Dragi frati si surori, dragi prieteni si tineri,am o mare bucurie ca in acest loc sa fim impreuna pentru a invata din Cuvantul Domnului. As dori ca impreuna sa ne aplecam atentia asupra unui subiect important din viata crestineasca si anume”Infranarea sau Stapanirea de Sine’

Aceasta tema are ca baza scripturala doua versete din Prov. Lui Solomon: cap 25:28”Omul care nu este stapan pe sine, este ca o cetate surpata si fara ziduri “; si 16:32 …cine este stapan pe sine pretuieste mai mult decat cine cucereste cetati “.

Pentru a putea aprecia cuprinde si insusi aceasta tema o vom imparti in trei parti:

1. Foloasele stapanirii de sine

2. Care sant lucrurile de la care sa ne infranam

3. Cum dezvoltam stapanirea de sine

1.Vom incerca sa intelegem care sant foloasele stapanirii de sine

**In viata crestina una din cele mai grele lupte pe care trebuie sa o ducem este lupta imporiva vointei proprii. Aceasta inseamna supunere neconditionata si continua la vointa lui Dumnezeu, zdrobind ambitiile personale,prezentandu-ne ca jertfe vii placute lui Dumnezeu.

Este incercarea la care a fost supus Domnul nostru si din care a iesit biruitor prin cuvintele:’ Omul nu v-a trai numai cu paine”,”Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau”si “sa nu te inchini altor dumnezei” Mat. 4:4,7,10

Vedem ca pentru a ne cuceri pe noi insine se cere mai mult curaj decat se cere pentru a sari de pe strasina unui templu.

            Inseamna deci o incredere linistita in toate fagaduintele nespus de mari si scumpe facute noua de Dumnezeu. Aceasta incredere ne ajuta sa ne impotrivim ispitelor din partea lumii,a corpului sau a lui satan si sa ne lasam condusi de liniile credintii marcate in Cuvantul Divin.

            Pentru a putea avea rezultat in lupta impotriva eului trebuie sa posedam o masura de combativitate si ea trebuie sa fie indreptata impotriva pacatului din noi , impotriva urii, rautatii, egoismului,”scotand astfel barna din ochii nostri”.Dupa ce am castigat o experienta considerabila in lupta cu vointa proprie putem  ajuta fratii in invinerea greutatilor prin care au de trecut.

            Ap.Pavel in 2Cor.12;10 scrie:caci cand sant slab atunci sant tare”,aceasta inseamna ca in lupta noastra cu vointa veche avem nevoe de smerenie si compatimire care se castiga prin experiente amare care ne arata cat de adanc este pacatul inradacinat in noi si cata nevoie avem de-a veni la tronul de har pentru ajutor si mila, si sa nu ne incredem in puterea noastra caci atunci sintem expusi esecului.

           Acelasi apostol Pavel scrie in Col. 3:2 ganditi-va la lucrurile de sus nu la cele de pe pamant”.Deci daca noi am elimina din mintea noastra gindurile necurate, nevrednice, neplacute si nedrepte ar ramane un gol in minte pentru un timp, si aceasta ar putea fi oocazie potrivita pentru a primi si umple mintile noastre cu hrana spirituala pregatita de Domnul nostru , “tot ce e frumos, vrednic de cinste, drept, curat,vrednic de iubit”Fil. 4:8 si aceasta inseamna adevarul cu privire la caracterul si planul lui Dumnezeu.

           Pentru cei ce-si pot conduce gandirea spre cele de sus este promisiunea minunata de-a putea intelege si aprecia frumusetea si maretia caracterului Tatalui nostrum si a planului Sau , ei pot vedea inaltimea ,lungimea si adncumea iubirii divine. Efes 3:18.

            Deci stapanirea de sine este o cucerire, stapanirea devine “o victorie” cea mai mare victorie ce poate fi asteptata.” Cine este stapan pe sine pretuieste mai mult decat cel ce cucereste o cetate”Prov. 16:32

          “Pazeste-ti inima mai mult ca orice ca din ea ies izvoarele vietii “Prov 4:23- sant cuvintele profetului care ne indeamna la  stapanire de sine ca sa avem  viata imbelsugata  cu slava cinste si nemurire, sau neglijarea stapanirii de sine care ne poate conduce la mari pierderi,indepartandu-ne de Domnul si de calea ingusta si aplecarea spre pacat si moarte.

2.         Vom analiza in continuare lucrurile de la care sa ne infranam .

          Apostolul Pavel in Fil.4:5 scrie “Moderatia voastra sa fie cunoscuta de toti oamenii.”Astfel cultivarea infranarii ne v-a conduce la un zel si activitate mare in lucrurile divine,si o moderatie crescuta in lucrurile pamantesti,aratand prin aceasta un grad inalt de dezvoltare a caracterului.

