1 NOI toţi avem o dorinţă

De la noi să n-o retragi;

Condu turma Ta cea mică,

Ne-ncetat din pas în pas.

2 Scuteşte-ne şi ne-nvaţă,

Ca să Te mărturisim;

Înnoieşte-ne speranţa,

Calea Ta ca s-o iubim.

3 Patima Ta ni-e onoarea,

Moartea Ta ne mângâie;

Cuprinde-ne cu-al Tău sânge,

Voioşi să-Ţi servim Ţie.

4 La Tine privim, fă-ne semn;

De Tine vom asculta.

Iar când acest corp îl lăsăm,

Lasă-ne în cer a intra.

302   M. 410  

1 NU lăsăm Biblia, a lui

Dumnezeu sfânt Cuvânt,

Ea-i la tineri îndreptător,

La disperaţi sprijin.

Asta-i soare-al cărei raze

'N cale ne lucesc,

Din ea auzim dulci cuvinte,

Ce Isus grăieşte.

2 Nu lăsăm Biblia, pentru

Necaz sau bucurii

Acest tezaur, decât orice

Ni-e mai preţuit.

Orice face lumea cu noi,

Oricum ne defaimă

Răbdăm toate cu nădejde,

Că Domnul ne scapă.

3 Nu lăsăm Biblia, ci-n

Tot locul o răspândim,

Până Cuvântul lui Isus

Toţi îl vor auzi;

Pân’ puterea milei Sale

O va simţi lumea,

Ne deprindem şi nu lăsăm,

Nicicând Biblia.

303

1 NU mergi de la mine Isus,

Strigă inima;

Spre alţii verşi milă de sus,

Fă-mi şi mie aşa.

Corul

Isus, Isus, strigă inima;

Spre alţii verşi milă de sus,

Fă-mi şi mie-aşa!

2 Stâmpără-mă la tronul Tău,

Pentru durere;

Vezi aicea stau întristat

Dă-mi mângâiere!

3 Numai în Tine mă încred,

Stâncă veşnică;

În Tine în toată vremea

Am eu odihnă.

4 Eşti izvor de bucurie,

Ştergi ori ce vină.

Fii pacea inimii mele,

Partea-i mai bună.

304

1 NU-I prieten lui Isus asemenea,

Nimenea, nimenea;

Nimeni nu poate ca EL vindeca,

Nimenea, nimenea!

Corul

Isus ne ştie pe noi mai bine,

El poate să ne ajute;

Nu-i prieten lui Isus asemenea,

Nimenea, nimenea!

2 Nu-i sfânt, nu-i tare ca El nimenea.

Nimenea, nimenea!

Nu-i mai aproape ca El nimenea,

Nimenea, nimenea!

3 Nu e ca El, cine nu te-ar lăsa,

Nimenea, nimenea!

Nu este cine-ar şti iubi aşa,

Nimenea, nimenea!

4 Lăsatu-i-a El pe ai Săi cândva?

Nici când nu, nici când nu!

Scos-a El afară pe cineva?

Nicicând nu, nicicând nu!

305

1 NUMAI drumar sunt eu  pe pământ,

Călătoria mea este foarte scurtă,

Lăsaţi-mă ca să mă-nalţ sus,

În patria cea veşnică de sus!

Corul

Numai drumar sunt eu pe pământ,

Călătoria mea e foarte scurtă.

2 Unde soarele străluceşte,

Inima mea acolo cum doreşte!

Aici sunt eu în ţară străină,

Umblând cu inima întristată.

3 În patria, unde mă silesc,

De faţa Mielului, toţi cum strălucesc.

Acolo nu este stricăciune,

Nu este moarte, nici întristare.

306   M. 109

1 NU ştiu nici să mai trăiesc,

Făr-de Tin-Isuse,

Care mie şi lumii

Ne-ai dat mântuire.

De moarte ce să mă tem!

Ai învins-o Doamne,

Inima-mi puterea Ta,

De tot s-o dezlege.

2 Şi printre chinuri mă uit

Tot numai la Tine,

Nu m-a despărţi, mai mult

Nimica pe mine.

Mântuitorule-al nost'

Darul Tău e mare,

Sunt mai fericit decât

Orice rege mare.

3 Deşi umblu chiar pribeag

Golgota  durerii,

Străluceşte glorie-n

Ţara depărtării,

Voi lăuda lângă tron,

Pe El, pe Iubire,

Al cui suflet ne-a adus,

Nouă mântuire.

M. 360   307

1 O avere scumpă am eu,

Speranţa cea dreaptă,

Că cerul e deschis mie

Şi în veci am viaţă.

Mântuitorul meu, asta

Numai în dar îmi dă;

Aceasta mă-mbărbătează

Pe calea mea-ngustă.

 2 Aceasta eu aşa am aflat;

Păcatului muream,

Şi-acum trăiesc, dar nu care

Mai-nainte eram.

M-am renăscut şi-al meu Isus

Mi-a dat o inimă,

Cu credinţă şi speranţă,

Cu dragoste plină.

3 Moartea putere asupra-mi

Nu are, ştiu bine,

Mântuitorul a învins-o

O ce bucurie!

E drept că trupul în pământ

Merge, dar eu sperez,

Şi Dumnezeu îmi va da în cer,

Haine-n care strălucesc.

4 Mântuitorul meu, pe lemn,

Foarte mult a răbdat,

Pentru mine a vărsat sânge

Murind pe Golgota.

Ca-nvingător a treia zi,

Din morţi a înviat,

Şi prin aceasta El mie

Raiul mi-a câştigat.

308

1 OCHII multora, cum vor lăcrima

La odihnă le doreşte inima.

