţi spre mărirea Lui,

Că El ne-a dat darul Lui!

Aleluia! Aleluia!

215

1 CINSTE Ţie Doamne Isus,

Cel ce-ai fost dispreţuit,

O, Miel sfânt, Cel ce pentru noi

Chiar şi moarte-ai suferit.

Cinste Ţie, scumpe Doamne,

Vina noastră ai purtat,

Inima Te-mbrăţişează,

Cel ce ne-ai răscumpărat.

2 O, Tu Miel sfânt al paştelor

Ce mare-i iubirea Ta!

Toate câte am greşit noi

Pe Tine Te-au apăsat.

Tu ne-ai câştigat iertare,

În cer poartă ne-ai deschis.

Noi trăim, prin a Ta moarte, Ne faci pe noi fericiţi.

3 Laudă şi-nchinăciune!

Eşti Tu vrednic a primi,

A îngerilor cântare,

Se ridică-n înălţimi.

Cel ce-ai fost mult dispreţuit,

Azi de mulţi eşti preacinstit.

Degrabă-n mărire vei fi,

Preot, Rege şi Profet.

M. 295   216  

1 CINE la Isus caută cu credinţă

La mântuire a venit.

La trimisul Părintelui dar caută,

Şi pentru tine a murit!

Corul

Vezi, vezi, aceasta!

Cine la Isus caută cu credinţă,

La mântuire a venit.

2 Sau nu a purtat Isus sarcina  ta?

Nu a răbdat pentru tine?

N-a curs sângele Lui, vezi îndurarea,

Cu care El ne iubeşte?

3 Plângerea, rugăciunea ta e nimic,

Spre mângâierea Tatălui;

Însă te primeşte când vii curăţit,

În sfânt sângele Mielului.

4 O, vino, crede şi nu întârzia,

Nimic nu ai de a face!

Mielul cel sfânt a luat pedepsire,

În El este mântuire.

5 Ce Isus îţi dă să primeşti  bucuros,

Viaţă veşnică El dă;

Primeşte-o astăzi şi să fii credincios,

Vei avea partea cea bună.

217

1 CINE poate da inimii

Bucuria cerească;

Care îndepărta poate,

Suspinul şi durerea?

Corul

Isus poate, Isus vă dă;

El sufletele cheamă:

O, veniţi voi toţi, la Mine, veniţi,

La inimi dau odihnă.

2 Suspin trupesc nu te-ajunge

Când e inima-n Cristos;

De la El ia mângâiere

Tot cel ce e credincios.

3 Bucură-te, nu te teme,

Ai scăpare suflete!

Fericire vei ajunge

Când e Isus cu tine.

218

1 CONDU-NE pe noi,  Iehova

Prin pustiul acesta!

Slabi suntem noi, Tu eşti  tare,

Poartă-ne dar pe braţe!

Mană din cer, Mană din  cer,

Hrăneşte poporul Tău!

2 Deschide stânca cea de veci,

Care dă apă vie!

Cu nori de foc ne apără,

Oricând cel rău ne strică!

Marele nost' Mântuitor,

Fii al nost' apărător!

3 Iar când noi la Iordan vom  sta,

Tu ne deschide calea!

Ca să putem noi toţi intra,

Doamne în patria Ta.

Cântare de mulţumită

Vom aduce toţi Doamne!

219

1 CREDINŢA adevărată

Nicicând lupta n-o gată;

Că păcatul mult aleargă

Tot în moarte să tragă.

2 Credinţa adevărată

De lume se-ndepartă;

Ea numai sus la cer caută,

La averea ei dreaptă.

3 Luptători, păziţi credinţa!

Să fim cu bună grijă;

Ca să putem în cer intra,

După ce vom învinge.

220

1 CREDINŢA mea eu o zidesc

Pe Cuvântul sfânt şi ceresc,

Altceva trece ca spuma,

Cristos ca stâncă-n veci va sta.

Corul

Cine-n El se încrede

Pe nisip nu mai zideşte,

Pe nisip nu mai zideşte!

