1 GALILEEA, Galileea,

Locul cel de mărturie!

Unde Domnul

nostru-nvăţa,

Aicea jos pe marea Sa.

Corul

Galileea, Galileea,

Numele tău în tot locul

Rămâne de pomenire,

Până luceşte soarele.

2 Odată pe ape umbla

Salvatorul şi-i învăţa,

El vorbea şi ei ascultau

De Cuvântul Lui s-alinau.

252

1 ISUSE, condu-mă aici

Şi-atunci nu m-oi rătăci.

Rău cu Tine nu-mi va fi

Asupra-mi orice-ar veni.

Corul

Doamne, Doamne,

Du-mă în patria Ta,

Deşi calea-aici e grea

Eu în Tine voi spera!

2 Când vrăjmaşul m-atacă,

Pe mine nu mă-nfrică;

Isus este stânca mea,

Lui mă voi încredinţa.

3 Iar-de aici când m-oi duce,

Ia-mă-n braţe, Isuse.

Ştiu-că acolo-i odihnă,

Cei osteniţi s-alină.

253

1 IATĂ, Doamne ne-am adunat,

Ca fii-naintea Ta;

Cuvântul Tău ce ni l-ai dat,

Voim a-l asculta.

2 Urechi şi inimi deschise

Ca Lidiei dă-ne,

Vino la noi o, Isuse,

Binecuvântă-ne!

3 Noi ascultăm, Tu să vorbeşti,

Prin gura Ta sfântă;

Cuvântul Tău, Tu nu-l opreşti,

De cei ce-l ascultă.

4 Rămâi cu noi o, Isuse,

Şi în timpul serii,

Până când toţi vom ajunge

Ziua învierii.

254

1 IA, Părinte, inima mea,

Să fie toată a Ta.

Zdrobeşte-o, Duhule sfânt,

Inima mea ca piatra.

Isus fii Tu Domn într-însa,

Pacea Ta varsă în ea,

Ţine-o în umilinţă,

Blândeţea să o umple.

2 Curăţeşte-o, Părinte,

După sfântă voia Ta!

Mântuieşte-o de lume,

De toată rătăcirea!

Prin a Mielului sfânt sânge

Cu pace o cinsteşte,

Şi în ora cea-ntristată

Dă-i Doamne mângâiere.

255

1 IARĂŞI o noapte a trecut,

Şi soarele s-a ivit,

De care întunericul,

Cu totul s-a nimicit.

2 Doamne acum noi, fiii Tăi,

'Naintea Ta ne plecăm;

Caută spre noi, o, Isuse!

Că acum Te lăudăm.

3 Tu şi-n noaptea-ntunecată,

Ne-ai păzit ca un tată,

Ca să putem iarăşi vedea

Bucuroşi lumina Ta.

4 Pentru a Ta bunătate,

Noi pe Tine Te mărim,

Mila, grija Ta din noapte,

Pentru toate-Ţi mulţumim.

5 Las-ca să aflăm şi astăzi,

Doamne, sfântă faţa Ta

Şi să fim scăpaţi de păcat,

Să vedem lumina Ta.

6 Dă-ne în ziua-aceasta

Binecuvântarea Ta,

Lasă darul şi pacea Ta

Pe noi slabi a ne purta.

256

1 IAR acum o zi s-a sfârşit,

Noaptea la noi a sosit

Şi noi astăzi iar am simţit,

Că Dumnezeu ne-a iubit.

2 Bunătatea şi-ndurarea

Părintelui ne-au scutit;

A Lui pace şi viaţă,

Ca la fii ne-a împărţit.

3 Acum în seara aceasta,

Venim toţi-naintea Ta;

Laudă Ţie a-Ţi cânta,

Pentru îndurarea Ta.

4 De n-ar zidi Domnul casa,

În zadar ne-am osteni;

Unde-i credinţa, blândeţea,

Casă veşnică va fi.

5 Pentru-aceea Îţi mulţumim,

Că eşti cu noi ne-ncetat;

Conducerea Ta am simţit,

Că-n toate ne-ai ajutat.

6 Doamne către Tine  strigăm,

În noapte ne scuteşte.

Dacă Ţie ne-ncredinţăm

Odihnim în linişte.

257

1 IERUSALIME, loc iubit!

Cum străluceşti de frumos!

În tine răsună veşnic:

“Sfânt, sfânt, sfânt eşti Savaot!”

O, eu când voi ajunge,

Să mă număr în tine?

2 Aici, în străinătate,

Pe timpuri de ispită,

Mult necaz şi strâmtorare

Avem şi multă luptă.

Lucrăm, plângem cu amar

De multe ori în zadar.

3 O, cum doresc eu a vedea,

Isus, sfântă faţa Ta!

Întru Împărăţia Ta,

Unde n-oi mai suspina,

Ci în fericirea mea,

Voi privi la faţa Ta.

4 De am să mai rămân încă,

Pe valul acestei lumi,

Care luntrea mea aruncă,

Ca o mare cu furtuni,

Fii Tu în al meu necaz,

Nădejdea mea, să nu cad.

258

1 INIMA mea Domnului,

În rugă arăta-voi;

Orice se află în ea

Nu treacă cu privirea.

2 Nimic nu-I voi ascunde,

Nici cele mai secrete;

Toate le voi arăta,

Asta-i fericirea mea.

3 Fie-I descoperită,

Domnului cunoscută,

Ca El s-o curăţească,

Şi să o înnoiască.