2 O nu mai plânge, fii cu nădejde!

În curând al tău necaz se sfârşeşte.

3 Degrab-a veni, ziua odihnei,

Lacrimile-ţi se vor şterge, n-or mai fi.

4 Isus a răbdat pentru al tău păcat,

Cu iubire pe tine te-a răscumpărat.

5 Sus la cer caută, şi nu dispera,

Că locul şi pentru tine se gată.

309   M. 415  

1 O, Domnul lui Avraam,

Te binecuvântăm,

Eşti veşnic atotputernic,

Şi iubire!

Numele-Ţi Iehova,

Zice toată lumea,

A Ta este toată cinstea

Şi mărirea.

2 O, Domnul lui Avraam,

Aud Cuvântul Tău,

Aştept numai mântuirea

Din mâna Ta.

Comorile lumeşti,

La o parte le las,

Şi Îl aleg pe El, care-i

Apărător.

3 O, Domnul lui Avraam,

Mie a Ta milă,

E destulă bucurie,

Ea mă ducă.

Doamne, m-ai invitat,

La moştenirea Ta,

O, ţine-mă pentru Isus,

Şi dă-mi milă.

4 O, Doamne ai jurat

Şi cred în jurământ,

Că duci pe Fiul Tău în cer,

Pe-aripi zburând.

Pe Isus voi vedea

Şi Îl voi adora,

Preamărind mila-I voi cânta

Aleluia!

310

1 ODAT-OM fi-ntr-o unire,

(:Nu-i prea mult!:)

Unde-i numai bucurie

(:Nu-i prea mult!:)

Unde nu-i strâmtorare,

După luptă vom merge,

În mărire-om petrece.

(:Nu-i prea mult!:)

2 Acolo sus împreună,

(:Nu-i prea mult!:)

Vom răsuna toţi laudă,

(:Nu-i prea mult!:)

La Regele măririi,

La Soarele dreptăţii,

Care ne miluieşte.

(:Nu-i prea mult!:)

3 O, ce glas sfânt se v-auzi,

(:Nu-i prea mult!:)

“Veniţi voi cei blânzi ca mieii’’

(:Nu-i prea mult!:)

Cântare dulce va fi,

Ce nu toţi vor auzi

Răsunând-o îngerii.

(:Nu-i prea mult!:)

4 Atunci la Isus vom căuta,

(:Nu-i prea mult!:)

'Naintea tronului vom sta,

(:Nu-i prea mult!:)

A îngerilor oaste,

Pe cale ne-a petrece,

Până sus vom ajunge.

(:Nu-i prea mult!:)

5 Lacrimile vor înceta,

(:Nu-i prea mult!:)

Ni s-a împlini dorinţa,

(:Nu-i prea mult!:)

Cu acei mulţi fericiţi,

Cari mai-nainte au sosit

În cântări ne-om veseli.

(:Nu-i prea mult!:)

311

1 O, de-aş avea o mie de limbi,

  Şi chiar o mie de buze!

  Ca din tot adâncul inimii,

  Să cânt laudă, să răsune!

  Laudă spre laudă, că bine

  A făcut Domnul cu mine!

2 O, de-ar suna glasul meu tare

Să s-audă pân’ la soare!

Sângele meu de bucurie,

De-ar fi fierbinte în mine!

De-ar fi toată suflarea mea,

O cântare spre lauda Ta!

3 Ce mai tăceţi puteri a mele,

Sus, sus cu toată silinţa!

Şi serviţi Domnului cu cinste,

Cu laudă, cu mulţumită!

O, corpul şi sufletul meu,

Laudă-n veci pe Dumnezeu!

4 Lăuda-voi bunătatea Ta,

Până limba mi-o pot mişca.

Jertfă de bucurie-Ţi voi da,

Până ce-mi ţine viaţa.

Când buzele n-or mai putea,

Suspinul meu Te-a lăuda!

312

1 O, eu pământean sunt foarte voios!

Pentru mare bucuria de sus.

Ce Dumnezeu mi-a arătat mie,

Că El prin Fiul Său mă iubeşte.

Corul

(:Mă iubeşte:)

Isus Cristos mă iubeşte,

Mă iubeşte pe mine!

2 Asta-i cântarea mea cea iubită,

Ce de mii de ori inima-mi cântă;

Până când toţi vor cânta-n sine,

Ce minune! Isus mă iubeşte.

3 Ştiu că Isus tare mă iubeşte

Şi eu să nu-L iubesc, pentru ce?

De sus pentru mine jos a venit.

Să merg la El că tare m-a iubit.

D. 339 - M. 399   313

1 O, Doamne, vezi ce furtună,

Ce vifor îngrozitor?

Ce nor des ce-ntunecime;

Nu-i scăpare şi-ajutor!

Ori, deşi pierim nu-Ţi pasă?

Cum poţi să dormi adânc?

În tot momentul ne

ameninţă moartea

Peste acest adânc umblând.

Corul

Vântul mare ascultă de Mine, linişte.

Furtuna pagubă nu face,

Nici om, nici demoni sau

orice să fie, Să piară corabia nu poate,

Când Domnul cerului în ea doarme.

Căci toate Mi se supun Mie:

Linişte să fie.

Căci toate Mi se supun Mie;

Deci, linişte.

2 Doamne, grijuri mă apasă;

Zi, noapte n-am odihnă.

Inima-mi adânc rănită,

Scoală şi mă vindecă.

A păcatului furtună

Urlă asupra mea,

Am să pier Doamne

Învăţătorule,

O, vino nu mă lăsa.

3 Doamne acum a trecut spaima,

Natura-i liniştită;

Peste adânc soare luceşte

Şi am pace-n inimă.