          “Oricine se lupta la jocuri este supus infranarii in toate lucrurile, si ei fac lucrul acesta ca sa obtina o cununa care se poate vesteji; dar noi una care nu se poate vesteji “1 Cor. 9:25.

Din aceste cuvinte intelegem ca ap. compara infranarea celor care alearga pentru o cununa care se vejtezeste cu infranatrea celor care aleraga pentru o cununa care nu se poate vesteji.Iata cateva din lucrurile la care sa aplicam infranarea:

           a). Infranarea gandurilor si a cuvintelor

           b). Infranarea in privinta mancarii si bauturii

           c). Infranarea aplicata in adunare

           d). Infranarea exercitata in familie

      a). Infranarea gandurilor si a cuvintelor este incurajata de ap. care scrie” Oricine are nadejdea aceasta in El se curateste dupa cum El este curat “1 Ioan 3:3

         Deci nadejdea ca vom fi asemenea Domnului si-L vom vedea asa cum este, ne indeamna a ne curati de orice fapte ale carnii si ale diavolului: mania, rautatea, ura, invidia, cearta, vorbirea de rau, calomnia si alte asemenea . Si stim ca daca cineva nu este in armonie cu cele de mai sus nu poate fi potrivit pentru Imparatie, nevrednici pentru orice lucrare buna, deci sa fugim de aceste rele ca de o molima mortala.Astfel inimile noastre curate vor pune paza nu numai asupra buzelor noastre ci si asupra gandurilor ca toate cuvintele ce ne ies din gura si toate gandurile si meditatiile mintii si inimii noastre sa fie placute Domnului.

         Am putea intreba cum poate cineva sa-si controleze gandurile si cuvintele pentru ca sa fie toate placute si folositoare: raspunsul il gasim in scriptura care zice:”Da-mi fiule inima ta si ochii tai sa priveasca la caile mele”. Este o adresare catre cei ce recunosc ca sant pacatosi si au nevoie de un mantuitor, ei cred in Isus si sant indemnati ca prin consacrare sa–si predea vointa adica inima in a urma lui Isus si a primi vointa divina ca indrumator.

         Vedem ca shimbarea sau controlul gandurilor si cuvintelor nu se poate face fara de a avea un caracter ideal pe care sa-l copiem. Astfel vointa noua va urmari care ganduri vor fi incurajate si care ganduri vor fi respinse, de asemeni va urmari ca si cuvintele rostite sa fie blande si binecuvantatoare catre toti, sau cum zice apostolul cuvintele voastre sa fie cu har, “drese cu sare, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti”. (Col 4:6).

            Iacov 1:19, 26 scrie “Sa stiti ca orice om sa fie grabnic la ascultare, incet la vorbire, incet la manie … Daca i se pare cuiva ca este religios si nu-si infraneaza limba ci isi inseala inima, religia unui astfel de om este zardarnica”.

            Infranat in vorbire, nu dedat la exagerare sau denaturare, DA al sau sa fie DA, iar NU sa fie NU, sa vorbeasca cuvinte ale intelepciunii, chiar daca mustra sa o faca cu infranare, sa spuna adevarul in iubire, nu cu asprimea amaraciunii. Sa fie cu adevarat o vorbire dreasa cu sare, ca ceva ce pastreaza in consacrare, a fi “sarea pamantului”.

            Apostolul aseamana limba “cu un foc mic care aprinde o padure mare”, adica un madular mic care poate sa aduca o influenta asupra altora mai mult decat pot aduce toate celelalte madulare laolalta. Deci a o stapani limba este cea mai importanta lucrare a poporului Domnului.

            b). Infranarea in privinta mancarii si bauturii.

            Deoarece poporul Domnului s-a angajat sa ii serveasca cu credinciosie, are datoria sa faca orice ca serviciul lor sa fie cat mai larg, cat mai bun. Astfel ei vor fi cumpatati in privinta mancarii si bauturii, infrandandu-si poftele stiind ca apetitul pentru mancare si bautura sunt in mod considerabil depravare.

            Intelegem deci ca mancare peste masura stoarce energiile mintii sau prin suprastimulare le slabeste si vom fi mai slabi in dezvoltarea unor caractere potrivite, puternice, cum ii place Domnului.

            c). Stapanirea de sine in adunare este o necesitate in vederea pastrarii ordinii si totodata a dezvoltarii spirituale a membrilor adunarii. Astfel cand se observa ca cineva care desi a facut un angajament prin consacrare face putin progres in lucrurile spirituale, avand un esec dupa altul atat pe linie financiara, morala sau sociala, ar trebui informat ca pentru a fii o noua creatura nu-I suficient a face o hotarare de consacrare ci trebuie dovedita multa negare de sine si sacrificiu, devenind robi voluntari in ascultare, impunandu-si anumite restrictii, limite in privinta cuvintelor conduitei si a gandurilor lor cerand ajutorul Domnului promis la orice vreme de nevoie, exprimat in cuvintele Sale catre apostol: “Harul iti este de ajuns ca puterea Mea in slabiciune se desavarseste”. 2 Cor 12:9

            Daca cineva din lipsa de infranare a gresit, trebuie sa faca o reparare celor lezati, sa-si marturiseasca greseala in fata Domnului ca sa capete iertare, angajandu-se sa mareasca limitarea libertatilor pe linia slabiciunilor constatate la ultimul esec.