259

1 INIMA cum se bucură

Când la Tine ne-adunăm

Şi din a Ta sfântă gură,

Vorbe sfinte auzim.

Lasă ca astăzi să nu fim

Ascultători uitători,

Scrie-ne adânc în inimi,

Cuvântul viu făcător.

2 Vezi noi la-Tale picioare,

Privirea Ta aşteptăm.

Vezi noi sfânta Ta vorbire,

Cu dor fierbinte ascultăm.

Învaţă-ne cum putem fi

Fericiţi noi aicea,

Timpul nost' scurt a-l folosi,

Pentru-mpărăţia Ta.

3 Deschide-ne mintea dară,

Ca la-nvăţăceii Tăi:

Să Te cunoaştem “Viaţă",

Du făclia-nainte.

Lumina lumii care-alungi

Întunericul mare,

Luminează-ne şi atunci

Vom umbla în dreptate.

4 Fie putere, lumină,

Doamne, în Cuvântul Tău;

Să ne pătrundă-n inimă,

Lucrând în noi tot mereu.

Las-că ce-am cuprins acuma,

Să păzim cu credinţă.

Fă cunoscut şi altora

C-ai Cuvânt de viaţă.

260

1 ÎNVĂŢĂCELUL lui Isus

E în care-i iubire;

Care cu fapte arată

Toată starea inimii.

Corul

El în Isus se îmbracă,

Miluieşte, jertfeşte,

Învaţă, suferă, rabdă

Şi lumea n-o iubeşte.

2 Învăţăcelul lui Isus

În paşii Lui urmează;

Serveşte Tatălui de sus

Cu iubire, credinţă.

3 Învăţăcelul lui Isus

Cuvântul sfânt vesteşte;

Inima lui, nicicând de sus

Lumea nu o clăteşte.

261

1 ÎMPĂRATUL nost' cel mare,

'Naintea Ta cu aplecare,

Poporul Tău ne adunăm!

Noi, pe cari singur ne-ai ales,

Stăm la tronul măririi Tale.

Cu dor fierbinte ne rugăm,

Precum se cuvine,

A-Ţi aduce cinste,

A arăta cât de bine

Este, Doamne,

Când Te simţim noi aproape.

2 Intră prin porţile Tale,

Că la noi toţi vei afla, Doamne,

Urechi şi inimi deschise.

Vorbeşte-n mijlocul nostru,

Cu dor Te vom asculta noi toţi;

Al Tău Cuvânt ne-ntărească.

Noi ca pruncii voim

Cu Tine să vorbim,

Fără frică,Iar de-om avea

Lipsă-n ceva, dorim învăţătura Ta.

M. 343   262

1 ÎN cer e-al nostru bun amic,

Puţini amici buni sunt aici.

Aici e viclenie multă

Şi dreptatea-i apăsată;

Dar aceasta bine-o ştiu eu,

Că Isus e-amic bun al meu.

2 Lumea e ca un fir de trestie,

E nesigură, se mişcă.

Dar Isus stă ca şi o piatră,

El pe mine nu mă lasă;

De m-ajunge o durere,

El, mie-mi-e mângâiere.

3 Pentru mine El sânge a vărsat,

El şi moartea grea a răbdat.

El în toate mă sprijineşte,

Şi spală a mele păcate.

Mă ascultă când mă rog eu,

Că Isus e-amic bun al meu.

4 Lume tu ţine-ţi amicii tăi,

Ştiu că necredincioşi sunt ei.

Vrăjmaşul nu-mi poate vătăma,

Deşi-şi întinde săgeata.

Isus e amicul bun al meu,

Pe braţul Său odihnesc eu.

263

1 ÎN păcat ca şi în mare

De tot afundat eram,

Şi despre această stare,

Chiar nimic eu nu ştiam.

Corul

Dar Isus Cristos m-a văzut

Şi din cer jos a venit;

În adâncime m-a căutat

Fie dară preamărit!

2 În vârtejul de păcate,

Eu m-am afundat mereu.

În blestem şi întuneric

Fără pace trăiam eu.

3 Blestemul păcatului meu,

În adâncime m-a tras.

Am căzut fără speranţă,

Şi nu mai eram curat.

4 Isus a scris sus, în cartea

Vieţii, numele meu.

Îmi dă pace, veselie,

Mângâie sufletul meu.

5 Dulce Isus, Tu eşti mie,

Mântuitor şi toate.

Când privesc a Ta iubire,

Aşa vorbesc buzele.

264

1 ÎN patria cea bogată,

Doreşte acum inima mea,

Unde noapte nu mai este,

Isus Cristos străluceşte.

            Corul

O, patrie! Cât de dulce

Bucurie-mi aduci mie!

Scumpa steauă mă conduce,

Arătând calea-n patrie,

Unde loc bun, împodobit,

M-aşteaptă cu culori gătit.

2 Aici trebuie a răbda,

Dar Isus curând m-a chema,

Şi cu El mă voi bucura,

Ajungând în patria mea.

3 Dincolo e primăvară,

Ce-n veci miros bun revarsă;

Câmpul cu flori e-mpodobit,

Viaţa-i fără de sfârşit.

4 În ore fericite aud,

Cum în cer pe Domnul laudă;

Aud corul îngerilor

Şi aleluia sfinţilor.

265

1 ÎN valea călătoriei,

Bucuros sfârşesc calea.

Păstorul meu mă va păzi,

În El pun nădejdea mea.

