Întrebare (1909)—1—Se acceptă în general că toate pildele Domnului nostru au fost sugerate de anumite fapte. Cum este cu aceea cu "Bogatul şi Lazăr"? Este singura bazată pe imaginaţie?

Răspuns—Nu m-am gîndit niciodată înainte în acest fel la faptul acesta şi nu ştiu. Dar ce veţi face? Ea este acolo. Dacă cineva o ia ca pe un fapt, acela are o minte rigidă. Apoi fratele Russell a continuat şi a arătat cît de ridicolă ar fi întreaga parabolă dacă fiecare amănunt din ea ar fi fost un fapt real, că omul bogat ar fi trimis în chin pentru simplul motiv că are destul de mîncare, că purta in şi purpură, aşa că fratele Russell a spus cu privire la aceasta că mulţi dintre noi de aici ar trebui să meargă în chin pentru simplul fapt că avem destul de mîncare, avem pe noi o cămăşă curată şi purtăm ceva purpură. De asemenea, în cazul lui Lazăr, el a mers în cer pur şi simplu pentru că era plin de bube, zăcea la poarta regelui şi cîinii îi lingeau bubele. Apoi a arătat că dacă sunt luate ca fapte literale, braţele lui Avraam curînd ar fi pline de oameni cu bube, încît n-ar putea ţine prea mulţi.

647) LEGĂMÎNT—Cu moartea. (Q166-1)

Întrebare (1908)—1—"Şi legămîntul vostru cu moartea va fi nimicit şi alianţa voastră cu Locuinţa Morţilor (şeol, groapa) nu va dăinui. Cînd va trece biciul copleşitor, veţi fi călcaţi în picioare de el" (Isa. 28:18). Te rog explică ce bici este acesta şi cine va fi călcat în picioare de el.

Răspuns—Am avut acest text într-o predică săptămînală aproximativ cu o lună în urmă. Am încercat să arătăm că acest bici copleşitor va fi marele timp de strîmtorare, care este imediat în faţa noastră, acest timp de strîmtorare care va fi în parte prin redarea libertăţii îngerilor căzuţi etc.; că acesta va fi biciul copleşitor, şi Domnul spune despre el că este o mare lucrare, că este o lucrare neobişnuită şi că toţi se vor mira că El va permite aceasta. Iar prin apostol către Tesaloniceni, El spune: "Din această pricină, Dumnezeu le trimite o lucrare de rătăcire, ca să creadă o minciună: pentru ca toţi cei ce n-au crezut adevărul, ci au găsit plăcere în nelegiuire, să fie osîndiţi (condamnaţi)" (2 Tes. 2:11 — Cornilescu). Condamnaţi cum? Condamnaţi ca nevrednici de a fi din Clasa Mireasă, tot aşa cum a fost la sfîrşitul Veacului Iudeu cînd Domnul a strîns pe aceia care erau potriviţi să fie ai Săi, clasa "turmei mici", dintre evrei, şi toţi ceilalţi din acea naţiune au fost condamnaţi, s-a trecut pe lîngă ei, şi mînia lui Dumnezeu a venit peste ei la maximum, spune apostolul. Tot aşa este şi aici, Domnul strînge Biserica, şi toţi ceilalţi rămaşi sunt condamnaţi, pentru că aceasta este singura clasă pe care El intenţionează s-o strîngă, şi cînd El va fi găsit clasa perfectă, toţi ceilalţi vor fi în mod necesar dezaprobaţi sau condamnaţi şi vor merge în marele timp de strîmtorare. Mulţumim lui Dumnezeu de asemenea pentru marginea de argint a acelui nor şi că o binecuvîntare glorioasă va urma imediat pentru toţi cei care sunt în atitudine potrivită de inimă.

648) LEGĂMÎNT—A putut Dumnezeu să lucreze cu Adam? (Q191-1)

Întrebare (1911)—1—După ce Adam a păcătuit, putea face Dumnezeu cu el un astfel de Legămînt al Legii cum a făcut cu evreii — un legămînt care să-i ofere viaţă cu condiţia împlinirii legii?

Răspuns—Noi credem că n-ar fi înţelept să presupunem că ar fi compatibil cu principiile divine ca după ce Adam a avut o încercare deplină şi completă, după ce a căzut în această încercare şi după ce a fost condamnat la moarte, Dumnezeu să-Şi înjosească guvernarea şi decizia, făcîndu-i altă ofertă, după ce a ajuns într-o stare mai mult sau mai puţin decăzută. S-ar părea că şi sugestia unei încercări ar fi fost incompatibilă cu principiile divine, dacă nu s-ar fi dat mai întîi o deplină satisfacţie pentru păcatul deja comis. Vedem o mare diferenţă între Adam şi copiii lui Adam care au fost născuţi în imperfecţiune şi care n-au păcătuit niciodată cu voia şi inteligent împotriva lui Dumnezeu şi cărora niciodată nu le-a fost făcută o ofertă sau o ocazie să vadă dacă ar fi în stare să ţină acea Lege divină.

Dumnezeu a dat lui Israel anumite împrejurări de îndreptăţire tipică şi sfinţire tipică etc., cu scopul de a da invăţături generale preumbrind marea binecuvîntare pe care în cele din urmă o va da întregii omeniri — dîndu-le ocazia de a se întoarce în favoarea divină şi la viaţă veşnică.

649) LEGĂMÎNTUL LEGII—Testatorul lui. (Q432-1)

Întrebare (1909)—1—Cine a fost testatorul (vechiului) Legămînt al Legii? "Căci acolo unde este un testament (legămînt), trebuie neapărat să intervină moartea celui care l-a făcut, pentru că un testament (legămînt) capătă putere după moarte; n-are nici o putere cît timp trăieşte cel care l-a făcut" (Evrei 9:16, 17).

Răspuns—Argumentul apostolului în folosirea acestor cuvinte a fost special cu privire la Domnul nostru Isus şi el nu spune nimic despre Legămîntul Legii. Noi putem potrivit presupune că Moise, ca mijlocitor al Legămîntului Legii, a fost testatorul lui într-o anumită măsură şi moartea lui a fost reprezentată în viţeii şi ţapii care erau oferiţi sub Legămîntul Legii. Acesta era numai un legămînt tipic, iar sacrificiile erau numai sacrificii tipice. Gîndul nostru ar fi că dacă acestea ar fi cumva aplicabile la Moise, ar fi în sensul că aceste sacrificii au reprezentat pe Moise.

Dar vorbind despre Isus ca fiind testatorul Noului Legămînt este bine să remarcăm foarte atent forţa cuvintelor apostolului. Deşi nu aceasta este Întrebarea, voi adăuga cîteva cuvinte în această direcţie care ar putea fi de ajutor pentru unii. Reţineţi ideea că sub Legămîntul Legii Dumnezeu a oferit oricărui israelit care va ţine Legea toate binecuvîntările, drepturile şi privilegiile care aparţin unui om perfect, aşa încît dacă vreun evreu care a trăit de la instituirea Legămîntului Legii pînă la timpul lui Cristos ar fi putut ţine Legea, el ar fi avut dreptul la tot ce a pierdut Adam; el s-ar fi dovedit un om perfect şi de aceea ar fi avut dreptul la toate sub acel legămînt, la tot ce a avut Adam; el ar fi fost vrednic să ia locul lui Adam. Dar noi ştim că de fapt peste şaisprezece secole Legămîntul Legii a fost în vigoare, dar nici un evreu n-a fost în stare să ţină Legea şi astfel Pavel a spus că "nimeni nu va fi îndreptăţit înaintea Lui prin faptele Legii" (Rom. 3:20). Dar Domnul nostru Isus, venind în lume cu un corp special, fiindu-I pregătit un corp sfînt, nevinovat, fără pată şi despărţit de păcătoşi, a fost în stare să ţină Legea şi a ţinut-o, şi astfel prin ţinerea Legii El S-a dovedit a fi perfect şi a putut să devină conducătorul omenirii. A devenit El conducătorul omenirii? Nu. De ce nu? Pentru că Dumnezeu a avut un plan mai larg şi mai adînc. Care a fost acest plan? A fost următorul: ca Domnul Isus nu numai să-Şi demonstreze vrednicia de a fi un om perfect, ci demonstrînd-o să-Şi sacrifice acea viaţă perfectă, ca El să pună totul în moarte, şi aceasta a şi făcut. Apoi, Scripturile ne spun: "Dumnezeu L-a înviat dintre cei morţi" (Fapt. 3:15) ca o răsplată pentru ascultarea Lui. Atunci El a avut, să zicem aşa, tot meritul, toată virtutea, toată valoarea unei naturi umane perfecte la dispoziţia Sa. Toate drepturile perfecte ale unui om perfect au fost în mîinile Lui, să facă cu ele ce Îi place. Ce a făcut cu ele? Le-ar fi putut aplica pentru toată rasa umană, sau pentru Adam, sau pentru oricîţi din rasa umană. Ce a făcut El? Noi ne-am fi aşteptat, în mod natural, să le aplice pentru naţiunea evreiască — vedeţi că a avut ceva de dat. El trebuia să moară şi să predea aceste drepturi; El a fost testatorul şi trebuia să facă un testament, care a reprezentat viaţa Sa pămîntească pusă în sacrificiu. Cui le-a dat? Nu evreilor, aşa cum ne-am fi putut aştepta, Isus n-a pecetluit Noul Legămînt cu sîngele Său. Ce a făcut cu sîngele Lui? S-a înălţat şi S-a înfăţişat pentru noi înaintea lui Dumnezeu, pentru oricine Îl va respecta şi va veni sub condiţiile şi termenii îndreptăţirii şi sfinţirii. El a aplicat întregul merit pentru Biserică; El nu a pecetluit deloc legămîntul. Cum a folosit acest merit în Biserică? Scripturile arată că în tip viţelul a reprezentat pe Domnul Isus şi că Marele Preot a dus sîngele viţelului şi l-a stropit pe capacul ispăşirii pentru Sine şi casa credinţei Lui, pentru toţi cei care-I aparţin Lui în sensul adevărat şi cuvenit al cuvîntului. Pentru aceştia Şi-a dat El meritul vieţii Sale pămînteşti; nu le-a dat o viaţă spirituală; nu le-a dat nemurirea, ci numai ce a avut de dat. El n-a avut de dat viaţă spirituală, pentru că nu viaţa spirituală a cîştigat-o El prin ţinerea Legii — numai drepturi pămînteşti, şi de aceea El a avut numai drepturi pămînteşti pe care le putea da cuiva. Deci, cînd S-a înălţat la cer, El a acordat aceste drepturi acelor credincioşi care au luat o anumită poziţie în armonie cu învăţăturile Sale, că, dacă cineva vrea să fie ucenicul Său, să-şi ia crucea şi să-L urmeze — numai acestora le va veni beneficiul total al îndreptăţirii. Alţii, care nu au reuşit să se consacre, nu vor reuşi să primească în întregime beneficiile care au fost oferite, dar celor care vor veni în atitudine potrivită li se va atribui meritul sacrificiului lui Cristos, cu condiţia ca ei să-şi jertfească vieţile. Cu alte cuvinte, El ne dă drepturile şi binecuvîntările deplinei restabiliri la perfecţiune umană, singurul lucru pe care l-a avut de dat. Aşa că ceea ce vă dă El vouă şi mie ca un dar gratuit este îndreptăţirea, cu condiţia să ne punem vieţile cu El în sacrificiu. Oricine nu va face aceasta nu este inclus în această clasă.

Mai întîi vine credinţa şi ea este o anumită introducere către alte binecuvîntări şi ocazii, dar ele nu devin un lucru stabil pînă la consacrarea care urmează. Atunci aceasta este de neschimbat; nici îngerii, nici Dumnezeu nu o pot schimba după ce El Şi-a dat recunoaşterea prin Spiritul Său. Toţi cei care primesc îndreptăţirea şi apoi împărtăşirea cu Spiritul sfînt la consacrare, care îi pecetluieşte ca popor al Domnului, toţi aceştia sunt socotiţi cu Cristos în moartea Sa. Acelea sunt condiţiile, aceia sunt termenii. Fie că sunt membri ai Turmei Mici, ei trebuie să meargă în moarte cu El, fie că sunt membri ai Marii Mulţimi de asemenea trebuie să meargă în moarte — nu mai există nimic pentru aceştia, dar nu toţi cei care se consacră continuă şi urmează în urmele Lui şi astfel nu toţi primesc aceeaşi răsplată. Unii dau înapoi, iar Scripturile ne spun că ei vor fi Marea Mulţime care trec prin mare încercare; carnea lor va fi distrusă, ca spiritul să le poată fi salvat în ziua Domnului. Binecuvîntarea restabilirii pe care Dumnezeu o dă Bisericii nu va rămîne; nu, nici o părticică, ci primind-o, este trecută prin Biserică şi trecută mai departe pentru folosinţă. Acelaşi sînge preţios pe care El l-a vărsat şi l-a aplicat pentru Biserică, Biserica îl lasă să treacă mai departe, aşa că la sfîrşitul acestui veac există tot atît de mult de împărţit cît a fost şi la început. Întregul merit a fost dat Bisericii, şi cînd Biserica va fi trecut dincolo de văl şi vor fi fost jertfite aceste vieţi îndreptăţite şi drepturi pămînteşti, atunci Noul Legămînt va fi pecetluit şi beneficiile lui vor fi aplicate întregii lumi.

Deci Isus este testatorul Noului Legămînt, şi cînd El Şi-a jertfit viaţa, a fost cu scopul de a mijloci acel legămînt, dar, în loc s-o facă imediat, El mai întîi de toate, în armonie cu Planul Tatălui, a strîns Biserica Sa, ca noi să putem fi membri ai Corpului Său, participanţi cu El în lucrarea de jertfire a vieţilor noastre şi să avem parte în acest legămînt.

Pavel, în cap. 11 din Romani, ne spune că ei vor obţine milă prin mila voastră; aceasta va fi mila Tatălui şi a Domnului Isus, dar va fi mila Tatălui prin Cristos şi prin Biserică. Mila Sa va continua pînă cînd toate familiile pămîntului vor primi binecuvîntarea Sa.

650) LEGĂMINTE—Cel sterp, soţul ei. (Q164-1)

Întrebare (1906)—1—În Isaia 54 citim despre legămîntul cel sterp, pe care Pavel îl identifică în Gal. 4:27, după înţelegerea mea, cu Biserica. Se referă acest capitol la Biserică? În ce sens este Iehova soţul ei. "Căci Creatorul tău este soţul tău: DOMNUL oştirilor este numele Lui …" (Isa. 54:5).

Răspuns—Eu înţeleg că ilustraţia dată aici este cea a legămîntului. Apostolul descrie cele două mari legăminte pe care le-a făcut Dumnezeu. Vă amintiţi că El a făcut un legămînt cu Avraam, apoi mai tîrziu a făcut alt legămînt, şi mai tîrziu a promis să facă un legămînt nou. Legămîntul Legii a fost adăugat la Legămîntul Avraamic, spune apostolul, 430 de ani mai tîrziu. Legămîntul Nou este încă în viitor. Aceste trei legăminte au fost simbolizate sau prefigurate prin cele trei soţii ale lui Avraam. Avraam reprezintă pe Tatăl Ceresc, Isaac reprezintă pe Isus; şi Rebeca, soţia lui Isaac reprezintă Biserica. Acum, Avraam, fiind Tatăl, face aceste trei legăminte; primul legămînt a fost cel Avraamic, care este reprezentat prin Sara. Ca rezultat al primului legămînt s-a născut Isaac. Şi soţia lui Isaac i-a fost dată sub acel prim Legămînt Avraamic. Apoi vă veţi aminti că apostolul continuă şi spune că al doilea legămînt, Legămîntul Legii a fost reprezentat prin Agar, care a fost a doua soţie a lui Avraam. Fiul Agarei s-a născut primul, şi vă amintiţi că apostolul spune că aceasta reprezintă cum poporul evreu a fost primul care a intrat la moştenire, sub favoarea lui Dumnezeu şi conform cu acel aranjament, şi totuşi acesta a fost fiul roabei — "Izgoneşte pe femeia roabă şi pe fiul ei (copilul lui Avraam după trup), căci fiul celei roabe nu va moşteni împreună cu fiul femeii libere" (Gal. 4:30). Cine a fost femeia liberă? Femeia liberă a fost legămîntul Avraamic. Cine a fost femeia roabă? Legămîntul Legii. Cine sunt copiii Legămîntului Legii? Evreii după trup. Cine sunt copiii femeii libere? Cristos şi Biserica. "Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai făgăduinţei" (Gal 4:28) — copiii Legămîntului Avraamic. Sara a fost soţia lui Avraam şi din moment ce Avraam reprezintă sau simbolizează pe Dumnezeu, tot aşa soţia lui Avraam reprezintă legămîntul lui Dumnezeu. Acesta este legămîntul care va rodi, care va naşte sămînţa promisiunii, sămînţa care va binecuvînta toate familiile pămîntului. Agar, sau Legămîntul Legii, niciodată nu a născut sămînţa şi nici nu s-a intenţionat să fie aşa; dar apostolul spune că acel lucru a fost o alegorie, o figură de stil sau o ilustraţie pe care a dat-o Dumnezeu. Şi astfel, Noul Legămînt este simbolizat prin a treia soţie a lui Avraam, Chetura. Iar noi citim că Avraam a avut mulţi copii de la Chetura şi Dumnezeu Îşi propune ca la timpul potrivit El să aibă mulţi fii sub Noul Legămînt; mulţi copii ai lui Dumnezeu vor veni în armonie cu El sub Noul Legămînt; dar în timpul acestui Veac Evanghelic El a dezvoltat sămînţa lui Isaac, "care este Cristos. Şi dacă sunteţi ai lui Cristos, sunteţi sămînţa lui Avraam, moştenitori potrivit făgăduinţei" (Gal. 3:16, 29) — moştenitori potrivit cu tot ceea ce trebuia să vină prin acel Legămînt Avraamic şi privilegiul de a binecuvînta toate familiile pămîntului, deoarece vă amintiţi că deşi după aceea Avraam a avut mulţi copii, toţi şi-au primit binecuvîntarea prin Isaac, şi astfel, trebuie ca toţi care devin vreodată copii ai lui Dumnezeu să-şi primească binecuvîntările prin Isaac antitipic, Cristos şi Biserica.

651) LEGĂMINTE—Noul Legămînt va binecuvînta numai pe evrei? (Q165-1)

Întrebare (1908)—1—Nu s-ar părea că numai evreii vor fi binecuvîntaţi prin Noul Legămînt, din moment ce numai ei au fost sub Legămîntul Legii?

Răspuns—Răspunsul meu este: Apostolul spune că acesta este mai întîi pentru evreu dar apoi şi pentru grec. Cu alte cuvinte el ne dă o ilustraţie că binecuvîntările lui Dumnezeu de orice fel încep cu evreul. El le-a dat evreilor prima ocazie sub Legămîntul Avraamic, cînd Cristos a venit la ai Săi şi ai Săi nu L-au primit. Şi cînd ajungem la binecuvîntările Noului Legămînt, ocazia va veni mai întîi la evreu şi el va trebui să ia atitudine, dar ultimamente va ajunge la toate familiile pămîntului. Evreii pot intra şi lua parte cu Biserica şi cu Vrednicii din Vechime în problema ducerii acestui mesaj glorios la alte naţiuni, popoare, neamuri şi limbi, şi în măsura în care ei vor avea atitudinea corectă de inimă, vor îmbrăţişa acea posibilitate; va fi pentru evreu mai întîi dar apoi şi pentru neamuri. Şi apostolul spune, vă amintiţi: "Căci, dacă lepădarea lor a adus împăcarea lumii, ce va fi primirea lor din nou, decît viaţă dintre cei morţi?" (Rom. 11:15) — în general pentru întreaga omenire.

652) LEGĂMINTE—Sub ce legămînt va fi lumea binecuvîntată? (Q165-2)

Întrebare (1908)—2—Lumea va fi binecuvîntată sub Noul Legămînt sau sub Legămîntul Avraamic?

Răspuns—Răspunsul meu, dragi prieteni, este că toate binecuvîntările vin sub Legămîntul Avraamic, direct sau indirect. Legămîntul Avraamic zice: "Toate popoarele pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta" (Gen. 22:18). Acesta are două părţi, sămînţa şi binecuvîntarea lumii. Numai prima parte a acestei binecuvîntări este împlinită de noi care venim ca membri împreună cu Cristos, ca Sămînţă a lui Avraam — "Şi dacă sunteţi ai lui Cristos, sunteţi sămînţa lui Avraam, moştenitori potrivit făgăduinţei" (Gal. 3:29). Care este acea promisiune? Acea promisiune este că, în calitate de sămînţă a lui Avraam, voi veţi binecuvînta toate familiile pămîntului. În al doilea rînd, vedeţi că această promisiune avraamică acoperă atît întreaga binecuvîntare a Veacului Milenar cît şi binecuvîntarea specială care vine la noi în Veacul Evanghelic. Dar sub Legămîntul Avraamic Dumnezeu aranjează acest Nou Legămînt cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda: adică, El va avea milă de nelegiuirile lor etc. Acest Legămînt nu este deloc în conflict cu cel vechi. Cel vechi a spus doar că va fi o binecuvîntare şi aceasta a fost o garanţie suficientă pentru credinţa noastră că va fi o mare binecuvîntare, nu numai cu numele, ci o binecuvîntare în realitate. Cel de-al doilea, Noul Legămînt, vine şi ne explică cum această binecuvîntare a Legămîntului Avraamic va ajunge la omenire; va ajunge la ei prin iertarea păcatelor lor, prin Cristos ca marele Profet, Preot şi Rege, care-Şi va stabili Împărăţia, făcînd ca cunoştinţa de Domnul să umple tot pămîntul şi iertarea să treacă la fiecare persoană, şi ajutorul Lui ca să iasă afară din degradare. Ele nu sunt deloc în conflict.

