1 SĂ ne bucurăm că am ajuns,

Acum mai aproape,

De-acel măreţ şi prea dorit timp,

Care ne bucură;

Unde lacrimile-or înceta,

Şi necaz n-a mai fi,

Căci se vor schimba în bucurii,

Şi dreptul va-nflori.

2 Te mărim Părinte, că pe noi,

Pân-acum ne-ai condus;

De cădere ne-ai păzit pe noi,

Spre bine ne ajuţi.

Te mărim, noi, căci misterul Tău,

Nouă ne-ai arătat;

Şi priceperea minţii noastre

Mai bine-ai luminat.

3 Te rugăm Părinte-ndreap-tă-ne

Prin sfânt Spiritul Tău,

În credinţă înarmează-ne

Şi ne pregăteşte;

Ca-mpărăţia Ta cerească,

Cu-al Tău Fiu într-una

Să putem fi, în fericire,

Pe Tine-a Te lăuda.

352   M. 358

1 SĂ-L lăudăm pe Dumnezeu,

Cel ce fără de-nceput e,

Celor ce-n casa Lui suntem,

Toate, toate El ni le dă.

2 Să ridicăm capetele,

Sus să fie inimile,

Ca recunoştinţa noastră,

Să fie de El primită.

3 Părinte, Domn, lui Sion e,

Ne dă binecuvântare.

Mila, pacea ne e parte,

Lauda a Lui să fie.

353   M. 382

1 SĂ-MPREUNĂM inimile,

Ca noi pace să avem!

Veniţi acum toţi să cântăm,

Pe Domnul să-L lăudăm!

El e Capul, noi membrele,

El Soare, noi razele;

El e al nost-Învăţător,

Iar noi ai Lui servitori.

2 Veniţi fiii lui Dumnezeu,

Legământul întăriţi!

Promiteţi Regelui mare

Că din inimă-L iubiţi!

Iar lanţul iubirii voastre,

Cumva dacă ar slăbi

Stăruiţi în rugăciune,

Că Isus îl va-ntări!

3 Fraţi pe fraţi din tot sufletul,

Să se iubească aşa,

Încât unul pentru altul,

Să îşi dea chiar viaţa.

C-aşa ne-a iubit şi Isus,

Încât sângele Şi-a dat,

De-ar vedea-ntre noi vre-un fricos,

Cât ar fi de întristat!

4 Părinte o, fă unire

Într-al Tău popor sfinţit

Să fie una-n părere,

După cum Tu ai voit!

Fă-i una întru adevărul,

Care Doamne singur eşti,

Pe toţi care au primit darul,

Să-i luminezi, să-i sfinţeşti!

5 Iubire, dacă-ai ordonat

Ca toţi să Te iubească,

Fă ca şi cei morţi şi trândavi,

Să se însufleţească.

Aprinde focul iubirii,

Ca de toţi să se vadă,

C-ai Tăi sunt într-o unire,

Unul pentru-altul se dă!

6 Las-s-avem aşa unire,

Cum Tu ai cu Tatăl sfânt,

Nimenea în despărţire,

Să nu fie pe pământ.

De-al Tău foc lumina noastră

Să-şi aibă lucirea ei,

Lumea astfel să cunoască,

Că-Ţi suntem învăţăcei!

354

1 SĂ spun lui Isus probele mele,

Nu pot purta sarcina singur;

În necazul meu El mă ajută,

El păzeşte pe al Său popor.

Corul

Să spun lui Isus,

Să spun lui Isus,

Nu pot purta sarcina singur.

Să spun lui Isus,

Să spun lui Isus,

Isus m-ajută, Isus singur.

2 Să spun lui Isus grijile mele,

El este bun amic îndurat;

Dacă-L rog El mă eliberează,

El mă scapă de al meu păcat.

3 Cercat, am lipsă de Salvatorul,

Care poate să mă ajute;

Să spun lui Isus, să spun lui Isus,

El va purta grijile mele.

4 O, cum m-ar amăgi lumea la rău,

Inima mea e ispitită.

Să spun lui Isus şi El m-ajută

A dobândi lupta cea sfântă.

355

1 SÂNGELE Meu l-am dat,

Jertfă pentru tine,

Trupul Meu e rănit,

Să fii tu mântuit.

(:Sânge pentru tine,

Dar tu pentru Mine?:)

2 Sărac, dispreţuit,

Umblând Eu pe pământ,

Să poţi fi fericit,

Mare în cer şi sfânt.

(:Ţi-am dat viaţa Mea,

Cui trăieşti acuma?:)

3 Patria Mea lăsând,

Şi tronul Meu în cer;

Multe lipsuri ducând,

Răbdând multe dureri.

(:Pentru al tău bine,

Ce faci pentru Mine?:)

4 Mântuire ţie,

Şi viaţă ţi-am dat;

De lanţul Satanei

Încă te-am dezlegat;

(:De toate, toate ai,

Dar tu Mie ce-Mi dai?:)

5 O, dă ale tale

Lui Isus bucuros

Şi cu aplecare,

Serveşte-L credincios!

(:Numai Lui să-I trăieşti!

Cu toate să-I urmezi:)

356

1 SÂNGELE scump al lui Isus,

Mi-e îmbrăcămintea de sus;

Prin care la Tatăl voi sta,

Când odată sus m-a chema.

2 Cine în Isus va crede,

La judecată n-a merge,

O, fie lăudat Domnul,

Că mi-a iertat tot păcatul.

3 Mielul sfânt, Cel nevinovat,

Pe cruce moarte a răbdat

Pentru păcatul meu, ştiu eu,

El m-a mântuit Domnul meu!

4 Sângele Lui destul este,

Pentru toate păcatele,

Aceasta-i avere mare,

Sus în cer veşnic preţ are.

