Începutul anului este un moment potrivit pentru a privi împrejurările în care trăim şi speranţele în via Domnului. Când medităm asupra cuvintelor profetice: “Adunaţi-Mi pe credincioşii Mei", observăm că aceste cuvinte trebuiau să se îndeplinească în decurs de aproape 1900 de ani. Chemarea, alegerea şi adunarea acestor credincioşi, s-a făcut din toate limbile, naţiunile şi popoarele, pentru a fi moştenitori cu Cristos în Împărăţia Sa — pentru binecuvântarea lumii în Veacul viitor.

Noi vedem în ce mod a folosit Domnul mărturia urmaşilor Săi credincioşi pentru ducerea la îndeplinire a acestei chemări şi pentru a vesti cuvântul învăţăturii Sale. Domnul Isus, când S-a despărţit de ucenicii Săi, i-a învăţat să meargă în toată lumea şi să  ducă vestea adevărului şi a milei Sale peste tot. Ucenicii şi-au îndeplinit misiunea divină; după cum vedem din relatarea Bibliei, ei au mers în toate părţile şi “au vestit pe Isus şi învierea".

Soli pentru Cristos

Când Pavel a vorbit despre privilegiul său în serviciul Domnului, a zis: “Da, mie, cel mai mic dintre toţi sfinţii, mi-a fost dat harul acesta să vestesc printre neamuri evanghelia bogăţiilor nepătrunse ale lui Hristos" (Efeseni 3:8). El aminteşte bisericii că ea, de asemenea, are parte în această însărcinare: “Şi toate acestea sunt de la Dumnezeu, care ne-a împăcat cu Sine prin Isus Hristos şi ne-a încredinţat slujba împăcării: că adică Dumnezeu era în Hristos, împăcând lumea cu Sine, neţinându-le în socoteală păcatele şi punând în noi cuvântul acestei împăcări. Noi deci suntem trimişi împuterniciţi pentru Hristos; şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, pentru Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu!" — 2 Corinteni 5:18-20.

Dacă ne uităm de-alungul Veacului Evanghelic şi privim zilele noastre, în lumina profeţiei, recunoaştem că Biserica aproape şi-a îndeplinit misiunea, pentru că fără îndoială noi ne aflăm foarte aproape de sfârşitul acestui Veac. Dar Biserica nu trebuie să înceteze această mărturie, atâta timp cât ea este în carne. Totuşi, afară de aceasta, noi avem dovezi puternice că Biserica trăieşte în timpul adunării sau strângerii, pe care Domnul l-a numit timpul secerişului, care, după cum El a zis, va fi “sfârşitul veacului". Acesta este un timp când mărturia, fiind dată prin expunerea adevărului într-un mod clar, îi va influenţa pe toţi cei ce veghează şi aduce cu sine lumină, putere şi mângâiere, — da, ea ajută pe adevăraţii credincioşi să poată aştepta “ziua Domnului" în linişte, chiar în mijlocul încercărilor, şi în cele din urmă îi pregăteşte pentru a putea intra în prezenţa Mirelui ceresc.

Şi cine dintre noi poate susţine, că această lucrare nu se face şi acum în mod regulat? Există un număr mare de creştini, în toată lumea, care în zilele noastre au fost luminaţi şi care au aflat puterea adevărului în aceste zile din urmă; şi există încă şi alţii, care în mijlocul cernerilor, examinărilor şi încercărilor de credinţă, prin o clară înţelegere a adevărului, au primit un mare ajutor, ceea ce este important în împrejurările şi situaţia poporului lui Dumnezeu din aceste zile.

Servind corpului lui Cristos

Şi în aceasta constă privilegiul nostru. În timpul când, la prima Sa venire, Domnul nostru umbla cu ucenicii Săi, strângând recolta secerişului Veacului Iudeu, El a îndemnat pe ucenicii Săi să-L roage pe Domnul secerişului să trimită mai mulţi lucrători în via Sa.

Considerând faptul că în toată lumea există fraţi, răspândiţi peste tot şi descurajaţi, şi unii dintre ei sunt dezorientaţi, şi ştiind că pentru ei există o veste care le-ar putea aduce bucurie şi i-ar mângâia, şi le-ar putea fi de mare ajutor, nu este oare potrivit ca noi să îndeplinim acest serviciu la care într-adevăr suntem însărcinaţi de Domnul, care ne-a arătat privilegiul nostru de a-i servi pe fraţi, de a-i face în stare să devină tari în Domnul şi în puterea tăriei Lui? Nu ar fi oare plăcerea Domnului, când toţi ucenicii Săi credincioşi ar fi preocupaţi să servească fraţilor lor în situaţia grea de astăzi? Da, toţi fiii adevăraţi ai lui Dumnezeu ar trebui să se roage, ca Domnul să trimită mai mulţi lucrători şi mai mult ajutor pentru sprijinirea urmaşilor Săi. Nu este oare potrivit ca inima acestora — a fiecăruia care înţelege situaţia prezentă — să se umple tot mai mult cu interesul de a căuta tot felul de mijloace raţionale, pentru înaintarea cauzei Domnului şi servirea fraţilor?