Iar dacă furtuna vine,

În contră-mi valuri pornesc,

Eu cu credinţă sus privesc

Şi întărire primesc.

2 A murit Isus pe cruce,

Păcatele le-a luat;

Din iubire şi îndurare

Şi pentru mine a răbdat.

Pentru aceea eu bucuros

Am dat Lui inima mea,

Eu nici nu aş putea trăi,

Isus fără mila Ta.

3 În rana Ta, am aflat eu

Mântuire, viaţă.

Sunt curat prin sângele Tău,

O rămâi în inimă;

Lumea las-să mă urască,

Voi purta batjocura;

Îţi voi urma cu credinţă,

În toată viaţa mea.

266

1 ÎN îndurarea Domnului,

Cum am ajuns nu ştiu,

Răscumpărat pentru ce sunt?

Care mult am greşit.

Corul

Dar ştiu bine-n cine mă-ncred,

Nu mă va despărţi nimic de El.

Îmi va da partea veşnică,

Când va fi să vină El.

2 Eu nu ştiu, mie Dumnezeu,

Credinţă cum mi-a dat;

Durerile sufletului,

Nu ştiu cum au încetat.

3 Eu nu ştiu cum Duhul cel sfânt

Mi-a dat convingere;

Pe Isus măreşte-n mine

Şi-mi dă liniştire.

4 Eu nu ştiu ce bucurie,

Sau câtă durere,

Va fi încă a mea parte

Pe această cale.

5 Dar eu ştiu, Mântuitorul,

Când iarăşi va veni,

Din moarte cu glas îngeresc

Să merg mă va pofti.

267

1 ISUS drept luminător,

Raza-Ţi revarsă spre noi;

Iubirea noastră s-ardă,

Ca de toţi să se vadă.

2 Isus Tu eşti Capul nost';

Lasă ca să fim noi toţi

Uniţi în Cuvântul Tău,

Şi plăcuţi lui Dumnezeu.

3 Păstorul nost' cel mărit,

Caută pe cel rătăcit.

Dă-ne duh de iubire,

Să fim într-o unire.

4 Întruneşte-ne-n inimi,

În veci una ca să fim;

Doamne cu mâna-Ţi să faci

Legământ sfânt între fraţi.

5 Dă-n tot locul fraţilor,

Să fie toţi iubitori;

Să fie în cuget una,

Şi cu Tine pururea.

268

1 ISUS îmi vorbeşte:

“Amice, tu eşti slab,

O, vino la Mine,

Eu îţi voi ajuta".

Corul

Sfânt sângele Lui,

Mă va curăţa,

Iar păcatul meu roşu,

Alb va fi ca neaua!

2 Isus, sângele Tău,

De păcat mă spală;

Tu vei putea zdrobi,

Tare inima mea.

3 Nu am nimic ce-i bun,

Nu-s vrednic de milă;

Dar El e păstor bun,

Sus să mă conducă.

4 Când sfârşitul simt eu,

Dacă moartea vine,

Atunci voios vorbesc:

Isus e cu mine.

5 'Naintea tronului,

Sus în strălucire,

La picioarele Lui,

Cununa-mi voi pune.

269

1 ISUS îmi strigă cu blândeţe:

O, vino la Mine!

De păcat scăpare-mi dai mie,

Din păcat alerg Isus la Tine.

Corul

Cu blândeţe îmi strigă,

Vrei tu pace, odihnă?

Vino la Amicul tău,

Care bine-ţi voieşte!

2 Glasul Tău adesea îmi spune:

O, vino la Mine!

Inima mea acum Te caută,

Stând la uşă, aştept îndurare!

3 Glasul Tău dulce-mi spune:

O, vino la Mine!

Chipul Tău în mine gravează;

Mulţumită în veci Ţie-Ţi  fie!

270

1 ISUS, Regele de sus,

Ca trimis a venit jos.

S-a făcut serv şi-a servit,

Popor mult a mântuit.

2 A servi e fericit,

Unde Isus a zidit,

Unde El locuieşte,

Şi bogat răsplăteşte.

3 O, Mântuitorule,

Lucrători nouă dă-ne.

Îmbracă-i cu putere,

Voia Ta s-o predice.

271   M. 425

1 ISUS trăieşte ştiu bine,

Locul meu îl pregăteşte.

Cu cunună mă v-aştepta,

Plată pentru răbdarea mea.

Corul

Lume, tu te îndepartă!

Nu supăra inima mea.

(:Curând îmi va veni vestea

“Vino acasă fiule!”:)

2 Despre Isus mărturisesc:

“Numai prin El mă curăţesc”.

Aştept vestea îndurării,

Când acasă mă va grăi.

3 Minunea Domnului este,

De care-mi aduc aminte;

Că El din cer jos a venit

Şi pentru mine a murit.

4 Ştiu că Isus iarăşi vine,

Şi mă va lua la Sine;

Să stau-naintea Lui lucind,

În cer cu ceata Lui cântând.

272

1 ISUS, mai iubit eşti mie,

Decât toată lumea,

De când eşti Tu Amicul meu,

Am pace-n inimă.

Corul

Eu nici nu aş fi cugetat,

Că aşa mă iubeşti;

Eu nici nu aş fi cugetat,

Că iertare-mi cinsteşti!

2 Iubesc, Doamne, prietenii mei,

Dar pe Tine mai mult;

Numele Tău aşa-mi sună,

Ca un cântec plăcut.