653) LEGĂMINTE—Timpul de mijlocire al Noului Legămînt. (Q187-2)

Întrebare (1908)—2—Cît timp se va cere din partea lui Dumnezeu pentru mijlocirea Noului Legămînt, şi cît timp din partea omului? Te rog, frate Russell, să nu-mi dai referinţe la volume.

Răspuns—Voi spune, dragi prieteni, că mijlocirea Noului Legămînt din partea lui Dumnezeu cere tot acest veac Evanghelic. Domnul nostru Isus a început această lucrare cu serviciul Său; această mijlocire a fost inclusă în ceea ce a făcut El; cînd S-a consacrat, S-a consacrat la moarte şi obiectivul acelei morţi a fost ca ea să poată fi pecetluirea Noului Legămînt dintre Dumnezeu şi Israel şi omenire. Mijlocirea Noului Legămînt din partea lui Dumnezeu, adică, ajungerea ca lucrurile să fie satisfăcătoare pentru Dumnezeu în legătură cu Noul Legămînt, a cerut tot acest veac Evanghelic. Mai întîi de toate Isus Şi-a dat propria Sa viaţă, şi cînd părăsea lumea şi tocmai termina lucrarea, El Şi-a reprezentat sîngele şi sacrificiul prin paharul de amintire şi le-a spus ucenicilor Săi: "Beţi toţi din el, căci acesta este sîngele Meu, al legămîntului celui nou, care se varsă pentru mulţi, spre iertarea păcatelor" (Mat. 26:27, 28). Aceasta este o invitaţie pentru voi şi pentru mine, şi pentru toţi care sunt ucenicii Săi, ca să fie părtaşi la suferinţele lui Cristos, şi aceasta este, vă amintiţi, aceeaşi idee dată celor doi ucenici cînd aceştia au cerut: "Dă-ne, I-au zis ei, să stăm unul la dreapta Ta şi altul la stînga Ta, în slava Ta" (Marcu 10:37). Isus le-a spus: "Puteţi voi să beţi paharul pe care îl beau Eu?" Voiţi? A fost o condiţie; dacă vor bea din pahar, vor putea sta pe tron; dacă nu vor bea din pahar, nu vor putea sta pe tron. Acesta este un lucru care se desfăşoară acum; dacă voi şi cu mine devenim părtaşi cu Cristos în clasa care sacrifică, El ne acceptă, ne îndreptăţeşte, ne dă tot meritul de care avem nevoie, noi facem o deplină consacrare faţă de El şi facem tot ce ne stă în putere în direcţia acelei consacrări. El ne spune că va îndeplini lucrarea şi noi vom fi membri ai acelui corp glorios, iar sacrificiile noastre acum le va socoti ca ale Sale şi vor fi o parte din sacrificiul Său; şi astfel citim că împlinim ce lipseşte suferinţelor lui Cristos. Aceasta se desfăşoară de mai bine de 1800 de ani şi ele nu sunt încă împlinite; şi numai cînd aceste suferinţe ale lui Cristos, numai cînd acest sacrificiu este complet, sîngele Noului Legămînt va fi gata de aplicare, la sfîrşitul acestui veac, pentru pecetluirea Noului Legămînt, ca să-l facă operativ. Cum va fi pecetluit? Va fi pecetluit din partea lui Dumnezeu. Tot ce s-a desfăşurat pînă acum a fost doar pregătirea pentru pecetluirea lui; imediat ce ultimul membru al Bisericii şi-a terminat cursul şi sacrificarea s-a sfîrşit, sîngele va fi aplicat. Cine îl va aplica? Voi? Nu. Eu? Nu. Cine? Păi, Isus îl va aplica. Va fi acesta propriul Său sînge? Da. Cum aşa? Pentru că voi sunteţi membri ai acelui corp. Aşa că este al Lui! "Căci despărţiţi de Mine nu puteţi face nimic" (Ioan 15:5). Să presupunem că mîna mea ar fi să vorbească despre ceea ce poate face. Eu i-aş spune: Mînă, tu n-ai nimic de a face cu aceasta; capul este cel care face totul. El ne-a dat permisiune sau privilegii să venim şi să fim membri ai acelui corp, dar El este întotdeauna capul peste acel corp care este Biserica. Cînd la sfîrşitul acestui veac va aplica sîngele Său pentru omenire, şi astfel va îndeplini cerinţele dreptăţii în privinţa omenirii, acesta va fi propriul Său sînge, pentru că El v-a adoptat pe voi şi pe mine ca membri ai Lui, şi de aceea orice sacrificiu faceţi este o parte din al Său, şi orice sacrificiu fac eu, este al Lui, deoarece spiritul Său locuieşte în noi. Aşa că totul este parte din sacrificiul Său. Imediat ce corpul lui Cristos este complet şi sacrificiul este complet, se aplică sîngele Noului Legămînt, şi imediat ce este aplicat, prezentat lui Dumnezeu în Sfînta Sfintelor la sfîrşitul acestui veac, imediat, în conformitate cu tipul, se îndeplineşte iertarea păcatelor lumii — toate păcatele adamice sunt şterse şi Cristos ia imediat în posesie lumea ca mare Rege al Gloriei ca să poată binecuvînta lumea. Apoi ei vor fi încercaţi; ei n-au putut fi încercaţi pînă cînd păcatele le-au fost puse deoparte, dar imediat ce păcatele lor sunt puse deoparte, ei sunt în încercare. Aşa că vedeţi ce dovadă avem că Noul Legămînt n-a intrat încă în vigoare? Acesta este pentru lume şi aşa se şi spune: "Iată, vin zile, zice Domnul, cînd voi face pentru casa lui Israel şi pentru casa lui Iuda un legămînt nou, nu potrivit legămîntului pe care l-am făcut cu părinţii lor, în ziua cînd i-am apucat de mînă ca să-i scot din ţara Egiptului. Pentru că n-au stăruit în legămîntul Meu, nici Mie nu Mi-a păsat de ei, zice Domnul. Pentru că acesta este legămîntul pe care-l voi face cu casa lui Israel, după acele zile (Care zile? Zilele Evanghelice), zice Domnul: Voi pune Legile Mele în mintea lor şi le voi scrie în inimile lor; Eu voi fi Dumnezeul lor şi ei vor fi poporul Meu. Şi nu vor mai învăţa fiecare pe vecinul sau pe fratele său, zicînd: Cunoaşte pe Domnul!, căci toţi Mă vor cunoaşte în ei înşişi, de la cel mai mic pînă la cel mai mare dintre ei, pentru că voi fi îndurător faţă de nedreptăţile lor şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi de fărădelegile lor" (Evrei 8:8-12).

Mulţumim lui Dumnezeu pentru gloriosul Legămînt pentru Israel şi prin Israel pentru întreaga lume. Deci, avem cele două părţi. Va fi nevoie de întregul veac Milenar pentru îndeplinirea acestui lucru. A trebuit 1800 de ani din Veacul Evanghelic pentru împlinirea suferinţele lui Cristos şi pentru stropirea Legămîntului, ca să-l facă operativ, şi să pecetluiască Legămîntul cu sîngele. Apoi cealaltă parte, din partea omului, va cere toată mia de ani pentru a stropi oamenii cu adevărul şi a-i binecuvînta, aşa că acest Nou Legămînt are nevoie pentru pregătirea ratificării lui de cei 1800 de ani ai Veacului Evanghelic, iar îndeplinirea acestei opere cere toată mia de ani. Acestea se află în Studii.

654) LEGĂMINTE—Noul Legămînt în contrast cu Legămîntul Legii. (Q166-2)

Întrebare (1909)—2—Mi s-a spus că după cum legea tipului şi antitipului cere ca antitipul să înceapă să opereze imediat după ce trece tipul, fără vreo pauză, tot aşa Noul Legămînt trebuia să înceapă să opereze imediat ce a trecut Vechiul Legămînt (al Legii). Nu ştiu cum să fac faţă acestui argument; tu ce ai spune?

Răspuns—Aş spune că noi nu ştim dacă Noul Legămînt este antitipul Vechiului Legămînt al Legii. Cine spune că este şi cum a aflat el aceasta? Este ceva în Scriptură care spune că Noul Legămînt este antitipul Vechiului Legămînt al Legii? Dacă da, te rog spune-mi şi mie. Din contră, sunt multe lucruri în Vechiul Legămînt al Legii care nu sunt încă împlinite. El conţine, vă amintiţi, un tip al alegerii lui Aaron şi a fiilor săi. Antitipul este în acest Veac Evanghelic şi nu este încă tot completat. Legămîntul Legii include ziua ispăşirii, în care sacrificiile au fost jertfite pentru preot, leviţi şi casa credinţei, şi apoi pentru popor, iar cele din antitip n-au fost încă împlinite; noi găsim antitipul de-a lungul acestui Veac Evanghelic. Găsim că după al doilea sacrificiu din Ziua Ispăşirii, Marele Preot a ieşit şi a binecuvîntat poporul, iar ei s-au ridicat şi au scos un strigăt către Domnul. Acesta reprezintă un timp după ce Biserica şi Cristos au fost glorificaţi, după ce noua dispensaţie a început, şi aceasta este totul în viitor. Mai mult decît atît, Legămîntul Legii a conţinut aranjamente pentru ca tot poporul să vină la preoţi de-a lungul anului cu jertfe pentru greşelile lor, reprezentînd cum în tot Veacul Milenar omenirea va veni la Marele Preot şi la preoţii subordonaţi să-şi prezinte jertfele lor Domnului. De aceea Legămîntul Legii menţionează diferite trăsături tipice ale acestui veac şi ale veacului Milenar.

Altă caracteristică este că Legămîntul Legii încă nu s-a sfîrşit, aşa că dacă cineva vrea să afle cînd începe Noul Legămînt, să afle cînd se va termina cel vechi. Acesta n-a fost făcut cu voi sau cu mine, şi de aceea nu se va sfîrşi cu noi. A fost făcut cu evreii, iar robia este încă peste naţiunea evreiască şi orbirea acestui popor încă nu este îndepărtată. Cînd Domnul nostru prin ascultare de Lege a obţinut premiul vieţii veşnice, El a luat întreaga valoare, dar Legămîntul Legii a rămas asupra evreilor după moartea Sa, şi naţiunea evreiască a fost sub termenii şi condiţiile Legămîntului Legii toţi aceşti 1800 de ani de cînd a murit Isus şi nu există cale de ieşire de sub acest legămînt decît acceptînd pe Isus, Marele Mijlocitor, ca antitipul lui Moise. Apostolul a spus că el ţine pînă la moarte şi îl reprezintă ca o căsătorie care ţine pînă la moarte. Singura cale prin care un evreu poate deveni liber este să moară faţă de Lege ca să poată fi căsătorit cu Cristos. Evreul care nu este mort faţă de Lege este încă sub Lege pentru că Cristos este sfîrşitul Legii pentru cel care crede — nu sfîrşitul Legii dreptăţii pentru altcineva. Toţi evreii care nu cred sunt încă sub condamnarea Legii. Acesta este motivul pentru care azi ei sunt separaţi de toate celelalte naţiuni. Dumnezeu i-a închis pe toţi în necredinţă ca la timpul potrivit să poată avea milă de toţi.

655) LEGĂMINTE—Mijlocirea Noilor Legăminte. (Q167-1)

Întrebare (1909)—1—Turnul de Veghere 1909, pag. 110, prima coloană, paragraful 2, arată acest gînd: "Şi prin urmare, după veacul Evanghelic, după ce ei sunt iertaţi necondiţionat de dragul lui Cristos şi restabiliţi la starea de perfecţiune umană fără păcat, intră în vigoare Noul Legămînt". Nu este aceasta o afirmaţie corectă? Fiecare legămînt pămîntesc este în vigoare numai după ce mijlocitorul şi-a terminat lucrarea, ca de exemplu, lucrarea mijlocitoare dintre Rusia şi Japonia a ex-preşedintelui Roosevelt, a cărei legămînt este încă în vigoare. Nu este adevărat aceasta şi despre Noul Legămînt, care se face în timpul Veacului Milenar şi apoi intră în vigoare între Dumnezeu şi om după acel veac?

Răspuns—Nu, cred că nu. Nu sunt sigur dacă acest citat este exact. Nu cred că eu am scris aşa cum este scris aici. Dacă apare în această formă în coloanele Turnului de Veghere, cred că cineva de la birou a lăsat afară un cuvînt sau altceva.

Ca să exprim acum gîndul, acest Mijlocitor al Noului Legămînt are două părţi; o parte pentru Dumnezeu şi o parte pentru oameni. Partea pentru Dumnezeu a început în Domnul nostru cu mai bine de 1800 de ani înainte, reprezentat în sacrificiul Lui şi în aplicarea pentru Biserică, şi acest întreg aranjament a continuat de-a lungul veacului Evanghelic, deoarece Biserica este acceptată drept Corpul lui Cristos şi îi este permis să participe la sacrificiul Său, aşa că pînă la sfîrşitul veacului Evanghelic meritul viţelului antitipic trece pe la Biserică şi acest merit va fi întrebuinţat pentru pecetluirea Noului Legămînt care va intra imediat în vigoare în ceea ce priveşte lumea în general. Acea procedură de la sfîrşitul veacului Evanghelic este reprezentată de către Domnul nostru în Umbrele Cortului Întîlnirii prin stropirea sîngelui ţapului, care este "pentru păcatele poporului", şi apoi condiţiile Noului Legămînt vor fi aplicabile pentru toată lumea prin Israel. Atunci Dumnezeu va fi mulţumit în ceea ce priveşte păcatele întregii lumi şi prin urmare întreaga lume va fi încredinţată lui Isus ca Mijlocitorul, iar împărăţia Sa va fi singura domnie de-a lungul miei de ani de domnie mijlocitoare. Noul Legămînt îşi va începe lucrarea la începutul veacului Milenar, şi îşi va continua lucrarea de împăcare a lumii şi de nimicire în moarte a acelora care nu vor veni în armonie cu aranjamentele lui, aşa încît la sfîrşitul Mileniului întreaga lume va putea fi prezentată fără lipsuri înaintea Tatălui.

656) LEGĂMINTE—Referitor la legămîntul cel veşnic. (Q168-1)

Întrebare (1909)—1—Te rog explică la care legămînt se face referire în Evrei 13:20: "Şi Dumnezeul păcii, care a adus înapoi dintre cei morţi pe Domnul nostru Isus, marele Păstor al oilor, în temeiul sîngelui legămîntului celui veşnic".

Răspuns—Vedeţi că persoana care a scris această Întrebare n-a înţeles scriptura. Aceasta ar însemna, după felul în care este citat aici, că Isus a fost adus dintre cei morţi prin legămîntul cel veşnic. Trebuie să adăugăm cîteva cuvinte la Întrebare, şi anume: "În temeiul sîngelui legămîntului celui veşnic, să vă facă desăvîrşiţi". Adică, "prin sîngele legămîntului celui veşnic să vă facă perfecţi". Nu spune, prin sîngele legămîntului celui veşnic vă îndreptăţeşte de păcatele voastre, pentru că apostolul scrie acelora care sunt deja îndreptăţiţi, sfinţilor, şi le spune acestora că aceeaşi putere care L-a adus pe Domnul nostru dintre morţi este în stare să ne facă perfecţi prin sîngele Noului Legămînt, jertfindu-ne vieţile şi avînd parte cu Învăţătorul nostru în moartea Sa.

657) LEGĂMINTE—Cel al Legii în contrast cu cel Nou. (Q169-1)

Întrebare (1909)—1—În Ieremia 31 Tatăl nostru ceresc spune că El va face un Nou Legămînt cu Israel: "nu ca legămîntul pe care l-am încheiat cu părinţii lor, în ziua cînd i-am apucat de mînă să-i scot din ţara Egiptului" (versetul 32). În timp ce ai clarificat legămintele şi ne-ai spus că diferenţa constă în mijlocitori, dacă atît Legămîntul Legii care a trecut cît şi legămîntul din viitor sunt Legăminte ale Legii, al doilea nu va fi conform primului?

Răspuns—S-ar părea să fi sugerat că Noul Legămînt este vechiul Legămînt al Legii, şi că este conform legămîntului făcut. Răspunsul nostru este acesta: Legămîntul Legii a fost dat lui Israel. Ca o parte a lui, el a cuprins pe mijlocitorul acelui Legămînt al Legii, pentru că legămîntul ca întreg n-a putut face pentru ei nimic mai mult decît a putut face prin acel legămînt mijlocitorul lui; limitele mijlocitorului au fost limitele legămîntului — aţi prins ideea? Avantajul Noului Legămînt este că va avea un mijlocitor mai bun. El a avut o viaţă umană perfectă şi a dat-o ca preţ de răscumpărare al rasei umane şi în cele din urmă va opera cumpărarea întregii lumi şi de aceea Noul Legămînt va fi în stare să împlinească aranjamentul care a fost deja pregătit pentru păcatele întregii lumi, şi completa lor anulare este pentru motivul că vor avea un mijlocitor mai bun, şi de aceea va fi un legămînt mai bun.

Nu vă puteţi imagina o lege mai bună decît aceea dată evreilor: "Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu toată cugetarea ta" (Luca 10:27). El nu putea folosi o lege mai înaltă decît aceasta, dragi prieteni; ea reprezintă deplina capacitate a unui om perfect, fie că a trăit în timpul lui Adam ori la sfîrşitul Veacului Milenar; nu putea avea un standard al legii mai înalt decît acesta — ascultare completă de Dumnezeu, iubire completă de Dumnezeu şi să-şi iubească aproapele ca pe sine însuşi. În acest sens al cuvîntului, vechiul Legămînt al Legii şi Noul Legămînt al Legii sunt exact la fel, dar diferenţa este că primul n-a împlinit binecuvîntarea lui Israel şi a lumii, pe cînd celălalt va împlini această binecuvîntare. De aceea, motivul pentru care Noul Legămînt va fi un Legămînt mai bun este că el va avea un Mijlocitor mai bun, Cel care va fi în stare să împlinească binecuvîntările promise.

658) LEGĂMINTE—Sfîrşitul legămîntului Sara. (Q169-2)

Întrebare (1909)—2—Legămîntul Sara se sfîrşeşte cînd se naşte sămînţa spirituală?

Răspuns—Da. După înţelegerea mea, aspectul Sara al legămîntului se va sfîrşi cînd sămînţa promisă va fi completă. Legămîntul Sara nu s-a sfîrşit cînd Isus a ajuns pe planul gloriei spirituale, reprezentat în ilustraţie de Isaac, ci s-a sfîrşit înainte ca Rebeca să se unească cu Isaac. Rebeca reprezintă clasa Bisericii, şi unirea lor reprezintă unirea lui Cristos cu Biserica, iar atunci cînd Isaac şi Rebeca s-au unit, Sara era moartă, pentru că citim că Isaac a dus pe Rebeca în cortul mamei sale Sara, reprezentînd că Biserica, tipificată prin Rebeca, va lua locul acestui Legămînt Sara şi Biserica va fi puterea prin care Domnul va aduce la îndeplinire binecuvîntarea Noului Legămînt, care va binecuvînta toate familiile pămîntului. Legămîntul Sara naşte sămînţa, şi Biserica va acţiona şi va binecuvînta toate familiile pămîntului.

659) LEGĂMINTE—Biserica, referitor la Sara şi Rebeca. (Q170-1)

Întrebare (1909)—1—Cum a putut fi Biserica sub legămîntul simbolizat prin Sara, cînd ea a murit înainte ca Rebeca să fie chemată pentru a fi soţia lui Isaac?

Răspuns—Nu ştiu dacă Rebeca a fost chemată să fie soţia lui Isaac înainte sau după moartea Sarei; nu-mi amintesc de nimic în text care să spună că Sara era moartă cînd Avraam l-a trimis pe servul său să aducă o soţie lui Isaac. Eu îmi amintesc că atunci cînd mireasa a sosit, el a dus-o în cortul Sarei.

660) LEGĂMINTE—Cel al Sarei faţă de cel Avraamic. (Q170-2)

Întrebare (1909)—2—Este Legămîntul Sara la fel de complet ca şi Legămîntul Avraamic?

Răspuns—Legămîntul Sara este Legămîntul Avraamic în cel mai înalt şi special sens; el a fost Legămîntul Avraamic. Celălalt a fost numai un aranjament suplimentar.

661) LEGĂMINTE—Referitor la naşterea seminţelor. (Q170-3)

Întrebare (1909)—3—Dacă Legămîntul Sara naşte sămînţa spirituală, cum se poate spune că amîndouă seminţele sunt născute sub Legămîntul Avraamic?

Răspuns—Se poate spune că Legămîntul Avraamic cuprinde în special sămînţa spirituală, dar el a umbrit şi o sămînţă pămîntească, reprezentînd exact felul în care aceasta va fi împlinită; Cristos şi Biserica fiind sămînţa spirituală şi prin ei venind toată binecuvîntarea, mai întîi la sămînţa pămîntească şi apoi la toate familiile pămîntului care vor deveni sămînţa lui Avraam.

