“Cei înţelepţi vor străluci ca strălucirea cerului, şi cei ce vor învăţa pe mulţi să umble în neprihănire vor străluci ca stelele în veac şi în veci de veci” (traducerea Cornilesu; n. t). — Daniel 12:3

Când ne gândim cine sunt înţelepţii despre care se vorbeşte în acest text, ne vine în minte cu mare forţă întrebarea semnificativă a lui Pavel: “Unde este înţeleptul? Unde este cărturarul îcare se laudă cu înţelepciunea saş? Unde este vorbăreţul veacului acestuia? N-a făcut Dumnezeu nebunie înţelepciunea lumii acesteia? Căci întrucât în înţelepciunea lui Dumnezeu, lumea cu înţelepciunea ei n-a cunoscut pe Dumnezeu, Dumnezeu a binevoit să mântuiască pe cei care cred, prin nebunia predicării îpredicând despre această nebunieş.” (1 Corinteni 1:20, 21). Şi aceşti credincioşi sunt într-adevăr înţelepţii la care se referă textul nostru.

Acei care cred, atât de complet, mărturia lui Dumnezeu încât se supun cu totul voinţei Sale, sunt într-adevăr înţelepţi. Ei în mod înţelept şi-au ales partea cea bună care nu va fi luată de la ei. Este adevărat că în această lume rea, din prezent, ei vor avea strâmtorare, întocmai ca şi Domnul lor; dar dacă ei îndură ca buni soldaţi, credincioşi până la moarte, răsplata lor eternă este sigură. Răsplata promisă este dincolo de această vale a plângerii şi de valea umbrelor morţii. Atunci, aceştia care au suferit aici, purtând dispreţul lui Cristos cu umilinţă, care au luat zilnic crucea şi L-au urmat pe El, care au aderat cu nobleţe la principiile adevărului şi ale dreptăţii, şi cu credincioşie şi-au conformat viaţa acestor principii, care s-au desfătat în Domnul şi zilnic au meditat la legile Sale; care s-au devotat cu credincioşie să facă voia Sa, sacrificând-o pe a lor — aceştia vor străluci curând ca soarele, ca strălucirea bolţii cereşti, în Împărăţia Tatălui lor.

O, voi cei obosiţi, ridicaţi capetele, voi inimi întristate, fiţi veseli, căci acum eliberarea voastră este aproape, chiar la uşi! Curând necazurile acestui peregrinaj pământesc se vor sfârşi, şi slava voastră se va arăta.

Este un fapt vrednic de luat în considerare, că pe măsură ce ne apropiem de împlinirea speranţelor noastre glorioase, împotrivirea puterilor întunericului devine tot mai severă şi mai subtilă. Şi cei care umblă singuri, prin credinţă, trebuie într-adevăr să aibă o credinţă foarte puternică pentru a duce cu succes lupta până la sfârşit şi să câştige coroana de slavă a celor victorioşi. De aceea preaiubiţilor, să păstrăm întotdeauna în minte aceste scumpe făgăduinţe ale lui Dumnezeu. “Mângâiaţi-vă, deci, unii pe alţii cu aceste cuvinte.”

În timp ce această slavă, peste măsură de mare, trebuie să se descopere curând în Biserica învingătoare, există o slavă mai mică, dar cu toate acestea mare, care va fi arătată în toţi cei care au iubit şi au înfăptuit dreptatea în toate veacurile trecute. Credinciosul Noe, propovăduitor şi împlinitor al neprihănirii, credinciosul Avraam, pentru care voia Domnului a fost de cea mai mare importanţă, credincioşii Enoh, Ilie, Moise, Aaron, Iosua şi Caleb şi mulţi alţii, de care lumea nu era vrednică, vor străluci curând ca stelele în faza pământească a Împărăţiei lui Dumnezeu, în veci de veci. Evrei capitolul 11.

În sfârşit, când dreptatea va fi stabilită pe pământ şi oamenii vor fi învăţat să aprecieze ceea ce este curat, frumos şi bun, când iubirea generoasă va înlocui tot egoismul, atunci într-adevăr faptele bune şi influenţele binecuvântate ale acelora care în mijlocul păcatului şi răutăţii au căutat să întoarcă pe mulţi la dreptate, vor fi în memoria oamenilor şi vor primi de la ei răsplata lor dreaptă de apreciere şi laudă. Ei vor străluci ca stelele în vecii vecilor.

Cât de înviorătoare este perspectiva îndeplinirii glorioase a planului divin! Să ne bucurăm şi să ne veselim, şi zilnic să ne străduim să ne dovedim vrednici de slava făgăduită celor care-L iubesc pe Dumnezeu şi celor chemaţi după planul Său.

Turnul de Veghere din 01. 04. 1896 [1955]