Te aştept Doamne pe Tine,

Singur nu mă lăsa.

Cu Tine ajung limanul cu pace,

Unde mă voi repausa.

314

1 O când vom trece odată,

Peste Iordanul morţii,

Sus la ţărmuri în Canaan

Nădejdea ni s-a-mplini.

Acolo în strălucire,

Vom vedea noi patria,

Ne vor trece durerile,

Tot suspinul şi frica.

Corul

Ce mare bucurie!

Deplină fericire!

Şi după lupta cea de jos,

Patria cea bogată.

Odihnă şi-n veci viaţă,

Cunună-mpărătească.

2 Acolo ne vom vedea noi

Cu totul aşa schimbaţi,

Îmbrăcaţi prin înnoire,

Glorioşi şi minunaţi.

Asemeni vom fi lui Isus,

Faţa ne va străluci,

Cari cu noi vor fi acolo,

Toţi sunt sfinţi şi fericiţi.

3 Acolo-i numai iubire,

Ea stăpâneşte toate.

Mulţumire, laudă, cinste,

Ne-ncetat se aude.

E un cuget şi-o simţire,

Nu se află duşmănii.

În această familie,

E un Tată şi mulţi fii.

315   D. 278 - M. 278  

1 O ce dulce nume-i Isus!

Ranele cum vindecă;

Pace, bucurie aduce,

Inimii credincioase.

Corul

(:Ce frumos, răsună,

Când despre El se cântă:)

2 Să mergem în numele Lui!

El este bun adăpost,

În Isus noi vom învinge

Ceata vrăjmaşului nost'.

3 Ce iubit nume e Isus,

O, ce fericire dă;

Poporul Său cel mântuit,

Înaintea Lui saltă.

4 Sus în numele lui Isus!

De-a Lui mărire cântaţi!

Pân-ajungem la-acei sfinţi sus,

Care-I cântă-ncoronaţi!

316

1 O, ce bucurie va fi-n cer,

Pe braţul Mântuitorului;

(:Aici suntem urâţi,

acol-vom fi iubiţi,

Cu Isus în veci ne-om bucura:)

2 Puternic e lucrul lui Isus,

Păcătoşilor veniţi la El;

(:El vă primeşte deci nu vă îndoiţi,

Că sângele Lui e destul de preţ:)

3 O, cine vrea dar ca să vină,

Deşi ne-apasă valurile;

(:Toate se vor ierta dacă ne-om împăca

În Isus ne-om afla iubirea:)

4 Prin poarta strâmtă când  vom intra,

Ochii noşti lacrimi n-or  mai vărsa,

(:N-a fi mai mult necaz, în  veci ne-om bucura,

Isus pe braţe sus ne-a  lua:)

 D. 172 - N. 229   317

1 O, cum să Te iubesc într-adevăr?

Isuse, pe Tine Te ascultăm.

Isuse, pe Tine, Isuse, pe Tine,

Tot mai tare să Te iubesc!

2 Într-alt loc am căutat mântuire,

Dar nici cum n-am aflat, numa-n Tine.

Trebuie dar pe Tine, trebuie dar pe Tine,

Tot mai tare să Te iubesc!

3 Iar întristarea când m-a apăsa,

Eu şi atunci aceasta voi răsuna;

Cum Isus pe Tine, cum Isus pe Tine

Tot mai tare să Te iubesc!

M. 401   318

1 O cum vom fi, când scopul vom ajunge,

Când după lupta cea grea din urmă,

Din acest pustiu acasă ne-om duce,

Intrând prin poarta vieţii eterne!

Când pulberea de pe picioare-om şterge

Şi faţa de sudoarea ultimă,

Şi-L vom vedea şi saluta pe Cel ce,

Pe cale ne-a întărit în inimă.

2 O, cum vom fi, când  strălucirea razei

Soarelui veşnic ne-a înconjura!

O, mărire când acolo ne-om vedea,

Făr-de păcat în viaţa sfântă!

Când nu s-a lipi de noi nici o pată,

Nu s-apropia durerea de noi.

Ca cetăţeni cereşti voioşi vom intra,

La Dumnezeu în ceata sfinţilor.

3 Ce vom fi, atunci când vom reprivi

Asupra mulţimii păcatelor,

Pe calea cu spini care am făcut-o,

Plângând de chinul al durerilor?

Când vom vedea maiestatea Regelui

Ce ne va face să ne închinăm,

Şi Celui ce ne-a înălţat la Sine

Darul iubirii noastre să-I ducem.

4 Ce vom şi fi când sus în înălţime

În puterea de veci ne vom topi,

Curentul firii trimiţând în lume,

Puteri mângâietoare-om dărui?

Ce va fi când nu va  îmbătrâni tânărul

Şi cel supus la moarte-a fi scutit,

Când nu vor mai fi lacrimi nici durere,

Şi nu vor fi nicicând nefericiţi.

5 Ce va şi fi ce nu au văzut ochii,

Urechi niciodată n-au  auzit,

Va fi sus neaşteptată bucurie

Calea duce la loc făgăduit.

'Nainte dar pe calea cea  îngustă

E demn ţelul pentru care  luptăm,

Fericire ce-o primim pe vecie,

E mare, că azi nici n-o cuprindem.

319

1 O, iubite Părintele nost' milos,

Fii Tu luminătorul nost',

Ca odată-naintea feţei Tale,

Să ajungem în mărire.

2 Când vom dezbrăca acest cort pământesc

Şi vom depune sarcina,

La schimbare duce acest măreţ timp,

Că Domnul, uşa ne-a deschis.