Sub Noul Legămînt binecuvîntarea lui Dumnezeu nu va fi pentru toate naţiunile, ci doar pentru o singură naţiune, sămînţa lui Avraam, după cum spune Ieremia 31:31: "Iată, vin zile zice DOMNUL, cînd voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legămînt nou", nu cu Egiptul, Persia etc., ci cu Israel, şi acest Nou Legămînt cu Israel nu va fi aplicabil altor naţiuni ci numai lui Israel, pentru că el este sămînţa lui Avraam după trup. Legămîntul Avraamic reflectînd lumina şi binecuvîntarea prin intermediul Noului Legămînt prin voia Sa sau testamentul Său prin moarte, dă naţiunii lui Israel binecuvîntarea restabilirii, şi apoi, prin naţiunea lui Israel, va fi aplicabilă pentru toţi care vor intra sub el.

Vă amintiţi ce ne spun Scripturile despre acel timp Milenar, la începutul lui; ele sugerează că atunci popoarele vor remarca pe Israel şi binecuvîntările speciale ale lui Dumnezeu pentru Israel. "Căci din Sion (Israelul Spiritual) va ieşi Legea şi din Ierusalim (Israelul Natural) cuvîntul DOMNULUI" (Mica 4:2). Popoarele lumii vor privi şi vor vedea binecuvîntările lui Dumnezeu pentru Israel şi vor zice: "Veniţi, hai să ne suim la muntele DOMNULUI … ca să ne înveţe căile Lui şi să umblăm pe cărările Lui!" (Mica 4:2). Popoarele lumii vor vedea că toate binecuvîntările lui Dumnezeu vin la poporul lui Israel şi vor dori şi ei o parte, şi se va întîmpla că poporul care nu se va sui să umble pe calea Domnului şi să asculte de cuvîntul Său, peste acel popor nu va cădea ploaie. Cuvîntul "ploaie" reprezintă toate binecuvîntările restabilirii, venind de la aversele împrospătătoare ale harului lui Dumnezeu, sănătate, putere şi eliberare de năpăstuirile pămîntului, spini, pălămidă şi boli nu vor mai fi asupra popoarelor, iar acest nou aranjament va fi sub conducerea Vrednicilor din Vechime. Nimic nu va atrage pe oameni mai mult decît faptele reale. Ei încă vor muri, iar viaţă va fi doar unde va merge Noul Legămînt, şi va fi numai pentru aceia care vor veni sub aranjamentul Noului Legămînt, şi popoarele văzînd binecuvîntările acelora care sunt sub Noul Legămînt vor dori şi ele să intre sub el, şi acesta este aranjamentul lui Dumnezeu; că oricine doreşte poate intra ca să devină toţi Israeliţi; şi astfel, la sfîrşitul Veacului Milenar, întreaga lume vor fi Israeliţi şi întreaga lume va fi sămînţa. Atunci Avraam, după cum este scris, va fi "tatăl multor popoare".

662) LEGĂMINTE—Referitor la anularea păcatelor. (Q171-1)

Întrebare (1909)—1—(Rom. 11:27, 28) "Acesta va fi legămîntul Meu pentru ei, cînd le voi şterge păcatele. În ce priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi, spre binele vostru; dar în ce priveşte alegerea, sunt iubiţi din cauza părinţilor lor".

Dacă păcatele urmează să fie şterse cînd se stabileşte Legămîntul, iar Legămîntul se stabileşte la începutul Veacului Milenar, înseamnă că persoanelor care vor trăi în Mileniu le vor fi iertate păcatele fără credinţă în Cristos?

Răspuns—Răspunsul meu este că nu. Ce se face la începutul Veacului Milenar este o pregătire pentru aceia care sunt sub condiţiile Noului Legămînt. Acesta nu le opreşte manifestarea propriei lor voinţe; ei se pot opune dacă vor. Numai venind în armonie cu acel Nou Legămînt vor putea primi binecuvîntarea. Primul lucru pe care îl va face Domnul va fi îndepărtarea orbirii lor. Aceasta înseamnă că ei vor vedea, şi cînd se vor uita şi vor vedea pe Cel pe care L-au străpuns, atunci dacă spiritul de rugăciune şi cerere va fi peste ei şi se vor întoarce la Domnul, după cum spune apostolul că vor face, atunci acelora care vor veni în armonie cu aranjamentele Noului Legămînt, Dumnezeu le va ierta păcatele şi nu-şi va mai aminti de nelegiuirile lor şi va proceda cu ei cu îndurare, ca şi cum n-ar fi răstignit pe Fiul lui Dumnezeu. Pe măsură ce vor răspunde tot mai mult, El le va îndepărta inima de piatră şi le va da o inimă de carne. Aceasta nu se va face instantaneu ci va lua timp. Nu m-aş mira dacă vor trebui ani de zile după ce vor veni la Domnul pentru a se întoarce la starea sensibilă a inimii, iertîndu-se unul pe altul aşa cum Dumnezeu i-a iertat pe ei de dragul lui Cristos.

663) LEGĂMINTE—Legi sub Noul Legămînt. (Q171-2)

Întrebare (1909)—2—Dacă Noul Legămînt va fi un Legămînt al Legii, ce fel de legi vor opera; vor fi ele similare cu legile Mozaice?

Răspuns—Eu înţeleg că Legea Mozaică va fi legea însăşi, completă. Legea Mozaică, putem presupune, este cea mai simplă lege pe care a putut-o da Dumnezeu. Dumnezeu putea avea cerinţe mai înalte, dar nu ştiu cum ar putea defini legea Sa mai simplu. Domnul nostru a citat din Deuteronom: "Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta" (Deut. 6:5). Aceasta este toată legea şi n-o puteţi face mai mică, şi nu văd cum aţi putea-o face mai înaltă. Aceasta este legea sub care va fi întreaga omenire în timpul Veacului Milenar; toţi trebuie să se ridice la acel standard la sfîrşitul Veacului Milenar, sau altfel nu vor fi pregătiţi pentru viaţă veşnică.

664) LEGĂMINTE—Referitor la Noul Legămînt şi măslin. (Q172-1)

Întrebare (1910)—1—Dacă Israelul natural trebuie să fie altoit în măslinul bun din care au fost tăiaţi, nu dovedeşte aceasta că Noul Legămînt a fost complet în Isus? Dacă nu, cum pot fi ei altoiţi în ceva ce n-a existat înainte ca orbirea lor să fie îndepărtată?

Răspuns—Răspunsul meu este că acest măslin bun a existat cu mult înainte ca Isus să vină în lume. Aşa că acest măslin n-a fost acest aranjament al Noului Legămînt, ci a reprezentat favoarea lui Dumnezeu faţă de Israel ca sămînţă a lui Avraam. Promisiunea lui Dumnezeu a fost rădăcina pomului şi i-a fost făcută lui Avraam: "Toate neamurile pămîntului vor fi binecuvîntate în sămînţa ta" (Gen. 22:18). Această sămînţă naturală a lui Avraam a fost naţiunea sfîntă, şi dacă aceştia erau într-o bună atitudine a minţii şi inimii pentru a primi pe Domnul şi Adevărul, El i-ar fi primit şi atunci ei ar fi fost Israelul Spiritual, rămînînd în măslin. Ei erau deja în el, după cum am încercat să ilustrăm mai înainte. Baza întregii chestiuni a fost în Legămîntul făcut cu Avraam. Ca o consecinţă, naţiunea evreiască a înfrunzit şi Dumnezeu a promis că această naţiune, un popor sfînt, va fi puterea Lui pentru a binecuvînta lumea. Apostolul explică faptul că mulţi dintre ei au fost tăiaţi din cauza necredinţei, dar n-au fost respinşi pentru totdeauna, numai pînă va intra plinătatea Neamurilor; unii au fost lăsaţi să rămînă. Apostolul Ioan a spus în Evanghelia sa: "Dar tuturor celor ce L-au primit, … le-a dat dreptul (sau libertatea) să fie copii ai lui Dumnezeu" (Ioan 1:12). Aceştia au rămas încă în măslin, copii naturali ai lui Avraam. Venind în Cristos, ei au fost transferaţi şi au devenit membri ai Israelului spiritual. Noi toţi eram Neamuri prin natură, toţi am fost altoiţi în aceeaşi sămînţă spirituală, aşa că noi compunem Israelul antitipic spiritual menţionat în Apocalipsa 7, unde citim despre cei 144.000, cîte 12.000 din fiecare din cele 12 seminţii. Nu ştim cîţi dintre cei care L-au primit pe Domnul în timpul serviciului Său de trei ani şi jumătate au aparţinut diferitelor seminţii. Erau mai multe mii la Rusalii şi fiecare aparţinea unei seminţii din cele douăsprezece. Pavel, vă amintiţi, spunea despre sine că este din seminţia lui Beniamin, dar probabil cei mai mulţi erau din seminţia lui Iuda. Nu are importanţă de care seminţie aparţineau, acel număr 144.000 trebuia completat şi Neamurile sunt aduse pentru a-l completa sau a-l întregi. Dacă ei nu rămîn în necredinţă, Dumnezeu este în stare să-i altoiască din nou, dar ei trebuie să vină în felul în care vin Neamurile, deoarece nu au o cale interioară sau originală. Cei care au rămas atunci au fost transferaţi la timpul potrivit în Cristos înainte ca naţiunea lui Israel să fie respinsă, dar dacă au fost tăiaţi ei vor avea acelaşi proces de altoire ca şi cum ar fi fost Neamuri. Cu alte cuvinte, evreul nu are avantaj faţă de Neamuri şi n-au avut de cînd au fost tăiaţi, dar înainte de a fi tăiaţi ei au avut un avantaj.

665) LEGĂMINTE—Legămîntul Legii, referitor la evrei. (Q173-1)

Întrebare (1910)—1—Legămîntul Legii s-a sfîrşit la cruce, sau este încă în vigoare pentru evrei?

Răspuns—Răspunsul meu este că nu s-a sfîrşit la cruce, el încă nu s-a sfîrşit şi nu se va sfîrşi pînă ce Noul Legămînt al Legii cu Mijlocitorul său mai bun va înlătura sau va lua locul Vechiului Legămînt al Legii. Doar în acest mod evreul poate scăpa de sub robia legămîntului său. Aşa că apostolul spune că ei sunt închişi în el. Nu există altă cale de a ieşi de sub el. Acum priviţi! Modul în care orice evreu a ajuns în Cristos a fost prin a deveni mort faţă de Lege; el trebuia să renunţe la orice speranţă în Lege şi să moară faţă de ea, ca să poată fi căsătorit şi unit cu altul, chiar cu Cristos. Aşa că evreii care nu au făcut aceasta, sunt încă sub Lege, şi singura cale să iasă de sub ea este să moară faţă de ea. Ei vor trebui să stea sub lege pînă ce Mijlocitorul mai bun va lua locul celui tipic şi vor fi inaugurate celelalte lucruri antitipice.

666) LEGĂMINTE—Ce oferă evreilor Legea. (Q173-2)

Întrebare (1910)—2—Ce oferă evreilor Legămîntul Legii acum, văzînd că Cristos prin ascultarea Sa a luat premiul?

Răspuns—Premiul nu mai este. Exact ca şi cum s-ar deschide un concurs de alergare şi tu ai fi unul dintre alergători, în care ar fi doar un premiu, şi să presupunem că ai alerga în concurs şi ai fi cel care cîştigă premiul. Ceilalţi ar putea alerga tot anul dar n-ar lua premiul. Aşa este şi cu evreii. Pot să tot alerge, dar premiul nu mai este, în ceea ce priveşte Legămîntul Legii.

Un frate:—Frate Russell, prietenii cred că te pot vedea mai bine dacă stai mai sus, la amvon. (Fratele Russell stătea jos în faţa amvonului, iar amvonul era unul de modă veche, de fapt se spune că este acelaşi pe care l-a ocupat Whitfield înainte.)

Fratele Russell:—Prieteni, veniţi voi mai sus. (Multe aplauze.)

Fratele Russell:—Nu vă pot vedea pe toţi. (Unii dintre noi eram sub galerie, aşa că nu putea să ne vadă, amvonul era aşa de înalt încît el putea să-i vadă pe ceilalţi.)

667) LEGĂMINTE—Evreilor sub vechiul legămînt

li s-au ascultat rugăciunile? (Q173-3)

Întrebare(1910)-3-A putut vreun evreu sub Vechiul Legămînt al Legii să aibă legătură directă cu Domnul în rugăciune? Ioan i-a învăţat pe ucenicii lui să se roage.

Răspuns—Da, în sensul în care ei au recunoscut Legămîntul Legii şi pe Mijlocitorul acestuia, Moise, sau cei care stăteau în scaunul lui Moise şi care reprezentau instituţiile pe care Moise le-a făcut şi le-a stabilit, şi care erau incluse în Templu şi în toate privilegiile evreilor din Ziua Ispăşirii şi din anul care urma. În acel sens tipic ei au fost aduşi mai aproape de Dumnezeu şi au fost trataţi ca şi cum erau deplin împăcaţi, deşi la sfîrşitul anului ei nu erau recunoscuţi ca fiind în armonie cu El, trebuind să fie repetat tipul. Domnul nostru ne spune că doi oameni s-au suit la Templu să se roage etc. Isus spune: Vă spun că mai curînd a plecat acasă îndreptăţit vameşul şi păcătosul decît celălalt. Aşa că vedeţi, în acest sens al cuvîntului, tot poporul evreu era în relaţie de rugăciune cu Domnul; toţi erau consacraţi; "toţi au fost botezaţi în nor şi în mare, pentru Moise" (1 Cor. 10:2). Ei au beneficiat de acele aranjamente făcute pentru ei. Ceilalţi, care nu erau evrei, n-au avut privilegiul ca Dumnezeu să le asculte rugăciunile.

Să vă reamintim pe Corneliu, care a fost un om drept. El s-a rugat întotdeauna şi a făcut multe pomeni oamenilor — trei puncte foarte importante — dar rugăciunile sale n-au putut ajunge la Dumnezeu decît după ce dispensaţia Iudee s-a sfîrşit, şi "zidul de la mijloc" a fost îndepărtat. Atunci rugăciunile şi pomenile sale au ajuns în faţa lui Dumnezeu. Ca rezultat, Domnul a trimis un înger la el care i-a spus: Rugăciunile şi pomenile tale au ajuns sus; trimite după unul numit Petru, şi cînd va veni el îţi va spune cuvintele care vor fi pentru mîntuirea ta şi a casei tale.

668) LEGĂMINTE—Moise şi Legămîntul Legii. (Q174-1)

Întrebare (1910-Z)—1—Moise nu era sub condamnarea adamică?

Răspuns—Dacă el a fost un membru al naţiunii evreieşti, atunci a fost în această relaţie specială de legămînt cu Dumnezeu. Adam cînd a păcătuit şi-a pierdut starea de legămînt cu Dumnezeu şi a fost condamnat la moarte. Dumnezeu a făcut un nou aranjament cu Sămînţa lui Avraam, că El va intra în legămînt cu ei ca şi cum ar fi perfecţi; şi în acest scop Moise a devenit mijlocitorul lor. Avem toate motivele să presupunem că Moise a fost atît participant în acest aranjament, cît şi mijlocitorul lui. Aşa că noi presupunem că Moise a fost sub Lege aşa cum au fost şi urmaşii săi, iar acest legămînt, prin aranjamentul lui, an de an în mod continuu, nu numai că îi punea la început în această stare tipic îndreptăţită sau în relaţie de legămînt cu Dumnezeu, ci le dădea un an întreg în acea stare favorabilă; şi numai la sfîrşitul anului, cînd perioada pentru care era făcut sacrificiul se termina, nu mai erau în relaţie de legămînt cu Dumnezeu. Atunci ei se îmbrăcau în sac şi cenuşă şi, ca şi restul lumii, erau păcătoşi, sub condamnare, dar sub o condamnare mai mare decît restul lumii pentru că aveau în plus condamnarea Legii.

Deci noi înţelegem că dacă Moise ar fi putut ţine Legea sub acel Legămînt, Dumnezeu ar fi fost obligat să-i dea viaţă veşnică după promisiune — "omul care le va împlini va trăi prin ele" (Lev. 18:5). Dumnezeu n-a spus nimic despre Cristos sau despre a crede în Cristos sau ceva de genul acesta, ci doar că acela care va face aceste lucruri va avea viaţă veşnică. Aşa că noi credem că această promisiune s-a aplicat la Moise şi la toţi Israeliţii de sub Lege, şi încă se mai aplică la evrei. Şi noi credem că Dumnezeu dădea viaţă veşnică oricui putea împlini aceste lucruri perfect, dar această ofertă le-a fost făcută numai evreilor. Ei erau în afara condamnării Adamice în acest sens de probă; nu în sensul că erau scăpaţi, pentru că din moment ce ei purtau fără schimbare aceleaşi imperfecţiuni ca şi restul copiilor lui Adam, nu puteau face ceea ce ar fi dorit să facă; după cum spune apostolul: "ca să nu faceţi ceea ce aţi dori" (Gal. 5:17). Aşa că ei ca popor au avut o condamnare pe care alte popoare n-au avut-o. Adam, individual, a fost condamnat la moarte. Copiii Săi nu au avut, individual, acea condamnare. Ei au fost născuţi în "închisoare" — în această stare de moarte. Dar în cazul evreilor, Dumnezeu i-a tratat ca şi cum ar fi fost separaţi de restul lumii.

A fost ca şi cum ei ar fi zis: "Doamne, noi n-am făcut nimic rău; de ce nu ne dai o şansă?"

"Vă voi da o şansă; vă voi da să ţineţi Legea Mea".

"Ce ne vei da dacă vom ţine Legea Ta în mod perfect?"

"Vă voi da viaţă veşnică".

"O vom ţine. Suntem de acord să ţinem Legea Ta, iar Tu să fii de acord să ne dai viaţă veşnică". Aşa că aceşti copii ai lui Adam, evreii, care ca şi restul lumii n-au fost înainte în încercare individulă, şi de aceea n-au fost condamnaţi personal, ci doar au împărtăşit efectele condamnării lui Adam — toţi aceşti evrei au fost puşi acum în încercare de viaţă, iar cînd au eşuat, aceasta a însemnat o pedeapsă specială asupra lor, pentru că au avut o încercare individuală şi au eşuat. De aceea, vedem că era necesar ca evreii, sub această a doua condamnare sau această încercare şi condamnare individuală, să fie toţi sub Moise ca Mijlocitor, aşa încît Cristos să poată lua locul acestui Mijlocitor şi să facă ceva pentru acest popor. Moise a fost doar tipul Mijlocitorului mai bun. De aceea, din moment ce ei au fost în acel Mijlocitor, care era numai un tip al lui Cristos, Dumnezeu le-a arătat într-un mod tipic ce va face pentru ei în curînd, cînd Cristos va fi Mijlocitorul Noului lor Legămînt (al Legii) — Ier. 31:31.

669) LEGĂMINTE—Discuţie după diviziune. (Q175-1)

Întrebare (1910)—1—Studiind legămintele după cum le-am primit în Turnul de Veghere, găsim anumite subiecte care par să aducă o divizare în adunare cînd vorbim despre mijlocitor. Crezi că ar fi înţelept să continuăm acel serviciu dacă am aflat că au loc aceste diviziuni, sau să nu mai facem studiu şi să facem altceva?

Răspuns—Cred că subiectul despre legăminte ar fi un subiect foarte potrivit de discutat, şi dacă vreun frate din adunare este prezent şi are vederi diferite, ar fi foarte potrivit să i se dea ocazia să spună ce are de spus, dar nu ca în mod continuu să-şi exprime vederea şi să continue să întrerupă adunarea la fiecare întrunire. Dacă are ceva de spus, şi este în stare să spună acest lucru într-un mod care ar fi interesant, permiteţi-i să spună, deoarece pe bună dreptate el ar avea acel drept; ca membru al adunării are dreptul să fie ascultat, dar dacă majoritatea adunării nu este în favoarea expunerii lui şi nu doreşte ca el s-o mai prezinte, atunci cred că fratelui trebuie să i se ceară să nu mai continue cu opinia sa, spunînd: Frate, ţi-am dat ocazia şi adunarea a auzit ce-ai avut de spus, şi ei nu doresc să mai asculte acest lucru, aşa că te rugăm să nu mai întrerupi studiile noastre în acest subiect. Şi aş merge înainte cu tema şi aş discuta acest lucru în armonie cu dorinţele adunării. Totuşi, dacă adunarea, ca întreg, nu mai doreşte să continue subiectul, n-aş avea altceva de făcut decît să urmez instrucţiunile adunării, înţelegînd că adunarea are cuvîntul hotărîtor în orice chestiune.

670) LEGĂMINTE—Ştergînd înscrisul. (Q176-1)

Întrebare (1910)—1—"A şters înscrisul care era împotriva noastră prin poruncile lui şi l-a luat din cale" (Col. 2:14). Ar însemna aceasta că Legămîntul Legii s-a terminat acum?

Răspuns—Acest înscris cu poruncile lui era împotriva noastră. Cine sunt "noi"? "Noi" sunt aceia care au acceptat pe Cristos. Înscrisul cu poruncile lui este încă peste evrei, şi ele sunt încă obligatorii. Orice spune Legea, le spune acelora care sunt sub Lege. Nu există cale de scăpare de sub ea. Ei sunt închişi sub ea. La sfîrşitul acestui veac El va inaugura Noul Legămînt al Legii, care va înghiţi Vechiul Legămînt al Legii.

671) LEGĂMINTE—Dezvoltarea lui Isus. (Q176-2)

Întrebare (1910)—2—Isus s-a dezvoltat sub Legămîntul Legii sau sub Legămîntul Avraamic, sau sub amîndouă?