            Fiind o necesitate ca fiecare membru al adunarii sa dea dovada de infranare, aceasta este o necesitate stricta pentru batranii de adunare.

            Apostolul Pavel scrie in Tit 1:7, 8 “Caci supraveghetorul ca un econom a lui Dumnezeu, trebuie sa fie fara vina, sa nu fie incapatanat, nici manios, nici dedat la vin, nici bataus, nici lacom de castig urat, ci sa fie primitor de oaspeti, iubitor de bine, cumpatat, drept, sfiant infranat”

            Citim un fragment din Turnul de veghere 2157 “In alegera conducatorilor pentru adunari, calificarea in privinta LIMBII asa cum este aratat aici nu trebuie trecuta cu vederea”. Cei cu “limba infocata” nu trebuie alesi, ci acei mai blanzi, moderati, care isi infraneaza limba, si se straduiesc cu grija sa “vorbeasca asa ca si cum ar fi cuvintele lui Dumnezeu” numai. Astfel de limbi constrang, in timp ce altele mai adesea ranesc si resping. Cuvantul Domnului este ager, puternic si ascutit si patrunde pana in inima, fara adaosuri explicative aspre si necaritabile pentru a-l intari. De aceea avem instructiunea divina “sa vorbim adevarul in iubire”.

            Observam deci ca daca un batran a unei adunari vrea mai mult sa se impuna, va fi dogmatic, mai impunator in purtare, in ton sau in privire, efectul asupra adunarii va fi sa produca rivalitati, galceava, ambitii, certuri, intrebandu-se mereu care este mai mare intre ei.

            d). Stapanirea de sine in familie

            Aici apostolul Pavel ne scrie: “Tatilor nu intaratati pe copiii vostri, ca sa nu se descurajeze” Col 3:21

Este necesar ca in familie parintii sa aplice stapanirea de sine in privinta cuvintelor sau a purtarii fata de copiii lor. Astfel desi ei trebuie sa dezaprobe unele fapte sau cuvinte ai copiilor si sa aplice unele pedepse, ei totdeauna sa faca astfel ca sa-l faca pe copil sa inteleaga necesitatea pastrarii ordinii in casa, sa-l faca sa inteleaga ca parintele nu are nici o rautate, manie, sau ura fata de el, ci numai iubire si dorinta de ai face bine.

Vom citi din Vol 6 pag 530: “Comparati o asemenea casa cu mireasma dulce a iubirii, blandetii, rabdarii, amabilitatii ei, cu casa in care spiritul Domnului nu este vizibil, casa in care egoismul este legea, in care copilul observa certuri intre parinti si cum fiecare cauta la ale sale pe socoteala celuilalt in care copilul nu aude decat mustrari, plangeri, gasire de greseli, cuvinte manioase, sunete aspre, etc. Acestea devin contagioase pentru copii, iar ei la randul lor se vor certa in legatura cu micile lor afaceri, vor vorbi manios unul cu altul si tin casa intr-o continua tulburare”.

Vedem ca este necesar pentru pastrarea linistii in familie ca parintii sa mediteze si sa actioneze astfel incat copiii lor sa poata invata lectii folositoare pentru toata viata. Deci parintii nu vor folosi cuvinte aspre, nu vor aplica pedepse nedrepte, nu vor face promisiuni pe care sa nu le implineasca, nu vor trata cu brutalitate greselile copiilor, nu vor ameninta copilul si nu-i vor adresa cuvinte care sa-l raneasca si alte asemenea.

Parintii deci printr-un comportament bun vor insufla in viata copilului dorinta de a copia aceste caractere bune, si tot mai mult asemenea parintilor vor cauta sa traiasca intr-o relatie apropiata de Dumnezeu si de principiile stabilite de parintii lor.

