Întrebare (1913)—1—Tu spui că omul decăzut nu poate intra în legămînt cu Dumnezeu. Pe ce bază a făcut Dumnezeu un legămînt cu Israel? O astfel de restricţie s-ar aplica şi lui Moise, el fiind de asemenea decăzut?

Răspuns—Moise a fost imperfect pentru că Biblia ne spune că nimeni nu este perfect, niciunul. Cînd spunem că Dumnezeu n-ar putea face un legămînt cu omul decăzut, ideea nu este că El n-ar putea, ci că n-ar face. Ar fi un lucru nefolositor să facă un legămînt cu omul decăzut pentru că nu l-ar putea ţine. În cazul lui Israel, Dumnezeu a spus: Voi binecuvînta sămînţa lui Avraam şi pe voi, moştenitorii naturali ai lui Avraam. V-ar place să vă iau ca să fiţi poporul Meu? Dacă da, dacă aşa credeţi, vă voi da o şansă să încercaţi. Vă voi da o lege, şi dacă puteţi ţine această lege voi fi de acord ca în virtutea ţinerii legii să fiţi perfecţi, şi dacă sunteţi perfecţi veţi fi în stare să o ţineţi şi să trăiţi veşnic, dar dacă nu reuşiţi veţi muri. Aşa că a existat o înţelegere de probă, o înţelegere temporară. Dumnezeu a avut dreptul să facă aceasta. Nu înseamnă că Moise a fost perfect. Dumnezeu a spus, dacă vreţi să încercaţi, vă voi trata ca şi cum aţi fi perfecţi. Vă voi da sacrificii care să reprezinte adevăratele sacrificii, şi aceste sacrificii oferite an de an vă vor acoperi tipic; veţi fi socotiţi ca şi cum aţi fi drepţi timp de un an, şi în acel an Îmi veţi putea arăta cum puteţi ţine legea Mea. Dacă puteţi ţine legea, Eu voi face restul.

861) OCAZIE—Cînd va înceta ocazia de a ajuta financiar adevărul. (Q513-2)

Întrebare (1911)—1—Cît de curînd va înceta ocazia de a ajuta financiar cauza adevărului?

Răspuns—Aceasta depinde de cît de curînd mori. Poate înceta în această seară pentru unii dintre noi. Nu ştiu. Cred că procedeul corect este să trăim după propria noastră judecată, după providenţa lui Dumnezeu. Dacă tot ce avem aparţine Lui, folosiţi-vă cea mai bună înţelepciune pe care ţi-o dă azi, şi cînd vine ziua de mîine, foloseşte-ţi cea mai bună înţelepciune pe care o ai atunci. Lasă ca Domnul să hotărască cît de curînd va înceta ocazia. Dacă El nu ţi-a dat azi ocazii, atunci nu le folosi; nu trebuie să-ţi faci griji pentru ceea ce nu poţi face. Am cunoscut unii prieteni creştini care erau tare îngrijoraţi că nu puteau face ceva. Gîndul meu este că Dumnezeu nu aşteaptă de la noi să facem ceea ce nu putem face. Trebuie să fim îngrijoraţi pentru ceea ce este posibil să facem. Cum putem să ne rînduim paşii după Cuvîntul Său? Ce putem face ca Lui să-i placă şi să-i servească cauza? Fiecare să decidă aceasta pentru sine. Ştiţi că eu niciodată nu solicit bani.

862) OM—Referitor la Omul Isus Cristos. (Q451-3)

Întrebare (1910)—3—La cine să înţelegem că se referă 1 Tim. 2:5, 6 prin cuvintele "omul Isus Cristos"?

Răspuns—Răspunsul este că după înţelegerea mea omul Isus Cristos nu înseamnă Biserica. Omul Isus Cristos care S-a dat pe Sine, după înţelegerea mea, se referă direct la Isus Domnul nostru cînd a fost om, şi la botezul Său S-a predat pe Sine şi Dumnezeu L-a acceptat ca Mijlocitor între Dumnezeu şi lume. Nu că a făcut lucrarea de mijlocire atunci; nu, deloc. Ci atunci a devenit Mijlocitorul. Este adevărat că El S-a născut să fie Mijlocitor cînd era copil, dar n-a fost recunoscut ca atare atunci. Numai după consacrare a fost recunoscut de Dumnezeu ca Mijlocitor. Acesta este cel în care Îmi găsesc plăcerea. De ce? El trebuie să fie marele Rege, marele Preot. Ce va face ca Rege şi ca Preot? El va mijloci între Dumnezeu şi lume. Va fi o mijlocire rodnică? O, da; "timpurile de înviorare să poată veni prin prezenţa Domnului şi să trimită pe Cel care a fost rînduit mai dinainte pentru voi: pe Isus Cristos, pe care cerul trebuie să-L primească pînă la timpurile restabilirii tuturor lucrurilor, despre care Dumnezeu a vorbit prin gura tuturor sfinţilor Săi proroci din vechime" (Fapt. 3:19-21). Îşi va menţine El întotdeauna poziţia ca omul Isus Cristos, sau va împărtăşi, în vreun sens al cuvîntului, aceasta cu Biserica? Răspund că după Cuvîntul lui Dumnezeu, din lume se adună un Corp, care este Biserica, şi ea va fi părtaşă cu El la Regalitate, şi ungerea Lui coboară peste membrii Corpului Său care sunt unşi să fie regi pe tronul Său. Ca şi Corp al Său, ei sunt părtaşi la ungerea Sa ca Mare preot, după cum este ilustrat în Psalmul 133, unde citim că uleiul a fost turnat pe capul lui Aaron, marele preot, şi a curs în jos chiar pînă la marginea veşmintelor lui. Aceasta reprezintă că tot Corpul lui Cristos este uns, şi ei sunt Cristosul, sau Mesia, pentru că au fost unşi, deoarece cuvîntul "uns" înseamnă "Cristos". Deci dacă, după cum spune apostolul, "Aţi primit ungerea", este pentru că sunteţi membri ai celui uns (1 Ioan 2:27). Dacă sunteţi unşi să fiţi Mijlocitorul, atunci sunteţi unşi şi ca Regi şi Preoţi ca să puteţi participa cu El ca membri ai marelui Mijlocitor care-Şi va face marea lucrare între Dumnezeu şi oameni în timpul Veacului Milenar.