Răspuns—Răspunsul nostru este că Isus a fost născut sub Legămîntul Legii, şi de aceea a fost obligat să ţină Legea şi a ţinut-o, dar Legea nu L-ar fi făcut niciodată sămînţa spirituală a lui Avraam. El a fost din sămînţa naturală a lui Avraam prin faptul că Maria era un copil al lui Avraam şi astfel era înrudit cu Avraam.

Dar ca să fie sămînţa lui Avraam pentru a binecuvînta toate familiile pămîntului, El trebuia să fie mai mult decît sămînţa naturală a lui Avraam după trup; deoarece după trup El n-ar fi putut niciodată să dea viaţă veşnică. Tot ce-ar fi putut face Isus ar fi fost să ţină legea şi să aibă viaţă veşnică pentru Sine, şi apoi să ajute pe alţii. Dacă este aşa, Isus ca om perfect sub Lege, aprobat de Lege ca vrednic de viaţă veşnică, ca omul Isus, avea dreptul, El a fost îndreptăţit la tot dreptul şi privilegiile pe care le-a avut Adam, nici mai mult nici mai puţin. Aceea însă nu i-ar fi permis să fie marea sămînţă a lui Avraam pe plan spiritual. El trebuia să ajungă pe planul spiritual înainte să poată da binecuvîntările. Cum a ajuns pe acel plan? Răspunsul meu este că sub Legămîntul Avraamic. Dar cum? În acest fel: Oferta lui Dumnezeu pentru Isus, după trup, a fost că dacă El Se prezenta ca sacrificiu viu, atunci drepturile Sale pămînteşti constituiau o avere. Era un lucru de valoare, ceva ce-i aparţinea, ceva ce putea folosi. Deci, cînd Isus a ţinut Legea şi şi-a jertfit viaţa în ascultare de voia Tatălui, acel sacrificiu a fost ceva în contul Său, iar Tatăl I-a răsplătit ascultarea dîndu-I o natură nouă. El a devenit o nouă creatură înainte de a învia din morţi, imediat ce a fost conceput de spirit, imediat ce Şi-a consacrat natura pămîntească la Iordan, cînd a spus: Iată-Mă, în sulul cărţii este scris despre Mine, vin să fac voia Ta. Atunci Tatăl L-a recunoscut şi L-a conceput de Spiritul sfînt, şi El a devenit Preotul Împărătesc al noului popor, şi prin urmare a devenit perfect la învierea Sa şi a devenit Domnul Slavei care vă va binecuvînta pe voi şi pe mine şi toată rasa. Ce va face acest Mare Preot pentru popor? El are de-a face cu acesta acum. Ce este acesta? Natura Sa pămîntească este în contul Lui. Cum? Îi aparţine, a jertfit-o la Iordan, şi Şi-a terminat sacrificiul la Calvar cînd a strigat: "S-a sfîrşit". Este complet şi în contul Lui şi este în mîinile Tatălui. Ce valoare are? Este preţul de răscumpărare pentru păcatele lumii întregi. L-a plătit pentru lume? O nu, nu pentru lume. Este în mîinile dreptăţii şi El poate hotărî cînd să fie plătit. Este exact ca şi cînd ai avea ceva bani într-o bancă şi cînd îi predai nu-i plăteşti nimănui, dar cînd trimiţi un cec spunîndu-le bancherilor să-l plătească, atunci este plătit. Între timp banii rămîn în mîinile bancherilor în contul tău. Aşa că sacrificiul lui Cristos a stat în mîinile Tatălui de mai bine de 1800 de ani. Cînd îl va folosi? La sfîrşitul acestui veac, pentru că atunci El îl va aplica pentru păcatele întregii omeniri şi Dumnezeu îl va accepta şi imediat va preda întreaga lume lui Isus şi ei vor fi supuşi Lui în orice aparţine de pămînt şi Împărăţia Sa va începe cu scopul ridicării lumii, pentru care Cristos a murit şi pentru care va aplica la timpul potrivit meritul sacrificiului Său. Ce face între timp cu sacrificiul? Îl foloseşte în alt fel. El spune că sacrificiul vostru nu va fi acceptabil pentru că voi nu aveţi suficient merit ca Tatăl să vi-l accepte. El spune: Voi adăuga la sacrificiul vostru suficient din meritul Meu, care este deja în mîinile Tatălui, ca să fac sacrificiul vostru acceptabil Tatălui şi imediat ce vă va accepta sacrificiul veţi fi socotiţi morţi ca fiinţe umane şi veţi fi o nouă creatură. Aşa au mers lucrurile în tot acest veac Evanghelic. Aceasta face ca toate sacrificiile Bisericii, ale Turmei Mici şi ale Marii Mulţimi, toţi care fac o consacrare, să fie acceptabile în ochii lui Dumnezeu. Aceasta este singura bază pe care Tatăl ne acceptă sacrificiile, singura bază de primire a Spiritului sfînt. Dacă cineva nu reuşeşte să sacrifice, aceasta devine mai curînd o chestiune de distrugere a cărnii decît de sacrificiu. Isus s-a dezvoltat ca omul Isus Cristos sub Legămîntul Legii, dar ca Nouă Creatură El a fost dezvoltat şi a ajuns la acea poziţie sub Legămîntul Avraamic, în virtutea prezentării corpului Său ca jertfă vie. Notaţi că Scripturile, vorbind despre Biserică, spun: "Adunaţi-Mi pe credincioşii Mei care au făcut legămînt cu Mine prin jertfă!" (Psa. 50:5). Cine sunt ei? Cuvîntul "sfînt" înseamnă "cel desăvîrşit". Cine vor fi aceşti sfinţi? Primul dintre toţi, marele sfînt Isus, Cel Desăvîrşit dintre toţi, Cel care a fost perfect în mod real de la început şi a devenit Marele Preot pe planul divin în virtutea sacrificiului Său. Apoi toţi ceilalţi sfinţi care vin, mergînd în urmele Lui, sacrificînd cum a sacrificat El şi fiind asociaţi cu El, urmînd în urmele paşilor Săi. Toţi aceştia sunt cei sfinţi, mărgăritarele Domnului, şi acum El pregăteşte aceste mărgăritare. Acesta este singurul mod în care Isus a devenit sămînţa spirituală a lui Avraam, prin jertfirea naturii Sale pămînteşti. Aceasta este singura cale pe care voi şi cu mine putem deveni membri ai seminţei spirituale a lui Avraam. Ceilalţi nu vor fi deloc din clasa spirituală.

672) LEGĂMINTE—Întrebări diverse. (Q177-1)

Întrebare (1910-Z)—1—

(1) Te rog explică Evrei 9:15, şi anume, Versiunea Revizuită — "Şi tocmai de aceea este El Mijlocitorul unui Legămînt Nou, pentru ca, prin moartea Lui pentru răscumpărarea din abaterile făptuite sub Legămîntul dintîi, cei care sunt chemaţi să capete făgăduinţa moştenirii veşnice".

(2) Eu înţeleg că Omul Isus Cristos, prin sacrificiul vieţii Sale umane, a plătit preţul de răscumpărare pentru întreaga lume.

(3) Atunci El a putut oferi "celor care urmează în urmele" Sale o parte în acea jertfă.

(4) Dacă la moartea Sa n-a pecetluit Noul Legămînt cu sîngele Său şi n-a devenit mijlocitorul acelui Nou Legămînt, a putut oferi Bisericii o parte în lucrarea Sa mijlocitoare?

(5) Înţeleg că Noul Legămînt este legea iubirii; am dreptate?

(6) Te rog explică Ioan 13:34: "Vă dau o poruncă nouă: Să vă iubiţi unul pe altul." A fost aceasta un premergător al Noului Legămînt pe care El tocmai trebuia să-l pecetluiască pentru ei?

Ca o înlesnire noi am numerotat întrebările de mai sus şi acum vom numerota Răspunsurile ca să corespundă.

(1) Acest text arată un contrast între vechiul Legămînt al Legii şi Noul Legămînt (al Legii). Legămîntul originar sau avraamic, sub care se dezvoltă Cristos şi Corpul Său ca Sămînţa Spirituală a lui Avraam, nu este în discuţie. Apostolul a scris celor care încă se încredeau în Legămîntul Legii şi declarau că era necesar nu numai să creadă în Cristos, ci şi să ţină Legea şi să fie circumcişi pentru a avea vreo favoare divină. Acestea sunt contrazise de apostol ca neadevărate. El arată că Legămîntul Legii mijlocit de către Moise a fost tipic pentru un Nou Legămînt superior, al cărui Mijlocitor este Mesia.

Legămîntul lui Moise era deja mort, prin aceea că premiul pe care el îl oferea a fost cîştigat de către Isus. El este încă viu însă pentru toţi evreii, ca o robie din care pot scăpa numai în două moduri; fie murind faţă de Legămîntul Legii şi faţă de toate speranţele şi perspectivele lui şi renunţînd la toate drepturile pămînteşti ale restabilirii şi astfel devenind un comoştenitor cu Cristos ca membru al Corpului lui Mesia în timpul acestui Veac Evanghelic; fie acceptînd cealaltă alternativă, eliberîndu-se de vechiul Legămînt al Legii prin transferare, cînd Noul Legămînt (al Legii) va intra în vigoare ca înlocuitorul lui la începutul Mileniului. Atunci toţi evreii şi ceea ce le aparţine vor fi transferaţi din Moise, mijlocitorul neputincios, în Mesia Cel glorios, Mijlocitorul puternic al Legămîntului mai bun, ale cărui pregătiri vor binecuvînta pe Israel şi pe toate familiile pămîntului care vor vrea să intre sub prevederile sale binevoitoare.

Acest text nu se referă decît la evrei, care erau sub vechiul Legămînt al Legii. Nu se referă deloc la Neamuri. El arată că pregătirea lui Dumnezeu este ca Mesia să fie Mijlocitorul Noului Legămînt al lui Israel şi că moartea Sa, cînd se va aplica aşa, va fi suficientă să şteargă încălcările lui Israel de sub vechiul lor Legămînt al Legii. Aceasta va face posibil pentru ei ca naţiune să ajungă la partea pămîntească a prevederii Legămîntului Avraamic pentru sămînţa pămîntească a lui Avraam, ca nisipul de pe ţărmul mării. Astfel, în cele din urmă, Israel ca poporul "chemat" al lui Dumnezeu va primi tot ce a aşteptat vreodată — şi mai mult. Promisiunile lui Israel n-au fost cereşti sau spirituale, ci pămînteşti: "căci toată ţara pe care o vezi, ţi-o voi da ţie (Avraam) şi seminţei tale" (Gen. 13:15); şi ca naţiune de frunte a pămîntului ei vor învăţa toate naţiunile, pe "fiecare … sub viţa lui şi sub smochinul lui" (Mica 4:4).

Acele promisiuni sunt sigure ca şi cuvîntul lui Dumnezeu. Ei aşteaptă doar pînă ce "Taina" unui Mijlocitor format din mulţi se va sfîrşi (în sacrificu şi în gloria învierii). Atunci Mijlocitorul-"Taină" va fi pecetluit Noul Legămînt al lui Israel prin moartea sa ca şi Testator al lui. Atunci poporul "chemat" al lui Israel va "primi moştenirea veşnică" pe care au aşteptat-o mai bine de 35 de secole. Sf. Pavel explică aceasta mai departe în Romani 11:17-29, 31.

(2) După cum se arată în altă parte, sacrificiul Domnului nostru n-a plătit pentru păcatele lumii, dar a asigurat preţul de răscumpărare pe care îl va prezenta mai tîrziu Dreptăţii pentru păcatele lumii.

(3) Argumentul tău nu este logic. Dacă Domnul nostru Şi-ar fi sfîrşit lucrarea de sacrificiu, n-ar fi putut da urmaşilor Săi o parte în ea.

(4) Scripturile nu spun nicăieri că Domnul nostru a pecetluit Noul Legămînt cu sîngele Său. Nici nu era necesar să pecetluiască Noul Legămînt înainte de a-i fi Mijlocitor. El a fost Mijlocitorul Noului Legămînt în scopul şi în făgăduinţa divină cu secole înainte ca El să devină omul Isus Cristos. El a fost Mijlocitorul Noului Legămînt cînd S-a născut în Betleem exact în acelaşi sens în care atunci a fost şi Mîntuitorul lumii: nu pentru că El a pecetluit Noul Legămînt, nici pentru că a mîntuit lumea, ci pentru că El era Cel prin care mîntuirea lumii şi Noul Legămînt pentru binecuvîntarea ei trebuiau în cele din urmă să fie împlinite.

Domnul nostru încă n-a mîntuit lumea, nici n-a acţionat ca Mijocitorul Noului Legămînt, ci va împlini ambele aceste scopuri în timpul Veacului Milenar; şi la sfîrşitul ei se va împlini profeţia: "Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi va fi mulţumit" (Isa. 53:11). Domnul nostru a avut privilegiul să ofere Bisericii Sale o parte cu El în Împărăţia Sa Mijlocitoare cu condiţia ca ea să se împărtăşească din paharul Său de suferinţă şi sacrificiu de sine — să pariticipe în botezul Său, în moartea Sa. Făcînd aşa, ea va avea parte de răsplata Sa de glorie, onoare şi nemurire în "învierea Sa" (Fil. 3:10). Şi împărtăşindu-se de gloria şi tronul Său ca împreună-jertfitori cu El şi împreună-moştenitori ai promisiunii, ea va fi împreună cu El Mijlocitorul între Dumnezeu şi oameni — lumea — în timpul Veacului Milenar — opera de împăcare a lumii, sau a tuturor care se vor dovedi dispuşi să primească binecuvîntarea regenerării.

(5) Nu ai dreptate. Există diferenţă între un legămînt şi legea unui legămînt. Legea lui Dumnezeu dată lui Israel, pe scurt, era: "Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu toată cugetarea ta; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Luca 10:27). Această Lege este perfectă şi va fi baza sau Legea Noului Legămînt. Moise, ca Mijlocitor sub Legămîntul său şi-a propus să ajute pe Israel să ţină acea Lege, iar Dumnezeu S-a angajat să le dea viaţă veşnică dacă vor face aşa. Dar ei n-au fost în stare să ţină acea Lege în mod perfect în faptă, gînd şi cuvînt, şi de aceea ei au secerat condamnarea la moarte şi nu oferta ei de binecuvîntare cu viaţă. Sub acel Legămînt Moise a fost privilegiat să aranjeze sacrificiile şi jertfele pentru păcat, şi astfel an de an să cureţe poporul odată pe an de condamnarea lor originară. Dar El n-a avut mijloace de a le şterge în mod real păcatele şi n-a avut nici o putere sau drept să-i readucă în mod real la perfecţiune şi capacitate să ţină acea Lege.

Noul Legămînt va avea exact aceeaşi Lege, dar Mijlocitorul plătind pînă atunci Dreptăţii preţul de răscumpărare pentru lume, asigurat prin propria Sa moarte sacrificială, va avea atunci stăpînire deplină asupra lumii şi va fi pe deplin îmbrăcat cu putere să procedeze cu milă faţă de imperfecţiunile lor şi să-i ajute pas cu pas să iasă din starea lor de păcat şi moarte înapoi la perfecţiune, şi să îndepărteze pe rebeli în Moartea a Doua. La sfîrşitul Mileniului El îi va prezenta Tatălui pe cei voitori şi ascultători perfecţi în mod real.

Astfel, se va vedea că procedurile lui Dumnezeu cu omenirea sub Legămîntul Legii tipic, şi sub antitipul lui, Noul Legămînt, sunt în privinţa ascultării reale de Legea divină şi nu în privinţa unei ascultări socotite prin credinţă. După cum ascultarea de vechiul Legămînt al Legii avea ca răsplată perfecţiunea umană şi viaţa, tot aşa răsplăţile Noului Legămînt (al Legii) vor fi similare — viaţă veşnică sau moarte veşnică.

Exact contrar acestor două aranjamente, Biserica este chemată acum la o "chemare cerească" sub Legămîntul Avraamic — la a fi membri ai Corpului lui Cristos, care, cu Isus Capul ei, vor constitui Mijlocitorul Noului Legămînt. Biserica nu este "sub Lege, ci sub har", nu este judecată după trup şi după restabilire pămîntească, ci este judecată după inimă şi intenţie; şi i s-a cerut să sacrifice drepturile restabilirii pentru a ajunge la viaţa şi gloria "Chemării de sus" pe plan spiritual ca membri ai Mijlocitorului Noului Legămînt.

(6) Nu, acea "Nouă Poruncă" reprezintă o lege mai înaltă decît cea dată evreilor sub Legămîntul Legii, şi de aceea mai înaltă şi decît cea care va fi dată lui Israel şi omenirii sub Noul Legămînt. Noua Poruncă menţionată de Domnul nostru nu este deloc porunca Tatălui, ci porunca Capului nostru, Învăţătorului nostru, dată tuturor acelora care au intrat în Şcoala lui Cristos şi care speră să devină "membri" ai Celui Uns — membri ai Mijlocitorului, Profetului, Preotului şi Regelui noii dispensaţii. Dreptatea n-a putut da această nouă poruncă: tot ce a putut porunci Dreptatea este cuprins în Legea dată lui Israel, şi anume, iubire supremă pentru Dumnezeu şi iubire pentru aproapele ca pentru sine. Această nouă poruncă pe care a dat-o Domnul se aplică numai Bisericii din acest Veac Evanghelic. În consecinţă ea este: Dacă vreţi să fiţi ucenicii Mei, dacă vreţi să fiţi părtaşi la tronul, gloria şi nemurirea Mea, trebuie să aveţi spiritul Meu. Trebuie să faceţi mai mult decît să ţineţi Legea. Trebuie să fiţi mai mult decît drepţi. Trebuie să fiţi sacrificatori de sine. Dacă vreţi să vă împărtăşiţi de gloria Mea vă poruncesc şi vă îndrum să vă iubiţi unul pe altul cum v-am iubit Eu (Ioan 15:12). Eu v-am iubit pînă acolo încît Mi-am dat viaţa ca jertfă pentru voi. Voi trebuie să aveţi acelaşi spirit şi să vă aruncaţi sorţii cu Mine în sacrificiu de sine, altfel nu puteţi fi ucenicii Mei, nici să vă împărtăşiţi de gloria Mea şi să vă asociaţi la lucrarea Mea ca Mijlocitor pentru binecuvîntarea lui Israel şi a omenirii. Oricine vrea să fie ucenicul Meu trebuie să-şi ia crucea şi să Mă urmeze, ca unde sunt Eu, acolo să fie şi ucenicul Meu. Desigur nimeni nu se poate îndoi de ceea ce a vrut să spună Mîntuitorul — ucenicii Mei trebuie să moară cu Mine.

673) LEGĂMINTE—Avraamic, Sara, de sacrificiu. (Q181-1)

Întrebare (1910)—1—Care este diferenţa dintre legămîntul Avraamic, legămîntul Sara şi legămîntul de sacrificiu?

Răspuns—Răspunsul meu este că legămîntul Avraamic este un termen mult mai cuprinzător decît ceilalţi termeni. Legămîntul Avraamic, vă amintiţi, declară că toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate, dar că ele vor fi binecuvîntate prin sămînţa lui Avraam. Aici sunt două trăsături. Aceasta implică unul care binecuvîntează, sămînţa lui Avraam, şi de asemenea o binecuvîntare, prin acea sămînţă, pentru toate familiile pămîntului, aşa că promisiunea avraamică într-adevăr acoperă tot ce intenţionează Dumnezeu să facă vreodată atît pentru Noua Creatură pe plan spiritual cît şi pentru familia umană pe plan pămîntesc. Dar urmînd îndrumarea apostolului în această chestiune, după cum a subliniat în Epistola sa către Galateni, vedem că această promisiune avraamică are diferite trăsături sau părţi.Ea a fost mai întîi oferită lui Israel prin legămîntul avraamic, care era legămîntul legii, după cum explică Apostolul. Acesta a fost legămîntul avraamic, pentru că Avraam l-a conceput pe Ismael şi Avraam l-a conceput pe Isaac; deci vedeţi că legămîntul avraamic dă naştere acestor două clase. Mai întîi naţiunea lui Israel, sub legea israelită, reprezentată prin soţia Agar, mama acelei seminţe, Ismael, parte din sămînţa lui Avraam, dar nu sămînţa lui Avraam, pentru că s-a spus: "Din Isaac va ieşi o sămînţă care va purta numele tău" (Gen. 21:12). Sămînţa cea specială prin care va veni binecuvîntarea la toate familiile pămîntului nu va fi Ismael, ci Isaac.

Mama lui Isaac a fost Sara, şi apostolul în Galateni arată că Sara a fost un tip al legămîntului nostru prin care Dumnezeu ridică clasa Isaac, şi apoi spune: "Şi voi, fraţilor, ca şi Isaac, voi sunteţi copii ai făgăduinţei" (Gal. 4:28). Noi luăm locul lui Isaac. Cine sunt noi? Ei bine, noi vom fi părtaşi cu Domnul Isus, care este Cap peste biserică, corpul Său, şi întreaga biserică formează această sămînţă Isaac a lui Avraam, prin care toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate. Mai întîi sămînţa naturală a lui Avraam şi ulterior toate celelalte popoare.