3 Asemeni vom fi Regelui cel măreţ,

La coroana Lui măreaţă,

Care va luci ca soarele pe cer,

Cărui asemenea n-a fi.

320

1 O, inimă ostenită,

După luptă te aşteaptă,

Pe veci o odihnă dulce,

Unde durerile-nceată.

Corul

(:Numai rabdă, fii liniştită:)

Numai rabdă şi fii liniştită!

2 Calea ţi-e grea, tu eşti slabă,

Crucea-ţi se pare sarcină;

O, caută sus rai vei primi,

Rabdă şi fii liniştită!

3 Fii în pace noaptea trece,

Vine a Ta zi strălucită;

De departe o poţi privi,

Rabdă şi fii liniştită!

321

1 O, numai drept te sileşte,

Când Dumnezeu voieşte

Să-ţi fie de ajutor,

Când aici eşti în strâmtori.

2 Pe calea aceasta strâmtă

Te sileşte şi intră,

C-atunci când strâmtorat vei fi,

De păcat te-i mântui.

3 Luptă-te ca iubirea Ta

Să se poată arăta.

O, când iubirea e slabă,

Te poţi clăti degrabă.

4 Luptă-te până la sânge;

Pe păcat a-l învinge;

Iar când vrăjmaşul vrea cu rău

Învinge-l cu Dumnezeu.

5 În tot timpul să ne silim,

Cununa s-o dobândim;

La cer a ajunge e bine,

Dar căderea e ruşine.

322

1 O, rămâi cu darul Tău

La noi, Isus Cristos,

Şi ne apără de rău

Cât vom fi aici jos.

2 Rămâi cu al Tău Cuvânt

Învăţătorule,

Ca să fim toţi pe pământ

Învăţaţi de Tine.

3 Rămâi cu lumina Ta,

Cu Adevărul Tău

Şi pe toată inima

O păzeşte de rău.

4 Binecuvântarea Ta

Să rămână cu noi

Şi sfântă iubirea Ta,

Înmulţeşte-o în noi.

5 Rămâi cu puterea Ta,

La noi puternice,

Ca lumea aceasta rea

Să nu ne vatăme.

6 Cu credincioşia Ta,

Rămâi la noi Doamne.

Aici în toată lipsa,

Statornici poartă-ne.

323

1 O, rouă din cer vino,

Pătrunde-mi inima;

Vino, binecuvântă

Fiii Tăi, acuma.

S-ai multă umezeală

Că suntem osteniţi;

Inimile le udă,

Aşa vom înflori.

2 Celui mut dai cuvinte,

La cel slab eşti sprijin,

Celui lânced dă-i voie,

La suflet trist senin.

Celui neştiut minte,

Orbului să vadă.

La bolnav întregime,

Toate le faci nouă.

 3 În Tine mă-ncred numai,

Că vei fi cu mine;

De-a vrăjmaşului mână,

Tu îmi faci scăpare.

Când sunt aproape să cad,

În lumea aceasta rea,

Puterea Ta-mi dai s-o văd

Care mă va ţinea.

M. 365   324

1 OSTENIT-AM prin păcat,

Umblând ca un pierdut,

Când Păstorul m-a aflat,

La turmă m-a condus.

Îngerii-asta bine-au văzut,

Numelui Său laudă-I aduc.

Corul

Mâini care m-au căutat,

Inima-I m-a iubit,

Sânge ce-mi acoperi păcate

În veci fiţi binecuvântate.

2 Pân-cu vin şi cu ulei,

Mi-a spălat rănile,

În urechi asta-mi şopti,

Al Meu eşti fiule.

Nicicând n-aud glas mai dulce

Când inima lauda-mi umple.

3 Pe picioare şi pe mâini,

Rănile mi-a arătat,

Cu spini aspri capul Său,

Cel sfânt încununat.

Aşa inima mea răpind,

Pentru mine tare suferind.

4 De atunci cu El umblând

Numai Lui Îi trăiesc,

Minunata-I fiinţă,

Prin spirit I-o zăresc.

Viaţa-n veci nu-i destulă,

De a-I cânta Lui laudă.

5 Deşi inima-n Domnul

Odihneşte neîncetat,

Cu dor aştept acel ceas,

Când Se va arăta,

Ducându-Şi dincolo pe nori

Mireasa Lui, atunci gata.

325   D. 365  

1 O Doamne mare, când privesc eu lumea

Ce ai creat-o prin al Tău Cuvânt

Şi fiinţele ce-mpodobesc natura,

Cum le-ntreţii cu braţul Tău cel sfânt.

Corul

(:Atunci Îţi cânt măreţ Stăpânitor

Ce mare eşti! Ce mare eşti:)

2 Privirea când mi-o 'nalţ şi văd minunea:

Mulţimea astrelor ce-alerg pe cer,

Măreţul Soare cât şi blânda Lună,

Ca mingi de aur plutind prin eter.

3 Când întâlnesc pe Domnu-n Cartea sfântă

Şi când zăresc mulţimea de-ndurări,

Pe-ai Săi aleşi cum i-a iubit într-una

Şi i-a condus prin binecuvântări.

4 Şi-L văd pe Isus pe pământu-acesta

Ca serv, dar plin de dragoste şi har,

Zăresc în duh amara-I suferinţă

Şi mântuirea ce ne-o dă în dar.

5 Când mă apasă sarcini mari şi grele,

Când sufletu-mi e trist pân' la pământ,

El se apleacă plin de mângâiere

Şi-mi ia tot chinul prin al Lui Cuvânt.

6 Când Domnul bun mă va chema la Sine

Şi când voi sta uimit în faţa Sa,

Privind pe Domnul sfânt al veşniciei

Căzând la tronu-I mă voi închina.