2 Deşi-i faţa Lui ascunsă,

Mila Lui mă înconjură;

Poate veni orice vifor,

Pe-această stâncă sunt sigur.

3 Legământul, scump sângele

Mă scuteşte-n primejdie;

Chiar toate de s-ar risipi,

Cristos în veci stă neclintit.

4 Iar când Isus va judeca,

Şi celor morţi “sus” va striga;

Dreptatea Lui mie-mi va fi

Haina în care voi luci.

M. 379   221

1 CREDINŢA mi-n Tine şi acum cânt,

Îndurare Tu mi-ai păstrat.

Cel ce ştergi păcatul cu sângele-Ţi

Ce pe Golgota ai vărsat,

Ţie-Ţi cântăm şi moartea Ta

Totul bine a sfârşit;

Miel ceresc, păcatul mi-ai luat,

Pentru noi Tu Te-ai jertfit.

2 Credinţa mi-n Tine şi iată,

Acum mai presus Te privesc,

Ca şi când pe Golgota învingând,

Ca miel mergeai să Te jertfeşti.

Mijlocitor sus la Tatăl,

Pentru toţi, care sunt ai Tăi,

Căci cu sabia Ta cerească,

Pe vrăjmaş Tu l-ai învins.

3 Din credinţă mulţumire-Ţi cânt.

Cinstea vine spre Tine.

Răscumpărător, Arhiereu  şi

Domn mai pe sus decât toţi eşti.

Fiul lui Dumnezeu, vino,

Cu sfinţii-n strălucire.

Pe aripi de nori cu putere,

Doamne Isus, curând vino.

222

1 CUNOŞTI tu acesta izvor

Ce curge de la Golgota?

Cunoşti tu pe acest Miel blând

Care sufletul ne-a scăpat?

Deşi păcatul e roşu,

Şi durerea oricât de grea,

El puternic e în lipsă!

Sfânt sângele Lui mă spală!

Corul

(:Mai alb ca neaua:)

El puternic e în lipsă:

Prin sângele Lui mă spală!

2 Ce dureri amare-a răbdat,

Cunună de spini a purtat.

Inima-I scump-a sângerat

În moarte nu-n zadar S-a dat.

Las’ s-alerg la acest izvor;

Numa-n el mă voi vindeca.

În zadar caut alt ajutor,

Sfânt sângele Tău mă spală.

3 Departe de la turma Ta

Am căutat după odihnă.

Ia-mă Doamne în casa Ta

Şi-mi dă pacea Ta-n inimă.

Eu numai rănile-Ţi privesc,

La crucea-Ţi stau cu credinţă;

Numa-n Tine nădăjduiesc,

Sfânt sângele Tău mă spală!

223

1 CU totul sunt eu al Tău, Domnul meu,

Cu totul al Tău, asta doresc eu.

Al Tău, în necazuri şi-n bucurii,

Al Tău totdeauna, oriunde-oi fi.

2 Cu totul al Tău dar nu e de mult,

De păcat am fost eu mult rob ţinut.

Mi-ai deschis temniţa, Isus al meu,

  Ca liber şi de tot să fiu al Tău.

3 Cu totul al Tău, ce bucurie!

Mare sau mic lucrul meu  să fie;

În timp de lucru sau de repaus,

Sufletu-mi în Tine caut-adăpost.

4 Cu totul al Tău las-să rămân eu,

La Tine sunt fericit, Domnul meu.

Învingere dai Tu peste păcat

La cei ce cu totul Ţie s-au dat.

M. 372   224

1 CU credinţă privesc

Spre Tine, Domn ceresc,

Scumpe Isus,

Cererea-mi ascultă!

Şi aşa condu-mă,

Ca pe a Ta turmă

La Tine sus.

2 Umple cu mila Ta,

De tot inima mea.

Cu iubire,

Pentru mine-ai murit;

Dă-mi ca să Te iubesc

Şi ca să te servesc

Cu râvnire.