863) OM MATUR—Pînă vom ajunge toţi. (Q531-1)

Întrebare (1911)—1—Ce se înţelege prin om matur în textul care spune, "Pînă vom ajunge toţi la unitatea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om matur"? Efes. 4:13.

Răspuns—Care om matur? Cum putem noi toţi să ajungem la starea deplină de om matur? Acesta este omul matur la care se referă frecvent apostolul; de exemplu, în cap. 3 din Fapte citim, Moise într-adevăr a spus părinţilor voştri, Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre fraţii voştri un profet. Acel profet, acel mare Învăţător este Mesia. Acela este omul matur. Isus este capul lui Mesia. Dumnezeu ridică pe Mesia, ridică acel mare Profet, acel mare Preot, acel mare Rege, acel mare Judecător, acel mare Om, în acest sens mai larg în care folosim uneori cuvîntul "Om" — sensul figurativ, capul şi membrele. Deci acesta este gîndul apostolului cînd spune că mîna nu poate spune piciorului, Nu am nevoie de tine, nici ochiul către mînă, Nu am nevoie de tine, pentru că fiecare membru al corpului este necesar. Care corp? Acest mare om. De ce Dumnezeu ridică un mare om? Răspundem că acest mare om, sau imaginea unui om, se referă la biserică — Isus capul şi biserica corpul Său. Acesta este marele Mesia pe care Dumnezeu îl ridică de mai bine de 1800 de ani — ridicîndu-l dintre fraţii voştri. Acesta este Mesia despre care a vorbit Moise, zicînd, "În adevăr, Moise a zis: Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica, dintre fraţii voştri un proroc ca mine" (Fapt. 3:22). El n-a spus că vor trece 1800 de ani pentru a-l ridica, dar au trebuit 1800 de ani şi încă nu este complet ridicat. Aşa că apostolul în acest text spune că atunci cînd Domnul nostru S-a înălţat la Cer a dat daruri oamenilor pentru a se împlini ce scrie în Scripturile Vechiului Testament; pe unii să fie apostoli, pe unii profeţi şi pe unii evanghelişti etc., pentru serviciu. Ce este aceasta? Pentru a servi. Ce serviciu? În serviciul Bisericii, serviciul adevărului, serviciul corpului lui Cristos. Cu ce scop şi cît timp? Pînă cînd toţi vom veni — pînă cînd prin procesul vestirii Evangheliei şi al întregii lucrări pentru care s-au dat aceste daruri va înainta şi va fi îndeplinit — pînă cînd toţi, chiar şi ultimul membru, vom veni în legătură ca membri ai acelui corp glorios — acel om glorios care va avea stăpînirea lumii după cum a arătat Dumnezeu.

Şi apostolul Pavel se referă la acelaşi om cînd spune că Dumnezeu a luat pe unii dintre evrei şi pe unii dintre neamuri şi a făcut din aceştia un om nou; făcînd astfel pace sau făcînd echilibru între evrei şi neamuri. Membrii pincipali erau evreii. Domnul Isus Însuşi, şi membrii de la început ai acestui om au fost luaţi din naţiunea evreiască şi apoi unii dintre neamuri. Aşa că acest mare om al cărui cap este Isus va fi compus din evrei şi neamuri prin natură, care, în timpul domniei de o mie de ani a lui Mesia, vor domni glorios şi vor împlini toate proiectele glorioase pe care Tatăl Ceresc a făcut să fie scrise în Scripturile din Vechiul Testament şi despre care au vorbit şi Domnul nostru şi apostolii.

864) OPRIND PE ALŢII—De ce să fie oprit serviciul lui Dumnezeu? (Q279-4)

Întrebare (1910-Z)—4—De ce au oprit ucenicii pe omul pe care l-au găsit scoţînd afară draci? De ce nu l-au lăsat să continue şi să facă tot ce poate să-i scoată afară? Care a fost baza obiecţiei lor?