3 Cu Tine în inima mea

Bucuria a intrat,

Iubirea Ta de n-aş avea

Aş fi tot întristat.

4 O, Isus, iubit Isuse,

Frumos e la Tine!

Ce bucurie vom avea,

Sus în înălţime!

273

1 ISUS, Tu singur vino,

În veci la mine rămâi!

Vino-Nvăţătorul meu

Cu tot ajutorul Tău.

2 De multe ori Te doresc,

În Tine mă-nveselesc;

Şi de mii de ori eu strig:

O, vino Isus, vino!

3 Nu-i altă bucurie,

Care inima-mi umple,

Când la mine Isus eşti,

Bucuria mea Tu eşti!

4 Eu nicicând inima mea,

N-oi preda-o altuia

Numai Ţie mă voi da,

Că Tu eşti puterea mea!

5 Tu Fiul lui Dumnezeu,

Fii tot ajutorul meu,

Pentru mine Te-ai jertfit,

De sus Mire ai venit!

274

1 ÎŢI urmez, Isuse-n apă,

'Nainte-mi Tu ai mers.

Sângele Tău, al meu păcat

L-a şters ca să-Ţi urmez.

Al Tău sunt, Doamne, acuma,

O, ce scump legământ!

Las-să fiu spre mărirea  Ta,

Şi în acest moment.

2 O, ce bucurie am eu,

Astăzi în inimă!

Când pot să-Ţi urmez,                             

Domnul meu, De voie liberă.

Cu plăcere şi desfătat,

Pe calea Ta păşesc,

Condu-mă, dar neîncetat,

Cu al Tău sfat ceresc.

3 Moartea Ta şi-nvierea Ta,

E temelia mea,

Eu pe această Stâncă voi sta,

Asta mă va ţinea.

Cine crede s-a boteza,

Pe veci s-a mântui.

Cu preţ scump m-ai răscumpărat,

Al Tău sunt şi voi fi.

275   M. 386

1 ISUS al meu soare,

Lumină-n noapte,

El mi-e fericirea,

Spre bine-n toate.

Isus mi-e iubirea,

Tezaur al meu,

Spre Tine-mi, privirea,

Alt dor nu am eu.

2 Tu îmi re-nsufleţeşti,

Sufletul mâhnit,

Sigiliul de spirit,

Mi-e-n inimă înfipt.

A Ta pace scumpă,

Ne-ncetat o gust;

În a Ta iubire,

Am eu repaus.

3 În larma ast-pe pământ.

Război în păcat,

Învingerea Ta mi-e

Pe seamă-mi gata.

Tu lupţi pentru mine,

Eu stau şi aştept,

Mila Ta-mi scutire,

Triumf dobândesc.

4 Ce viaţă plină,

De fericire!

Inima îmi saltă,

De bucurie.

Isus mă sprijină,

Cu a Lui mână,

Şi-n sfârşit mă duce

La El acasă.

275-A

1 IUBIŢILOR, acum,

Timpul să merg de la voi,

În depărtări, iată,

Plecând mă-depărt de voi.

Eu în grabă nu vă văd

Că de la voi mă-ndepărt.

Faţa mea nu-ţi mai vedea,

Căci s-apropie ora mea;

Domnul e cu voi.

2 În corp vom fi departe,

Unul de către altul.

În spirit una suntem,

Cu toţii în Domnul.

'Napoi spre voi tot cuget,

În Domnul vă amintesc,

Păziţi-vă dar pe voi,

În frica lui Dumnezeu:

Domnul e cu voi.

3 Iubiţilor vă-ndemn,

Luaţi aminte de voi

Şi de toată turma,

Cea aleas-a Domnului.

Unul de altul să îngrijiţi,

Către cer să vă siliţi.

Pacea Domnului din cer,

Eu de la Dumnul v-o cer:

Domnul e cu voi.

4 Şi acum fraţilor vă

Încredinţez lui Dumnezeu,

Şi în adevăr

Cuvântul harului Său.

Voi, dară, să privegheaţi

Într-una să vă rugaţi.

Unul pe altul vă iubiţi

Până-n sfârşit creştini fiţi:

Domnul e cu voi.

276

1 JERTFĂ aduc eu inima,

Scump Părintele meu;

Că aceast-aşa doreşte.

(:Aud Cuvântul Tău:)

2 Fiule, dă-Mi inima ta;

Cuvântul Tău îmi zice.

Calea Eu îţi voi arăta

(:Pe ea găseşti pace:)

3 Primeşte-mi Doamne inima,

Iată Ţi-o dau Ţie,

După cum pot aşa Ţi-o dau,

(:Priveşte spre mine:)

4 Mergi lume, pământ,

Vouă nu vă dau inima,

Că lui Isus am dat-o eu,

(:Fie a Lui numai:)

277

1 LAUDĂ pe Domnul suflete,

Laudă-L şi-I mulţumeşte,

Ori şi unde, în tot locul,

Pe Tatăl, Mântuitorul.

Corul

Laudă-L de dimineaţă

Când răsare şi-nserează,

În zori, la amiază şi noaptea,

Laudă-L întotdeauna!

2 Viaţă de la El ai luat,

Şi El te-a binecuvântat,

Soarta ta e în a Lui mână,

A ta grijă El o poartă.

3 De orice rău El te scapă,

De pericol te apără,

Din praf El te va ridica,

Ţi-a da viaţă veşnică.