3 Pe calea vieţii

Umblând m-aş osteni;

Tu condu-mă,

Noaptea-mi luminează,

Lacrimile-mi şterge,

Păstor bun mângâie,

Pe-al Tău mâhnit.

4 Trecând starea-aceasta,

Parcă-mi simt eu moartea,

Ultimul ceas,

Scumpe Mântuitor,

Alungă-mi temerea

Şi-ndreaptă-mi privirea

La Tine sus.

                        225

1 DACĂ Isus ca un Rege

Se va arăta

Şi pe ai Săi răscumpăraţi,

La cer i-a muta.

Corul

O, atunci vor străluci

Toţi ca stelele;

Pe coroana lui Isus,

Ca podoabele.

2 Aduna-i-va împreună

Cu oastea sfântă,

Pe toţi cei ce-n sângele Lui

Acum se spală.

3 Pe fiii Săi, El pe braţe

Îi va lua sus,

Cari de curând inima lor

Şi-au dat lui Isus.

4 O, dar voi toţi cei mici şi mari

Pe El să-L urmaţi,

Fericire şi mărire

Prin El câştigaţi.

226

1 DACĂ Isus ne conduce

Trebuie să-nvingem!

Când stăm în luptă cu lumea

Trebuie să-nvingem!

Deşi lupta e mare,

De multe ori cu rane;

Asupra vrăjmaşului

Trebuie să-nvingem!

2 Cu puterea Duhului,

Trebuie să-nvingem!

Cu iubirea Domnului,

Trebuie să-nvingem!

Cu milă şi răbdare,

Adevăr şi-ndurare;

Prin greutăţi vom trece,

Trebuie să-nvingem!

3 Toţi, ca ai Domnului ostaşi,

Trebuie să-nvingem!

Şi ca creştini adevăraţi,

Trebuie să-nvingem!

Nu cu puterea noastră,

Cu a Domnului mână,

Când vine în ajutor,

Trebuie să-nvingem!

227   M. 339

1 DAŢI dară mâinile, orele-au trecut,

Străini suntem noi aici pe pământ;

Scurtă-i bucuria-aici, priviţi dar sus,

Acolo-i pacea, numai la Isus.

Corul

Daţi dară mâinile şi vă despărţiţi,

Domnul vă petreacă, fiţi fericiţi!

2 Bogată-i iubirea-n care-avem parte,

Gustarea cerească ce hrăneşte.

Unii cu alţii putem trăi-n pace;

Ce măreţ că-n asta avem parte.

3 Sus dară la lucru mai mult ca oricând,

Tăria voastră iubirea fiind,

Mai bine pătrunşi de zelul lucrului,

Să ardă dorinţa de lucru-n voi.

4 Isus, izvorul bucuriei noastre,

Fericiţi cari Lui-i se dau pe sine,

Aceasta ni-e temeiul sârguinţei,

Ne-ncetat Cuvântul Lui să-l primiţi.

D. 199   228

1 DE lipsă-mi eşti mie,

O, Isuse!

Inima să fie

Liniştită!

Corul

De lipsă-mi eşti Tu mie,

Isuse, o, fii cu mine;

La Tine vin eu, Doamne,

Ascultă-mă!

2 De lipsă-mi eşti mie,

Doamne, rămâi.

Persecutarea-atunci

Nu m-a slăbi.

3 De lipsă-mi eşti mie,

În rău, bine.

Inima-i deşartă

Fără de Tine.

4 De lipsă-mi eşti mie,

Tu mă ajuţi,

Unde sunt ostenit,

O, Isuse.

5 De lipsă-mi eşti  mie,

Al Tău sunt eu,

Primeşte-mi inima

O, Domnul meu.

229

1 DE păcat ce mă spală?

Numai sângele Mielului!

Şi unde m-aş vindeca?

Numa-n sângele Mielului!

Corul

O, curgere scumpă,

Ce toate vindecă!

Pacea sufletului

E în sângele Mielului!

2 Ce mă face curăţat?

Numai sângele Mielului!

Şi Părintelui iubit?

Numai sângele Mielului!