Răspuns—Evident apostolii cînd au fost trimişi au avut sentimente foarte similare cu acelea care predomină azi. Prietenii noştri catolici, de exemplu, ar spune: Voi nu aveţi numirea Apostolică; de aceea nu puteţi predica. Nu puteţi servi în calitate religioasă. Prietenii noştri Episcopali ar părea să spună: Nu, Episcopul Episcopal n-a pus peste voi mîinile sale sfinte.

Puţină dispoziţie de aceeaşi natură manifestă aproape toate denominaţiile — Ce autoritate aveţi voi? Aşa că ucenicii, găsind un om care scotea afară draci în numele lui Isus, au spus: Ce autoritate ai tu să scoţi afară draci? Isus nu te-a trimis ca unul din cei 12; nu te-a trimis ca unul din cei 70; n-ai ce căuta în această lucrare.

Răspunsul Domnului nostru le-a arătat că ei lucrau sub o vedere greşită. În timp ce ei erau special însărcinaţi să facă minuni, dacă altcineva putea face aceleaşi lucruri, nu era misiunea lor să-l oprească sau să obiecteze în nici un sens al cuvîntului, ci mai curînd să aibă o vedere mai largă, de simpatie, şi să spună: Dragul meu prieten, văd că scoţi afară draci. Faci o lucrare bună. Noi ne bucurăm că-i poţi scoate afară din bieţii oameni şi pe care-i poţi uşura. Faptul că n-ai urmat cu noi arată că nu-L cunoşti pe Învăţătorul nostru şi noi ne-am bucura să vii şi să-L cunoşti.

Şi aşa credem că trebuie să fie şi cu noi. Oricînd găsim pe cineva făcînd o muncă bună, ajutînd lumea în vreun sens al cuvîntului, fie prin menţinerea unei misiuni sau ajutarea păgînilor, fie prin ajutarea unui băiat care vinde ziare sau prin altă muncă, ajutînd să se opună păcatului sau să se uşureze suferinţa, noi trebuie să simpatizăm în măsura în care vedem că au inimi bune, intenţii bune, dorinţe bune. În loc să lucrăm împotriva lor sau să-i împiedicăm în vreun fel, noi trebuie să le spunem un cuvînt de încurajare şi să încercăm să-i conducem spre lumină mai multă. Aceasta nu înseamnă că trebuie să urmăm împreună cu ei şi să lăsăm însărcinarea noastră specială de învăţare a Adevărului pe care Domnul ne-a dat-o, dar înseamnă că nu trebuie să obiectăm la folosirea de către Domnul a diferiţilor agenţi pentru împlinirea lucrării Sale. Nu trebuie să gîndim că numai noi avem privilegiul de a ne angaja în lucrarea Sa; că avem drepturi exclusive asupra lucrării Sale şi putem împiedica pe alţii să facă ceea ce ei sunt în stare să facă şi se bucură făcînd.

865) OSPĂŢUL NUNŢII—Cînd şi ce este acesta? (Q462-2)

Întrebare (1906)—2—În ce va consta ospăţul nunţii sau petrecerea nupţială a Mielului, la care vor fi invitate fecioarele, însoţitoarele Miresei şi cînd va avea loc?

Răspuns—Răspunsul nostru este că aceasta este o ilustraţie. Invitaţia există, mireasa vine şi intră la nuntă, uşa se închide şi are loc nunta. Astfel este reprezentată unirea dintre Cristos şi Biserică. Cînd va avea loc? Cînd ultimul membru al corpului îşi va fi terminat cursul şi va fi fost schimbat la gloria Domnului, atunci va avea loc căsătoria, adică unirea va fi completă. Vor avea un ospăţ şi vor şedea jos cu cuţite, furculiţe şi linguri şi vor avea ceva de mîncat? Nu, nu acest fel de ospăţ. Noi avem aici un ospăţ la această convenţie, dragi prieteni, fără cuţite sau furculiţe. Noi avem un ospăţ din Cuvîntul şi adevărul lui Dumnezeu. Domnul reprezintă aceasta ca pe un mare ospăţ, un mare timp de binecuvîntare; noi nu ştim ce este. El ne dă unele ilustraţii luate din lucrurile pămînteşti pentru a ne da numai o sugestie că există ceva mare ce întrece puterea de descriere. Cine va fi acolo? Răspunsul nostru este că mireasa lui Cristos va fi acolo, mirele şi fecioarele, însoţitoarele miresei care o urmează. Ei sunt reprezentaţi ca o mare mulţime. Profetul spune că şi ei vor fi aduşi aproape, în prezenţa Regelui.

Mulţumim lui Dumnezeu că marea mulţime va fi invitată să ia parte la ospăţul nunţii Mielului, să ia parte la binecuvîntările şi favorurile glorioase ale lui Dumnezeu, care le vor face inimile să se bucure, şi îi va compensa pentru toate încercările şi dificultăţile din timpul prezent.