5 Acest sânge vreau să-mi fie,

Speranţa mea cea mai vie;

Ori în ce stare eu voi fi,

Pe ranele Lui voi zidi.

N. 172 - M. 361   357

1 SINGURUL izvor al graţiilor,

Singura scăpare a sufletelor,

Isuse, Tu aduci mântuire.

Alb ca zăpada Doamne spală-ne.

Corul

Alb, alb curat,

Cum e zăpada,

Spală-ne Doamne

Şi vom fi albi ca zăpada.

2 Mult timp n-am cunoscut iubirea Ta,

Că păcătoşilor dai iertarea.

Acum văd, Tu dai mântuire,

Alb ca zăpada Doamne spală-ne.

3 Izvor curăţitor, Tu eşti Doamne

În inimi dai pace, linişte.

Râul Tău bogat de har nu scade,

Alb ca zăpada Doamne spală-ne.

358

1 SCUMPUL Isus m-a aflat,

Mă iubeşte ne-ncetat.

Voia Lui mă-nvaţă,

Pace în inimă-mi dă,

Mă conduce prin spirit,

O, cum sunt de fericit.

Lâng-aceasta tot stau eu;

El al meu şi eu al Său.

2 De când aceast-am aflat,

Devin tot mai luminat.

Pe câmpul cel înflorit,

Mai frumoase imnuri cânt.

Frica mi s-a depărtat,

Povara mi-a uşurat.

Aşa fericit, sunt eu;

Eu al Său şi El al meu.

3 Până-n veci El tot al meu

Şi mă iubeşte mereu.

Cu credinţă, speranţă,

El mă binecuvântă.

Toate de s-ar risipi

Şi lumină n-ar mai fi,

În veci stă-acest adevăr

El al meu şi eu al Său.

359

1 SCULAŢI-VĂ, sună vocea!

De sus privighetorul zice:

Sioane, Domnul Tău vine!

Deja zorile au sosit.

Cu glas tare aşa vă strigă:

Unde sunteţi voi fecioare?

Ia, Mirele vine,

Luaţi candelele,

Aleluia veniţi dară!

Timpul e aici!

În haine de sărbătoare.

2 De a străjerilor cântare,

Sionul se bucură tare;

Se scoală şi se găteşte.

Un amic din cer soseşte,

Cu dreptate şi cu-ndurare;

Steaua Sionului vine

De sus cu iubire.

Vino, o Isuse,

O, sfânt Mire!

Noi cu Tine toţi vom merge,

A Ta nuntă a o ţine.

360   M. 334

1 SFÂNT e, sfânt e, sfânt este Domnul!

Săltaţi popoare, daţi-I onoarea!

Munţi şi mare vă cutremuraţi

Şi voi dealuri să-I strigaţi: Amin!

Milos, îndurat, puternic e El,

Mare-i Iehova Domnul lumii.

Corul

Sfânt e, sfânt e, sfânt este Domnul!

Şi voi dealuri să-I strigaţi: Amin!

2 Lăudaţi, cântaţi daţi inima Lui,

Păstori în Sion, liber să vestiţi;

Din iubire vestiţi Cuvântul,

Pe altar făclia aprindeţi.

Lăudaţi-L îngeri, mari şi puternici,

Fără de număr Lui vă închinaţi!

3 Sfânt e şi-n veci haina-i lumină!

Iehova-i Domnul, cine-i ca şi El?

Toate-nvinge cu a Lui mână,

Moartea, păcatul de El fuge.

Când ne-om deştepta

asemenea Lui,

Atunci văzându-L Îl vom saluta.

361

1 SFÂNTA Scriptură-I deschisă,

Ea poate îndrepta starea;

Prin ea oricine în lume,

Poate afla fericirea.

Corul

O, sfânt cuvânt rază din cer,

Luminează în tot locul!

Până când toţi s-or mântui,

S-a schimba-n zi întunericul.

2 Mila, iubirea Tatălui,

Ea ne face cunoscută;

Sufletele rătăcite,

Le-aduce la calea dreaptă.

3 Ne spune moartea lui Isus,

Şi că El cum a înviat;

Plata cea mare a depus

Şi nouă viaţă ne-a dat.

362

1 SIONU-I bine-ntemeiat,

Sus pe sfântul munte aşezat,

Nimic nu-l mai poate strica!

Sioane Domnu-i cu tine,

El foarte-ţi iubeşte porţile,

Mai tare decât altceva!

Cetatea Domnului,

Ce-ai mângâierea Lui,

Celui Prea-Înalt;

Mergi în lume

Şi a Lui  Nume,

La toată făptura-L spune.

2 Glasul Domnului răsună,

Altarul idolilor surpă!

Popoarele la El doresc

Şi vin acuma păgânii,

Etiopienii, indienii;

Şi toţi ca pruncii Îl cinstesc.

Inime ca piatra,

Sunt blânde acuma;

O, Sioane!

Ce bogat eşti,

Ne-nveseleşti!

Pace, viaţă ne cinsteşti.

3 Aceştia-n porţile Tale

Vestesc lăudându-Te tare,

Domnul pe Sion zideşte!

Domnul vrea să fie vestit,

Ori unde-n tot locul şi-n uliţi.

Veniţi toţi aici loc este!

Partea cea mai bună,

Şi dulce odihnă,

Este-aicea;

Iar sus în cer

Mii de îngeri,

Laudă pe Domnul în etern.

363

1 SOSIT-A ora frumoasă,

Când fiii lui Dumnezeu,

La rugăciune s-adună,

'Naintea tronului Său,

Doamne ruga ne-ascultă,

Şi ne binecuvântă.