3 Cu Domnul ce m-a-mpăca?

Numai sângele Mielului!

Ce m-ar scoate din necaz?

Numai sângele Mielului!

4 Pe cel rău ce-l îndreaptă?

Numai sângele Mielului!

Lui Dumnezeu să-i placă?

Numai sângele Mielului!

5 Păcat, lume, ce-nvinge?

Numai sângele Mielului!

În Domnul ce-ntăreşte?

Numai sângele Mielului!

6 Ce alină durerea?

Numai sângele Mielului!

Ce ne duce sus în cer?

Numai sângele Mielului!

230   D. 132 - M. 132

1 DESPRE Isus voiesc eu să cânt,

Despre mila, iubirea Sa,

Despre patima cea amară;

Prin sângele Lui ne spală.

Corul

Cântaţi numai despre Isus,

Despre mila, iubirea Sa,

Despre patima cea amară;

Prin sângele Lui ne spală.

2 Despre rănile Lui voi cânta,

Cum mântuie pe păcătoşi.

Prin îndurarea Sa şi mie

Mi-a dat lumină cerească.

3 Pe Isus cel scump eu voi lăuda,

Oastea Lui e fără pată;

Ajută l-ai Săi a învinge,

Peste păcat, peste moarte.

231

1 DE sunt câteodată 'ntristat,

Şi-n inima mea disperat,

Pe când n-am ce să mă-ngrijesc

De lucrul pământesc;

Atunci strig către Dumnezeu,

Să-mi stâmpere necazul  meu,

(:Căci grijile-acestea lumeşti

Nu sunt daruri cereşti:)

2 Mi-aduc aminte de Isus,

De Cel ce aceasta ne-a spus:

Să nu avem grijuri mereu,

Că-n cer e Dumnezeu;

Atunci aminte îmi aduc

De-al meu cântec, acel  plăcut

(:Şi-ncep să cânt încet, frumos,

Laudă lui Cristos:)

3 Din ce în ce cântarea mea

Cu foc mai mare va suna,

Ceru-nnorat se-nsenină

De-o rază-n inimă;

Că-L văd pe-al meu Mântuitor,

Pe al meu binevoitor,

(:Şi aşa-n-loc de bănat suspin

De bucurie-s plin:)

                        232

1 DIMINEAŢA, dimineaţa,

Iarăşi a sosit la noi,

În care toţi cu iubire,

Putem sluji Domnului.

Tatăl nost' care eşti în cer,

Binecuvântă ziua,

Ca în toate să împlinim,

Numai sfântă voia Ta.

2 Chiar de vin astăzi ispite,

Şi mai multe furtune,

Din toate primejdiile,

Mâna Ta ne mântuie.

În zadar vor fi atuncea

Săgeţile Satanei,

Dacă sufletul e scutit,

Prin platoşa credinţei.

3 Învăţătorul nost' Isus,

Cu mâna Ta condu-ne;

O, fii cu noi în tot lucrul,

Pe cale îndreaptă-ne.

Dă-ne putere când slăbim,

O, spune-ne când privim

La ce Ţie nu Ţi-e plăcut,

Fii cu noi dulce Isus!

233

1 DIN strâmtorări în bucurii,

Alerg Isus la Tine.

Cine m-ar putea despărţi

De Tine o, Isuse?

Corul

Alerg Doamne, alerg Doamne,

Numai la Tine doresc;

Alerg Doamne, alerg Doamne,

Dă-mi odihnă Isuse!

2 Tu eşti sfânt, la Tine  grăbesc,

Vino-mpodobeşte-mă;

Nu mă lăsa, o ţine-mă

În apropierea Ta!

3 De rămân credincios Ţie,

Scutul Tău mă va păzi,

Până când în ziua aceea,

În chipul Tău m-oi trezi.

4 Fii cu mine, o fii mie

Steaua vieţii mele!

Să-mi lucească-n întuneric

Lumina feţei Tale!

234

1 DOAMNE, Ţie laudă dăm

Şi-naintea Ta ne plecăm.

