Aceasta este marea expresie a Bibliei - caracteristica cheie a Creştinătăţii. Aceasta este temelia marelui plan de creare şi de răscumpărare, şi principiul fundamental în componenţa Cuvântului lui Dumnezeu.

            Acesta este adevărul, Adevărul, după cum şi Dumnezeu este adevărat, personificarea tuturor celorlalte adevăruri; astfel că orice atunci când este corect înţeles, dacă nu este în armonie cu acesta, atunci trebuie să fie fals. “Dumnezeu este iubire”, veşnic şi neschimbător. Tot ce El a făcut sau tot ce va mai face poate doar să exprime infinita Sa plinătate. Toate însuşirile Sale sunt puse în acţiune şi controlate de către iubire.

            “Dumnezeu este iubire”. Mulţi simt, ca rezultat al educaţiei lor, că Dumnezeu Îi urăşte, dar că Hristos Îi iubeşte; alţii cred că Hristos a cumpărat iubirea Tatălui. La ambele vederi le răspunde Hristos prin cuvintele: “Dumnezeu atât de mult a iubit lumea, încât Şi-a dat pe singurul Lui fiu” - Ioan 3:16. Lucrarea lui Hristos nu este de a cumpăra  iubirea Tatălui, dar ca s-o manifeste. De fapt, dacă nu ne uităm din punctul de vedere cum învaţă teologii, cuvintele lui Hristos sunt adevărate: “Eu şi Tatăl Meu una suntem” - una în scop şi în lucrare.

            Hristos S-a rugat Tatălui ca discipolii Săi să poată fi una, “chiar cum noi suntem una”. “După cum Tu, Tată, eşti în mine şi eu în Tine, ca şi ei să fie una în noi” - Ioan 17:21. Astfel El a putut fi numit: “Emanuel - Dumnezeu este cu noi”. “Şi fără îndoială, mare este taina evlaviei: Dumnezeu a fost manifestat în trup” - 1 Tim. 3:16. Dumnezeu Şi-a dat fiul Său. Fiul “S-a dat pe sine Însuşi pentru noi”. Cu adevărat ei sunt în armonie. Iubirea infinitului Dumnezeu nu poate fi nici creată nici cumpărată, ci ea poate fi manifestată. Aceasta este o parte a lucrării Fiului lui Dumnezeu - să-l dezvăluie pe Tatăl. A-şi dezvălui iubirea Lui este să se dezvăluie pe El Însuşi, pentru că “Dumnezeu este iubire”. Fără Hristos sau în afară de Hristos Dumnezeu nu poate fi cunoscut. Tatăl nu-l dezvăluie pe Fiul, dar Fiul Îl dezvăluie pe Tatăl, “Pentru că nici un om nu cunoaşte pe Fiul decât Tatăl, şi nici un om nu cunoaşte pe Tatăl decât Fiul, şi acela căruia vrea Fiul să i-L dezvăluie”. Nici un teolog nu are nevoie să încerce o explicare a calitaţii Divine de Fiu a Domnului nostru. “Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El” - “Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii” - Col. 1:19 şi 2:9. El este Cuvântul, adevărul, personificarea a tot ceea ce este bun şi adevărat, şi în mod emfatic Descoperirea lui Dumnezeu. “Cuvântul a fost cu Dumnezeu şi Cuvântul a fost Dumnezeu”. “Cuvântul a fost făcut trup omenesc”. El a luat natura noastră, “chip de rob, şi a fost făcut asemenea oamenilor” - Filip. 2:7. El, despre care a fost spus: “Să I se închine toţi îngerii lui Dumnezeu” (aceasta ar trebui să includă şi pe Mihail) şi “Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule! este în veci de veci” - Evrei 1:6, 8. “A lăsat gloria pe care a avut-o la Tatăl înainte de întemeierea lumii”, “S-a făcut de nimic”, “a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii”, “pentru suferinţa morţii, Îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, ca El, prin harul lui Dumnezeu, să guste moartea pentru toţi” - Evrei 2:9.

