Viziunea lui Ezechiel despre valea oaselor uscate, o mare multime, care s-au adunat, pe care au crescut tendoane si piele, se presupune în general ca reprezinta învierea mortilor. Dar aceasta presupunere pare a fi eronata. Profetul spune ca aceasta ilustratie reprezinta învierea sperantelor lui Israel. Întâi oasele uscate ale sperantei, apoi tendoanele puterii si în final frumusetea si completarea. Citim: „Oasele acestea sunt întreaga casa a lui Israel. Iata, ei zic: «Ni s-au uscat oasele, ni s-a dus nadejdea [de a fi iarasi o natiune]; suntem pierduti»”. Ezec. 37:1-14.

Împlinirea acestei preziceri pare sa fie acum în progres printre poporul evreu. Numai cu putin timp în urma ei nu aveau nici o speranta; apoi a venit sionismul, speranta oaselor uscate într-o usurare a suferintei, dar fara nici o credinta în Fagaduinta Avraamica. Mai târziu vedem speranta evreilor în Fagaduinta Avraamica crescând si adunându-se cu putere, bogatie si credinta. Evident, timpul nu este departe când speranta lor nationala va fi restabilita si ei se vor bucura din nou ca popor. Isa. 40:1, 2; Rom. 11:25-33.

Scripturile spun despre învierea mortilor, ca nu corpul care moare va fi înviat. Corpul se întoarce în tarâna. În dimineata Domniei lui Mesia, Dumnezeu va da prin El fiecaruia din rasa lui Adam „un trup, dupa cum voieste” El. Putinii evlaviosi de acum vor avea parte de Întâia Înviere la glorie, onoare si nemurire, natura divina, mult mai presus de îngeri. Apoi va veni binecuvântarea lui Dumnezeu peste lume, ca sa-i restabileasca - sa le dea corpuri pamânesti. Evident, este cu mult mai usor pentru Dumnezeu sa le dea un corp nou, dupa cum si intentioneaza, decât sa adune fiecare atom din tarâna de pretutindeni ca sa refaca acelasi corp, asa cum am presupus noi odata. Nici un pasaj din Scriptura nu mentioneaza învierea corpului, dar multe pasaje mentioneaza învierea sufletului, care va fi trezit si va primi un corp nou, pamântesc pentru clasa pamânteasca, ceresc pentru clasa cereasca. 1 Cor. 15:37-40.