Caută jos când Te mărim,

Faptele Tale vestim.

(:Că Tu eşti fără-nceput

Şi rămâi fără sfârşit:)

2 Toţi care Te pot lăuda

Numai Ţie-Ţi vor cânta;

Ţie-Ţi servesc îngerii,

Heruvimii, Serafimii;

(:Strigă Ţie-ne-ncetat

Sfânt, sfânt, sfânt eşti

până-n veac:)

3 Acum, când Ţie-Ţi cântăm

Şi-ai Tăi fii Te lăudăm,

Cerescule Părinte,

Cu toţii numai pe Tine

(:Dorim a Te lăuda,

Prin Fiul Tău a-Ţi striga:)

4 Ţie, Rege spre cinste

Noi ne proşternem-nainte,

Că Tu pe noi ne hrăneşti,

Cu ale Tale daruri cereşti,

(:Prin sânge Tu ne-ai scăpat,

Prin Duh sfânt ne-ai botezat.

M. 412   235

1 DOAMNE, o, nu vei conduce?

Mielul Tău, că îmi lipseşti;

Verzi sunt, dulci şi sunt frumoase

A Tale păşuni cereşti.

Corul

(:Scumpe Isus, scumpe Isus,

Pentru mine-ai dat sânge:)

2 O, fii acum prietenul meu,

Scuteşte-l pe servul Tău;

Apără mieluşeii Tăi,

Pe cei rătăciţi caută-i.

Corul

(:Scumpe Isus, scumpe Isus,

Păcatul meu l-ai purtat:)

3 Iertare îmi promiţi mie,

Deşi sunt eu vinovat;

Mă întâmpini cu iubire,

O, că Tu eşti îndurat!

Corul

(:Scumpe Isus, scumpe  Isus,

Ia-mă devreme-n braţe:)

4 Devreme pleacă-mi inima,

Ca să păzesc legea Ta;

Tot pieptul meu umple-l aşa,

Numai cu iubirea Ta.

Corul

(:Scumpe Isus, scumpe  Isus,

Pân-la moarte condu-mă:)

236

1 DOAMNE Isuse fii cu noi,

Dă Duhul Tău cel sfânt în noi!

Condu-ne cu îndurare

Şi ne-ndreaptă pe-a Ta cale!

2 Fă să Te laude gurile,

Dă evlavie-n inimi;

Credinţa ne-o întăreşte,

Învaţă-ne a Te cunoaşte!

3 Pân-vom cânta în jurul Tău:

Sfânt, Sfânt, Sfânt este Dumnezeu!

Şi Te-om vedea faţă-n faţă,

În bucurie cerească.

237

1 DOAMNE când vifor va veni,

Când cel tare-abia va sta,

Cu totul liniştit voi fi,

Mă va păzi mâna Ta.

Corul

(:Mă va păzi:)

Încât nimic rău nu-mi va fi,

(:Mă va păzi:)

Mâna Sa mă va păzi.

2 Când ispita m-a-nconjura,

Când vrăjmaşul s-a lupta,

Din toate Isus m-a scăpa,

Cu mare puterea Sa.

3 Las-să vie dar furtuna

Să bată valurile;

Cel credincios nu se teme,

Ci la Isus priveşte!

238   M. 342

1 DOAMNE, umileşte-mă pe mine

  Ca să pot primi a Ta graţie.

Adâncă închinăciune-Ţi aduc,

Şi la crucea lui Isus mă arunc.

Corul

Rănile Tale mi-le-arată,

Lumea aceasta e deşartă.

(:La picioarele Tale, Isuse

Acolo-i pace şi linişte:)

2 Doamne, umileşte-mă pe mine,

Ca să pot primi a Ta graţie.

Bunătate în mine nu este,

Dar la Isus, Fiul Tău priveşte.

3 Doamne, umileşte-mă pe mine,

Ca să ştiu că Te-am aflat pe Tine

Deşi-i partea mea-aici prigonire,

Sus la Tine-mi găsesc fericire.