278   M. 356

1 LAUD pe bunul Dumnezeu

În spirit şi-n inimă,

Ce lămurit văd eu toate

Ce a făcut El cu mine;

Ce inima-I împlineşte

Asta toată-i iubire,

Prin care mă scuteşte,

Şi spre cer mă pregăteşte.

Alt dor nu e la mine,

Numai a Lui iubire.

2 Pe al Tău Fiu Tu nu L-ai cruţat,

Ci pentru mine L-ai dat,

Al Său scump sânge L-a vărsat,

Pentru mine a răbdat.

O, Tu izvor nesfârşit,

Sufletul meu doreşte,

A Te privi pe Tine,

Începătorul vieţii.

Altă dorinţă n-am eu,

Ci să mă iubeşti mereu.

3 Sfântul Spirit îndreptător,

Mi-ai dat mie prin milă,

Îndemnător, sfătuitor,

Să mă înveţe pe mine,

Ca să-mi umple a mea inimă,

Cu credinţă curată,

Şi păcatul din mine

Prin asta se nimiceşte.

Asta dorinţă am eu,

Să-mi cureţi cugetul meu.

279

1 LASĂ sarcina şi toată grija:

Pe Isus că El îţi ajută.

2 Când eşti întristat, lipsit şi apăsat,

La al tău milostiv priveşte!

 3 Toată sarcina El o va purta

Cu prea puternică mâna Sa.

4 El prin blândeţe toate ţi le dă,

Cuvântul Său pace-ţi aduce.

5 El te păzeşte ziua şi-n noapte

Nu te teme nici chiar de moarte.

6 Dacă-L vei căuta, El este calea,

Prin El vei câştiga viaţa.

7 Rabdă dar numai, că la Domnul ai,

Izvor veşnic de bucurie.

M. 340   280

1 LĂUDAŢI pe Domnul Dumnezeu,

Rugându-L chemaţi numele Său.

Vestind faceţi cunoscute,

Popoarelor a Lui fapte.

Cântaţi-I psalmodiaţi-I,

Vorbiţi de minunile Lui.

2 Lăudaţi-vă-n sfântul Lui  nume,

Amintind minunile Sale.

Căutaţi puterea Domnului,

Căutaţi pururea faţa Lui.

Bucure-se inima lor,

Celor ce caută pe Domnul.

3 Întreg pământul să-L mărească

Pe Domnul că-i vrednic de laudă;

Mare-i El şi înfricoşat,

Peste toate înălţat,

Măreaţă-i înaintea Sa

Puterea şi bucuria.

281

1 LĂSAŢI grijile,

Că lumea-i plină,

Domnului vorbeşte-I

Să te mângâie.

De te-a cuprins noaptea,

Fii în linişte,

Isus te-a vindeca

De orice durere.

282   M. 341

1 LĂSÂND-nălţimea muntelui,

Ce-n lucire-noată,

Luptători steagul desfăcând,

În vale coborâţi;

Jos sălbatic tăbărează,

Vrăjmaşul în contră;

În credinţă e putere,

Ce-nvinge popoare.

Corul

Credinţa cea sfântă,

Putere vitează.

Credinţă puternică,

Ce-nvinge popoare.

2 Domnul cerului e cu noi,

Cuvântul ni-e arma,

Ceata sfinţilor a umblat,

Încotro noi mergem;

De pe Golgota străbate

Lumină prin noapte;

O, voi martiri învingători,

Minune aţi lucrat.

3 Colo-n cale ne aşteaptă

Vrăjmaşul la luptă.

Foc sfânt inima ne-ncălzeşte,

Cum dar să nu luptăm?

Coiful mântuirii pe cap,

În mâini ni-e pavăza,

Platoşa credinţei ni-e semn,

Cu noi Domnul şi azi.

4 Învingătorului e-ntinsă

Coroana cerului.

Cel ce credincios s-a lupta

Patrie în cer va avea.

Sus dar, că timpul e aproape,

Sub steag vitejilor;

În credinţă e putere

Ce-nvinge popoare.

283

1 LIBER de lege, ce fericire!

Orice păcat e şters pe vecie,

Spre mântuirea noastră-I de ajuns:

Sângele scump al lui Isus.

Corul

Păcătosule, o, înţelege,

Cristos ne-a scăpat;

O, frate crede,

Spre mântuirea noastră-I de ajuns:

Sângele scump al lui Isus.

2 În Domnul Isus nu-i condamnare,

Făgăduinţa-I are valoare;

Veniţi la mine, zice Isus,

Cuvântul Lui este de ajuns.

3 Fiii Celui sfânt, toţi sunteţi chemaţi,

În Domnul vostru să vă bucuraţi;

Salvarea voastră s-a-ndeplinit,

Pentru voi Cristos a murit!

284

1 MULTĂ bucurie avem

Că-mpreună ne mai vedem,

Ce cu toţi de mult am dorit

Fraţilor ne-am întâlnit.

Mărit să fii, o, Creator

Şi-al nostru scump  Mântuitor

Că-n credinţă ne-ai  întărit

Şi prin toate ne-ai  păzit.

2 Cuvântul Tău sfânt ne-nvaţă

Că-n frumoasa Dimineaţă

Noi tot mai mult ne-om bucura

În Împărăţia Ta,

Dacă-n inimă vom păstra

Credinţa, pacea, dragostea

Şi-om fi îndelung răbdători

Umiliţi şi ascultători.