M. 405   326

1 O, sfânt locaş ceresc, dulce paradis,

Din inimă eu te doresc fii mie tu deschis.

Nu lumea este ţara mea, a mea e-acolo sus;

De mult doresc eu acolo cu totul să fiu dus.

2 În tine dulce cer, privesc soţii mei,

Care acum sunt acolo sus, doresc să fiu cu ei.

E greu aicea să luptăm în lumea de minciuni,

În ea mereu întâmpinăm dureri şi-amărăciuni.

3 Dar nu mult va dura timpul probelor,

Şi-apoi în veci voi triumfa cu al meu Mântuitor.

Ce n-a putut vreun ochi  vedea, sau omul auzi,

Acolo veşnic voi avea, şi fericit voi fi.

M. 335   327

1 OSTAŞII lui Cristos adunaţi-vă

Şi cu steagul crucii mergeţi în luptă.

Cristos ne conduce al nost' Împărat,

Deci la El să priviţi şi Lui să-I urmaţi.

Corul

Sus la luptă sfântă, al Domnului popor!

Căci cu steagul crucii veţi fi-nvingători.

2 Oastea Domnului nost' e Biserica,

Arma e Scriptura cea puternică.

Nu suntem despărţiţi, noi un Domn avem;

Toţi printr-o credinţă un popor suntem.

3 Ostaşii lui Cristos, 'nainte siliţi,

Cu-ndrăzneală-n luptă fiţi până-n sfârşit.

Iar când veţi învinge, laudă să-I cântaţi;

Domnului mărire, El ne-a ajutat.

328

1 O, Păstorule bun, paşte,

Paşte, o sufletul meu!

Pe a Ta dulce păşune

Am aflat fericire.

Că numai acolo creşte

Toată floarea vieţii,

De la care sufletul meu,

Întărire primeşte.

2 Sunt afară de a Tale

Păşuni încă altele;

Aici şi colea în lume

Cu uşor s-află ele.

Tot cu iarbă veninoasă

Cu flori împodobite,

Dar cu toată frumuseţea,

Sunt numai trecătoare.

3 Păscut-am eu pe acestea,

Unde singur m-am stricat;

Unde neputincios zăceam,

Tot ce e sfânt m-a lăsat.

Pizma şi necurăţia,

Îmi umple inima mea,

Îmbuibarea şi beţia,

Inima mea a rănit.

4 Dar Tu ai venit şi m-ai scos

La păşunea Ta m-ai dus,

Şi de atunci văd că din nou

Sufletul meu s-a 'nnoit.

Pe păşunea Ta păzită

O, câte oiţe pasc,

Şi pe toate le vei duce,

La păşunea cerească.

329   M. 383  

1 O, primeşte inima mea Iată o dau Ţie.

Dă-Mi-o Mie retrasă din lume,

Aşa-mi grăieşti mie.

Iată jertfa iubirii mele,

Credinţa zice, o, primeşte,

Inima mea, inima mea!

2 Primeşte-o te rog cu îndurare,

Deşi e zdrobită.

După cum pot, iată o dau Ţie,

Cred c-a fi primită.

Cu pofte rele era plină,

Cu păcate însărcinată

Inima mea păcătoasă.

3 Primeşte-o, Isuse la Tine,

  Unde-i mântuire.

  Tu eşti singur averea mea Doamne,

  Tu dai fericire.

  În a Păstorului meu rană,

  Pace şi mângâiere află,

  Inima mea credincioasă.

M. 291   330

1 O poartă îmi stă deschisă,

  Prin ea raza-mi străbate.

  Asta-i iubirea Domnului,

  Prin razele Lui sfinte.

Corul

Cum aş dobândi eu milă

Oare deschide-s-a mie?

Mie, mie deschide-s-a mie?

2 Prin poarta asta deschisă,

Oricine poate intra;

Sărac, bogat, mic şi mare

Dorindu-şi mântuirea.

3 Prin poarta asta intră dar,

Chiar cel rău contra de-ar sta.

Crucea ta-ţi va fi cununa,

De-ţi vei păstra credinţa.

4 Colo 'naintea lui Isus,

Vei depune sarcina.

Cel ce cruce-a lăsat s-o porţi,

Tot  El te va încununa.

330-A

1 ORIUNDE cu Isus pot să merg voios,

Unde Isus petrece eu nu sunt fricos,

Unde El nu vine nu-I bucurie;

Unde El se află fericire e.

Corul

Oriunde cu Isus, cu Isus, cu Isus,

Pace în inimă şi slavă de sus.

 2 Ori unde cu Isus, sărac eu nu sunt;

Oamenii mă părăsesc, dar Isus nicicând;

De m-aş duce în pustiu singur să trăiesc,

Şi acolo-i cu mine-n El mă-nveselesc.

3 Oriunde cu Isus sunt adăpostit;

Fie noaptea cât de grea, eu dorm liniştit;

Pe braţul lui Isus nimic m-apasă,

Deci să fiu oriunde, sunt ca acasă.

331   M. 391

1 O, veniţi primiţi-L pe Cel răstignit,

O, veniţi credeţi că El v-a mântui.

El liberi vă face, vă dă iertare,

Că El ne-a adus deplină scăpare.

Corul

O, vino că Isus voios te aşteaptă,

La mântuirea Lui cea minunată.

El liber te face îţi dă iertare,

Că El ne-a adus deplină scăpare.

2 O, veniţi şi veste bună s-ascultaţi,

O, veniţi şi în sângele Lui speraţi.

Aşa-n viaţa de veci aveţi parte,

Că încă de mult ne-a făcut scăpare.