2 Simţim slăbiciunea noastră,

Dar prin harul

Tău-ndrăznim;

Şi credem că ne vei ierta,

Deşi noi multe greşim.

Cine la Tine vine,

Va avea mântuire.

3 Nu numai pentru noi strigăm,

Isuse către Tine;

Şi pentru alţii ne rugăm,

Dă-le lor mântuire!

Ştii, cât de mulţi sunt încă,

În a Satanei cursă.

4 Mare-i secerişul, Tu zici,

O, trimite lucrători;

Adună-i pe-ai Tăi şi să strici

Lucrul răpitorilor.

Lumea să Te cunoască,

Şi să Te preamărească.

5 Doamne binecuvântează

Vorbirea servilor Tăi;

Pe cei morţi îi înviază,

Şi-Ţi sfinţeşte Templu Tău.

Adună-i Păstorule,

Pe cei pierduţi la tine.

364

1 STEAUA de dimineaţă,

Bucurie revarsă;

Isus, vino-n inimă,

De lumină umple-mă.

2 Lumina Ta-i mai mare,

Decât ceea de soare;

Mii de sori nu ne-ar mai da

Cât ne dă-ndurarea Ta.

3 Raza Ta cea iubită

Lumii mângâiere dă;

Faţa Ta glorioasă,

Eşti stea de dimineaţă.

4 O, iubită lumină!

Înăuntru meu intră;

Isus vino-n inimă,

Cu lumină umple-mă.

365

1 STRĂLUCEŞTE în depărtare

A noastră iubită patrie,

Unde condus de Domnul Isus,

Poporul Său cel sfânt merge sus.

Corul

(:În curând şi noi cu

Bucurie acolo vom intra:)

2 Acolo cântă cei fericiţi, Săltând

Răscumpărătorului!

Acolo nu-s valuri, nici necaz,

Acolo-i odihna cea de veac.

3 Acolo num-acei vor intra

Care îndemnaţi sunt de Duh sfânt,

Măresc iubirea Tatălui,

Care ne-a arătat prin Fiul.

366   M. 368

1 SUS fraţilor, sus sub steagul

Domnului Isus!

Cu-ndrăzneală vom învinge,

O, fraţilor sus!

Corul

Credeţi că Isus a venit,

El ne conduce!

Să cântăm dar, de la Tine

Ajutor cerem!

2 Vezi cum pândeşte a Satanei

Oaste turbată,

Mulţi cad împrejurul nostru,

Deci staţi în luptă!

3 Auzi trâmbiţa, vezi steagul,

Semn de-nvingere?

Sus cu Isus sus la triumf,

El va învinge!

4 Tocmai în mijlocul luptei

Avem ajutor;

Cu îndrăzneală că El, e al

Nost' Mântuitor!

367

1 SUS creştine, sus la luptă,

Sus, sus la învingere.

În lumea asta nu se află,

Pace şi liniştire.

Cine aici nu s-a lupta,

Coroană de sus n-a lua.

2 Vine Satana şi lumea

Ca să te amăgească;

Trupul cu pofta lui cea rea,

Vrând să te biruiască.

De nu te lupţi ca un viteaz,

Atuncea-i desigur că cazi.

3 Cugetă c-ai pus jurământ,

Sub steagul Domnului Tău;

Că te-a ales de pe pământ,

Să fii luptător al Său.

Cugetă că făr-de luptă,

Nimeni nu poate să-nvingă.

4 Cine-a-nvinge se va-mbrăca,

Acolo-n haine albe;

Numele lui se va-nsemna,

În a vieţii carte.

Da, Domnul îl va cunoaşte,

Înaintea îngerilor oaste.

5 Fii dară aşa luptător,

Ca să iei biruinţă;

Pune trudă, fii silitor,

Să dobândeşti coroană;

Cine pentru ea n-a luptat,

Va rămânea-neîncoronat.

M. 97   367-A

1 SUS contra valurilor frate,

Sus către patria bună,

Porneşte cu mine, fii tare,

Nu te descuraja dar.

Tare valurile se suie,

Vrând a te-nfrica pe tine,

Priveşte la cer cu credinţă,

De unde primeşti putere.

2 Ah, n-auzi cum de frumos sună,

Aleluia îngerii în cer,

Cum sună corul, al sfinţilor,

Cântând laudă Domnului.

Num-acolo sileşte, frate,

Luptă-te cu îndrăzneală,

În patria a valurilor,

Cunună ne aşteaptă în cer.

3 Sus fraţilor, sus că e timpul,

Ca să intrăm în Canaan,

În patria cea fericită

În care noi de mult dorim.

Ne vom bucura cu al nost' Mire,

Văzându-ne încoronaţi,

În mărire şi în putere,

Vom domni cu El ne-ncetat.

M. 397   368

1 SUFLETUL odihnă unde va afla?

Sub aripi scutire cine îi va da?

Nu-mi poate da lumea loc de scăpare

Unde n-ar fi păcat şi-nşelăciune;

Nu, nu, nu, nu, nu-i aicea,

Numai la Domnul îşi are liniştea.

2 Lăsaţi, dar, pământul, priviţi patria!

A păcii cetate, cea mai frumoasă!

Ierusalimul cel de aur zidit,

Ca o mireasă-i de Domnul pregătit;

Aşa, aşa, aşa este,

Sufletul numa-n El se odihneşte.

3 Cât de dulce-i pacea la Isus în cer!

Acolo nu mai sunt grijuri şi dureri;

Sunetul harfelor, corul îngeresc,

Întâmpinându-ne cu un glas ceresc.

Pace, pace mai deplină,

La Tine Isuse, o ajută-mă!

369

1 SUFLET mântuit roagă-te

Lui că toate a sfârşit;

Pentru cei pierduţi de voie,

Pe pământ a venit.