Acum, ce are aceasta de-a face cu legămîntul de sacrificiu? Răspunsul meu este: legămîntul de sacrificiu este acelaşi cu legămîntul Sara. Vă amintiţi, Isaac a fost cel jertfit pe altar; Isaac a fost cel primit din nou dintre morţi într-o ilustraţie, aşa că întregul Isaac antitipic (Isus Capul şi Biserica corpul Său) sunt jertfiţi pe altar şi sunt primiţi din nou dintre morţi în întîia înviere, iar aceştia vor forma apoi sămînţa spirituală a lui Avraam, prin care binecuvîntările vor merge către tot Israelul natural şi către lume. De ce este acesta un legămînt prin sacrificiu? Pentru că în aranjamentul lui Dumnezeu nu e posibil să fie altfel. Vedeţi? Domnul nostru Isus după trup a fost din sămînţa lui Avraam, şi după trup S-a născut sub lege şi a fost ascultător de lege, şi de tot ce a putut face ca om, dar n-a putut împlini lucrurile pe care Dumnezeu a declarat că vor fi împlinite prin sămînţa lui Avraam.

Să presupunem că Isus ar fi rămas om, perfect, fără cusur, în orice sens al cuvîntului perfect, în deplină loialitate faţă de dreptate şi faţă de Dumnezeu; să presupunem că El ar fi rămas în această stare, fără a sacrifica natura Sa umană şi fără să moară, Cel drept pentru cei nedrepţi; El ar fi avut dreptul la viaţă pentru că legea lui Dumnezeu a promis: "Omul care va practica lucrurile acestea va trăi prin ele" (Rom. 10:5). De aceea, Isus, ascultînd de legea divină, ar fi avut dreptul la viaţă veşnică atîta timp cît Şi-ar fi menţinut acea ascultare, şi ar fi fost cel mai mare dintre toţi, cel mai mare de pe tot pămîntul. El putea fi un mare rege, cu mult mai mare decît Solomon, pentru că El a avut o înţelepciune şi o putere mai presus de tot ce-a avut Solomon, şi dreptul la tot ce-a avut şi a pierdut Adam. "Iar la tine, turn al turmei … va ajunge prima stăpînire" (Mica 4:8). Stăpînirea pe care a avut-o Adam şi a pierdut-o. Aceasta a venit la Cel care a ţinut legea şi El a avut dreptul la toate binecuvîntările pe care Dumnezeu le-a dat omenirii la început. Dar ce ar fi putut face El cu toată familia umană? O, într-adevăr, le-ar fi putut spune să mănînce acest fel de hrană, să fie atenţi cum dorm, cum să facă una şi alta; putea să le dea sugestii foarte înţelepte, mai înţelepte decît toate pe care le primim de la doctorii şi chirurgii noştri învăţaţi; de asemenea sugestii înţelepte despre guvernare, etc. Ar fi putut avea putere să facă anumite legi şi să le impună, dar ce cîştiga? În cel mai bun caz umanitatea ar fi fost îmbunătăţită puţin, dar niciodată n-ar fi putut avea viaţă veşnică pentru că toţi erau condamnaţi la moarte, deoarece "cu moarte vei muri". Şi acea condamnare la moarte trebuia înlăturată înainte ca omenirea să poată fi eliberată de ea. De aceea, dacă Isus ca om S-ar fi străduit şi Şi-ar fi asumat puterea unui rege al pămîntului, n-ar fi reuşit să îndeplinească lucrurile pe care Dumnezeu le-a prevestit că le va îndeplini ca sămînţă a lui Avraam; El n-ar fi fost sămînţa lui Avraam şi n-ar fi putut împlini acea promisiune. Şi atunci? Dumnezeu a îndrumat lucrurile, şi aşa că Dumnezeu I-a pus înainte marele şi gloriosul premiu al chemării de sus, ca El să poată fi nu numai regele pămîntului, ci şi rege pe un plan mai înalt; nu numai un rege şi un preot între oameni, ci un preot glorificat pe plan spiritual, unind funcţia de rege şi de preot după rînduiala lui Melhisedec sau simbolizat prin Melhisedec. Aşa că aceasta a fost promisiunea pusă înaintea Lui, ca El să poată avea nu numai promisiunea de a binecuvînta omenirea, ci în cele din urmă să poată fi asociat cu Tatăl de-a lungul eternităţii, să poată fi făcut părtaş la natura divină.

Isus a acceptat acea propunere, şi fără să ştie atunci tot ce Îl va costa, El a spus: "Desfătarea mea este să fac plăcerea Ta, Dumnezeul meu" (Psa. 40:8). Am venit să fac voia Ta, tot ce este scris în sulul cărţii. Ce carte? O, cartea voinţei divine, cartea care este reprezentată în Apocalipsa prin sul, scrisă pe dinăuntru şi pe dinafară, şi pecetluită cu şapte peceţi. El a venit să facă voia Tatălui. Voia Tatălui era deja stabilită înainte de întemeierea lumii şi Isus a venit să facă voia Tatălui — tot ce se găsea scris în carte, orice ar fi fost. Apoi era o altă carte în care erau scrise aceste lucruri, cărţile Vechiului Testament, diferitele cărţi, Geneza, Profeţiile, Psalmii etc. Toate au fost o parte din marea carte pe care Dumnezeu o dictase profeţilor, care le-au scris mişcaţi de Spiritul sfînt, şi nimeni n-a cunoscut înţelesul acelor lucruri; şi, după cum ne spune apostolul Petru, chiar şi îngerii au dorit să se uite în aceste lucruri, dar n-au cunoscut înţelesul acelor profeţii, şi Domnul nostru Isus, cînd a venit în trup, nu le-a cunoscut înţelesul. De ce? Pentru că, după cum explică sfîntul Pavel, este imposibil ca cineva să ştie, decît dacă a fost special luminat de Spiritul sfînt, şi Domnului nostru Isus, ca om perfect, care a lăsat gloria cerească şi a devenit om ca să poată deveni preţul nostru de răscumpărare, nu I-a fost permis să cunoască acele lucruri, pentru că sf. Pavel spune: "Dar omul natural (chiar şi perfect) nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu … şi nici nu le poate cunoaşte, pentru că ele se înţeleg duhovniceşte" (1 Cor. 2:14). Aşa că Domnul nostru Isus, cînd a venit la vîrsta de 30 de ani şi S-a predat la Iordan, jertfindu-Şi viaţa, zicînd: Îmi place să fac voia Ta, o, Dumnezeule, tot ce este scris în carte, El vorbea despre lucruri pe care nu le cunoştea, pentru că nu ştia înţelesul lor. El nu a cunoscut scopul jertfei pentru păcat, al ţapului de trimis şi înţelesul tipului ţapului, şi al mielului, şi mîncarea lui, stropirea sîngelui său, pîinea pentru punerea înainte şi toate acele tipuri minunate. El nu le-a cunoscut şi nu le-a putut cunoaşte, pentru că toate erau pecetluite şi erau în mîinile Tatălui. Acestea nu puteau fi cunoscute de El pînă cînd Îşi va fi arătat mai întîi absoluta încredere în marele Creator, Tatăl Ceresc, prin renunţarea la tot ce avea pentru a face voia Tatălui, tot ce era scris în carte. Vă amintiţi că a venit la Ioan, la Iordan şi Şi-a simbolizat consacrarea a tot ce avea, fiind îngropat simbolic în apă, ceea ce indica deplina supunere a umanităţii Lui chiar pînă la moarte, să facă voia Tatălui. Apoi a fost înviat simbolic din apă, ca să arate învierea la noua natură, la care Dumnezeu a declarat că va ajunge. Şi apoi? O, vă amintiţi, că atunci cînd a ieşit din apă s-au deschis cerurile, marea luminare cu privire la lucrurile mai înalte. Cuvîntul ceruri, atît în greceşte cît şi în evreieşte, semnifică "lucruri mai înalte". Şi în acest caz lucrurile mai înalte ar fi aceste adevăruri spirituale, lucrurile mai înalte pe care nu le-a văzut mai înainte, lucruri pe care ochiul şi urechea nu le-au văzut şi auzit, nici la inima omului nu s-au suit etc. Acestea erau lucrurile pe care le scrisese Dumnezeu în carte cu multe secole în urmă, şi El a fost de acord să facă aceste lucruri. Atunci, prin urmare ele s-au deschis înaintea Lui. Care a fost rezultatul? O luminare minunată! În acelaşi fel cum aţi primit şi voi luminarea, după cum spune apostolul Pavel: "după ce aţi fost luminaţi, aţi dus o mare luptă de suferinţe" (Evrei 10:32). Ce fel de suferinţe aţi avut şi cînd? Răspunsul meu este că ele au venit ca rezultat al consacrării, al luminării voastre şi a mele faţă de dragul nostru Răscumpărător. Remarcaţi că Scripturile ne spun că Dumnezeu ne dă Spiritul Său cu măsură, vouă şi mie, cînd primim Spiritul sfînt prin înfiere. Noi avem numai o anumită capacitate şi-l putem primi doar după capacitatea noastră, şi numai pe măsură ce ne eliberăm de spiritul lumii putem fi umpluţi cu Spiritul sfînt. De aceea capacitatea noastră este una care se dezvoltă, dar în cazul Răscumpărătorului nostru El a fost perfect şi a avut capacitate deplină, şi nu a existat nimic care să-L oprească de a primi Spiritul sfînt fără măsură. Vă amintiţi cum continuă, că Isus a fost dus de spirit în pustiu. Ce spirit L-a dus? Unul dintre spiritele rele? O, nu! Unul dintre spiritele sfinte? O, nu! Propriul Său spirit, propriul Lui gînd L-a dus în pustiu. La consacrarea Sa, El a declarat că va face tot ce este scris în carte, şi acum că iluminarea a venit peste El şi a început să înţeleagă acele lucruri, totul a început să fie clar pentru El — junghierea mielului, stropirea sîngelui, mîncarea mielului, jertfa pentru păcat, sîngele viţelului şi sîngele ţapului, ţapul de trimis etc. — toate aceste lucruri au fost turnate peste El, toate lucrurile privitoare la moartea şi învierea Sa. Tocmai lucrurile pe care El le-a spus ucenicilor Săi, zicînd: "O, nepricepuţi şi zăbavnici cu inima ca să credeţi tot ce-au spus prorocii!" (Luca 24:25) Totul a început să se reverse peste El, mintea Lui fiind luminată, şi S-a retras în pustiu să aibă posibilitatea să vadă planul lui Dumnezeu de la Geneza la Maleahi. Cînd era copil a auzit citindu-se legea în sinagogă din Sabat în Sabat, şi cu creierul Lui perfect a putut Să-şi amintească fiecare cuvînt din ea, fără îndoială că a putut cita Vechiul Testament de la Geneza la Maleahi, dar să înţelegă era un alt lucru. Acum sub luminare El a putut înţelege şi a căutat să le înţeleagă bine înainte de a-Şi începe lucrarea. Tatăl Îi arăta ce trebuia să facă. El găsea ce este în carte — era o încercare pentru El. Va fi loial sau va cădea? Făcuse Dumnezeu o cărare prea îngustă pentru El, o cale prea dificilă şi nu va reuşi să fie răscumpărătorul? Vă amintiţi cît de preocupat era Învăţătorul de acest lucru. Patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi a fost în pustiu, şi a fost aşa de concentrat asupra acelor lucruri minunate aduse în atenţia Sa prin luminarea Spiritului sfînt, încît nici n-a mîncat nici n-a băut, şi nu s-a gîndit deloc la mîncare; pentru că citim: "şi, după ce au trecut acele zile, a flămînzit" (Luca 4:2). Noi am avut ideea greşită că Satan ar fi fost cu El şi L-ar fi ispitit patruzeci de zile, dar nu-i aşa, cînd s-au sfîrşit cele patruzeci de zile, atunci a venit Satan. Şi cînd a fost la punctul cel mai critic, cînd a văzut ce însemna sacrificiul Său, ce implicaţie avea pentru El, şi cînd a văzut întregul curs al experienţei Sale, atunci I s-a permis lui Satan să vină şi să-L ispitească, cînd era slab din cauza postului şi slab în plan mintal. Loialitatea inimii Domnului s-a arătat — Răspunsul Său a fost: "Înapoia mea Satan!" (Luca 4:8). Nici un plan de-al tău nu este vrednic de a fi comparat cu planul lui Dumnezeu, şi totuşi Îmi spui că ai un plan mai bun. Eu îţi spun, nu voi avea nimic de-a face cu tine. Mi-am consacrat viaţa Domnului, să fac voia Lui şi în serviciul Lui. Acest lucru este vrednic de atenţia noastră, dragi prieteni. El n-a spus: Hai să discutăm puţin şi să vorbim despre acest lucru. Nu, acest lucru ar fi fost periculos. "Împotriviţi-vă Diavolului şi el va fugi de la voi" (Iac. 4:7). Isus S-a împotrivit atît de profund, încît nu auzim ca Satan să se fi gîndit vreodată că merită să se întoarcă din nou la El.

674) LEGĂMINTE—Avraamic, referitor la mijlocitor. (Q184-1)

Întrebare (1910)—1—Poţi cita vreo afirmaţie din Scripturi care spune că Legămîntul Avraamic nu a avut un mijlocitor?

Răspuns—Răspunsul nostru este că nu există o afirmaţie directă în această formă şi nici nu este necesar. Ceea ce nu se afirmă nu trebuie să se înţeleagă. Aceasta este o regulă a gîndirii şi a logicii. Ceea ce se afirmă trebuie luat în considerare. N-a fost menţionat nici un mijlocitor. Cei care pretind că Legămîntul Avraamic a avut un mijlocitor trebuie să dovedească aceasta.

Apostolul Pavel în Epistola sa către Evrei (cap. 6) a încercat să arate tăria şi puterea Legămîntului Avraamic; dar el nu ne spune nici nu ne arată că ar fi avut vreun mijlocitor. Pe de altă parte, el arată Cuvîntul lui Dumnezeu şi jurămîntul lui Dumnezeu ca bază a acestui Legămînt. El spune că aceasta ne-a fost dovedită prin două lucruri neschimbătoare — că Dumnezeu nu poate nici să mintă, nici să rupă jurămîntul Său. Apostolul arată foarte detaliat că Legămîntul Legii a fost adăugat la Legămîntul Avraamic, şi că, adăugat cu 430 de ani mai tîrziu, a avut un mijlocitor.

Astfel Sf. Pavel continuă să explice că în cazul acelui Legămînt originar, pentru că a fost doar o parte, n-a fost nevoie de un mijlocitor. Un mijlocitor stă între două părţi ca să asigure ca fiecare să-şi facă partea sa. Moise a fost mijlocitorul Legămîntului Legii. El a stat între Dumnezeu şi Israel (Deut. 5:5). Pe de o parte el a reprezentat pe Dumnezeu, şi pe de altă parte pe Israel. Dar în ceea ce priveşte Legămîntul Avraamic, a fost doar o singură parte. Dumnezeu este acea Parte. De aceea nu era nevoie de un mijlocitor. De ce nu? Pentru că Dumnezeu n-a pus nici o condiţie căreia Sămînţa lui Avraam să i se conformeze. În acest Legămînt El Şi-a dat jurămîntul în loc de mijlocitor. Dumnezeu a spus: Voi face asta; de aceea n-a fost loc pentru un mijlocitor. Şi n-a existat nici un mijlocitor. Legămîntul originar nu spune cîte legăminte adiţionale sau subordonate vor fi făcute.

Cît despre sămînţa lui Avraam promisă, Dumnezeu n-a explicat cum îi va asigura lui Avraam o sămînţă aşa de minunată încît să binecuvînteze toate familiile pămîntului. Avraam n-a ştiut cum se va face aceasta. Noi ştim cum îi asigură Dumnezeu lui Avraam această sămînţă minunată. El a pus în faţa Fiului Său promisiunea unei mari răsplăţi. Şi El, pentru gloria pusă înaintea Lui, S-a umilit ca să devină om. Cînd a lăsat gloria cerească El doar se pregătea să împlinească Legămîntul. Încă nu era sămînţa lui Avraam. Copilul Isus era sămînţa lui Avraam după trup, dar nu sămînţa lui Avraam menţionată în Legămînt. Chiar şi cînd Isus avea 30 de ani El nu era sămînţa lui Avraam menţionată în legămînt. Numai cînd voluntar S-a jertfit în consacrare la Iordan a devenit El sămînţa lui Avraam. În acel moment sămînţa lui Avraam a început să fie reprezentată în El — cînd a primit conceperea Spiritului sfînt. El a atins desăvîrşirea ca şi Cap al acelei Seminţe cînd în a treia zi a înviat din morţi la stare spirituală. Cu alte cuvinte, Sămînţa lui Avraam nu era încă în existenţă cînd Dumnezeu a făcut acea promisiune sau legămînt cu Avraam.

Apoi Isus a pus înaintea urmaşilor Săi aceeaşi bucurie; şi cînd noi ne consacrăm în acelaşi fel, intrăm într-un legămînt cu Dumnezeu prin sacrificiu ca "membri" ai Celui Uns. Astfel ne învoim să ne prezentăm trupurile, să ne jertfim vieţile. Şi avem promisiunea că Dumnezeu ne va învia ca şi corp la aceeaşi stare înălţată de glorie cerească la care L-a înviat pe Răscumpărătorul şi Învăţătorul nostru. "Şi dacă sunteţi ai lui Cristos (dacă împliniţi condiţiile), sunteţi Sămînţa lui Avraam, moştenitori potrivit făgăduinţei" (Gal. 3:29). Într-un anumit sens noi suntem deja Sămînţa lui Avraam, dar numai cînd vom avea parte de "învierea Sa (a lui Isus)" vom fi sămînţa lui Avraam în sens complet. Prima lucrare pe care acea Sămînţă o va face va fi să extindă în toată lumea această mare promisiune pe care a făcut-o Dumnezeu. Întinderea ei maximă va fi atinsă prin instituirea unui nou legămînt cu Israel, prin care Israel poate ajunge la viaţă veşnică pe plan uman, şi toate naţiunile prin Israel.

Un legămînt între două părţi, amîndouă făcînd o înţelegere, are nevoie de un mijlocitor. Ca de exemplu, în afacerile obişnuite ale vieţii legea generală a statului intervine şi serveşte ca mijlocitor între toate părţile contractante. Aşa este şi în contractele dintre Dumnezeu şi oameni, este necesar să existe un mijlocitor. Dar să presupunem că tu îmi spui: Mîine vreau să-ţi dau acest inel cu diamant. Trebuie să întreb, unde este mijlocitorul? Cine îmi va garanta că îmi vei da inelul? Tu probabil vei răspunde: Nu este nevoie de un mijlocitor; acesta este un dar voluntar. Tot aşa este şi în Legămîntul nostru de Sacrificiu. Este un act voluntar. Dumnezeu a făcut o anumită pregătire: "Dar ferice de ochii voştri că văd şi de urechile voastre că aud!" (Mat. 13:16). Noi suntem de acord să intrăm în sacrificiu voluntar şi Avocatul nostru este de acord să ne ajute. Dacă facem aceste lucruri pe care am fost de acord să le facem, primim răsplata — glorie, onoare şi nemurire.

Jurămîntul în locul unui Mijlocitor

În Legămîntul Avraamic, jurămîntul lui Dumnezeu, confirmînd Cuvîntul Său, a servit să ratifice Legămîntul, să-l facă obligatoriu, să-l asigure. Astfel acest jurămînt a luat locul care putea fi ocupat de un mijlocitor, dacă erau condiţii mutual obligatorii pentru Atotputernicul şi pentru unii din poporul Său. Acolo n-a existat nici un Mijlocitor, pentru că, cum am arătat deja, promisiunea a fost necondiţionată: Dumnezeu S-a oferit să facă anumite lucruri — să asigure prin urmaşii lui Avraam o sămînţă capabilă să binecuvînteze lumea. Astfel n-a fost nevoie de un mijlocitor.

Dar remarcaţi că Sf. Pavel, vorbind despre acest Legămînt Avraamic (Evrei 6:17), declară că Dumnezeu "a intervenit cu un jurămînt". Cuvîntul redat aici, intervenit, este definit de dicţionarul Strong ca a interpune (ca arbitru). Young defineşte cuvîntul grecesc mesiteuo, redat în textul nostru intervenit, "a fi sau a acţiona ca un mijlocitor".

675) LEGĂMINTE—Cînd va intra în vigoare Noul Legămînt? (Q186-1)

Întrebare(1911)-1-Cînd va intra în vigoare Noul Legămînt şi cînd se va sfîrşi?

Răspuns—Va intra în vigoare imediat ce Mijlocitorul este complet — Isus capul, şi Biserica corpul — imediat ce întîia înviere va fi fost îndeplinită; iar noi nu ştim cîte zile sau cîte săptămîni pot interveni înainte ca acest lucru să fie în final inaugurat, dar practic ceea ce se aşteaptă este completarea corpului, Mijlocitorul, completarea sacrificiilor, şi apoi El Îşi va lua marea putere şi va pecetlui acel legămînt cu sîngele Său şi va începe să-l pună în vigoare. Noi am spune că aceasta va fi foarte curînd după ce ultimul membru al Bisericii îşi va fi terminat partea sa în sacrificiu şi va fi glorificat cu Răscumpărătorul său.