3 Noi aşteptăm cu credinţă

Marea Ta făgăduinţă,

Ce ai promis-o lui  Avraam

Când l-ai chemat din Haran,

Că-n el şi seminţia lui

Neamurile pământului

Toate s-or binecuvânta

În Împărăţia Ta.

4 Atunci de cunoştinţa Ta

Tot pământul se va umplea,

N-a-nvăţa frate pe frate

Pe Domnul a-L cunoaşte,

Că tot pământul va fi plin

De cunoştinţa Domnului,

Ca fundul mării de ape

Ce totul acoperă.

5 Marea de nisip s-a face

Toată în iazuri de ape,

Pustiul de cari te mirai

S-a preface ca un rai;

Tot pustiul Pământului

Ca o gradină a Domnului

De care se vor bucura

Toţi care vor asculta.

6 Nici un om nu va mai zice

Că-i bolnav sau că suferă,

Că şi surzii vor auzi

Toţi, cuvintele Cărţii.

Limba mutului va cânta,

Şchiopul ca cerbul va sălta,

Orbii vedere vor primi

Mare bucurie-a fi.

7 Atunci toate popoarele

Se vor uni să-L laude

Pe Dumnezeul 'Cela viu

Şi pe iubitul Său Fiu,

Pentru binecuvântare

Fără de asemănare,

Cu toţii vor cânta în cor

Lăudând pe Creator.

285   M. 188  

1 MAI aproape, Doamne,  către Tine,

Deşi e grea crucea pentru mine,

Totuşi cântarea mea este întotdeauna,

Mai aproape, Doamne,  către Tine.

2 Când soarele apune singur fiind,

Pe piatră-mi plec capul cel ostenit.

În visul meu şi atunci

Doresc eu să ajung,

Mai aproape, Doamne,  către Tine.

3 Arată-mi calea ce duce la cer,

Mie-ndurarea Ta mult îmi face.

Trimişii Tăi îmi zic

Spre Tine să alerg,

Mai aproape, Doamne, către Tine.

4 După noapte vine dimineaţa,

Atunci eu cu ulei unge-oi piatra.

Şi aşa eu prin necaz

Spre Tine sunt atras,

Mai aproape, Doamne, către Tine.

M. 411   286

1 MARE eşti Doamne, mare-i puterea Ta,

Prin Cuvântul Tău ai creat lumea.

Ai zis să fie şi la porunca Ta

A stat-nainte-Ţi toată făptura;

Mulţimea stelelor şi mândrul soare,

Cerul, pământul ascultatu-Te-au;

(:Inima mea tremurând admiră

Atot-puternicia-Ţi măreaţă:)

2 Mare eşti Doamne şi a Ta-nţelepciune

Prin care toate frumos le-ai creat;

Omul pământesc l-ai făcut al Tău fiu,

Cu duh de viaţă l-ai înzestrat.

Floarea cea mică şi arborii  puternici,

Urma mâinilor Tale ne-arată.

(:Din toată inima mă închin Ţie

Lăudând mare înţelepciunea Ta:)

3 Mare eşti Doamne şi a Ta dreptate,

Ceea ce în Eden s-a arătat.

Pulbere vei fi, a zis judecata

Şi cel căzut a început moartea,

Dreptatea Ta a cerut mare  jertfă,

Care era perfectă viaţă.

(:Al Tău Fiu plăti asta din iubire

Eu Te admir şi mă îchin Ţie:)

4 Mare eşti Doamne, mare-I iubirea Ta,

Ceea ce-n Fiul Tău ne-ai arătat.

N-ai stins lumina abia arzătoare,

De trestia frântă Te-ai îndurat;

Pe când zăceam eu legat în păcate,

Mâna-Ţi miloasă spre mine ai întins.

(:În ochi cu lacrimi mă proştern-nainte-Ţi

Laud iubirea ce m-a mântuit:)

286-A   D. 310 - M. 310    

1 MĂREŢ Sion care mult  timp,

Ai fost tot în înjosire,

Deci ridică-ţi capul din praf,

(:Cu a Domnului putere:)

2 Îmbracă-ţi veşmântul măreţ,

Să fii văzut că eşti distins;

Pân-scutul Lui te acopere,

(:În jur soarele te-a cuprins:)

3 Duşmanii tăi cei pângăriţi

Să nu te umple de groază

În starea ta cea sfinţită

(:Deci ne-ncetat priveghează:)

4 Dumnezeu din cer te ascultă,

Ruinele-ţi rezideşte.

El asupra-ţi priveghează,

(:Pace veşnică-ţi cinsteşte:)

5 Oamenii vor putea vedea,

Cununa ta de-nvingere;

Te vei desfăta-n vecie

(:Încoronat cu glorie:)

287

1 MARE-I iubirea Ta Isus,

Care ai adus de sus,

Ce pe Golgota ai arătat;

Vrednic eşti de lăudat.

Lasă să spun patima Ta

Pentru îndurarea Ta.

2 Eu, vierme aici pe pământ!

Pentru mine ai murit,

Şi sângele Tău l-ai vărsat,

Ţie-Ţi m-ai răscumpărat.

Nu am cuvânt a Te mări

Şi deplin a Te vesti.

3 O, Tu, păcatul şi moartea,

Ai învins prin aceasta;

Prin patima-Ţi ai împlinit

Voia Tatălui cel sfânt,

Iar prin moartea Ta noi putem,

La Tine să ajungem.