Treizeci de ani S-a ostenit,

Pentru noi a umblat

Şi atunci la Ioan sosind,

De el S-a botezat.

2 În Iordan a păşit Domnul,

Arătând o cale

Şi cel ce este credincios,

Numai pe ea merge;

Păşind unde era Isus,

Cu credinţă-n apă,

Şi c-o bucurie de sus

În El se botează.

3 Isus lucrul şi l-a sfârşit,

Aici jos pe pământ

Şi pe cap cunună i-a pus,

Tatăl prin Duhul sfânt.

Binecuvântat e locul,

Unde Isus era,

Şi fericit este omul,

Care Îi va urma.

370

1 SUS la arborele vieţii,

Lângă râul de cristal,

E ţara călătorilor,

Mai sus cum stelele stau;

Unde cei fericiţi cântă

Laudă Domnului Isus,

O, ce stare fericită,

Poate fi acolo sus.

2 Pe pământ nu am eu casă,

Ca străin călătoresc;

Patrie acolo sus am,

La Părintele ceresc.

Cum doreşte sufletul meu

Sus la Domnul ne-ncetat,

Unde învingătorii trăiesc,

În veci fără de păcat.

3 O, tot sufletul ostenit

Şi de sarcini apăsat,

De-ar veni-aici unde s-află

Acest loc adevărat;

Cel ce-n sângele lui Isus

Prin credinţă se spală,

Va primi-n locul sarcinii

Fericirea cerească.

371

1 SUS, Sioane, sus cu lumina,

De bucurie-ţi salte inima.

Cu-ndrăzneală-nainte sus,

Cu Domnul nostru Isus.

Corul

(:Sângele lui Isus ne spală de păcat.

Ce fericire am aflat:)

2 Dacă eşti ostenit şi-ntristat,

Vino la El ca să fii ajutat,

Pe braţele lui Isus,

Îţi vei afla repaus.

3 Pace în poporul Domnului

Să ne iubim toţi cu iubirea Lui.

Ura fie departe,

Ce Domnului nu-I place.

4 Cu scump preţ suntem răscumpăraţi,

În duh şi cuget toţi împreunaţi.

Deci, să ne luptăm cu toţi,

Contra vrăjmaşului nost'.

372   M. 152  

1 SUS tu călător descurajat,

Timpul vine Cel ce-a murit,

Pentru tine pe lemn de cruce,

Va domni o mie de ani.

Corul

O mie de ani bucurie-a fi,

Asta Ziuă de mult s-a spus,

Ziua Sionului e asta,

Ce şi profeţii au văzut.

2 Vestiţi asta, spuneţi la popor,

Că s-apropie libertatea,

Bucurie care va ţinea,

Într-o Zi de-o mie de ani.

3 Precum zorile dimineaţa,

Se răspândesc peste pământ,

Aşa Ziua Domnului va fi,

Strălucind o mie de ani.

4 Te-aştept, Te-aştept o scumpe Isus,

Când Te vei arăta, şi eu,

Să mă aflu vrednic cu Tine,

A domni o mie de ani.

373

1 SUNAŢI cântarea,

Luptaţi ca bărbaţi!

Ridicaţi steagul

Domnului!

Platoşa-ncingeţi,

Staţi tari ca ostaşi,

Credeţi promisiunile Lui.

Corul

Sus luptători, sub steag vă adunaţi!

Staţi toţi tari, păziţi  Cuvântul!

'Nainte dar, să-I cântăm Osana!

Isus ne duce la-nvingere.

2 Ridicaţi steagul, Voioşi înainte,

Cu-ndrăzneală staţi în luptă.

Deci să ne unim, Lupta dobândim;

Domnul ne va da învingere.

3 Doamne, bunule,

O, ajută-ne!

În graţia Ta ne-ncredem,

Lupta de-om găta,

Cunun-om avea,

Intrând în cetatea cerească.

M. 417   374

1 SUNT multe necazuri,

Şi atâtea nevoi,

Dară printre toate-i

Dumnezeu cu noi.

Deşi rana-i mare

Şi-arzător dorul,

Balsamu-i mai tare

Ce ni-l dă Domnul.

2 Balsamul acela

E Isus singur,

Minuni poate face

De cari te bucuri.

Deci, la El aleargă,

Vezi puterea Sa,

Lui te roagă: Doamne,

O, nu mă lăsa.

375

1 TE iubesc Isuse, ştiu că eşti al meu;

A lumii plăcere n-o mai doresc eu.

Cât bucuria Ta, alt nu preţuiesc,

De Te-am iubit cândva, acum Te iubesc.

2 Ca să mă răscumperi pe cruce-ai murit,

Te iubesc căci spinii, fruntea Ţi-au rănit.

Te iubesc că Tu pe mine m-ai iubit,

De Te-am iubit cândva, acuma este.

3 Te vreau în viaţă, în moarte Te iubesc;

Te preţuiesc Doamne pe cât timp trăiesc.

Şi când sudoarea morţii m-acopere,

Voi zice: Isuse, acum Te iubesc.

4 În faţa măririi, pe tronu-I ceresc,

Uita-îmi-voi jalea ce-n urmă-mi găsesc.

Pe cap purtând coroana vieţi-oi cânta:

De Te-am iubit cândva, este acuma!

375-A   M. 418  

1 TE voi găsi la izvorul,

    În frumoasa patrie?

Nu-nsetează sufletul tău,

După apa cea vie?

Glas de bucurie-a suna,

La-acel limpede izvor,

Întâlni-te-voi acolo-n

Oastea fericiţilor.

Corul

Da, mă vei găsi pe mine,

La al vieţii izvor,

Sufletul meu se bucură,

De-ntâlnirea-n viitor.