3.         Acum se pune intrebarea: Cum putem cultiva stapanirea de sine?    

Credem ca raspunsul la aceasta intrebare e dat de Dumnezeu in cuvantul Sau. Astfel Domnul nostru dupa inviere, ii invata pe ucenici, cum pot obtine lucrurile pe care le doresc. Ioan 16:23 “Adevarat, adevarat va spun ca, orice veti cere de la Tatal in numele Meu, va va da”. Invatam ca una din caile prin care putem castiga stapanirea de sine este rugaciunea.

a). Apostolul Pavel in 2 Cor 10:5 : “Si orice gand il facem rob ascultarii de Cristos”. Astfel pe langa marturisirea greselilor si repararea dupa putiinta a pagubelor facute, vom fi mai atenti pe viitor, stapanind gandirea vom pune paznici asupra actiunilor si cuvintelor, dovedind celor din jur ca am invatat de la Isus si am umblat cu El.

b). O alta cale de a castiga stapanirea de sine e prin studierea cuvantului lui Dumnezeu: apostolul Petru in 2 Pet 1:5,6 scrie: “Dati-va si voi toate silintele ca sa uniti cu credinta voastra fapta; cu fapta cunostinta; cu cunostinta infranarea”.

Deci cunostinta despre caracterul si planul lui Dumnezeu, ne vor ajuta sa fim totdeauna atenti a ne conforma tot mai mult invataturilor Lui, aplicand moderatia sau stapanirea de sine in toate lucrurile.

De asemeni apostolul Pavel scrie: “Blandetea voastra sa fie cunoscuta de toti”. Aceasta ne indica a nu fi pripiti, repeziti, nechibzuiti, ci echilibrati si plini de consideratie fata de altii, fiind totodata atenti la placerea Domnului, si responsabilitatea noastra fata de El ca reprezentati ai Sai si ca influenta noastra fata de semenii nostrii sa fie in totdeauna spre bine si nu spre rau. Deci cunoasterea Adevarului, trebuie sa aiba efectul lui asupra caracterului nostru. **Este un lucru minunat a fi stabilit in credinta, dar a fi stabiliti in caracterul crestin si in toate harurile Spiritului Sfant este si mai minunat.

c). Un alt mod de a ne dezvolta stapanirea de sine este prin umplerea in tot mai mare masura cu Spiritul Sfant.

Apostolul Pavel scrie in Gal 5:16 “Umblati calauziti de Duhul si nu veti implinii pofta firii pacatoase”

Umplerea cu spiritul lui Cristos ne ajuta nu a fi condusi de dorintele carnii ci a umbla cat mai aproape de Dumnezeu si de caile Sale. Astfel mintea noua va tinea in stapanire natura umana, cu ambitiile, sperantele si dorintele sale.

Avem un mare model in fata noastra - pe Isus – care a zis: “Imi place sa fac Voia Ta, o Dumnezeule!” Asemenea Lui si noi sa castigam acea atitudine a inimii, in care sa intram in lucrarea Sa cu placere, chiar daca avem un premiu inspirator la sfarsitul alergarii. Domnul nostru si-a devotat viata pentru binele altora, dar niciodata nu s-a abatut de la respectarea Vointei Divine. A iubit intreaga lume, dar nu a mers inafara Israelului sa binecuvinteze neamurile pentru ca inca nu sosise timpul stabilit pentru acea lucrare.

Si noi sa fim condusi de acelasi spirit de a ne sacrifica pentru binele altora, si mancarea si bautura noastra sa fie – sa facem Voia Tatalui. Pe masura ce suntem condusi de spiritul mintii sanatoase, o creatie noua in Cristos Isus prin actiunea Spiritului ne ajuta sa devenim din ce in ce mai rabdatori, mai compatimitor, mai generosi, mai iubitori, mai asemenea lui Dumnezeu.

d) Un alt mod de a deveni mai infranati e prin folosirea postului.

Daca crestinii observa in viata lor o scadere in spiritualitate au aceasta metoda la indemana de a se intarii din nou.

Este nimerit sa spunem ca postul nu are de scop aratarea pe dinafara, sau trambitarea unor actiuni particulare, sau o formalitate prin care sa ne aratam cat suntem de sfinti sau de evlaviosi.

*Postul deci este necesar atunci cand ispitele sunt severe din partea lumii, a carnii sau a lui Satan, slabind puterea fizica ne ajuta sa aplicam stapanirea de sine in toate directiile. Astfel este recomandat postul ocazional care consta intr-o dieta mai simpla pentru un timp sau o abtinere toatala, unind postul cu rugaciunea devenind mai puternici in lupta impotriva ispitei.

Dragi frati si surori si iubiti prieteni, in cele de mai sus sunt unele lucruri mai greu de realizat mai ales de catre cei ce sunt din fire de un caracter mai impulsiv. Dar prin metodele aratate si cu ajutorul Domnului, toate lucrurile sunt posibile cand vointa noastra este puternica.

Doresc ca toti sa putem aplica in viata noastra multa infranare si stapanire de sine in toate lucrurile pentru ca la sfarsit sa auzim cuvintele de apreciere din partea Domnului “Bine serv bun si credincios”. Aceasta va doresc din toata inima tuturor si mie insumi – AMIN.