4 Tu toată viaţa Ţi-ai dat,

Până ne-ai răscumpărat.

Pentru aceea eu acuma

De tot Ţie mă voi da,

Al Tău sunt în toată vremea,

O, primeşte-mi inima.

288

1 MĂREŞTE o suflete pe Regele măririi!

Aleluia, vorbeşte cu corul înălţimii!

Veniţi cu toţi la psalmi şi la harfă sus!

S-auzim glasul cântării!

2 Măreşte pe Domnul care toate bine a făcut,

Care pe aripi de vultur, pe tine te-a condus.

Te-a mântuit că aşa a binevoit,

Cu îndurare te-a primit.

3 Măreşte pe Domnul care te-a binecuvântat!

Din cer ploaia iubirii peste tine a vărsat,

Ia aminte! Ce-a făcut pentru tine.

Pe Fiul Său cel sfânt L-a dat.

289

1 MĂRITUL Cristos vesteşte

Duceţi lumii această veste,

Că Eu în curând voi veni,

Regat Mi-oi întocmi.

Corul

(:Ce frumos va fi atunci:)

Vino dar Doamne în curând,

În al Tău Eden sfânt.

2 Morţi-n Cristos vor învia

Şi sus la cer se vor-nălţa,

Satan atunci va fi legat

Pe timp de o mie de ani.

3 Şi-n paradis vor fi cu toţi,

Cei fericiţi şi ceia drepţi.

Păcat şi moartea va-nceta

La Domnu-n casa Sa.

290   M. 398  

1 MĂ duc la Golgota,

S-aud ce vorbeşte,

Să văd pe Domnul meu,

Cum moare pe cruce.

2 Ce mare durere,

Pe El L-a apăsat!

El strigă: “Părinte!

Pentru ce M-ai lăsat?”

3 El nu S-a răzbunat;

L-aud cum S-a rugat:

“Părinte iartă-le,

Că ei nu ştiu ce fac!"

4 Cum Maria plânge,

Mângâind-o-i zice:

“Vezi mamă Fiul tău?

Păzeşte-o amice!”

5 Iar pe acel tâlhar,

Aşa îl mângâie:

“Încă astăzi îţi zic,

Vei fi cu Mine-n rai”.

6 “Setos sunt!" El strigă,

“Durerile sunt mari!”

Prietenul nostru bun,

Pe cruce cum rabdă!

7 Plecând capul zice:

“Toate sfârşitu-s-au!

Părinte-n mâna Ta

Spiritul meu Ţi-l dau!”

291

1 MĂRIM pe Isus, pe scump Mântuitorul,

Simţind minunata iubire a Lui.

Laude-L pe El toată oastea îngerească,

Cinstind, mărind iubit numele Lui.

Ca bun păstor Isus turma-Şi-grijeşte,

Pe ai Săi miei slabi îi poartă pe braţe,

O, voi sfinţi toţi cei măriţi ai Sionului,

Cântaţi în psalmi Mântuitorului.

2 Mărim pe Isus, pe scump Mântuitorul,

Care pentru mântuirea noastră

Mult chin a suferit şi S-a dat spre moarte,

Purtându-ne durerile noastre.

Mărire Ţie, Cel ce ne-ai mântuit!

Pentru noi, Însuţi, mult ai  suferit;

Singur, nădejdea noastră de mântuire,

Numai în Tine aflăm, fericire!

292

1 MĂ voi sili pân-oi sosi, În fericire.

Mă voi lupta până-oi putea, Lua-nvingere.

Alerg, de m-oi osteni,

De sus putere-oi primi;

Aşa luptând, nu disperând,

Scop voi ajunge.

2 Ca un chemat, eu am plecat,

'Naintea Mielului.  

Nu m-oi lăsa, voi alerga

Să iau plata Lui.

Iar cine aleargă rău,

Îşi pierde finicul său.

Eu las toate la o parte

Nu caut înapoi.

3 Doamne-ndreaptă a mea faţă

Spre scopul dorit.

Dă-mi putere în picioare,

De-aş fi ostenit.

De m-aş sminti să-mi vorbeşti,

În goană să mă scuteşti.

A Ta milă mă conducă, Să fiu mântuit.

293

1 MÂNTUITORUL meu,  Isus,

Las-să merg pe braţul Tău;

Că apele vin cu zgomot,

Furtuna s-apropie.

Corul

Bine-i a spera în Tine

O, Iubitul meu Isus;

A Te privi-n fericire,

Şi a fi la Tine sus!

2 Ascunde-mă în furtună,

Până-mi vine sfârşitul;

La limanul dorit du-mă,

Când voi termina lupta.

3 Nu este scăpare-n altul,

În Tine-mi pun nădejdea;

Te rog nu mă lăsa singur,

Ţine-mă în-ndurarea Ta.

4 În Tine am încredere,

Şi de moarte nu mă tem;

Că la picioarele Tale,

Tu mie loc îmi găteşti.

5 Izvorul vieţii mele,

Care setea-mi stâmpără;

Să-mi fie a Ta curgere

Spre viaţă veşnică.

294   M. 351  

1 MEDICUL bun s-apropie

Preotul mare Isus.

Bucurie ne aduce,

Scăpare-i numa-n Isus.

Corul

Auzi îngerii cântă,

O, ce glas dulce sună!

Cântă-mi şi tu inimă,

Isus, Isus, Isus!

2 Cel ce şterge păcatele,

Acela-i numai Isus;

Care la cer ne conduce,

El ne-ncunună, Isus.