2 Găsi-te-voi la izvorul,

Unde-s mulţi iubiţi de-ai noştri?

Pe cari cu glorie îmbrăcaţi,

Acolo îi recunoşti.

În glas ceresc va răsuna,

Lauda noastră atunci,

L-aşa-ntâlnire măreaţă,

Nu doreşti tu să ajungi?

3 Găsi-te-voi la izvorul,

În casa Celui ceresc?

Când peste-a Lui prag voi intra,

Şi pe tine te doresc.

La mulţi săraci de-aici vine,

O viaţă veşnică,

O, ce bine a fi la Isus,

Vino, dar la odihnă.

376

1 TRÂMBIŢA Domnului

Când va suna, bucurie a fi,

Şi Dimineaţa frumoasă va luci;

Când cei aleşi dincolo

De ţărmuri se vor aduna,

Şi a Lui venire se va arăta.

Corul

Când va răsuna strigarea

Şi vom auzi chemarea,

Col-la ţărmuri, când ne-om vedea,

Împreună pe veci ne vom bucura.

2 În Dimineaţa când cei morţi

În Cristos vor învia,

Lumina veşnică toţi o vor vedea,

Când cei aleşi se vor aduna,

'N casa lor cerească,

Unde Mielul sfânt în veci luminează.

3 Să lucrăm cu toţii,

Pentru al nostru iubit Stăpân,

Despre a Lui mare iubire să vorbim;

Căci toate vor fi schimbate,

Şi-al nost' lucru s-arăta,

Şi a Lui iubire-n veci va rămânea.

377

1 TARE mă doare inima

Pentru voi totdeauna,

C-aşa a lăsat Tatăl ceresc

Ca de voi să mă-ndepărt.

Corul

Întristare totdeauna

(:Vom avea-o până vom intra:)

2 Fiii mei aceasta vă scriu,

Ca să nu păcătuiţi;

Că voi dacă păcătuiţi,

Pe Isus voi nu-L iubiţi.

3 Priviţi numai la Golgota,

De unde curge mila,

De la Domnul Isus Cristos,

Care din păcat ne-a scos.

378

1 TU eşti iubitul meu Sion,

Loc fericitor,

De unde mila curge jos

Tuturor păcătoşi.

Corul

O, prea iubitul meu Sion,

Vezi la tine grăbesc;

La tine cuget de multe ori,

Ştiu că pace dobândesc.

2 Soarele răsare-n tine;

Celor ce te caută,

Acolo toţi împreună,

Ce fericiţi cântă.

3 Acolo-i tronul lui Isus,

Patria veşnică,

Acolo vom răsuna toţi,

Cântare măreaţă.

379

1 ŢIE Dumnezeule

Cuvine-se laudă-n Sion.

Şi cinstindu-Te pe Tine,

Ţi se va plăti votul;

Tu Cel ce cu milostivire

Asculţi rugăciunea,

(:Pentru aceea către Tine

Aleargă toată fiinţa:)

2 Fericit este acela

Pe care Tu îl alegi;

Şi-l laşi să s-apropie

'N curţile Tale a locui.

De-a Tale bunuri,

A casei Tale ne vom sătura;

(:Gustând plăcerile în casa Ta

Ne vom bucura:)

380

1 UMILINŢA-I calea,

Pe care-a umblat Isus,

Iar tu-n mândria ta

Până când mergi tot în sus?

Tu vrei să fii mare?

Isus S-a înjosit!

Cine doreşte-n cer,

Să fie umilit!

2 Înţelepciunea mea,

Pleacă-te, nu fi-naltă!

Tot spicul gol stă-n sus,

Dar cel plin jos se pleacă!

Izvoru-n jos curgând,

Apa-i se sporeşte,

În urmă va fi râu,

Deci te înjoseşte!

3 Mai jos, o, ochiul meu!

Şi Dumnezeu priveşte

De sus spre cel umil,

Pe cel mândru-l urăşte.

De cauţi cele-nalte,

Groapa aproape este!

Pieri în noaptea morţii,

Deci umileşte-te!

4 Jos, mâinilor mele!

Iac-aici sunt cei săraci,

Faceţi bine cu ei,

Ei sunt ai lui Isus fraţi!

N-apucaţi în aer,

După trecătoare;

Domnul milă-a făcut,

Fiţi dăruitoare!

5 În jos inima mea!

Domnu-n tine-a locui!

Umilinţa, plată

Având coroană a primi!

Darul Duhului sfânt,

E-n valea-njosirii;

Fericiţi cari caută

Calea umilinţei.

 M. 282   381  

1 UNDE Isus S-a răstignit,

Domnul mi S-a descoperit,

Sânge-a vărsat pe Golgota,

Mântuire-acolo-am aflat.

Corul

O, Golgota, loc de jale,

Unde-a vărsat Isus sânge;

Tu-mi eşti loc de bucurie,

De unde fericirea-mi curge.

2 Soarele s-a întunecat,

Pământul s-a cutremurat.

Murind Isus toate a gătat,

Calea-n cer mi-a eliberat.

3 O, Isuse, cum poate fi,

Pentru mine c-ai suferit?

Inima mea, o, nu uita,

Ce s-a-ntâmplat pe Golgota.

382

1 URMAŢI-MI, ne strigă Cristos,

Creştini toţi împreună!

De sine lepede-se toţi,

Şi aşa-n a Mea urmă

Păşiţi, venind după Mine,

Luând crucea fiecine.

2 Eu sunt a voastră lumină,

Cu sfânta Mea viaţă;

În întuneric nu umblă

Care Mie-Mi urmează.

Eu sunt calea, să Mă căutaţi,

Şi în dreptate să umblaţi.