Şi cînd se va sfîrşi? Noul Legămînt se va sfîrşi, într-un sens al cuvîntului, odată cu încheierea Veacului Milenar, cînd mijlocitorul, împlinindu-şi opera — toţi oamenii care voiesc, fiind aduşi la perfecţiune, iar cei care nu voiesc fiind distruşi, lumea adusă la perfecţiune va fi predată Tatălui şi Mijlocitorul va ieşi dintre cele două părţi. Tatăl S-a învoit să-i accepte sub acest aranjament al noului legămînt, El îi acceptă, şi acesta este sfîrşitul noului legămînt — cît priveşte acest aranjament al noului legămînt. Dar în alt sens al cuvîntului, un alt legămînt va continua după aceea de-a lungul eternităţii. Legămîntul lui Dumnezeu cu toată omenirea şi cu îngerii este că dacă ei Îl vor asculta se vor bucura de viaţă veşnică şi vor avea toate binecuvîntările pe care El le-a pregătit. Deci, Isus predă lumea Tatălui imediat ce acest legămînt se sfîrşeşte, pentru că acest legămînt special de milă se încheie, şi se încheie pemtru că şi-a împlinit lucrarea. Atunci El iese dintre cele două părţi şi noul legămînt ajunge la sfîrşit, lucrarea lui fiind împlinită, iar lumea este iarăşi în mîinile Tatălui aşa cum a fost înainte să intre păcatul în lume. Tatăl va trata lumea la fel cum l-a tratat pe Adam. După cum l-a pus pe Adam la încercare, şi aceea a însemnat că Adam a fost în relaţie de legămînt cu Dumnezeu, tot aşa va pune lumea la încercare şi aceasta va însemna că lumea va fi în relaţie de legămînt cu Dumnezeu; ei vor fi puşi la încercare să se vadă dacă vor sta şi vor fi responsabili personal faţă de condiţiile de ascultare; dacă nu, vor muri în moartea a doua. Aceasta este ilustrată în Apocalips 20, vă amintiţi, Satan va fi dezlegat şi încercarea va afecta întreaga lume, iar cei care vor fi neascultători vor fi socotiţi că au spiritul adversarului şi vor fi distruşi împreună cu el. Toţi cei care vor avea spiritul ascultării şi vor menţine relaţia de legămînt cu Dumnezeu, se vor bucura de viaţă veşnică şi de toate binecuvîntările pe care le are Dumnezeu pentru cei care sunt în deplină armonie cu El.

676) LEGĂMINTE—Cel Nou este condiţionat sau necondiţionat. (Q187-1)

            Întrebare (1911)—1—Este Noul Legămînt un legămînt condiţionat sau necondiţionat?

Răspuns—Acest legămînt este condiţionat. Aceasta se arată prin faptul că are un mijlocitor. Dacă ar fi un legămînt necondiţionat, n-ar avea nevoie de un mijlocitor. Ca de exemplu, legămîntul avraamic este necondiţionat şi nu are nici un mijlocitor, după cum arată apostolul. Acesta este cu totul un legămînt făcut de o singură parte, sau, cum spun avocaţii, un legămînt unilateral. Este de la o singură parte sau unilateral, în sensul că este doar ceea ce va face Dumnezeu, fără a avea nici o altă condiţie sau cerinţă. Însă, noul legămînt va fi condiţionat, acolo vor fi două părţi. Dumnezeu spune: "Iată, vin zile, zice DOMNUL, cînd voi face cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda un legămînt nou" (Ier. 31:31), şi mijlocitorul intervine. Pe acel mijlocitor îl pregăteşte Dumnezeu acum. Cristos este mijlocitorul noului legămînt — Isus, capul Cristosului, şi Biserica, corpul lui Cristos, va fi marele Mijlocitor şi va sta între Dumnezeu şi Israel, şi toţi cei care vor primi binecuvîntări prin Israel.

677) LEGĂMINTE—Timpul de Mijlocire a Noului Legămînt. (Q189-1)

Întrebare (1911)—1—Cît timp va fi mijlocit Noul Legămînt din partea omului şi cît timp din partea lui Dumnezeu?

Răspuns—Un legămînt între Dumnezeu şi oameni ar fi nevoie să fie mijlocit din partea lui Dumnezeu mai întîi, pentru că pînă cînd dreptatea lui Dumnezeu nu este satisfăcută nu se poate face nimic pentru omenire. Aşa că acest Nou Legămînt încă nu este mijlocit deloc din partea lui Dumnezeu. Marele Preot se pregăteşte să mijlocească acest Nou Legămînt. Ce face el? Se pregăteşte. Trebuie să fie un preot uns. Capul a fost uns cu 1800 de ani în urmă, corpul este încă în proces de ungere şi nu este chiar complet; ultimii membri ai Bisericii trebuie incluşi în acea ungere înainte ca Marele Preot să fie gata ca să-şi facă lucrarea.

În al doilea rînd, acest Mare Preot de asemenea aduce jertfe. El a început cu jertfirea Sa. El Şi-a continuat lucrarea de jertfire de-a lungul celor 1800 de ani ai acestui veac, şi încă nu Şi-a terminat lucrarea de jertfire a sacrificiilor antitipice, şi numai atunci va fi gata să ofere sîngele, iar sîngele este cel care face ispăşire pentru suflet. Sîngele lui Cristos este folosit aici simbolic. Noi nu credem deloc că Domnul Isus va duce ceva sînge literal în prezenţa Tatălui. El va lua ceea ce reprezintă sîngele. Sîngele reprezintă valoarea unei vieţi care a fost jertfită, Cel drept pentru cei nedrepţi, şi El va aplica acel sacrificiu Tatălui, dreptăţii. Şi aceasta este ilustraţia, vă amintiţi, a sacrificiilor zilei ispăşirii, cînd El a stropit capacul ispăşirii cu sînge, ceea ce constituie satisfacerea dreptăţii. Aceasta face ispăşirea din partea lui Dumnezeu, şi imediat ce acea aplicare a sîngelui pe capacul ispăşirii va fi împlinită, Dumnezeu va fi mulţumit, dreptatea va fi mulţumită. Aceasta va constitui pecetluirea, completarea noului legămînt, în sensul că marele Mijlocitor al acelui nou legămînt va fi atunci pe deplin autorizat şi împuternicit să lucreze cu noul legămînt şi să aducă toate binecuvîntările lui la oameni. Apoi, o mie de ani acest mare Mijlocitor al noului legămînt va stropi sîngele peste oameni, curăţindu-i, purificîndu-i prin meritul propriului Său sacrificiu. El le va da lucrurile de care au nevoie şi-i va ajuta să iasă din murdăria şi imperfecţiunea lor, şi astfel lucrarea faţă de Dumnezeu va fi îndeplinită într-un timp chiar foarte scurt, iar lucrarea faţă de omenire va cere toată mia de ani să fie completă.

678) LEGĂMINTE—Numărul celor care-l pecetluiesc. (Q190-1)

Întrebare (1911)—1—Cu privire la Noul Legămînt, se poate spune din vreun punct de vedere că va fi pecetluit de 144.000 plus unu? Adică, Isus Cristos şi cei 144.000 de răscumpăraţi dintre oameni.

Răspuns—N-aş crede potrivită o asemenea vedere. Eu nu înţeleg că voi şi cu mine şi alţii dintre membri corpului lui Cristos au ceva de-a face cu pecetluirea acestui nou legămînt; Cristos este Cel care-l pecetluieşte. Să ilustrăm: dacă ar fi un document ce trebuie semnat, şi eu îl semnez, voi n-aţi spune, "Ei bine, degetul mare l-a semnat, sau primul deget l-a semnat", şi să desconsideraţi mîna stîngă care nu l-a semnat. Nu, eu am semnat un legămînt; eu am semnat o înţelegere. Cine l-a semnat? Nu degetele mele, ci capul meu l-a semnat. Acest "Eu" l-a semnat; şi cînd vă gîndiţi la "Eu", vă gîndiţi la persoană. Vă gîndiţi la cap. Nu vă adresaţi mîinii mele ca şi cum ar avea ceva de-a face cu acea chestiune. Nu spuneţi: "Dragă mînă, te apreciez foarte mult că ai făcut asta şi aia". Mîna nu are responsabilitate; capul are întrega responsabilitate. În corpul lui Cristos, noi ne pierdem personalitatea în această chestiune; noi ne unim şi ne pierdem identitatea. În limbajul Scripturilor noi suntem decapitaţi, ca să putem fi toţi membri sub un cap. Aşa că voi nu mai aveţi capul vostru propriu şi nici eu nu am capul meu propriu, şi acesta este sensul în care Scripturile folosesc o femeie ca să reprezinte biserica şi bărbatul să reprezinte pe Isus Cristos; şi Scripturile arată că după cum soţul este capul soţiei, tot aşa Cristos este capul Bisericii. Aceasta este personalitatea la care se referă aici. Domnul nostru este cel care pecetluieşte noul legămînt. El putea să-l pecetluiască fără noi, dar noi suntem privilegiaţi să venim şi să fim membri ai Lui, iar El are aceeaşi individualitate, acelaşi cap tot timpul şi aceeaşi responsabilitate faţă de legămînt. Adică, tot meritul care este necesar şi care face bun acel nou legămînt a venit prin moartea dragului nostru Răscumpărător, şi nu din ceva ce am adăugat noi.

679) LEGĂMINTE—Referitor la pecetluirea Legămîntului Avraamic

 de către Cristos. (Q191-2)

Întrebare (1911)—2—Sîngele lui Cristos a pecetluit ori a făcut operativ Legămîntul Avraamic?

Răspuns—Răspunsul nostru este nu, n-a făcut aceasta. Apostolul Pavel arată că Legămîntul Avraamic n-a avut nevoie să fie pecetluit, decît în modul în care Dumnezeu Însuşi l-a pecetluit. Apostolul arată că un legămînt unde doar o parte face un angajament nu are nevoie de un mijlocitor. În acest legămînt originar sau Legămînt Avraamic, a fost doar o singură parte care a făcut un angajament. Dumnezeu n-a spus: "Avraame, dacă faci asta, aia şi cealaltă, Eu voi face asta şi asta". Atunci ar fi fost două părţi în legămînt, şi dacă era aşa, ar fi fost potrivit un mijlocitor, să vadă dacă amîndouă părţile îndeplinesc complet înţelegerea lor. Dar Legămîntul Avraamic a fost fără nici o condiţie. Dumnezeu i-a spus lui Avraam doar atît: "Avraame, îţi voi spune ceva, vreau să binecuvîntez toate familiile pămîntului; şi îţi voi mai spune ceva! Intenţionez să-i binecuvîntez pe toţi prin urmaşii tăi". Aceasta a fost tot. Acum, în loc să pecetluiască acest legămînt, în loc să fie ratificat cu sînge, printr-un mijlocitor, Dumnezeu a spus doar: "Ai cuvîntul Meu, că-l voi întări şi într-un alt fel; îţi voi da jurămîntul Meu, care-Mi va întări Cuvîntul". Aşa că apostolul spune: "Nu prin sînge, nu printr-un mijlocitor, ci prin două lucruri neschimbătoare, Cuvîntul lui Dumnezeu şi jurămîntul lui Dumnezeu", a fost întărit sau asigurat acest legămînt Avraamic. Şi aşa stă şi azi.

Mai întîi, toate familiile pămîntului vor fi binecuvîntate, şi al doilea, toţi vor fi binecuvîntaţi prin sămînţa lui Avraam. Sămînţa lui Avraam, vedem, mai întîi de toate este clasa Bisericii — puţinii sfinţi, mica turmă, ca stelele cerului. Sf. Pavel spune în Gal. 3:29: Şi dacă sunteţi ai lui Cristos, dacă aparţineţi Lui, atunci sunteţi o parte din sămînţa lui Avraam şi moştenitori potrivit cu acel legămînt pe care l-a promis Dumnezeu. Dar există şi o sămînţă naturală a lui Avraam, reprezentată de vrednicii din vechime şi de cei care vor veni după aceea. Aceştia de asemenea vor fi canalul lui Dumnezeu de binecuvîntare a lumii prin sămînţa lui Avraam, cea spirituală, şi prin sămînţa lui Avraam, cea naturală. Toate familiile pămîntului vor avea o binecuvîntare.

680) LEGĂMINTE—Întărirea îndurărilor faţă de David. (Q192-1)

Întrebare (1911)—1—"Eu voi încheia cu voi un legămînt veşnic, ca să întăresc îndurările Mele faţă de David" (Isa. 55:3). La ce legămînt se referă şi cu cine se va face?

Răspuns—Textul ar părea să arate că aceste cuvinte se aplică seminţei spirituale a lui Avraam — clasa Bisericii, turma mică. Îndurările lui David constă în promisiunea lui Dumnezeu către el că acela care va fi marele Rege al lui Israel, marele Mesia, va fi unul din urmaşii săi. Acesta a fost mai întîi Domnul nostru Isus Cristos, şi, în al doilea rînd, sunt toţi cei care devin membri ai acestui corp — Biserica. Apostolul spune în Gal. 3:29: "Şi dacă sunteţi ai lui Cristos, sunteţi sămînţa lui Avraam"; deci, va fi tot atît de adevărat că dacă sunteţi ai lui Cristos, sunteţi sămînţa lui David; şi întărirea îndurărilor faţă de David a fost că sămînţa lui va sta pe tron ca să fie Mesia; şi aşa a promis Isus, "Celui ce va birui îi voi da să stea cu Mine pe scaunul Meu de domnie" — tronul Mesianic (Apoc. 3:21).

681) LEGĂMINTE—A fost Moise sub Legămîntul Legii? (Q192-2)

Întrebare (1912)—2—Deoarece Legămîntul Legii a fost făcut cu naţiunea evreiască reprezentată în Moise, a fost Moise în acelaşi timp sub Legămîntul Legii precum şi Mijlocitorul acestui Legămînt?

Răspuns—Da! El a mijlocit Legămîntul sub care era el însuşi. A mijloci un Legămînt este doar a-l pune în vigoare. În această chestiune a Legămîntului, Moise a acţionat doar ca agentul lui Dumnezeu şi a fost instruit să facă toate aranjamentele. Moise făcea parte din naţiunea pentru care au fost făcute aceste aranjamente şi el era obligat prin Legămînt aşa cum era şi restul acelei naţiuni. Să presupunem că un membru al consiliului oraşului Glasgow pune în vigoare o lege care spune că fiecare cetăţean trebuie să măture trotuarul din faţa casei lui; acea persoană nu este scutită de efectul acestei legi dacă este cetăţean al acelui oraş. Tot aşa cum v-am spus este şi în legătură cu Legămîntul şi cu Moise.

682) LEGĂMINTE—A fost Legămîntul Legii adăugat? (Q192-3)

Întrebare (1912)—3—A fost Legămîntul Legii adăugat la Legămîntul Avraamic, şi dacă da, cum putem noi împăca acest gînd cu Gal. 3:15: "un testament, chiar al unui om, odată confirmat, nimeni nu-l desfiinţează, nici nu-i mai adaugă ceva".

Răspuns—Legămîntul Legii într-un sens a fost adăugat şi în alt sens n-a fost adăugat. Legămîntul Avraamic trebuia să rămînă şi nu putea fi anulat sau pus deoparte şi nimeni nu-i putea schimba termenii în nici un fel. În Legămîntul Avraamic, Dumnezeu a făcut promisiunea că El va pregăti pentru Avraam o Sămînţă şi în acea Sămînţă a lui Avraam vor fi binecuvîntate toate popoarele. Aceasta este esenţa acestui Legămînt. Dumnezeu a dat naţiunii evreieşti Legămîntul Legii. A fost în felul următor: Evreul, ţinînd Legămîntul Legii, nu putea fi Sămînţa Spirituală. Isus a fost perfect şi numai El a putut ţine acel Legămînt şi aceasta l-a făcut în stare să devină Sămînţa Spirituală promisă. Aceasta l-a dovedit vrednic să se prezinte ca sacrificiu viu, şi din cauza acelui Legămînt şi din cauză că a fost capabil să ţină Legea, El a primit o binecuvîntare mai înaltă şi astfel a devenit Sămînţa Spirituală. El a intrat într-un Legămînt de Sacrificiu. Nimic din aceasta nu vine în conflict cu Legămîntul Avraamic; el este încă acelaşi. Omul Isus n-a devenit Moştenitorul Promisiunilor Avraamice. El a arătat că a fost potrivit să fie sacrificiu şi apoi a făcut un Legămînt de Sacrificiu. Cei care fac acest Legămînt sunt "Sămînţa". Sămînţa este compusă din cei care fac acest Legămînt de Sacrificiu, Isus fiind primul dintre ei. A devenit Sămînţa Spirituală cînd a fost înviat din morţi. "Omul" n-a fost Sămînţa Spirituală, şi Isus chiar ca om perfect nu putea da viaţă rasei. El n-a anulat sau desfiinţat Legămîntul Legii.

683) LEGĂMINTE—Suntem noi obligaţi prin Legămîntul Legii? (Q193-1)

Întrebare (1912)—1—Dacă Legămîntul Legii este încă în vigoare şi după cum ai declarat, a fost adăugat la Legămîntul Avraamic, n-ar implica aceasta că noi suntem acum obligaţi prin Legămîntul Legii?

Răspuns—Legămîntul Legii este încă în vigoare pentru cei ce sunt sub acest Legămînt al Legii şi acel Legămînt al Legii a fost făcut cu Sămînţa lui Avraam după trup. Există o singură linie prin Isaac, şi Legămîntul condamnă acea linie pînă în ziua de azi. Există doar două căi de a veni sub Noul Legămînt. O cale este aceea care a fost deschisă în zilele lui Isus, şi anume: devenind morţi faţă de Legămîntul Legii pentru a fi căsătoriţi cu altul. A fi astfel socotiţi morţi faţă de Legămîntul Legii este o cale. Ei trebuie să moară faţă de Legămîntul Legii şi să devină vii pentru altă speranţă. Astfel ei vor fi "morţi cu Cristos". Trebuie să fie morţi cu Cristos pentru ca să poată avea o parte cu El mai tîrziu.

Altă cale este aceasta: Legămîntul Legii este umbra Noului Legămînt. Legămîntul Legii este umbra Noului Legămînt al Legii, şi mijlocitorul Legămîntului Legii a fost umbra Marelui Mijlocitor, Cristos, Cap şi Corp. În toţi aceşti ani Dumnezeu ridică un Profet. Isus Capul, Biserica Corpul: aceasta este ordinea. Apoi acest Mare Profet, Moise antitipic, va fi complet. Dumnezeu ne-a vorbit prin Fiul Său, dar Cristos n-a început încă să vorbească. Tatăl invită acum Mireasa. "Nimeni nu poate să vină la MINE dacă nu-l atrage Tatăl" (Ioan 6:44). Lucrarea din mia de ani va fi prin Fiul. Remarcaţi cum Moise cel tipic reprezintă aici pe acest Moise antitipic iar instituirea Legămîntului Legii a simbolizat instituirea acestui Nou Legămînt. Cînd încetează tipul începe antitipul. Aşa că acest Legămînt al Legii continuă pînă ce Noul Legămînt îi ia locul. Atunci va fi pecetluit Noul Legămînt. Noul Legămînt va lua locul Legămîntului Legii. Şi ce se va întîmpla cu vechiul Legămînt? Dragii mei fraţi, ce devine Marţi cînd Miercuri îi ia locul?

Noul Legămînt va începe cînd Mijlocitorul va fi gata. Aceasta va fi numai cînd Cristos va fi complet intrat, Cap şi Corp. Dacă noi suntem membri ai Corpului Mijlocitorului acestui Nou Legămînt nu putem fi sub Legămîntul Legii. Sper că am fost destul de clar pentru toţi.

684) LEGĂMINTE—Isus, Legămîntul Legii şi drepturile la viaţă. (Q194-1)

Întrebare (1913)—1—Putea Isus să împlinească Legămîntul Legii fără sacrificarea drepturilor Sale umane?

Răspuns—Eu cred că ar fi putut împlini Legămîntul Legii fără a-Şi sacrifica drepturile umane. Cred că întreaga lume în timpul veacului următor va împlini Legămîntul Legii. Eu înţeleg că Legămîntul Legii, Noul Legămînt al Legii, este cel care va intra în vigoare şi va fi în vigoare pentru totdeauna după ce omenirea va fi atins perfecţiunea. Toţi oamenii vor ţine şi vor trebui să ţină acel Nou Legămînt, altfel nu vor avea viaţă veşnică, şi aşa mai departe. Dar aceasta nu va însemna că ei trebuie să moară ca jertfă. Tot aşa şi cu Domnul nostru, Legea nu a cerut să moară ca jertfă; promisiunea făcută lui Avraam L-a convins să moară ca jertfă; El nu putea să binecuvînteze lumea dacă nu murea ca jertfă. Ţinînd Legea, El Şi-a dovedit dreptul individual la viaţă, dar nu ar fi avut nimic de dat lumii dacă nu şi-ar fi jertfit aceea viaţă perfectă.

685) LEGĂMINTE—Sub care legămînt se dezvoltă Biserica? (Q194-2)

Întrebare (1913)—2—Se dezvoltă Biserica sub Legămîntul Avraamic sau sub legămîntul de sacrificiu?