3 Pentru mine-ai răbdat cruce,

Laudă Ţie Isus;

Cred, Miel Dumnezeiesc, Ţie,

Eu Te iubesc, o Isus.

4 Trece-or dureri şi păcate,

Dară numai prin Isus;

În El am eu mântuire,

În El, numai, în Isus.

5 Veniţi fraţilor mei, veniţi

Să lăudăm pe Isus;

Veniţi şi voi, surori, veniţi,

Măriţi şi voi pe Isus.

6 Voi fiilor cei mari şi mici,

Iubiţi numai pe Isus.

Pe calea Lui umblaţi aici,

Cu voi petrece Isus.

7 Când în ceruri noi vom intra,

'Nainte ne-a sta Isus;

În jur de tron noi vom cânta,

Numelui sfânt, lui Isus.

295

1 MULŢUMIM noi,  Doamne,

Scump Cuvântul Tău,

Inima deschide,

Şi o sfinţeşte.

2 În veci nu înceta

A ne milui!

Dă inimii hrană,

Păstorul turmei!

3 Şi acum noi Doamne,

La Tine-am venit,

Dă-ne nouă partea,

Care ne-ai gătit.

4 Din Sfânta Scriptură,

Noi am auzit,

Că viaţa de veci

Nouă ne-ai gătit.

296

1 MULŢUMESC, Isuse, că  eu sunt al Tău,

Prin Tine viaţă mi-a dat Dumnezeu.

M-a creat, m-a şi mântuit pe mine,

Prin Spiritul Său, la El mă conduce.

2 Mulţumesc Isus că m-ai făcut liber,

Şi acum Ţie pot, credincios să-Ţi servesc.

Nu aşa-am fost eu, când păcatul m-a învins,

Peste mine a domnit şi lui am servit.

3 Mulţumesc Isuse, că Tu eşti al meu,

Prin vărsat sânge-al Tău m-am mântuit eu.

Partea mea aicea orişicum va fi,

M-am unit cu Tine, nu m-oi despărţi.

4 Mulţumesc Isus, prin legământul Tău,

M-am făcut acum eu cu totul al Tău.

Iată inima mea, mintea, buzele,

Ţi-le dau toate, spre a Te mări pe Tine.

5 Mulţumesc Isuse, că asta pot să fac,

Viaţa mea Ţie de tot să Ţi-o dau.

Pentru Tine a şi muri sunt hotărât,

Mulţumesc Ţie că asta pot să zic.

297

1 'NAINTEA lui Isus şezu  Maria,

Ascultând Cuvântul, în Betania.

Ea şi-a ales partea bună,

Fericire veşnică.

'Naintea lui Isus, am şi eu locul,

Unde în linişte, pe El Îl ascult.

2 'Naintea lui Isus, venind Maria,

Cinstind pe Domnul ei, cu mir Îl ungea.

Domnul a bineprimit

C-a făcut că L-a iubit.

'Naintea lui Isus, le voi aduce

Şi eu toate ce am cu bucurie.

3 'Naintea lui Isus căzu Maria,

Văzându-L înviat, de dimineaţa.

Îndat-a mers şi a spus:

“A înviat Domnul Isus".

'Naintea lui Isus şi eu voi cădea,

Şi-oi vesti iubirea-I în toată lumea.

M. 320   298    

1 NE vom întâlni noi odată,

Dincolo-n ceea parte,

La sfârşitu-ntunecimii,

Numa-atunci,

numa-atunci.

Dacă calea vom sfârşi,

Pe vrăjmaş l-om birui,

Sus soarele va luci,

Numa-atunci,

numa-atunci.

2 Laudă vor cânta buzele,

Dincolo-n ceea parte,

Când vom dobândi-'nvingere,

Numa-atunci,

numa-atunci.

Nici un necaz n-a veni,

Că Domnul cu noi va fi,

În patria cerească,

Numa-atunci,

numa-atunci.

3 Pe Isus Îl vom vedea noi,

Dincolo-n ceea parte,

Şi tot cu El vom fi pe veci,

Atuncea, atuncea.

Bucură-te inimă,

Căci cu noi Domnul va fi,

Pe El mărim ne-ncetat,

Şi acum şi atunci.

299

1 NE vom strânge acolo unde

Îngerii ne aşteaptă,

Şi din tronul lui Dumnezeu,

Curge apă curată.

Corul

Noi ne-om strânge toţi acolo,

(:De unde curge apa vieţii:)

La tronul lui Dumnezeu.

2 Acolo la malul apei,

Unde valul se rupe,

Vom cânta toţi cu voce

Domnului o cântare!

3 Încă neajungând la apă,

Vom depune sarcina

Şi vom primi ca răsplată,

Veşmânt alb şi cununa.

 300   M. 262  

1 NE-OM vedea la cele ţărmuri,

Unde nu mai sunt valuri,

În ţara cea fericită,

Unde-i numai odihnă.

Corul

(:Ne-om vedea:)

Ne-om vedea-n cele ţărmuri,

Ne-om vedea la cele ţărmuri

Unde nu mai sunt valuri.

2 La liman iarăşi ne-om vedea,

Sfârşind călătoria,

Unde Păstorul cu turma

La ţărmuri ne-a aştepta.

3 Iarăşi-naintea tronului,

În mărirea Mielului,

Cu cununa de-nvingere,

În ceea sfântă patrie.