3 Cu inima iubesc, sunt blând,

În suflet sunt umilit,

Pe cel slab pe braţu-Mi purtând,

De cel rău îl fac scutit.

Tot simţul şi cugetul Meu

Este supus lui Dumnezeu!

4 Lucrul rău, Eu vi-l descopăr,

Ca de el să vă feriţi;

Ca să aveţi suflet liber,

Prin Mine vă mântuiţi.

La Mine aflaţi scutire,

Eu cerul vi-l voi deschide.

5 Vă este greu? Merg-nainte;

Eu tot lângă voi voi sta!

Eu vă voi pregăti cale,

În război Eu M-oi lupta;

Serv rău care se retrage,

Când Domnul-nainte-I merge!

6 Cine-şi va ţine viaţa,

Fără Mine-o va pierde;

Iar care-o pierde aceasta,

Sus în cer o găseşte.

Cel ce nu-şi va purta crucea,

Nu este vrednic a-Mi urma!

7 Să-L urmăm dar pe Domnul nost',

Cu trupul, cu sufletul!

Mergem în urma Lui voioşi,

Răbdăm cu El necazul.

Deci lupta să o dobândim,

Cununa vieţii primim!

383

1 VENIŢI creştini să cântăm

Domnului spre laudă;

Cântare să-I aducem,

Că El toate ne dă.

2 El e Păstorul cel bun,

Celor ce se supun;

Cât de iubit ne poartă,

În viaţa toată.

3 Iar Cuvântul Lui cel sfânt,

Ne poartă pe pământ;

Şi prin El noi toţi putem

Ca să ne mângâiem.

4 De ne apasă ceva,

Către Domnul strigăm;

El aude strigarea,

Şi ajutor ne dă.

384   M. 371

1 VESTIŢI toţi cu bucurie,

Dumnezeu e iubirea.

Cerul, pământul grăieşte,

Vesteşte şi natura.

Corul

Aleluia, ce adevăr!

Mintea abia-l cuprinde!

Vestiţi în glas de cântare,

Dumnezeu e iubirea!

2 Răsunaţi că asta lume,

Domnul aşa a iubit,

Încât pe Fiul Său cel sfânt,

L-a dat şi ne-a mântuit.

3 Fericit graiul ce strigă

Dumnezeu e iubirea!

Fericite-s inimile,

Cari de credinţă-s pline.

385

1 VESTIŢI toate popoarele

Bunătatea Domnului,

Lăudaţi prin mulţumire,

Mare-i îndurarea Lui;

Că El foarte ne-a iubit

Spre noi cu mil-a privit,

Pe Fiul Său cel sfânt L-a dat,

Prin El ne-a răscumpărat.

2 El mult să fie prea-cinstit,

Cel ce aşa ne-a iubit,

Că pentru noi din mărire,

Jos pe pământ a venit;

Ca aici să sufere,

Pe noi să ne mântuie.

O, Isus fii lăudat,

Că pe noi ne-ai răscumpărat.

386

1 VEZI în ţară străină, În Domnul tare,

Mic-armata lui Daniel, În Babilon stă.

Corul

Fă aşa ca Daniel,

Stai tare-n Domnul;

Îndrăzneşte cu voie,

A-L mărturisi!

2 O, de-ar fi mulţi luptători,

Pentru lucrul sfânt,

Să facă ca Daniel,

Vrăjmaşii-nvingând.

3 Sunt unii care se-nalţă,

Ca un uriaş,

Dar curând îi umilesc

Daniel şi-ai lui ostaşi.

4 Sus cu steagul lui Cristos,

Că timpul trece;

Gloata Satanei fuge,

Domnul va-nvinge.

387

1 VINO la apa vieţii,

Setos, ostenit şi slab;

Vino, că nu în zădar vii,

Aici vei afla repaus.

Corul

Grăbeşte-te nu-ntârzia!

Viaţă veşnică-ţi va fi plata.

Aici e apa vieţii,

Aici fie ţinta ta.

2 La acest izvor grăbeşte,

Umple-te de credinţă;

Aici păcatul se şterge,

Aici se-mparte milă.

3 Vino, la acest izvor sfânt,

Vindecare vei primi,

Vezi izvoreşte viaţa,

Bea, că fericit vei fi.

388

1 VREI să trăieşti pentru

 Isus şi să fii tot sfânt?

Vrei să umbli cu El pe

 drumul cel strâmt?

Vrei ca El să-ţi poarte a ta

 sarcină şi gând?

Lasă meargă cu tine.

Corul

Puterea Lui te poate întări;

Sângele Lui te poate curăţi;

Iubirea Lui te

poate-nsufleţi,

Şi vei şti că-i bine cu El a fi.

2 Vrei ca El să te ierte şi să-I urmezi tu Lui?

Vrei să ştii pacea şi mila harului?

Vrei ca El să te salveze, nicicând să nu cazi?

Lasă meargă cu tine.

3 Vrei să-ţi afli repaus în casa cerească?

Vrei să-L primeşti la tine-n inimă?

Vrei să lucrezi pentru El, având credinţă?

Lasă meargă cu tine.

389  D. 280 - N. 181 - M 280  

1 VESTEŞTE naţiunilor că

 Domnul e Rege,

Vesteşte! Vesteşte!

Vesteşte naţiunilor că ce le-aşteaptă,

Vesteşte! Vesteşte!

Vesteşte că puterea Lui n-are hotare,

Că e Împăratul păcii şi aduce pace.

Vesteşte şi strigătul tău sfârşit să n-aibă,

Vesteşte! Vesteşte!

2 Vesteşte naţiunilor: i-aici domnia Lui,

Vesteşte! Vesteşte!

Vesteşte păgânilor, că lanţul lor s-a rupt,

Vesteşte! Vesteşte!