Răspuns—Noi am spune că sub amîndouă. Legămîntul Avraamic i-a promis lui Avraam o sămînţă şi că acea sămînţă va fi agentul pentru binecuvîntarea tuturor familiilor pămîntului, şi Apostolul spune că acea sămînţă a fost Cristos. Vedem cum Domnul nostru Isus Cristos a fost în mod natural copilul lui Avraam, sămînţa lui Avraam, dar nu ca sămînţă avraamică după trup a fost El în stare să elibereze lumea. Înainte să poată face ceva pentru lume, El trebuia să moară ca sămînţă naturală a lui Avraam; sămînţa naturală a lui Avraam trebuia sacrificată, aşa cum s-a prefigurat în cazul lui Isaac. Domnul nostru S-a jertfit pe Sine real, dar Dumnezeu L-a înviat din morţi ca Nouă Creatură, şi Noua Creatură a Domnului nostru Isus este sămînţa spirituală a lui Avraam, şi sămînţa spirituală a lui Avraam va binecuvînta toate familiile pămîntului şi nu cea naturală. Deci Cristos este antitipul lui Isaac; ca sămînţă spirituală El a fost înviat din morţi. Voi şi cu mine am fost invitaţi să devenim membrii Săi, deşi nu suntem din sămînţa lui Avraam după trup; suntem doar aduşi în sămînţa lui Avraam după spirit şi devenim sămînţa lui Avraam pe plan spiritual pentru că devenim membri ai corpului lui Cristos. Dar nimeni nu poate intra în împlinirea promisiunii avraamice decît pe uşa sacrificiului. Nu puteau evreii să devină sămînţa spirituală a lui Avraam fără sacrificarea trupului? Nu, şi nimeni nu poate decît prin sacrificarea trupului, aşa că aceasta este în perfectă armonie cu faptul că noi intrăm sub ambele. Domnnul nostru spune: "Adunaţi-mi pe credincioşii Mei care au făcut legămînt cu Mine prin jertfă!" (Psa. 50:5). Isus a fost primul sfînt, a făcut un legămînt cu Dumnezeu şi Şi-a îndeplinit sacrificiul, fiind acceptat pe planul spiritual al seminţei lui Avraam. El ne-a invitat şi pe noi, evrei şi neamuri împreună, să venim şi să fim comoştenitori cu El intrînd pe plan spiritual şi devenind membri ai seminţei spirituale a lui Avraam, şi astfel apostolul spune: "Şi dacă sunteţi ai lui Cristos, sunteţi sămînţa lui Avraam, moştenitori potrivit făgăduinţei" (Gal 3:29), dar nu puteţi deveni ai lui Cristos, decît luînd parte în sacrificiul Lui.

686) LEGĂMINTE—La ce se referă Dan. 9:27? (Q195-1)

Întrebare (1913)—1—Daniel 9:27: "El va confirma un legămînt cu mulţi, timp de o săptămînă". La ce legămînt se face referire aici?

Răspuns—Aceasta se referă la legămîntul pe care l-a făcut Dumnezeu cu israeliţii cu privire la cele şaptezeci de săptămîni, deoarece contextul ne arată aceasta. Contextul arată că aceasta este lucrarea legămîntului la care se face referire, că în acest timp Dumnezeu va împlini anumite lucruri — pecetluirea viziunii şi a profeţiei, ungerea Sfintei Sfintelor şi aşa mai departe. Toate acestea vor avea loc în timpul celor 70 de săptămîni de ani (un an pentru o zi, n.t.), 490 de ani, şi în săptămîna a 70-a, la sfîrşitul celei dea 69-a săptămîni, trebuia să apară Mesia, şi la mijlocul săptămînii a 70-a, Mesia trebuia stîrpit, dar nu pentru Sine. Apoi întreaga săptămînă a 70-a va trece, trei ani şi jumătate după stîrpirea lui Mesia, şi acea a 70-a săptămînă sau perioadă de favoare a Israelului natural a continuat, iar apostolii arată că deşi zilele au fost scurtate într-un sens al cuvîntului prin omorîrea lui Cristos, cînd a spus "Iată, vi se lasă casa pustie" (Mat. 23:38), favoarea lui Dumnezeu pentru popor a continuat pînă la împlinirea completă a săptămînii a 70-a, pînă la trei ani şi jumătate după răstignirea lui Isus, aceasta n-a fost o nedreptate. Nu s-a făcut nici o nedreptate scurtînd-o, pentru că pentru ei a fost într-adevăr un beneficiu. Evreii vor primi ceva mai bun prin moartea lui Cristos în mijlocul săptămînii a 70-a — vor primi un Nou Legămînt. Dumnezeu le-a confirmat, le-a fixat, le-a stabilit acea perioadă completă, de 70 de săptămîni de ani, 490 de ani şi numai la sfîrşitul lor a dat El primului dintre neamuri posibilitatea de a avea parte în chemarea evanghelică; acela primul, ne amintim, a fost Corneliu.

687) LEGĂMINTE—Este Biserica Noul Legămînt? (Q195-2)

Întrebare (1916)—2—În Isaia 42:6 citim: "Eu, DOMNUL, Te-am chemat în dreptate şi Te voi lua de mînă, Te voi păzi şi Te voi pune ca legămînt al poporului, ca să fii Lumina popoarelor". Să înţelegem noi că aceasta înseamnă că Biserica glorificată va fi noul legămînt?

Răspuns—Această scriptură se referă clar la Isus Cristos, Capul şi Biserica, Corpul Său. "Te voi pune ca legămînt al poporului" nu înseamnă că Isus sau Biserica devin legămîntul, ci că Dumnezeu dă pe Cristos şi Biserica în legătură cu facerea acestui legămînt. Nu poate exista legămînt fără Cristos şi Biserică, pentru că sîngele lui Cristos constituie valoarea pecetluirii noului legămînt. Acel nou legămînt trebuie pecetluit şi trebuie pecetluit cu sîngele lui Cristos. În timp ce răscumpărarea este toată în Domnul Isus şi în moartea Sa, Biserica este socotită ca şi Corpul Său, şi sîngele întregii Biserici este socotit ca parte a acelui sînge care va pecetlui noul legămînt sau îl va face operativ.

688) LEGĂMINTE—Scopul Legămîntului Avraamic.* (Q195-3)

*Vestitorul Dimineţii Milenare pag. 189

Întrebare (1916-Z)—3—Care este mai mare, Legămîntul Avraamic sau Noul Legămînt?

Răspuns—Legămîntul Avraamic este un aranjament atotcuprinzător. Tot ce a făcut şi încă va mai face Dumnezeu pentru rasa noastră este inclus în acest Legămînt Avraamic. Legămîntul Legii al lui Israel a fost adăugat la acest Legămînt "din cauza călcării de lege". Deşi doar un aranjament tipic, totuşi Legămîntul Legii a dezvoltat o anumită clasă credincioasă, să fie "prinţi în toată ţara" în timpul Veacului Milenar. Acest Legămînt a fost reprezentat prin Agar; iar fiul ei Ismael a reprezentat naţiunea lui Israel (Gal. 4:21- 31). Cristosul, clasa Noii Creaţii, a fost reprezentată în Isaac, fiul Sarei. Sara, prima nevastă a lui Avraam, a reprezentat acea parte a Legămîntului Avraamic care aparţine de Sămînţa Spirituală, Noua Creaţie, despre care noi vorbim uneori ca despre Legămîntul Sara. Acest Legămînt Sara, Legămîntul de Har, Legămîntul de Jertfă (Psa. 50:5) — naşte clasa Isaac, Biserica, Cap şi Corp.

După cum Isaac nu s-a născut după trup în sens obişnuit (Avraam şi Sara fiind prea bătrîni din punct de vedere natural), ci a fost o creaţie specială, tot aşa este şi cu Cristosul, Biserica. Această clasă "Isaac" se dezvoltă distinct ca o Creaţie Nouă, formată din membri ai rasei umane decăzute. Invitaţia divină către aceştia este să-şi prezinte trupurile ca jertfe vii. Ei îşi sacrifică natura umană ca să poată ajunge împreună cu Capul lor, antitipicul Isaac, la natura divină — ceva ce nu s-a oferit niciodată înainte. După ce această Nouă Creaţie este completă, binecuvîntarea arătată în Promisiunea lui Dumnezeu către Avraam va ajunge la toate familiile pămîntului. Binecuvîntarea va ajunge la ei mai întîi prin Sămînţa "Isaac", Noua Creaţie, şi în al doilea rînd prin Vrednicii din Vechime, dezvoltaţi în veacurile precedente, sub aranjamentele tipice ale lui Dumnezeu.

Toate neamurile şi familiile pămîntului vor fi binecuvîntate cu privilegiul sau ocazia de a deveni copii ai lui Avraam, copii ai lui Dumnezeu, pe care Avraam Îl reprezintă într-o ilustraţie. "Te-am rînduit să fii tatăl multor popoare" (Gen. 17:5; Rom. 4:17), i-a spus Domnul lui Avraam — "Devenind sămînţa ta toate popoarele pămîntului se vor binecuvînta". Aceştia vor fi binecuvîntaţi sub Noul Legămînt, un aranjament prin care Legămîntul Avraamic va fi împlinit în legătură cu Israel şi cu toţi.

Deci Legămîntul Avraamic cuprinde toate celelalte Legăminte, acele Legăminte fiind doar caracteristici diferite ale aranjamentelor lui Dumnezeu prin care va fi împlinită opera cuprinsă în marele Legămînt sau Promisiune Avraamică.

Aşa cum am arătat înainte în altă parte, Avraam şi-a luat altă nevastă, după moartea Sarei — Chetura. Prin ea, el a avut mulţi fii şi fiice. Astfel este tipificat Noul Legămînt şi marea lui lucrare de a aduce mulţi la viaţă — la "libertatea slavei copiilor lui Dumnezeu" — Rom. 8:19, 21.

689) LEGĂMINTE—Legămîntul Legii şi moartea lui Isus. (Q196-1)

Întrebare (1916)—1—Ţinerea Legămîntului Legii a cerut moartea lui Isus?

Răspuns—Eu aş spune că nu; ţinerea Legămîntului Legii nu cerea moartea lui Isus. Pentru a face subiectul mai clar şi mai explicit, ne amintim că Legea a fost dată ca o condiţie pentru viaţă şi nu ca o condiţie pentru moarte. "Omul care va practica lucrurile acestea va trăi prin ele" (Rom. 10:5). Dacă le făceau, nu mureau. Oricine ţinea legea lui Dumnezeu trăia şi avea dreptul la viaţă veşnică; aşa că Isus ţinînd această lege a avut dreptul să trăiască veşnic. Legea nu a cerut moartea lui Isus. El a avut dorinţa să accepte propunerea Tatălui de a deveni o nouă creaţie, şi, pentru a deveni o Nouă Creaţie, El S-a angajat să facă voia Tatălui cu orice preţ — depăşind cerinţele legii. El a permis să-i fie luată viaţa, dar legea nu I-a cerut aceasta. El a avut dreptul la viaţă şi putea să se roage pentru ea să continue, dar, în loc să facă aşa, El a permis Să-i fie luată şi astfel El a murit "Cel Drept pentru cei nedrepţi" (1 Pet. 3:18), ca să poată deveni Marele Mijlocitor dintre Dumnezeu şi om şi să poată da acel drept la viaţă umană, pe care a jertfit-o pentru întreaga lume, la toţi cei ascultători din rasa lui Adam în veacul următor.

690) LEGE—Abţinere de la lucruri sugrumate. (Q430-3)

Întrebare (1909)—3—De ce Sf. Pavel ne porunceşte să ne ferim de lucruri sugrumate şi de mîncarea jertfită idolilor?

Răspuns—Aceasta n-a fost porunca lui Pavel, pentru că el n-a poruncit aşa. Pavel învăţa neamurile că toate reglementările Legii au fost date evreilor şi că nu erau asupra neamurilor, dar că evreii erau obligaţi prin ele pînă cînd veneau în Cristos. Atunci s-a ridicat o discuţie cum că unii au venit din Ierusalim şi au spus că ei (neamurile) trebuie să fie circumcişi şi să ţină legea. Atunci unii spuneau că Pavel zicea aceasta şi alţii ziceau altceva; aşa că au avut o adunare generală ca să lămurească în ce măsură legea evreilor era peste neamuri. Vă amintiţi că Iacov a prezidat, remarcînd conducerile providenţiale ale lui Dumnezeu şi apoi Petru le-a spus cum a fost propovăduită Evanghelia prima dată la Neamuri. Apoi Adunarea Apostolilor a concluzionat că nu existau legi obligatorii asupra Neamurilor şi că ei nu trebuiau să pună vreuna asupra lor. Dar ei au spus, hai să punem aceste restricţii asupra lor mai curînd ca o recomandare, ca să se ferească de lucruri sugrumate, de desfrînare şi de mîncarea jertfită idolilor. De ce au făcut ei acea recomandare? Pentru că au crezut că acesta era atunci un lucru mai înţelept de sfătuit. Noi am presupune că abţinerea de la desfrînare ar fi întotdeauna în armonie cu voia lui Dumnezeu. Dar despre mîncarea jertfită idolilor, Pavel arată că idolul nu e nimic altceva decît o bucată de lemn sau piatră; acesta nu strică mîncarea deloc, dar dacă cineva ar gîndi că o strică, dacă ar gîndi că se întîmplă ceva cu mîncarea şi că dacă ar mînca din ea ar dezonora pe Dumnezeu, atunci Pavel spune: Dacă este cineva printre voi care este slab şi crede că este rău să mănînce, acei care sunt tari trebuie să aibă bunăvoinţă faţă de acela.

Apoi despre lucruri sugrumate. Acesta era un obicei printre evrei pentru că sîngele a fost un tip sau un simbol al vieţii, iar Dumnezeu le-a poruncit evreilor să nu mănînce nimic sugrumat. Ei n-au arătat de ce au sfătuit aşa, dar au sfătuit acest lucru; şi au sfătuit acest lucru după ce au spus că nu era nimic în lege care să oblige pe neamuri.

691) LEGE—A mînca animale moarte. (Q431-1)

Întrebare (1912)—1—"Să nu mîncaţi din nici o mortăciune; s-o dai străinului care va fi în cetăţile tale s-o mănînce sau s-o vinzi unui străin; căci tu eşti un popor sfînt pentru DOMNUL Dumnezeul tău" (Deut. 14:21). Te rog explică aceasta.

Răspuns—Mie mi se pare că înseamnă ceea ce zice. Aceasta li s-a spus evreilor, nu nouă. Un animal poate să moară de la sine, fără a fi omorît şi totuşi să nu fie nepotrivit pentru hrană decît pentru aceia cărora le era interzis să mănînce carne dacă nu era junghiată special. De exemplu, un animal poate să se prindă şi să se sugrume el însuşi sau poate cădea într-o prăpastie şi să moară fără a fi junghiat în modul prescris evreilor. Această carne poate fi tot atît de bună; n-ar produce boală sau moarte şi de aceea a o da sau a o vinde unei persoane care nu era sub Lege nu i-ar fi cauzat daune.

692) LEGE—Cînd i s-a pus capăt. (Q431-2)

Întrebare (1916)—2—Cînd a pus Isus capăt legii? La Iordan sau la Calvar?

Răspuns—Această expresie "A pune capăt legii" este o expresie care se poate înţelege greşit. Întrebarea poate fi privită din diferite puncte de vedere. Isus niciodată n-a pus capăt legii într-un sens al cuvîntului foarte important. Legea este a Tatălui. Ea a existat înainte să vină Isus. Ea mai există încă. Va exista întotdeauna. Isus nu i-a pus capăt şi niciodată nu-i va pune capăt. Ea este legea lui Dumnezeu rezumată pe scurt în aceasta: "Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu toată cugetarea ta; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Luca 10:27). Cînd i se va pune capăt acestei legi? Niciodată! Niciodată! Noi o apreciem tot mai mult cu fiecare zi. Nici la Iordan nici la Calvar, nici altă dată nu va pune El capăt acestei legi. Atunci ce se înţelege prin această expresie? Pe bazele acestei legi aşa cum a dat-o Dumnezeu prin Moise israeliţilor s-a făcut un legămînt, şi acel legămînt era adesea numit lege pentru că era legămîntul legii şi prin urmare acest cuvînt, legămînt, deoarece legămîntul şi legea erau atît de strîns asociate şi vital legate, era uneori folosit cînd se făcea referire la lege, iar cuvîntul lege a fost folosit ca să includă legămîntul bazat pe ea. În acest sens a pus Isus capăt legii, adică, legămîntului legii sau legămîntului bazat pe acea lege. El a pus capăt acestui legămînt, şi totuşi El nu a pus capăt de tot legămîntului legii, pentru că, după înţelegerea mea, evreii sunt încă sub acel legămînt al legii şi în consecinţă trebuie să vină la ei anumite binecuvîntări. Ei sunt acum sub partea de condamnare a acelui legămînt al legii, dar, dacă acesta ar fi mort, ei n-ar fi sub faza lui de condamnare. Ei n-ar putea fi sub condamnarea unui legămînt mort. De aceea Isus a pus capăt doar favorurilor, privilegiilor şi ocaziilor date evreilor sub acel legămînt. Cum? Împlinind El însuşi toate obligaţiile lui şi devenind astfel Moştenitorul lui Dumnezeu în privinţa lucrurilor pe care legea le-a promis Celui care o va ţine. Întreaga naţiune evreiască a avut o ocazie să devină moştenitori ai acestor binecuvîntări dacă ar fi ţinut legea, dar ei n-au reuşit s-o ţină; dar venind Isus, El a ţinut toate cerinţele ei şi de aceea a devenit Moştenitor al tuturor binecuvîntărilor pe care le-a promis legea, şi astfel El a pus capăt acelor binecuvîntări, în ceea ce-i priveşte pe alţii; şi de atunci încoace nici un evreu nu le poate primi. Isus a primit toate binecuvîntările. Evreii pot primi blestemul dar nu binecuvîntările. Isus împarte aceste binecuvîntări cu toţi aceia care devin ucenicii Săi. Noi am devenit comoştenitori cu El în toată acea moştenire pe care El a moştenit-o ţinînd legea. Noi nu suntem în stare să ţinem legea şi nici aceşti evrei nu erau în stare să ţină legea, dar Isus a ţinut-o şi a cîştigat binecuvîntările ei, aşa că noi putem acum să devenim (evrei şi neamuri împreună) comoştenitori ai tuturor promisiunilor făcute Israelului natural, prin credinţă în Domnul Isus şi devenind membri ai corpului Său. Noi participăm şi intrăm în posesia tuturor acestor lucruri. Isus a pus capăt atunci la aceste cerinţe asupra evreilor, cu excepţia anumitor obligaţii pe care le-au avut. Apoi venind sub noul aranjament ei sunt eliberaţi de cerinţele celui vechi. De exemplu, apostolii, venind, cerinţele legămîntului legii n-au mai fost obligatorii pentru ei, cînd Isus a făcut noua asigurare prin care ei să poată intra. Noua asigurare era să-i facă pe ei în stare să vină sub noul aranjament. Apostolii au devenit morţi faţă de lucrurile vechi ale vechiului aranjament pentru ca să poată deveni vii pentru lucrurile mai bune — pentru Dumnezeu — alegînd să devină ucenicii lui Isus.

693)LEVIŢI—Reprezentaţi în Marea Mulţime. (Q435-2)

Întrebare (1910)—2—În ce fel reprezintă Leviţii pe Marea Mulţime?

Răspuns—Păi, am crezut că am Răspuns la această Întrebare ieri. Voi repeta. Aceia care au fost separaţi în noaptea de Paşti, cînd îngerul nimicitor a nimicit pe toţi cu excepţia întîilor-născuţi care erau sub sînge, toţi aceşti întîi-născuţi care au fost separaţi au reprezentat pe Biserica Întîilor-născuţi a căror nume sunt scrise în ceruri, iar aceşti întîi-născuţi ai lui Israel, după îndrumarea lui Dumnezeu, au fost schimbaţi ulterior cu întreaga seminţie a lui Levi; aşa că întreaga seminţie a lui Levi reprezintă casa credinţei sau Biserica Întîilor-născuţi. În acea seminţie a lui Levi a existat o anumită familie specială, sau clasă aleasă care era familia preoţească, şi era reprezentativă a acelei părţi din casa credinţei, Biserica Întîilor-născuţi, care va fi Mireasa, soţia Mielului, şi rămîne restul Bisericii Întîilor-născuţi corespunzînd Leviţilor şi Leviţilor antitipici ce vor fi Marea Mulţime care urmează împreună cu Turma Mică de preoţi şi vor fi servi pe plan spiritual.

694) LEVIŢI—Moştenirea lor va fi cerească. (Q436-3)

Întrebare (1912-Z)—3—Dacă Leviţii antitipici nu au moştenire în ţară, după cum este arătat în tip, care va fi răsplata lor?

Răspuns—Leviţii tipici erau întreaga seminţie a lui Levi, din care o parte era selectată pentru a fi o mică grupă de preoţi. În pustiul Sinai, Domnul a pus deoparte pe Leviţi pentru serviciul Său (Num. 3:11-16). De atunci, acea seminţie a reprezentat pe întîii-născuţi ai lui Israel, care, spune apostolul, au fost tipul Bisericii Întîilor-născuţi (Evrei 12:23) — tipul clasei spirituale.

În tip, întreaga seminţie a lui Levi a fost tăiată de la orice posesiune în ţară. Nu le-a fost dat nici un titlu de proprietate pentru pămînt; nu le-a fost dat nici un teren. Pămîntul a fost împărţit printre celelalte seminţii, dar nu şi printre Leviţi. Astfel, Dumnezeu a simbolizat faptul că Leviţii antitipici nu vor avea o moştenire pămîntească. Toată Biserica Evanghelică este chemată la stările cereşti; şi de aceea ei sunt îndepărtaţi de la drepturile lor pămînteşti ca oameni, ca să poată avea drepturile cereşti ca şi Noi Creaturi. Apostolul spune că Dumnezeu "ne-a chemat cu o chemare sfîntă", o "chemare cerească", o "chemare de sus" — 2 Tim. 1:9; Evrei 3:1; Fil. 3:14.

