Întrebare (1913)—1—Suntem obligaţi din punct de vedere moral să corectăm greşeli şi erori mici care nu sunt importante în ele însele?

Răspuns—Depinde de caracterul greşelii şi erorii. Există unele greşeli foarte mici care se cuvine să fie corectate; există unele lucruri care par a fi mici şi totuşi pot însemna foarte mult pentru un frate sau o soră dacă nu sunt corectate. De aceea aş înclina în general să corectez orice lucru şi să mă duc la extremă şi să spun, "Te-am ofensat? Pe cuvîntul meu, frate, n-am vrut să te ofensez deloc, nici măcar un pic". Clarificaţi chestiunea. Asiguraţi-vă că explicaţi clar. N-are importanţă cît de mic este lucrul, noi vrem să înlăturăm toate pietrele de poticnire de pe cale. Pe de altă parte, mi-au fost aduse cazuri în care uneori chestiunea a fost deosebit de gravă — nicidecum un lucru mic. Mă gîndesc, de exemplu, la o soră care mi-a scris despre un lucru care era foarte grav în concepţia ei, un lucru foarte grav în sine, şi ea a spus, "Acum, frate Russell, ce să fac? Să-i spun soţului meu despre aceasta?" Şi i-am spus, nu, nu-i spune soţului tău despre aceasta. I-ar face mult rău să ştie ce mi-ai scris; nu i-ar face bine. Dacă ar fi ceva spre avantajul lui să ştie, atunci te-aş sfătui să-i spui; dar în acest caz sfatul meu este să nu-i spui soţului tău nimic despre acest lucru, pentru că ar fi spre răul lui şi poate spre nefericirea ta pentru tot restul vieţii. Am spus, poţi să ţii această scrisoare şi s-o sigilezi şi dacă va veni vreodată timpul ca el să spună, Nu mi-ai spus despre acel lucru, poţi să-i spui că mi-ai scris mie şi că eu te-am sfătuit, şi lasă-l să citească scrisoarea. Eu doar menţionez aceasta. Nu înseamnă să-i spui pur şi simplu tot ce ştii. Să-ţi dau o ilustraţie: Mă gîndesc la un frate care a venit odată la adunare; ştiam că vine; ştiam că a fost deţinut în penitenciarul din Ohio; au fost mulţi deţinuţi în penitenciar care au ieşit şi au fost caractere mari pentru Dumnezeu; acesta era unul dintre ei. A primit adevărul în penitenciar. Mă aşteptam să vină dar niciodată nu m-am gîndit că va spune cuiva că a fost deţinut. Cînd am ajuns la adunare erau deja acolo vreo şase fraţi care l-au întîlnit, şi el le-a spus, "Tocmai am ieşit din penitenciar". I-am spus îndată, "Frate, aceasta este o greşeală; să nu mai spui un cuvînt despre aceasta", şi apoi am trimis pe cineva să spună celorlalţi să nu menţioneze acest fapt despre fratele. De ce? În ceea ce-l privea pe el era chiar onorabil ca să facă o declaraţie deschisă despre sine şi să spună, Am fost în eroare, am fost un păcătos. Dar cunoscînd natura umană am ştiut că mai mult de jumătate dintre fraţi n-ar mai avea încredere în acel frate; n-ai ce-i face. Există această tendinţă la oameni dar eu nu o am. Am încredere în acel frate la fel ca în oricare altă Nouă Creatură în Cristos, cu toate că a fost în penitenciar. El este acum bătrîn al unei adunări, frate foarte onorabil şi bun; nu există nimic împotriva lui; dar faptul că a fost în penitenciar ar fi fost cumva împotriva lui, nu pentru vreun motiv real, ci din cauza gîndirii sucite a oamenilor la care nu se pot împotrivi.