239

1 DOMNULUI să-I  mulţumim

În dimineaţa-asta;

În simţuri să ne-nnoim

Să-L putem lăuda.

2 Al lui Israel Păstor

Ce nu dormitează,

A fost al nost' păzitor

În noaptea trecută.

3 Iarăşi ne-a dat odihnă,

Puterea ne-a-nnoit;

În suflet şi-n inimă

Milă ne-a dăruit.

4 Cântaţi în psalmi şi-n harfă,

Domnului preamărit;

Înălţaţi Lui cântare,

Care v-a mântuit.

5 Lasă ca să ne silim,

În lumin-a umbla;

Voia Ta s-o împlinim,

Până-n ziua aceea.

M. 381   240

1 DOMNU-I iubirea, m-a răscumpărat,

Domnu-i iubirea, El m-a scăpat.

Corul

Deci iarăşi voi zice:

Domnu-i iubirea!

Domnu-i iubirea, mă

iubeşte.

2 Ca legat, eram rob păcatului,

Pân-Dumnezeu mi-a dat mila Lui.

3 Venit-a Isus Mântuitorul,

Venit-a Isus, mi-a rupt lanţul.

4 Mântuitorul singur S-a jertfit,

Mântuitorul a suferit.

5 Te voi lăuda veşnică iubire

Te voi lăuda, a-mea fericire.

241   D. 64 - M. 336

1 DOMNUL vă binecuvânteze

În sfatul Lui să vă ţină,

În turma Lui să puteţi sta.

Domnul vă binecuvânteze.

Corul

Până când ne-om vedea,

Şi-naintea Lui vom sta.

El cu noi să fie,

Până iarăşi ne-om putea vedea.

2 Domnul vă binecuvânteze,

Sub aripa Lui vă poarte,

Pâinea vieţii v-o deie!

Domnul vă binecuvânteze!

3 Domnul vă binecuvânteze,

Nori grei dacă se ridică,

Braţul Lui să vă scutească;

Domnul vă binecuvânteze!

4 Domnul vă binecuvânteze;

În iubirea Lui vă ţină,

În moarte cu voi să fie,

Domnul vă binecuvânteze.

242   D. 336 - N. 1 - M. 338

1 DOMN din ceruri eu Te ador;

Sfinţească-se al Tău nume.

Îngerii se-nchină Ţie,

Cât de mult eu să mă-nchin; Ce Tu vrei să fie-n mine,

Apere-mă braţul Tău,

Ascultă-mi votul care-l fac

În numele Fiului Tău.

Corul

Doamne la votul acesta

Puterea-i de la Tine,

Tremur, dar mă uit la Tine

Şi simt mare tărie.

2 Mă rog în toate zilele,

Să-Ţi aduci aminte de

Cei cari ca şi-o familie,

Îţi vestesc dreptăţile.

Cari singuri peregrinează,

Sau umblă în lume doi,

Presărând mărgăritare

Ca şi roua zorilor.

3 Voi păzi mai treaz gândirea,

Cuvântul şi fapta mea,

Ca păzind turma-Ţi să primesc

Mai bine porunca Ta.

De slăbiciunile mele,

M-a curăţi vocea Ta,

Să fiu asemenea Ţie

Şi să fiu liber prin ea.

4 Ştiu bine cum că puterea

Creşte a vrăjmaşilor;

Şi-l seduc pe acela care

Umblă-n calea Domnului.

Eu însă nu ascult de ei

Şi mă feresc de cel rău,

Scapă-mă Doamne de ispită,

Şi fii scutul tare al meu!

5 Faţă de-ai mei fraţi, nici vorbă

De la mine n-a ieşi.

Şi nici fapte nu voi face

Cari pe Tin-Te-ar amărî.

Purtarea-mi va fi curată,

Vorbe, fapte nobile,

Ca să fie-al Domnului chip

Desăvârşit în mine.

Corul

Eu slab, rezemat pe Tine,

Îmi fac Doamne votul meu.

Şi-l voi ţine cu mila Ta,

Pân-voi vedea chipul Tău.