Seminţia lui Levi a fost împărţită în două clase, o clasă preoţească şi o clasă Levitică sau de servi. În antitip sunt două clase pe plan spiritual — Preoţimea Împărătească, compusă din Cristos şi Biserică, Mireasa Sa; şi de asemenea clasa de servi, "fecioarele, însoţitoarele ei, vor fi aduse la tine", şi care vor intra în Palatul Împăratului cu bucurie. Neridicîndu-se la înaltul standard cerut pentru admiterea lor în clasa Mireasă, nu sunt socotiţi vrednici de a fi în această clasă care este prezentată Împăratului "în haine de broderie". Totuşi, ei trebuie să fie toţi caractere mari, vrednici să primească ramuri de palmier, indicînd victoria lor asupra păcatului şi a tot răul — Psa. 45:13-15; Apoc. 7:9-17.

695) LEVIŢI—În curte în Ziua Ispăşirii. (Q436-1)

Întrebare (1913)—1—Au avut Leviţii acces în curte în Ziua Ispăşirii? Leviţii sunt reprezentaţi în tabără sau în curte?

Răspuns—Nu-mi amintesc nimic special care să arate că Leviţii erau în curte în Ziua Ispăşirii. Aş crede că au fost. Nu-mi amintesc de nici o interzicere ca ei să fie în curte. Leviţii, vedem că reprezintă două ilustraţii. Noi avem o atitudine levitică faţă de Dumnezeu cînd ne apropiem de El şi vrem să facem ceva serviciu, şi spunem: Da, dacă ai ceva de făcut aş vrea să am şi eu o parte. Eşti consacrat, frate? Nu, nu sunt consacrat, poate spune acest frate, dar am simpatie pentru ceea ce faci tu. Ei bine, într-un mod figurativ el stă în legătură cu aceia care sunt consacraţi şi care jertfesc. El nu este în mod necesar unul dintre cei care în sfîrşit vor fi din clasa Leviţilor. Acei care în cele din urmă sunt din clasa Leviţilor, care au şi avantajul viitor, aceştia au făcut un legămînt cu Domnul şi n-au reuşit să-l ţină pe deplin, dar în timpul prezent toţi cei care vor face legămîntul sunt numiţi preoţi. Nu există clasă de Leviţi recunoscută distinct în timpul prezent, şi oricine are simpatie pentru lucrarea Domnului şi intră şi face un fel de muncă, ocupă de probă sau temporar locul Leviţilor. Aşa că în acest sens al cuvîntului se poate spune despre noi că suntem în poziţia Leviţilor pînă cînd acceptăm aranjamentul Domnului şi facem deplina consacrare.

696) LEVIŢI—Leviţii antitipici şi lucrarea lor. (Q436-2)

Întrebare (1915)—2—Care este antitipul Leviţilor?

Răspuns—Noi înţelegem, mai întîi, că antitipul preoţilor evrei este Isus, Marele Preot, iar Biserica, "turma mică", preoţii subordonaţi. Clasa Marii Mulţimi, cum va fi aceasta în cele din urmă, este antitipul Leviţilor. Relaţia lor cu clasa Mireasă este aceea de "fecioare, însoţitoarele ei, vor fi aduse la tine" (Psa. 45:14). Lucrarea Marelui Preot va fi aceea de învăţare şi vindecare. Lucrarea marelui preot în timpurile vechi, după lucrarea sa de ispăşire, era să vindece boli şi să dea instrucţiuni poporului; iar preoţii subordonaţi erau asociaţi cu marele preot şi sub conducerea sa. Apoi urmau Leviţii, să facă o parte mai puţin importantă din acea mare lucrare. Aşa că noi înţelegem că în timpul Veacului Milenar clasa Marii Mulţimi va avea o lucrare mare — nu atît de importantă ca aceea a Bisericii, ci o lucrare secundară, mai mult o lucrare de serv, totuşi onorabilă.

Ideea noastră despre lucrarea lor este aceasta: marii preoţi, ştiţi, vor fi prin comparaţie în număr mic — numai 144.000. Cînd comparăm acest număr cu populaţia lumii de la Adam — douăzeci de mii de milioane — fiecare din clasa Mireasă va avea un număr mare de care să se îngrijească. Evident mult mai mult decît acel număr va fi necesar. Fiecare persoană din Preoţimea Regală va avea onoarea de a conduce şi instrui, şi noi înţelegem că Marea Mulţime vor fi instrumentele şi ajutoarele lor în legătură cu toată această lucrare.

Să ilustrăm: Există un număr vast de oameni într-un oraş mare care să fie guvernaţi. Există un primar în fruntea oraşului. Apoi există judecătorii. În oraşul New York sunt o mulţime de judecători. Apoi sunt multe mii de poliţişti. Judecătorii nu încearcă să se ocupe de toate în oraş. Dar poliţiştii sunt la colţurile străzilor şi în zona lor. Ei sunt la intersecţii, fiind atenţi la trafic, pe străzile aglomerate păzind pe pietoni pentru a nu fi călcaţi, avînd grijă ca legea să nu fie încălcată, făcînd arestările necesare etc. Aceşti poliţişti raportează judecătorilor. Astfel se face guvernarea oraşului. Anumite lucruri importante pot să vină direct la primar şi să nu se ocupe alţii de ele.

Toate acestea, în mintea noastră, ne furnizează o ilustrare a felului în care Cristos va fi marele Conducător, sau Rege, corespunzînd cu Primarul din ilustraţia noastră. Toţi sfinţii, clasa Mireasă, vor fi regi subordonaţi, corespunzînd judecătorilor. Ei vor fi conducători şi preoţi, avînd autoritate — domnind peste două oraşe sau cinci oraşe sau zece oraşe, după cum a reprezentat Isus acest fapt în pildă (Luca 19:17). Dar domnia peste acestea ar însemna ca ei să examineze individual fiecare caz. Să presupunem că unul ar fi gata să împuşte pe cineva. Judecătorii conducători n-ar lua cunoştinţă de fiecare contravenient, pentru că s-ar putea să fie mulţi care să încerce să facă rău în acelaşi timp. De aceea ar fi necesar să aibă pe cineva să se îngrijească de fiecare din aceştia.

Aşa este acum şi cu sfinţii. Ştiţi că fiecare din Biserică este păzit de sfinţii îngeri. "Nu sunt ei oare toţi duhuri slujitoare trimise să slujescă pentru cei care vor moşteni mîntuirea?" (Evrei 1:14) Ei se îngrijesc de interesele noastre, şi raportează dacă nu suntem pe drumul bun. Ei ne dau binecuvîntări şi ajutor după nevoile noastre ferindu-ne de vătămare; sau dacă raportul este pentru o faptă rea, ni se dau anumite lovituri şi pedepse. Aşa că "Îngerul DOMNULUI tăbăreşte în jurul celor ce se tem de El şi-i scapă" (Psa. 34:7).

Pentru lume în veacul următor puterea Domnului va fi reprezentată prin clasa Marii Mulţimi, sub Mireasă. Ei vor fi o mare forţă de poliţie, îngrijindu-se de toţi oamenii. Ei vor avea o slujbă mare; pentru că Dumnezeu a garantat că "nu se va face nici un rău şi nici o pagubă pe tot muntele (Împărăţia) Meu cel sfînt" (Isa. 11:9). Aceasta va însemna o supraveghere atentă. Da, într-adevăr! Cum vor împiedica ei facerea răului? Dacă o persoană ar încerca să blasfemieze sau să defaime, limba ar putea fi instantaneu paralizată. Foarte uşor! Un poliţist chiar pe loc! — nu aşteptînd pînă ce contravenientul face răul şi apoi să-l pedepsească, ci tratîndu-l aşa încît nu va avea ocazia să facă răul şi pedepsindu-l pentru că a încercat să-l facă.

Aţi putea întreba: "Frate Russell, dar cei care vor încerca să facă bine?" Va fi o mare binecuvîntare pentru oricine va face o faptă bună, o faptă iubitoare. Ei vor obţine o binecuvîntare pe loc. Toţi cei care vin în armonie cu legile Împărăţiei se vor ridica tot mereu pe parcursul întregului Veac Milenar, pînă cînd toţi cei voitori şi ascultători vor fi restabiliţi. Aceasta va veni prin agenţii pe care Dumnezeu îi pregăteşte acum — Cristos Marele Preot şi Biserica preoţii subordonaţi, regii subordonaţi, judecătorii subordonaţi ai lumii. Clasa Marii Mulţimi vor fi instructorii lumii sub clasa Mireasă. Apoi, pe plan pămîntesc, vor fi Vrednicii din Vechime, care vor face o anumită lucrare de judecată şi îndrumare, făcînd cunoscut lumii condiţiile Împărăţiei. Aceştia vor fi umani, vizibili oamenilor, servind sub îndrumători invizibili, spirituali.

Toată această mare pregătire pentru a lucra cu douăzeci de mii de milioane! Nu va fi totul minunat? Va fi o întreagă oştire cînd toţi vor fi treziţi din mormînt! "Dar cum ştii aceasta? Există scripturi doveditoare?" va întreba cineva. Da, chiar la obiect. Zice aşa: "cînd se împlinesc judecăţile Tale pe pămînt, locuitorii lumii învaţă dreptatea" (Isa. 26:9). Judecăţile Domnului vor fi atunci peste tot. Imediat ce se va intenţiona ceva rău — nu comis, ci intenţionat — pedeapsa va urma prompt şi sigur. Ar putea exista o ispită de a face rău, dar dacă se rezistă la ea, nu va fi păcat. Dar orice rău plănuit şi intenţionat va primi iute răsplata. Aceasta înţelegem noi că va fi domnia care va fi răspîndită peste tot pămîntul, aducînd binecuvîntări fiecărui făcător de bine şi pedeapsă fiecăruia care face rele intenţionat.

Cum numărul Miresei lui Cristos va fi de 144.000, ar fi rezonabil să gîndim că fiecare membru al acestei clase va avea în grijă 144.000, iar 144.000x144.000 este egal cu 20.736.000.000 (douăzeci de miliarde şapte sute treizeci şi şase de milioane). Evident numărul aproximativ necesar al celor care vor fi îngrijiţi — nici eu n-aş putea aranja mai bine. Acum, 144.000 ar fi o oştire destul de mare pentru fiecare individ din clasa Mireasă de care să se îngrijească. Aşa că putem vedea necesitatea lucrării Marii Mulţimi şi a Vrednicilor din Vechime.

697) LOCUINŢĂ—Pregăteşte locul sau pe ucenici pentru locuri. (Q452-2)

Întrebare (1909)—2—(Ioan 14:2), "În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe. Dacă n-ar fi aşa v-aş fi spus, căci Eu mă duc să vă pregătesc un loc". A vrut Cristos să spună că va pregăti un loc pentru ucenici sau că îi va pregăti pe ei pentru un loc?

Răspuns—Ilustraţia în mintea mea este că Tatăl nostru Ceresc are multe şi diferite aranjamente sau părţi ale Planului Său. Există un ordin sau departament de heruvimi, altul de serafimi, şi alt ordin sau aranjament pentru îngeri. Cît priveşte aranjamentul pămîntesc al omului, acesta a fost făcut pentru el, dar încă nu exista loc pregătit în universul lui Dumnezeu pentru această Nouă Creaţie pe care El a intenţionat s-o dezvolte, aşa că Domnul nostru a spus: "Mă duc să vă pregătesc un loc". El a deschis posibilitatea ca noi să intrăm împreună cu El, după cum citim: "Dacă răbdăm, vom şi împărăţi împreună cu El" (2 Tim. 2:12). Dacă ar fi aplicat atunci meritul Său pentru evrei sub Noul Legămînt binecuvîntarea ar fi mers pe această cale şi n-ar fi existat loc pentru noi, dar El a mers să-l aplice pentru noi şi ne dă ocazia să ne jertfim împreună cu El şi să fim părtaşi la natura Sa înaltă. Este de asemenea adevărat că El îi pregăteşte pe ei pentru locuri.

698) LOCUINŢE—Multe locuinţe în casa Tatălui. (Q453-1)

Întrebare (1911)—1—"În casa Tatălui Meu sunt multe locuinţe" (Ioan 14:2). Ce înseamnă aceasta?

Răspuns—Casa Tatălui nostru, într-un sens larg al cuvîntului, înseamnă Universul şi diferiţii membri ai marii Sale familii. El are o parte a marii Sale familii pe plan îngeresc, nu ştim cît de mulţi; are o altă parte a familiei care sunt serafimii şi heruvimii, şi nu ştim multe despre ei. El are alte părţi ale familiei spirituale la care se pare că se referă apostolul Pavel, dar noi nu ştim care sunt aceste distincţii; nu ne este descoperit; ci doar că sunt diferite ordine sau grade în familia Tatălui nostru ceresc pe plan spiritual. În afară de acestea Biserica va fi pe plan spiritual. Apoi are de asemenea o altă parte a familiei Sale de formă umană. El a făcut pregătiri pentru toate aceste diferite familii. A făcut deja pregătire pentru îngeri; ei au planul lor, starea lor, condiţia lor stabilită. Tot aşa S-a îngrijit Dumnezeu şi pentru omenire; Pămîntul a fost făcut pentru om. Dar acum a apărut un lucru nou; Domnul Isus a venit şi a chemat o Biserică, şi acea Biserică împreună cu El însuşi va constitui o nouă creaţie, şi nu exista loc pentru o nouă creaţie; aceasta era în întregime o nouă creaţie. Aşa că Învăţătorul nostru care a fost întîiul-născut al acestei noi creaţii, cînd S-a înălţat la cer ne-a lăsat vorbă că dacă vom fi credincioşi ca membri ai Săi, El va merge înaintea noastră şi ne va pregăti un loc, şi ne spune ce loc va fi, că va fi un loc în natura divină. Sfîntul Petru spune că Dumnezeu ne-a dat făgăduinţe nespus de mari şi scumpe (2 Pet. 1:4), ca prin acestea — prin aceste promisiuni care lucrează în noi să vrem şi să facem ce-i place lui Dumnezeu — să putem deveni părtaşi ai naturii divine. Toţi cei care devin părtaşi ai naturii divine vor avea acel loc în locuinţa Tatălui care este imediat după al Tatălui — Tatăl, Fiul, Mireasa, soţia Mielului, şi apoi toate celelalte ordine sub acestea.

699) LOGOS—Natura Logosului. (Q447-1)

Întrebare (1906)—1—Ce scriptură avem ca să dovedim că Isus n-a avut natura divină înainte de a veni în trup?

Răspuns—Răspunsul meu este că dovada va fi pe cealaltă latură. Ce scripturi avem să dovedim că Isus a avut natura divină înainte de a deveni trup? Răspunsul nostru este că nu există nici o scriptură care să dovedească faptul că a avut natura divină înainte de a veni în trup, dar putem logic dovedi că n-a avut natura divină. Logica chestiunii este aceasta: Natura divină este cea mai înaltă dintre toate naturile, este nemuritoare, nu poate suferi şi nu poate muri; ea nu are nevoie de sprijin şi de nici o susţinere de nici un fel. Dacă Domnul nostru Isus a avut ceea ce noi înţelegem a fi natura divină, nemurirea, atunci El nu putea să moară şi care ar fi fost rostul venirii în lume să moară dacă nu putea să moară? Aşadar vedeţi că logica faptului spune că El n-a posedat natura divină şi nu există nimic în Scripturi care să arate că El a posedat natură divină. De aceea, este potrivit să înţelegem că această natură a fost marea binecuvîntare şi răsplată pe care I-a dat-o Tatăl, după cum spun Scripturile în mod special. El S-a smerit, a luat chipul unui rob, a fost făcut asemenea unui om, S-a smerit pînă la moarte de cruce, de aceea — pentru aceasta — Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult. Acum, dacă Domnul nostru avea natura divină înainte, care este cea mai înaltă natură dintre toate naturile, cum putea Tatăl să-L înalţe nespus de mult după ascultarea Lui chiar pînă la moarte? L-ar fi adus numai la ceea ce a fost înainte. N-ar fi o înălţare superioară. Şi practic Scripturile spun că datorită faptului că a ascultat, Dumnezeu L-a înălţat nespus de mult şi I-a dat un nume care este mai presus de orice alt nume.

700) LOVIREA IORDANULUI-Ultima declaraţie a Pastorului Russell. (Q664-1)

Întrebare (1916)—1—Cum este cu lovirea Iordanului?

Răspuns—Altcineva va trebui s-o facă.

701) LUCIFER—Slujba sa precedentă. (Q451-1)

Întrebare (1913)—1—Există vreo sugestie în Scripturi că lui Lucifer i-a fost dată supravegherea sau a fost făcut supraveghetorul creaţiei pămînteşti sau a Împărăţiei lui Dumnezeu la Creare?

Răspuns—Nu ştim nimic în Scripturi care să indice faptul că Satanei i-a fost dată jurisdicţia sau autoritatea cu privire la umanitate sau pămînt.

702) LUPTĂ—A luptat lupta cea bună. (Q274-1)

Întrebare (1909)—1—(2 Tim. 4:6, 7, 8) "Căci eu sunt aproape să fiu turnat ca o jertfă de băutură şi timpul plecării mele a venit. M-am luptat lupta cea bună, mi-am sfîrşit alergarea, am păzit credinţa. De acum mă aşteaptă cununa dreptăţii, pe care mi-o va da în ziua aceea Domnul, Judecătorul cel drept; şi nu numai mie, ci şi tuturor celor care iubesc arătarea Lui". Cînd în experienţa unui creştin trebuie să fie el în stare să facă o astfel de mărturie?

Răspuns—Eu cred, dragi prieteni, că noi trebuie să fim în stare să dăm o mărturie bună de cînd ajungem la ceea ce uneori numim ţinta. Cînd vorbim despre ţintă, vorbim numai despre nivelul caracterului, care este ceea ce legea lui Dumnezeu pune ca o condiţie minimă acceptabilă pentru El, şi ca minimum acceptat de către El de la voi, de la mine sau de la oricine, acum sau în Veacul Milenar, adică: "Să iubeşti pe DOMNUL Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu toată puterea ta şi cu toată cugetarea ta; şi pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Luca 10:27). Cînd ai ajuns la acel nivel, poţi spune în mod potrivit că ai ajuns la ţinta iubirii perfecte. Mai puţin decît aceasta nu este suficient.

Poate n-ai ajuns la acesta în trup, pentru că trupul tău este imperfect. Acesta este un nivel al inimii. Evreii, sub Legămîntul Legii, erau obligaţi să se ridice la acest nivel în trup, dar nouă, care suntem israeliţi spirituali, ni se cere să ne ridicăm la acea lege în mintea şi inima noastră. Dacă afli că ai defecte în trup, trebuie să-I ceri Domnului să te ierte, dar inima trebuie să-ţi fie întotdeauna perfectă. Ca şi acul busolei, dacă te abaţi, atunci ca şi acul cînd este lăsat liber, el se întoarce către pol; aşa trebuie să fie inima ta, întotdeauna loială. Aşa să priveşti pe aproapele tău încît să-l iubeşti ca pe tine însuţi, să-i faci bine cum tu ai vrea ca el să-ţi facă ţie bine; procedează în mod drept, generos, corect cu aproapele tău. S-ar putea ca prin unele ispite să nu poţi face exact aşa cum ai vrea tu să fii tratat, dar imediat ce afli că ai tratat în vreun mod nedrept pe cineva, este datoria ta să te corectezi nu numai faţă de acela dar şi faţă de Dumnezeu, pentru că i-ai dăunat în acea măsură. În Veacul Milenar se va cere de la o persoană să făptuiască perfect, dar acum, în timpul Veacului Evanghelic, Domnul a lăsat o cerinţă mai înaltă pentru Biserică, anume, să-i iubim pe fraţi cum ne-a iubit El, ca să ne jertfim viaţa pentru ei. Cristos a pus această cerinţă asupra tuturor celor care vor fi ucenicii Săi. Ei trebuie de asemenea să-şi iubească duşmanii în aşa măsură încît să fie gata să facă bine oricui. Imediat ce găseşti că ai în inima ta acea lege perfectă a iubirii, eşti la ţinta iubirii perfecte şi în această stare, dacă ai muri, ai avea toate motivele să crezi că ai fi acceptat de Dumnezeu. S-ar putea ca El să nu te ia imediat ce ajungi la această stare, pentru că poate să te lase aici să faci bine altora şi să fii încercat şi probat. Dar cînd ai fi în această stare a inimii şi minţii şi cineva ar spune că viaţa ta este în pericol, tu ai putea spune: Am ajuns nivelul iubirii perfecte şi sunt gata să fiu jertfit.

Aceasta îmi aminteşte de un frate galez care într-o seară avea de făcut un drum lung pe jos de la adunare, şi pe drum a întîlnit un tîlhar de drumul mare care i-a cerut banii sau viaţa, iar el i-a Răspuns: Ia-mi viaţa, ia-mi viaţa că nu am bani. Tîlharul s-a întors şi a fugit; i-a fost teamă să fie în apropierea unui om care era gata să moară. Sper că starea inimii voastre şi a inimii mele este astfel încît dacă în acest minut s-ar întîmpla ceva ce să ne ceară viaţa, să fim în stare să spunem: "Sunt gata să fiu jertfit". Aş fi foarte mulţumit dacă Domnul ar vrea să trec acum dincolo de văl. Noi trebuie să trăim în această stare de inimă în fiecare zi şi oră, şi nu trebuie să fim mulţumiţi cu ceva mai puţin decît aceasta.