Vesteşte celor ce plâng, că Isus trăieşte.

Vesteşte obosiţilor: odihnă este.

Vesteşte păcătoşilor: că-I mântuieşte,

Vesteşte! Vesteşte!

3 Vesteşte naţiunilor că Isus ia tronul,

Vesteşte! Vesteşte!

Vesteşte naţiunilor, că pierde păcatul,

Vesteşte! Vesteşte!

Vesteşte cu glas puternic printre văi şi munţi,

Vesteşte pe marea largă şi chiar între stânci,

Că sufletul obosit de-acum va fi fericit,

Vesteşte! Vesteşte!

390

1 O, cât de furtunoasă-I marea vieţii,

Barca-ntre valuri se luptă cu greu

Şi-n disperare noi ca-n faţa morţii,

Doamne spre Tine strigăm tot mereu.

2 Fie-Ţi de noi milă şi ne salvează,

Marea turbată ne-nghite de vii

Şi-n lupta vieţii ce mulţi dormitează,

Doamne Te-ndură de-ai Tăi mici copii.

3 În primele zile a vieţii noastre,

Luptând într-una cu greu şi amar,

Noi am rămas Doamne făr-de putere,

Deci Te grăbeşte a veni într-ajutor.

4 Iar prin valurile mării turbate,

Tu ne conduci către al Tău port divin,

Unde sufletele răscumpărate

Cânta-vor veşnic: sfânt, sfânt, amin.

391

1 NU mai fi trist, o, suflete dragă

Şi nu-ţi mai face inimă rea,

Căci se va schimba viaţa degrabă

Te iubeşte Isus, nu uita.

2 Ai tu nădejde-n Domnul preasfântul

Şi mai des roagă-te cu mult foc

Şi primi-vei tu pacea cea sfântă

Liniştindu-te iară pe loc.

3 Iar când valurile şi furtuna

Îţi răpesc din nou liniştea ta,

Tu ridică-ţi privirea spre Domnul

Care din nou te va mângâia.

4 Viaţa noastră Cristos ne-o conduce

Şi-n tot locul fi-va de ajutor!

Dăruindu-ne tot ce dorim noi,

Dragul nostru şi scump Salvator.

392

1 LA luptă fraţi pentru Cristos,

La sfântul Său război,

Drapelul Său să-l ţinem sus

Victoria-i cu noi!

Corul

El ne dă victorii

El ne dă şi glorii,

Celor ce se-ntorc la El

La divinul Miel.

2 O, ce frumos când eşti un fiu

Al Dumnezeului cel viu,

Spălat de ori şi ce păcat

Prin scump sânge vărsat.

3 Avem un lucru de-mplinit

Ce îngerii-l privesc

Şi sunt voioşi de negrăit

Când mulţi se pocăiesc.

4 Când lucrul nost' se va găta

Aici pe acest pământ

Coroana ne va aştepta,

În cer la Tatăl sfânt.

5 Apoi în veci cu Domnul sfânt

Vom lucra tot în plin,

Împlinind a Tatălui porunci

Spre slava Lui, Amin.

393

1 ADESEORI cărarea mea

E-o cale de durere,

E-o cale de-ncercare grea

Dar am şi mângâiere,

Căci ori şi cât de trist aş fi

Inima mea neîncetat,

E-n mâna bună a  Domnului

Şi de iubirea lui sunt apărat.

2 Adeseori suspin şi plâng

Şi amară-i viaţa mea,

Dar al iubirii foc nestins

Îmi umple inima,

Căci şi preabunul meu Isus

A plâns şi El şi-a suferit,

Să am curaj chiar El mi-a zis,

Căci El pe acel vrăjmaş l-a biruit.

3 Când norii negri mă cuprind

Şi eu sunt numai singur,

Amarul oare cui să-l spun

Şi-un sfat bun cui să-i cer?

Un prieten bun mi-a mai  rămas,

Iar în necaz un frate drag,

Lui pot să-i spun necazul meu

Şi gândul meu întreg

Doar Lui să-l spun.

394

1 AM auzit de-o ţară şi de-o lumină sfântă,

Am auzit de ea şi inima ne cântă.

Suntem străini aicea şi peregrini în lume,

Obosiţi şi frânţi de chin şi amărăciune.

2 Dar ni s-a spus c-acolo avem o locuinţă

Şi nu vom mai fi singuri în chin şi suferinţă.

Noi ştim că ţara-i bună, plăcută şi frumoasă,

Acolo-i viaţa lungă şi fericire aleasă.

3 Şi ni s-a spus că-acolo sunt câmpii înverzite

Şi iarbă legănată şi flori neveştejite.

În pustiu şi-n deşerturi sunt mândri trandafiri

Frumoşi ca şi din Saron, podoabe de safir.

4 Pe câmpuri înverzite e cor de păsărele

Ce cântă imnuri sfinte în stol, pe note grele.

Pe bolta cerului se-aud coruri cereşti,

Saluturi şi cântări pe harfe îngereşti.

5 Am auzit de Tine, coroană şi veşmânt

Şi de braţele albe tot în argint ţesut.

Am auzit de sfânta cetate aurită

Cu flori şi mărgăritar frumos împodobită.

6 Am auzit de îngeri şi sfinţi nemuritori,

Cântând pe harfe de-aur şi-n cor înălţător,

Pe muntele cel sfânt, pe marea de cristal

La pomul de viaţă, de lângă râu pe mal.

7 Împăratul măririi tronează-n aceea ţară,

Toţi Îl laudă-n cor şi-n glasuri de chitară.

Acolo noi vedea-vom frumuseţea Lui,

Pe mândrul nostru Rege cu oastea cerului.

8 Acolo locui-vor în fericire sfântă,

Cei ce-au păstrat credinţa şi legea neclintită.