243

1 DRAGĂ-I ora dimineţii,

Începând cu Dumnezeu;

Inima se-nveseleşte,

Buzele Te preamăresc.

Cuvine-se la creştini,

Pe cari Domnul i-a trezit

Din noaptea cea-ntune-coasă,

La dimineaţa frumoasă.

2 O, să privim cu ochii sus,

Unde stă sus soarele,

De unde jos străluceşte

Binecuvântând toate.

Mai frumos străluceşte

Cristos, decât soarele,

Într-adevăr mântuire

În lumina-aceasta este.

 3 Ca florile primăverii,

În lucire ce-nfloresc,

Aşa să-I fim spre mărire

E voia Celui ceresc.

El ca de fii ne cheamă

Şi ne binecuvântă;

Ca să-I fim Lui toţi următori

Să-L lăudăm ca Mântuitor.

4 El şi astăzi ne-nsoţeşte,

La lucru cu noi merge;

El spre bine ne conduce,

În toate cu noi este,

În zi să nu ne-apuce

Pe noi vreo primejdie;

Şi noi astfel prin harul Său,

Vom fi apăraţi de cel rău.

5 Prin sfântă îndurarea Lui,

Putem să lucrăm uşor

Când ne poartă cu mâna Lui

Pe calea virtuţilor.

Cine începe ziua

Cu El fericit fi-va,

Când mintea şi simţirea Lui

Toate-s jertfite Domnului.

244

1 DUHUL şi inima mea vrea,

Să-I fiu următor lui Isus.

(:Dar Lui num-aşa-I pot urma,

Dacă de tot Lui mă voi da:)

2 Eu din toată inima mea,

Şi cu toată sârguinţa,

(:Voi lua-o crucea mea sus,

Şi-oi fi următor lui Isus:)

3 Lumea-ncepe a mă râde,

Prieteni-ncep a mă lăsa,

(:Ispititorul îmi va sta,

Ca să mă poată înşela:)

4 Şi drumul acesta îngust,

Se va sfârşi acolo sus,

(:Unde crucea mi-a cădea jos,

La picioarele lui Cristos:)

5 Unde-oi mări pe Dumnezeu,

Şi pe Mântuitorul meu,

(:Care din păcat m-a luat,

Şi  cu Tatăl  m-a împăcat:)

245

1 DU-MĂ la izvorul, de-unde

Curge-a vieţii apă,

La Golgota unde trece,

Setea mea sufletească.

Corul

Du-mă la izvorul,

La apa lui curată,

Sângele lui Isus

Alb ca neaua mă spală.

2 Du-mă la izvorul, unde

Cade jos tot păcatul;

Şi de orice legătură

Se mântuie sufletul.

3 Du-mă la izvorul, unde

Şi eu mă voi curăţi;

În valul acestei ape,

De tot mă voi înnoi.

                        246

1 DUMNEZEU, noi Te mărim,

Cinstim tare puterea Ta;

Cerul se pleacă cu noi,

Şi admirăm făptura Ta.

(:Cine-ai fost vei rămânea,

Până-n veac tot Acela:)

2 Toţi care Te pot lăuda,

Serafimii, Heruvimii;

Spre mărirea Ta cântă.

Înaintea Ta îngerii,

(:Toată oastea cerească:

“Sfânt, sfânt, sfânt eşti” răsună:)

M. 384   247

1 DUMNEZEU e scutul tare-al nost',

În nevoi El ne dă adăpost;

Nu ne e frică de vifor,

De zguduirea munţilor.

Urle valurile mărilor

Şi fie sfârşitul tuturor;

Poporul Său îl scapă-n “zori”

Să fie orişice vifor.

2 Ţări, popoare au început lupta,

Milioane au mers la moarte!

E haos nemaipomenit

Însă vine Domnul zicând:

Încetaţi cu recunoaştere,

Că peste tot Eu am putere.

Stric armata şi stric arme

Eu sunt Dumnezeu cel tare.

247-A

1 E drept că Isus a murit

Pentru păcatul meu

Şi pe cruce a suferit

Fiul lui Dumnezu.