3 O, veniţi toţi de păcat vă despărţiţi,

O, veniţi cu Isus totdeauna fiţi.

Aşa încă astăzi pace veţi avea,

O, grăbiţi voi, dar, primiţi mântuirea.

N. 230 - M. 413   332  

1 O, vie Doamne a Ta-mpărăţie,

Aducând ziua de pace scumpă,

Înţelepciunea şi a Ta dreptate,

Asta lume-ntreagă să o umple.

Corul

O, vie Doamne a

Ta-mpărăţie,

Patria păcii şi a iubirii,

Pentru care zilnic ne rugăm Ţie,

Adă Doamne a Ta-mpărăţie.

2 O, vie Doamne a Ta-mpărăţie,

Alungând întunericul nopţii;

Dreptatea Ta în toate inimile,

Să se simtă cu simţăminte vii.

3 O, vie Doamne a Ta-mpărăţie,

Munţi, văi răsune de bucurie.

Revarsă viaţă şi pace sfântă,

Treacă ce-i vechi toate nouă fie.

M. 388   333

1 PĂRINTE bun, Te laudă,

Din nou turma Ta mică,

Care până acum ai condus,

Ai păzit cu a Ta mână.

Fii cu noi mai departe,

Ne păzeşti de păcate.

Dacă ni în contră cel rău,

Scuteşte-ne al nost' Dumnezeu.

2 Noi, numai în a Ta milă

Ne-ncredinţăm cu toate

Şi bucurându-ne-n Tine,

Plinim zilele noastre.

Fii dar cu noi ne-ajută,

Când cel rău ne stă-n contră,

Ca fii ai Tăi să Te-ascultăm,

Spre mai bine să ne-ndreptăm.

 3 Cu al Tău spirit ne-'noieşte

Inimile Părinte.

Căile Tale ne-arată,

Tot mai bine ne-ndreaptă.

Credinţa ne-o-ntăreşte,

Viaţa ne-o sfinţeşte;

Ca pe-ai Tăi ne-mpodobeşte,

În cunoştinţă ne creşte.

334

1 PE calea-ngustă păşească

Cari mântuire doresc;

Pe calea-ngustă aleargă

Cari la cer călătoresc.

Corul

O veniţi pe calea-ngustă,

La fericire duce;

P-asta cale cu Domnul nost'

În patrie s-ajunge.

2 Sunt căi late multe-n lume

Cu umbră şi pompoase,

Dară la pierzare conduc

Pe cei ce nu le lasă.

3 Inima ne doare văzând

Mulţimea fără grije,

Umblând pe calea cea lată,

În păcate cum fuge.

4 Fericit care aleargă,

Pe calea-ngustă spre cer,

Pace, viaţă veşnică-i

Partea Lui între îngeri.

335

1 PE calea îngustă nu-i pompă,

E încărcată cu spini şi bruji;

Nu-i împodobită, da-I dreaptă,

Şi e bună că te duce sus.

Corul

(:Drept la cer conduce,

A lupta este bine pe ea:)

2 Scurtă e în corp viaţa ta,

Nu fie dară fără folos,

Păşeşte pe calea cea dreaptă,

Care te duce la al tău scop.

3 Multă e pe ea osteneala,

Aici jos ai multe piedice,

Dar cu tine Isus fi-va,

Nu te teme, El te conduce.

336

1 PE braţ la Isus dorim,

Cine ne-ar conduce?

Numai îndurarea Lui,

Singura iubire.

Să urmăm dar porunca,

Care Isus ne dă.

Aşa a Lui iubire,

(:Simţim în inimă:)

2 El ne-a binecuvânta,

Prin îndurarea Sa,

Şi la El ne cheamă.

Paşii noştri va îndrepta,

Capul Său cel în sânge.

Cu ochii să-L privim,

În sângele cel vărsat,

(:Noi să nădăjduim:)

M. 377   337

1 PE chemarea Ta vin

Doamne-naintea Ta.

Îmi caut scăpare-n sângele,

Cel curs pe Golgota.

Corul

Acum vin la Tine

Doamne, fii aproape

Şi mă spală-n sângele Tău,

Cel curs pe Golgota.

2 Fiindcă sunt sărac,

Tu-mi vei fi de toate;

Sângele Tău greşeala mea,

Cea multă, va şterge.

3 Tu mi-ai promis mie,

Fericire mare,

Că pace şi bucurie,

Va fi a mea parte.

4 Mărire lui Isus,

Că toate a sfârşit;

Că coborându-Se de sus,

Pe noi ne-a fericit.

338

1 PE inima lui Isus,

Capul meu voi pleca;

Atunci mă simt fericit,

Când odihnesc pe ea.

Cu grai dulce mă cheamă,

Mântuitorul meu;

Vino, odihneşte-te,

Aici pe sânul Meu.

Corul

Pe inima lui Isus,

Capul meu voi pleca;

Atunci mă simt fericit,

Când odihnesc pe ea!

2 În braţele lui Isus,

Trece bănat lumesc;

De amăgirea lumii,

Ranele-I mă scutesc.

Lanţul robiei cade,

Se-ndepartă frica,

Chiar lacrimi de aş vărsa,

Degrab-or înceta.

3 Isus stânca inimii,

Pentru mine ai murit!

La Tine sunt eu sigur,

Conducător iubit.

În linişte-oi aştepta,

Pân-a trece noaptea,

Până când mi-a străluci,

Zi veşnică a Ta!

339

1 PE marea vieţii

Cerul de s-ar înnora,

Iar pe noi frica ne-ar înconjura,

Doamne atunci o, vino,

Mântuieşte al Tău popor;

Fii, naintea noastră,

În orice vifor. Salvatorule Isus,

Mergi-nainte să-Ţi urmăm,

Doamne, condu-ne pe noi

La cerescul ţărm!