Prin aceste cuvinte nu avem intenţia să încurajăm pe cineva la o lucrare de propagandă. Serviciul nostru nu este de a face propagandă, după cum această expresie se înţelege în mod general. Datoria noastră nu este să vestim un sistem sau un oarecare plan omenesc, şi tot aşa datoria noastră nu este să întărim şi să susţinem un sistem sau organizaţie bisericească. Noi nu avem o astfel de lucrare în mijlocul nostru, ci de a recunoaşte în mod clar simplicitatea şi ordinea Bisericii primitive: “…unul singur este Îndrumătorul vostru: Hristos; şi voi toţi sunteţi fraţi". (Matei 23:8) Ca soli ai lui Cristos suntem atenţi numai la privilegiul serviciului Evangheliei adevărate, şi aceasta înseamnă a ajuta pe fraţi să dezvolte caracterul lui Cristos şi a-i încuraja în dezvoltarea roadelor Spiritului sfânt, mângâind pe toţi cei apăsaţi, după cum Îi place Domnului să ne conducă.

Ajutând pe cei încercaţi

Într-adevăr, noi am observat că binecuvântarea Domnului a fost revărsată într-un mod abundent asupra serviciului, care dintr-un punct de vedere pare ca o slabă osteneală a fraţilor, care au lucrat împreună în acest serviciu. Cercetarea fraţilor prin “Studii în Scripturi", fără îndoială că le-a adus o mare îmbărbătare şi întărire şi le-a ajutat să-şi cunoască drumul mai clar. Noi am observat că în timp scurt, mulţi dintre fraţii cu care în anii trecuţi, mai mult sau mai puţin am fost uniţi, fraţi care prin împrejurările şi încercările deosebite din aceste zile grele au fost neliniştiţi şi apăsaţi s-au trezit şi au înţeles cuvântul Păstorului bun: “Iată drumul, mergeţi pe el!".

Cu această ocazie vrem să amintim, că fiind în timpul înnoirii abonamentelor, am fost foarte încurajaţi prin diferite scrisori ale fraţilor din toate părţile, care reînoindu-şi abonamentul la această revistă, şi folosindu-se de ocazie, şi-au exprimat recunoştinţa într-o privinţă sau alta în mod lăudabil. Afară de aceasta, lista abonamentelor s-a mărit prin noi abonamente. Unii din aceşti noi abonaţi sunt fraţi a căror atenţie nu demult a fost îndreptată asupra revistei noastre, iar alţii sunt dintre aceia care vreau să contribuie la binecuvântarea altora. Iar alţii sunt activi în răspândirea literaturii adevărului; şi aceştia în continuu aduc veşti îmbucurătoare, din diferite părţi.

Sunt încă ocazii preţioase

Totodată vrem să explicăm şi aceea că, tipărind revista, întotdeauna am tipărit mai multe, cu un oarecare număr, şi de aceea ne adresăm acelora, dintre cititorii noştri, care se află într-o situaţie mai favorabilă şi ar putea oferi câte un exemplar în munca de mărturie. Aceste numere stau la dispoziţia prietenilor noştri. Doritorii pot să ne trimită numele şi adresa celor ce iubesc acest adevăr, şi noi le vom trimite exemplarele pe adresa lor.

De asemenea, cei ce au cercetat pe fraţi au adus o mare binecuvântare; s-a dorit şi se doreşte în mod deosebit, ca aceste vizite să fie continuate cu regularitate. Astfel, adesea se întâmplă că un frate care cunoaşte bine adevărul prezent, este de mare ajutor prin încurajarea şi îmbărbătarea celor descurajaţi. Deocamdată vizita se face numai la unul sau la doi, iar apoi şi la mai mulţi, care sunt obişnuiţi să se adune împreună pentru studierea Cuvântului şi pentru a mulţumi lui Dumnezeu pentru binecuvântările primite.

Deoarece astăzi se pare că sunt multe şi preţioase ocazii pentru lărgirea serviciului şi ajutorarea fraţilor, noi într-adevăr am dori ca mai mulţi din poporul Domnului să fie activi, ca să se poată face mai mult serviciu în interesul tuturor.

El vine cu bucurie

Întocmai după cum nu putem crede că ar fi voia Domnului ca noi să cerem bani, ci doar să folosim în modul cel mai înţelept tot ce El ar vrea să ne dea, tot aşa credem că nu ar fi voia Domnului ca noi să forţăm un oarecare serviciu pentru El. Noi, numai atragem atenţia asupra ocaziilor ce se prezintă pentru serviciu şi privilegiile oferite nouă şi asupra avantajelor şi binecuvântărilor care întotdeauna se înmulţesc pentru cei credincioşi. Totuşi, noi putem vorbi despre fapte dovedite prin experienţe, pe care mulţi din poporul Domnului pot să le mărturisească, şi anume că Domnul binecuvântează în mod deosebit pe aceia care, după ce au primit lumină şi ajutor, nu pun acestă lumină sub obroc, ci cu încredere şi în mod înţelept o lasă să strălucească pentru binele şi fericirea altora. Fără îndoială, că pentru cei ce sunt însufleţiţi de un zel iubitor, există multe posibilităţi de a servi Domnului şi de-a avea parte în înaintarea cauzei Sale, atât de scumpă inimii noastre.