Corul

La cruce, la cruce

Lumină am zărit,

Orb eram, vedere acolo am primit,

Că lui Isus am deschis inima.

Osana, pacea acuma-i a mea!

2 Simţesc eu durerile Lui,

Scumpe-mi sunt rănile,

Prin care înţeleg de-ajuns

Iubirea ce face.

3 Datoria mea, Isuse

Cu plâns n-o pot plăti,

Cum sunt Te rog

primeşte-mă,

Că Ţie-Ţi voi trăi!

247-C   D. 191 - N. 90 - M. 191

1 EU nu sunt al meu, că Isus

Pentru mine jertf-a pus

Şi învăţătura zice:

Că eu sunt al lui Isus.

Corul

Eu nu sunt al meu, o nu,

Isuse eu sunt al Tău,

Acuma şi până-n veci

Supus credinciosul Tău.

2 Eu nu sunt al meu, lui Cristos

I-am dat suflet crezător.

El grijeşte peste toate,

Peste vecii vecilor.

3 Eu nu sunt al meu căci îmi dau

Mintea, timpul lui Cristos,

Recunoscându-L de Rege

Şi să-I servesc credincios.

M. 395   248

1 FIE-NE inima plină,

De laudă, mulţumită,

Căci, ca pe fii ne numeşte,

Înduratul Părinte!

Corul

Cu dragoste, cu dragoste,

Către Isus să mergem,

Că viaţa ne-a fi veselie,

Cu dragoste-nainte.

2 Părintele cu mâna Sa

Ne-a păzi şi ne-a purta,

Cu-ndurare dăruieşte,

Tărie în inimă.

3 De El când ne-om îndepărta

Noaptea iar ne-a 'nconjura,

Nu ne-a fi calea sigură

Şi nu ne-om mai bucura.

4 Dar cei drepţi toţi cum înfloresc,

Pe cale sunt desfătaţi;

Să-i servim dar toţi lui Isus,

De păcat să fim scăpaţi.

249

1 FRAŢILOR, Dumnezeu cu voi,

Cu iubire ne despărţim;

Dorim ca o dată cu toţi,

'Naintea Domnului să fim.

Corul

Domnul cu voi, Domnul cu voi,

Dumnezeu cu voi fraţilor mei.

2 Adese-aproape a fost Isus,

Noi încă L-am simţit de sus;

Inimile în iubire

Ardeau pentru mântuire.

3 De câte ori ne-am înălţat,

În spirit pe când ne-am rugat

'Naintea tronului de har

Şi-n Fiul am fost ascultaţi.

4 În corp avem despărţire,

Dar Isus bine ne ştie.

El credincios Păstor este,

La cer iarăşi ne-ntruneşte.

 5 Sus pe veci într-un loc vom fi,

N-om plânge, nu ne-om despărţi;

Cu oastea cerească 'ntruna

Pe Domnul Îl vom lăuda.

250   M. 367

1 FUGI-nainte la ţinta ta,

Cu-apostol Pavel;

La ţărmuri te-aşteaptă Isus,

Cu coroana Lui;

El ţi-a şterge sudorile

De pe fruntea ta,

Şi te-a duce-n patria Lui

Frumoasă, de sus.

2 Numai cu credinţă dreaptă,

Pe El să-L primeşti;

Prin vărsări de lacrimi cere-L

Ca mântuitor.

El singur e Cel ce-a venit

Spre mântuire;

Prin credinţă trăieşti aici,

Pe pământ în El.

3 Puternic bate furtuna,

Marea zguduie,

Luntrea credinţei înoată,

Omul se-nfrică.

L-apostol Pavel nu-i frică,

Deşi a vorbit

Că pe mare a avut

Pericole multe.

4 Către Roma se îndreaptă,

Şi apa mării

Se-nfurie valurile,

Şi luntrea sparge.

Poporul se speriară

Că nu-i speranţă,

Dar Pavel aşa grăieşte,

Nimic nu-i lipsă.