2 Când ne-ameninţă

Valul, luntrea credinţei,

De-ar fi aproape chiar pierirea ei,

Tu, stăpân al mării,

Ajută-ne-n aşa oră,

De popor s-ai milă,

Ca să nu piară.

Isus, Tu cel îndurat,

Fă-ne compătimitori,

Dă ca să fim noi Doamne,

Ai Tăi servitori.

3 Iar când odată

L-al vieţii înserat,

Vestea: să mergem,

Dac-am căpătat,

Fă-ne atunci loc Doamne,

În a Ta-mpărăţie,

Ca trecând Iordanul,

Să fim cu Tine.

Isus, Tu cel puternic,

Cel ce vântul Te-ascultă,

Ţie Acelui preasfânt,

Fie-n veci laudă.

M. 345   340

1 PE Mielul Domnului sfânt,

Îmi pun păcatul meu,

Şi lângă crucea Lui stând,

Cu pace aştept eu.

Inima mea cu totul,

Mi-o dau Domnului,

Ca să-mi spele păcatul,

(:Sângele Mielului:)

2 Eu depravat, rupt şi gol,

Mă dau Lui pe mine,

Să mă creeze din nou,

Ce-i gol El să-mi umple.

Tot cugetul meu amar,

Mi-l predau Domnului,

Că-mi poartă sarcina-n dar

(:Şi-mi şterge necazul:)

3 Stând pe stânca veşnică,

În casa Tatălui,

În suflet am odihnă,

Prin mila Domnului.

Numele Lui măresc eu,

Mai mult decât toate,

Isus e Regele meu,

(:El asta-mi răspunde:)

4 Îmi place să fiu ca El,

Supus de tot şi blând,

A urma aşa ca El,

Al Tatălui Cuvânt.

Aş vrea la El a 'mânea,

Unde oastea sfântă,

Cu toţi într-o unire,

(:Răsună laudă:)

341

1 PE pământ casă nu avem

Că numai călători suntem:

Tineri, bătrâni venim, mergem,

Până de aici ne ducem.

Corul

Dar este loc adevărat,

Unde nu-i drumar aruncat;

Unde nu e rătăcire,

Nu e suspin, nu-i durere,

Nu-i plângere, nu-i temere,

Tu eşti, o, a mea patrie.

2 Aici pe pământ, aici jos,

Toate sunt fără de folos,

Toate ca spuma ce trece,

Tinereţea şi averea.

Corul

Dară mai sus şi de stele

Toate ţin pentru vecie,

Şi apa vieţii curge

Unde iubirea nu scade,

Acolo-i dulce odihnă,

Isus, la Tine acasă.

342   D. 104

1 PRECUM sunt aşa vin Doamne,

N-am putere, ajută-mă.

Sângele Tău, el mă spală,

Mielul lui Dumnezeu, eu vin!

2 De vifor de tot apăsat

Şi de necredinţă stricat,

Obosit, de valuri mânat

Mielul lui Dumnezeu, eu vin!

3 Precum sunt aşa rătăcit,

Vin să fiu de Tine primit,

Ca să fiu bogat fericit,

Mielul lui Dumnezeu, eu vin!

4 Precum sunt eu, Tu mă primeşti

Păcatul nici nu-l aminteşti.

Crezând Ţie mă mântuieşti,

Mielul lui Dumnezeu, eu vin!

5 Precum vin nu este nimeni

Să mă scoată de la Tine,

Al Tău sunt eu de tot Doamne,

Mielul lui Dumnezeu, eu vin!

343

1 PRECUM trec stelele strălucitoare

De raza soarelui dimineaţa,

Aşa vei trece de-aici lăsând toate,

Dar ce lui Isus ai făcut va sta.

Corul

Asta rămâne, nu veştejeşte,

Ce pentru Isus ai făcut va sta.

Că tu vei trece de-aici lăsând toate,

Dar ce lui Isus ai făcut va sta.

2 De lucrul tău altul se va bucura,

Pe tine uitarea te v-aştepta.

De ai semănat, nu tu vei secera,

Dar ce lui Isus ai făcut va sta.

3 Serv credincios, cel ce bine ai luptat,

Sub grele sarcini tu nu te-ai lăsat.

Tu vei repausa, dar ceea ce-ai plantat,

În veci va sta, ce-n iubire-ai lucrat.

4 Plata cerească, cea nemăsurată,

Vor primi servii de la Împărat.

Nici un credincios n-a rămâne-afară

N-a fi uitat, ce aici a lucrat.

344

1 PRIN iubire-a fi cunoscut,

Cel care din nou s-a născut.

Pe Domnul are-n inimă

Şi calea lui e lumină.

2 Cine iubeşte trăieşte,

Fiul lui Iehova este.

Care urăşte e-n moarte

Pe Dumnezeu nu-L cunoaşte.

3 Rău stă acela-n credinţă

Care pe altu-n scădinţă,

Văzându-l îl înconjură,

Neiubindu-l nu-i ajută.

4 Fiţi către toţi cu iubire

Ori frate, ori străin fie;

Astfel pe vrăjmaşi dobândiţi

Şi Domnului veţi fi iubiţi.

5 O, Doamne iubire mare,

Fă şi iubirea mea tare;

Scapă-mă de făţărie

Să-Ţi fiu asemenea Ţie.

6 Condu-mă-n calea Ta Doamne

Spre cer pe-a iubirii trepte,

Să am în suflet creştere,

Şi-odată-n cer fericire.

