CRUCIADE SI CRUCIATI

Pag. 79


CRUCIADE SI CRUCIATI



Numele crestin devenise popular în Europa. Aproape oricine era recunoscut ca crestin, daca nu se lepada de acest nume pretinzând ca este evreu. Rastimpul de somnolenta a fost întrerupt prin ceea ce unii ar numi o izbucnire de fervoare fanatica, ce pretindea ca crestinii trebuie sa lupte împotriva turcilor, a evreilor si a altora. Cruciadele si-au lasat urma în istorie. Sub spiritul acelei vremi, mii de oameni dintre cei mai nobili au calatorit mii de mile pe mare si pe uscat ca sa lupte pentru Cruce împotriva Semilunii. Faptul ca Ierusalimul era sub stapânire musulmana a fost considerat deosebit de suparator, si mii de vieti si de averi au fost cheltuite în „cruciade pentru eliberarea Sfântului Mormânt de sub turcii pagâni”.

Din punctul de vedere al zilelor noastre si al întelegerii mai clare a lucrurilor, oamenii numesc cruciadele în general o izbucnire de nechibzuinta, o risipa de efort, o manifestare a ignorantei si bigotismului. Dar poate ca crestinii de astazi au ceva la fel de nechibzuit si irational. Mintea umana este întotdeauna activa într-un fel. Nebunia altora este mai usor de recunoscut decât a noastra proprie.

Într-o zi se va recunoaste ca crestinatatea este astazi tot atât de nechibzuita în anumite privinte ca si pe vremea cruciatilor. Oare marile regate ale Pamântului nu se autodenumesc diviziuni ale crestinatatii (Împaratiei lui Cristos)? Oare nu construiesc vase mari de razboi, numai o singura salva de tun costând o avere? Oare nu antreneaza mari armate si le echipeaza cu masinarii de razboi costisitoare? Pentru ce? Fie pentru ca au planuri rele împotriva altor asa-zise natiuni crestine, fie ca n-au încredere în ele. Ce nechibzuinta pare aceasta!

Cu cât va fi mai bine când Cuvântul lui Dumnezeu va fi pe deplin acceptat si când spiritul lui de dreptate si iubire va guverna lumea! Atunci bogatia si energia, risipite în cruciade, vase de razboi si armament, vor fi folosite pentru progresul general al oamenilor. Numai Împaratia lui Mesia poate restabili omul la chipul lui Dumnezeu si poate face glorios asternutul picioarelor Sale.



Pag. 81