416) GREVE—A fi membru de sindicat şi a participa la greve. (Q675-1)

Întrebare (1916)—1—Fac parte din sindicatul căilor ferate B. din R. T. şi de asemenea sunt un copil consacrat al lui Dumnezeu. În cazul cînd căile ferate fac grevă ce mă sfătuieşti să fac?

Răspuns—Nu cred că pot spune ceva diferit despre un astfel de subiect decît ceea ce am spus deja cu privire la acest fapt în Volumul 6 al Studiilor în Scripturi. Cred că mulţi dintre prieteni n-au citit cele 6 volume de mult timp şi cred că ar face bine să le citească din nou. Vă amintesc cum este posibil să citiţi toate cele şase volume într-un an, citind 12 pagini pe zi. Şi cred că cei care urmează acest plan obţin o binecuvîntare şi au Răspunsuri la întrebări pe care nu le-ar avea dacă n-ar urma acest plan, sau pe care nu le-ar putea avea în alt mod, pentru că toate minţile noastre au scurgeri (uităm). Pot spune că primesc scrisori aproape în fiecare zi şi foarte des cînd răspundem în scris încercăm să facem trimiteri la volume, pentru că acolo aceste subiecte sunt tratate mai satisfăcător decît într-o scrisoare. N-am vrea să fim nepoliticoşi şi să spunem, "Vezi la pagina cutare". De aceea noi răspundem parţial, dar volumul ar fi mai bun.

Referitor la această Întrebare am sugerat în volumul 6 că poporul Domnului este liber, după judecata noastră, să participe la un astfel de aranjament cum este o afacere. Dacă există un sindicat al tîmplarilor, un sindicat al zidarilor, sindicatul mecanicilor de locomotivă, dacă pentru menţinerea slujbei sau ocupaţiei este necesar să intre în sindicat, noi nu vedem nimic în Cuvîntul lui Dumnezeu care să contrazică acest gînd. "Dar ai prefera să fii sindicalist?" Nu. Aş prefera să rămîn în deplină libertate. "Dar sacrifici libertatea în Cristos?" Nu. N-ar trebui să sacrific libertatea în Cristos pentru că aş fi tot liber, dacă ei fac ceva ilegal sau criminal, aş spune, "Fraţilor din sindicatul zidarilor, sau fraţilor din sindicatul mecanicilor de locomotivă, îmi pare rău să vă spun că nu pot fi de acord cu acest curs pe care-l luaţi voi, şi încercînd să fiu loial în toate, trag totuşi linia pentru că eu cred că este implicat acest principiu". Dar nu văd să fie multe lucruri la care să obiectezi. Mie mi se pare că dacă nu existau asemenea aranjamente ca aceste sindicate, salariile şi condiţiile de lucru n-ar fi aşa de bune cum sunt. Şi dacă Dumnezeu a vrut să lase ca oamenii să facă astfel de aranjamente ca o putere pentru propria lor ridicare din degradare, zic că sunt mulţumit cu ceea ce a permis Dumnezeu. În măsura în care aceste sindicate s-ar putea extinde la ceva ilegal sau ar face ceva rău vreunui nesindicalist, în acea măsură voi şi cu mine, ca urmaşi ai lui Isus, n-am putea fi în armonie cu ei, şi dacă vreun sindicat ar plănui să dinamiteze clădirile sau să distrugă vieţi, să producă tulburări, voi şi cu mine am fi obligaţi să spunem, "Fraţilor, noi nu putem sta alături de voi. Noi suntem pentru dreptate şi adevăr. Trebuie să ne retragem". Dar nu e nevoie, atîta timp cît pot vedea că ei nu fac nimic de felul acesta. Doar a porunci ca toţi mecanicii de locomotivă să intre în grevă nu înseamnă că vor brutaliza viaţa vreunui om. Nu, deloc. Atît cît pot eu vedea, această grevă a căilor ferate se va rezolva într-un mod amical. Cred că aşa va fi. Nu sunt profet. Mie mi se pare că aşa va fi.