Toţi îmbrăcaţi în alb, iubire şi credinţă,

Vor fi de-apururi veseli în viaţă veşnică.

395

1 A sosit ziua cea mare

A lui Dumnezeu regat,

A sosit ziua pe care

Toţi profeţii au aşteptat.

2 Toţi profeţii din vechime

Au prezis această zi,

Au prezis, iat-o că vine,

Dar cine-o va suferi?

3 Aurora dimineţii

E negură deasă-n zori,

Este ziua judecăţii,

Fericiţi cei veghetori.

4 Păzitorul lui Israel

A venit în templul Său,

Cu al Său nume Emanuel

Ce înseamnă Dumnezeu.

5 Cu toiag de fier va bate

Necredinţa din popor.

Va răsplăti orice faptă

Bună, rea a tuturor.

396

1 AŞA ca un trandafir frumos mirositor

Şi ca un crin din văi e al nostru Salvator.

El umple inimile de-al iubirii miros

Şi le-nviorează în luptă aicea jos.

Corul

Domnul e puternic,

Biserica Lui stă,

Satan se luptă dar ei

(:nu-i strică:)

Înconjurată de duşmani, ea învinge mereu

Că-i condusă de Duhul lui Dumnezeu.

2 Ca un măr în pădure, între merii sălbatici

Aşa a fost Isus pe pământ aici.

El plin de-al iubirii rod spre toţi a întins har

Şi omul l-a pus pe cruce la Calvar.

3 Ca şi sarea-n lume şi lumina aprinsă

E Biserica de duşmani neînvinsă.

Ea tot răspândeşte gust bun şi lumină

Şi aşteaptă Domnia Lui, ca să vină.

397   M. 214

1 AŞTEPT, aştept pân' zorile

Lucesc mai înveselit.

Aştept, aştept pân' umbra zboară

Din creasta pământului,

Pân' umbra se-ndepăr-tează

Şi ziua vine cu dor,

Prin auroră lucesc

Razele luminoase.

2 Aştept ca prin zori, de soare

Dreptatea să-nsenine.

Ceaţa groasă a părtinirii

De-a ei raze-or dispărea,

Pân' de gloria radiantă

Mileniul va sosi,

Mândria din întuneric

Lucirea ei o alungă.

3 Aştept restatornicirea

Ce-i promisă prin Cuvânt,

Când toţi cei răscumpăraţi

Pe Dumnezeu vezi iubind.

Aproapele unul pe altul

În iubire drepţi vor fi

Şi-n Isus va fi locaşul

Cari pe toţi ne-a mântui.

398

1 AŞTEPTĂM cu drag Isuse, sfântul Tău Regat

Unde armele s-or face pluguri de arat.

În curând va fi iubire, dreptul va-nflori

În a lui Isus regat bucurie-a fi.

Corul

Iubirea va umplea întrgpământul,

Între popoare pacea vadomni,

Căci Împăratul lumii va fi Domnul

Al nostru Domn Isus din veşnicii.

Şi atunci pe pământ va fi ca în Rai,

Pacea va domni şi nu va fi război.

Săbiile lor se vor sfărâma

Şi atunci peste tot va domni dragostea.

2 Lupul va sta lângă miel şi se vor juca,

Leul va mânca la fel paie, ca vita.

Nici un rău nu va mai fi pe muntele sfânt,

Căci Cristos va-mpărăţi pe-ntregul pământ.

3 Din pământ va răsări neprihănirea

Şi din cer va guverna cu Biserica.

O mie de ani va fi nunta pe pământ

Când Cristos va-mpărăţi, Mirele cel sfânt.

399

1 CÂNTAREA cea mai mi-nunată, când răsuna-va pe pământ,

Atunci în ziua când domni-va Isus cu ai Săi din cerul sfânt.

Acordul ei cel plin de farmec uni-va cetele de mii,

De îngeri care-au cântat în cor, sublimele ei armonii.

Corul

Osana, osana suna-va în inimile tuturor,

Cântând slăvita biruinţă a  marelui nost' Salvator.

2 Atunci se va preda-n mâna Lui, Stăpânului adevărat,

Împărăţia lumii care zăcut-a atâta în păcat.

Atunci s-a-ndeplini dreptatea pe veşnicii de veşnicii,

În lumea-n cari de atâtea veacuri domnit-au negrele urgii.

3 Iar cerul cel sfânt plin de  laudă unit va fi cu acest pământ,

Pe veşnicii de veşnicii prin numele Isus cel sfânt.

Împărăţia păcii sfinte va fi atuncea peste tot

Cântându-se de toţi osana, sfânt, sfânt e Domnul Savaot.

400

1 CÂNTAREA veche preaslăvită, în miez de noapte, atunci,

Cântatu-s-a de îngeri sfinţi, pe harfe de aur dulci.

În lume pace şi între oameni bună învoire frăţească,

În linişte pe lume vine cântarea îngerească.

2 Că lumea suferit-a multe-n războaie şi-n păcat

Şi jalea două mii de ani pe harfe s-a cântat.

Războinicii nu ascultară  de muzica cerească,

Jos arma, luptători, auziţi cântarea îngerească.

3 Şi voi cei preaîmpovăraţi şi gârboviţi de-a vieţii greu,

Ce-n trudă pâinea câştigaţi  cu paşi munciţi mereu,

Auziţi, sunt veştile prea-bune care vin să fericească,

Apropiaţi-vă şi admiraţi cântarea îngerească.

4 Că iată, timpii proorociţi îndată au să vie,

Şi-n cercul anilor sosi-va şi Vârsta aurie,

Când pacea-n lume trium-fa-va şi iar o să strălucească,

O lume-ntreagă îngâna-va cântarea îngerească.