            Mare bunăvoinţă! Gloroasă iubire! A cui iubire? A ambilor, a Tatălui şi a Fiului, dar în primul rând a Tatălui. “Dumnezeu atât de mult a iubit că a dat”. Iubirea a cauzat darul. “Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi” - Rom. 5:8. “Şi toate lucrurile acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu El prin Isus Hristos, şi ne-a încredinţat slujba împăcării, că adică, Dumnezeu care era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în seamă păcatele lor” - 2 Cor. 5:18, 19. Rândul din cântare “Dumnezeul meu este împăcat” s-a schimbat foarte bine în “Lui Dumnezeu îi sunt împăcat”. Omul este acela care este în afara ordinii - şi Dumnezeu este în Hristos ca să câştige pe pribeag înapoi. Dumnezeu urăşte păcatul, dar iubeşte pe om. Un motiv pentru care Dumnezeu urăşte păcatul este că El iubeşte omul, şi păcatul distruge fericirea omului şi dacă omul ar persista în el, El l-ar nimici pe om însuşi. “Voi v-aţi distrus înşişi, dar în Mine vă găsiţi ajutorul” spune Domnul. “Harul lui Dumnezeu, care aduce salvarea tutror oamenilor a fost arătat”. Harul este iubirea şi favoarea. Dumnezeu în Hristos aduce salvarea tuturor oamenilor în mod absolut, în ceea ce priveşte recuperarea a ceea ce a fost pierdut în Adam, “Care vrea ca toţi oamenii să fie salvaţi”. “După cum toţi mor în Adam, tot aşa toţi vor fi făcuţi vii în Hristos”. Astfel “Noi ne încredem în Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul TUTUROR OAMENILOR, şi în mod special al celor ce cred“ - 1 Tim. 4:10.

            El nu numai că a răscumpărat pe om din ceea ce a fost pierdut în Adam, dar a făcut posibile realizări mai înalte, aducând mântuirea aproape, în limitele posibilităţii a tuturor oamenilor, şi El este “autorul unei mântuiri veşnice pentru toţi cei ce-l ascultă” - Evrei 5:9. El nu numai “S-a dat pe Sine Însuşi ca preţ de răscumpărare pentru toţi (ca să-l cumpere pe om înapoi din moarte)” dar aceasta “trebuie să fie mărturisit la timpul potrivit” - 1 Tim. 2:6. El nu numai “va mântui pe toţi oamenii” (din pedeapsa Adamică), dar de asemenea Îi va face să “vină la cunoştinţa adevărului” - versetul 4. Astfel, şi la “timpul potrivit”, El este “Lumina adevărată care luminează pe fiecare om care vine în lume” - Ioan 1:9. Toţi cei care au murit fără o adevărată lumină, vor fi luminaţi în viitor, şi cuvintele îngerului se vor adeveri: “Iată, vă aduc o veste bună de mare bucurie, care va fi pentru tot poporul” - Luca 2:10.

            Salvarea din moarte este garantată tuturor prin Răscumpărare; salvarea din păcat este făcută posibilă pentru toţi prin lumină, şi tot acesta este aranjamentul Tatălui, prin Fiul Său, care a fost numit Răscumpărător, şi de asemenea “Cap” - “Întâi născut” din noua rasă în viaţa Spirituală şi nemuritoare. El readuce vechea ordine de lucruri tuturor, şi împarte pe cea nouă la atâţia câţi vor primi şi vor asculta adevărul.

            Cât de adevărat este că: “Cine nu iubeşte, n-a cunoscut pe Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este iubire” - 1 Ioan 4:8. “Iubirea este din Dumnezeu” - versul 1. “Dragostea lui Dumnezeu s-a arătat prin faptul că Dumnezeu a trimis pe unicul Său Fiu conceput, în lume, că noi să trăim prin El” - versul 9. “Şi dragostea este ... că El ne-a iubit pe noi” - versul 10. “Noi Îl iubim pentrucă El ne-a iubit întâi” - versul 19. Datorită atâtor de multe mărturii, cine s-ar putea îndoi de iubirea Tatălui, sau ar crede că ea a fost cumpărată prin moartea lui Hrisots. Moartea lui Hristos satisface necesitatea omului, în ceea ce priveşte viaţa omului pierdută; prin urmare El a cumpărat omul, şi nu Dumnezeu. Dumnezeu a aranjat aceasta ca o mare manifestare a iubirii Sale faţă de om. “Căci aţi fost cumpăraţi cu un preţ, proslăviţi dar pe Dumnezeu”. “Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Său de negrăit”. Noi iubim Dătătorul şi noi iubim şi Darul. “Pe care nu L-am văzut noi Îl iubim”. Cine s-ar abţine să nu se alăture la marele cor al îngerilor: “Slavă lui Dumnezeu în locurile prea Înalte, şi pe pământ, pace, bunăvoinţă către oameni” - Luca 2:14.

J. H. P.

====================