345   M. 347

1 PREAMĂRESC puterea iubirii,

Care de la Isus vine,

Fiul Tatălui, Mântuitor

Din păcat m-a tras la Sine.

Nu mai gândesc mai mult la mine,

Numai la puternica-I iubire.

2 Cât de tare Doamne, m-ai iubit!

Vrând cum că eu să fiu al Tău.

Te cere întreaga-mi fiinţă

Te pofteşte sufletul meu.

Iubire-a cerului fiinţă,

Eu sunt al Tău şi tu-mi eşti nădejde.

3 Ţie-Ţi dau inima şi viaţa,

Că de la Tine-i mărirea.

Te-ai jertfit Însuţi pentru mine,

Şi sângele-Ţi a fost jertfa,

Cel-ce din nou mi-ai dat viaţa,

A Ta să fie şi numai a Ta.

4 Isuse, numele Tău cel sfânt

Săpat fie în suflete,

Şi iubirea Ta să străbată

Simţul nost’ şi inimile.

Isuse, al Tău sfânt nume,

Vestească cuvântul şi faptele.

346

1 PRIETENUL cel dorit, Isus al meu,

El îmi este iubit, Isus al meu,

Că spre mine a căutat, Isus al meu,

Şi m-a răscumpărat, Isus al meu.

2 Când m-ajunge vifor, Isus al meu,

El îmi stă de ajutor, Isus al meu.

Îmi face scăpare, Isus al meu

Îmi dă bucurie, Isus al meu.

3 Şi când sunt părăsit, Isus al meu

Şi de lume urât, Isus al meu,

El de grijă-mi poartă, Isus al meu,

Nicicând nu mă lasă, Isus al meu.

4 Şi cu-a Lui iubire, Isus al meu,

Priveşte spre mine, Isus al meu.

Pentru asta-L voi mări, Isus al meu,

Şi-n veci Îl voi servi, Isus al meu.

347

1 PUS la loc mărit şi mândru

Pământul s-a linişti,

Va ridica pe sărmanul,

Dorinţa i s-a-mplini.

Corul

Va odihni cel zdrobit,

Va odihni cel zdrobit.

Va odihni cel zdrobit,

Va odihni tot.

2 Dinapoia viscolului

Vezi pacea, o poţi zări.

Vine Împărăţia Lui

Şi sila se va sfârşi.

3 Mărgăritare-Şi alege

Cari să domnească cu El

Şi Pământul plângerilor

Va fi al bucuriei.

4 Moştenitorii gloriei

Cântaţi, dar, veseliei,

Ca să cunoască tot omul

Balsamul mântuirii.

5 Cântaţi cum că Paradisul

Va fi iar al omului

Şi că ţara vom privi-o

Ca grădina Domnului.

348

1 RÂUL binecuvântării,

Revarsă peste lume!

Timpul păcii las să vină,

Locu-nsetat să-l ude.

Corul

Doamne revarsă!

Duhul promis ca pe un râu,

Şi-un strop încă-i fericitor,

Dă-ne-ndeajuns darul Tău!

2 Râul binecuvântării,

Vuieşte de departe,

Vino-n inimi păcătoase,

O, Duh sfânt, coboară-te!

4 Râul binecuvântării,

Peste noi azi revarsă!

Acum când plecaţi Te rugăm,

Când inima-i deschisă.

349

1 SALVATORULE prea-sfânt!

Braţul Tău a scăpat,

Din puterea Satanei

Sufletul meu pierdut.

Corul

Aleluia, aleluia!

Slavă Ţie Salvator,

Aleluia, aleluia!

Bunule Mântuitor.

2 Cu a Ta viaţă plătit-ai

Răscumpărarea mea,

'Liberat al meu suflet,

Să Te slăvească vrea.

3 Liber de legătură,

Tot ce mai doresc eu,

E ca să fiu al Tău serv,

'Liberatorul meu.

4 Fiinţa mea, viaţa-Ţi aduc,

Plin de dor,

Să-mi fii stăpân singur,

'Liberatorul meu.

350

1 SĂ facem ce El ne spune,

Fiindc-am înviat din moarte;

Trăind Lui suntem fericiţi.

El a mers-naintea noastră

Şi El S-a botezat odată;

Cu El şi noi suntem uniţi.

El duhul Său ne-a dat,

Botez a ordonat, În moartea Lui;

Ea ne scoate de la moarte,

Ce El zice, credem toate.

2 Botezul Lui, cel în moarte,

Nouă mântuire ne-aduce

Şi fericirea ce-o simţim,

Isuse Tu ne petrece

Prin Duhul Tău ne pregăteşte;

Cu ochii la Tine privim.

Bucuroşi în apă,

Valuri ne îngroapă.

Apoi voioşi vom alerga,

Pe calea Ta, Ca vii spre-mpărăţia Ta.

350-A

1 SĂ priveghem fraţi şi surori,

Ce citim de multe ori

(:Căci va veni o Zi mai mare

Nu c-aceşti naturale:)

2 Ziua Domnului s-a ivit

Peste întregul pământ,

(:Ca să arate lămurit

Ce fiecare a zidit:)

3 Focul care va dovedi,

Nu va putea mistui,

(:Lucrul cărui va fi zidit

Din pietre, aur şi argint:)

4 Zidirile zadarnice

Din lemne, fân, trestie,

(:Vor păgubi pe ziditor

În timpul-ncercărilor:)

5 Să ne-ntoarcem către Domnul,

Să ne ierte păcatul

(:Căci plata păcatului e

Distrugerea în moarte:)

6 Fă ca harul Tău să cadă

Peste noi cei adunaţi,

(:Peste toţi cei cari Te caută,

Peste surori, peste fraţi:)